Starețul Efrem Vatopedinul - Sfaturi pentru soţi

Arhimandritul Efrem, stareţul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, Athos 

ARHIM. EFREM: Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii – este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fără acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu – fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngăduitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discute despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii pentru a nu exista neînţelegeri.

Soţul trebuie neapărat să dovedească în mod practic soţiei că o iubeşte. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul ei se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului, doreşte ca acesta să-i aparţină în întregime. Mai mult, femeia devine invidioasă chiar dacă soţul arată dragoste mamei lui. Dacă îi spui: „Bine, dar este mama lui care l-a născut, l-a crescut, i-a fost alături atâţia anii” ea răspunde: „Da, dar o iubeşte pe ea mai mult decât pe mine!”. Toate femeile asta răspund. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei. Noi, monahii, prin modul nostru de viaţă nu avem experienţa femeilor, însă epitrahilul sfintei spovedanii ne-a dezvăluit foarte multe taine din sufletul femeii. Un alt lucru pe care îl constatăm este acela că femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.

Tweet

Teofil Părăian: "Rugăciunea minții curățește gândul"

Gândurile cele rele nu pot fi înlăturate decât prin gânduri bune, şi de aceea părinţii cei duhovniceşti au rânduit o rugăciune scurtă care se repetă mereu în minte, este vorba de rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“, rugăciune care nu are un regim anume, ci se poate face oriunde şi oricând, în orice ar ii cineva, chiar şi culcat în pat şi mai ales noaptea, când te trezeşti din somn, poţi să-ţi alegi poziţia cea mai comodă şi să zici cuvântul gândit „Doamne, lisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul“.

Când se realizează rugăciunea aceasta în înţelesul că se îndeseşte rugăciunea, se înmulţeşte rugăciunea, atunci ai totdeauna un gând paravan, de care se lovesc şi prin care se risipesc gândurile cele rele.

Tweet

Obscenitatea ca o stare normală

Într-o societate bolnavă care promovează anormalul ca normal, imaginea care se cere, indirect, de către "publicul" însetat după plăcerile trupeşti şi lumeşti, este tocmai goliciunea. O vedem promovată în toată mass-media şi spaţiul public, într-un bombardament continuu fără de care o parte din "civilizaţii" veacului nu s-ar putea îmbuiba la fel, pe seama "prostimii".

NEsimţirea şi lipsa bunului simţ se propagă cu o putere năucitoare în special în rândul tineretului lipsit de o minimă educaţie, mai ales duhovnicească (căci, în fond, educaţia nu înseamnă numai note de 9 şi 10 la şcoală), tineret care preferă să-şi irosească vlaga şi nopţile prin discotecile cele "dătătoare" de mareee "rang social", iar nu două ore la întâlnirea cu Dumnezeu şi ale Sale daruri de la Sfânta Liturghie, că ăsta e doar un obicei deja "medieval" (aşa cum le-au spus "învăţaţii" şi pseudo modele veacului).

Aşa se face că această categorie a ajuns să se dezbrace pe Internet (despre limbaj ce să mai zici?!), şi mă refer aici la cei care îşi expun trupurile pe Facebook, (că doar sânii şi muşchii fac legea) ca să poată urca şi mai mult pe "scara socială" imaginară creată din fantasmele şi alienarea provocată de anormalul ca o stare normală. În toată această stare NEsimţită, inocenţa, corectitudinea, îmbrăcămintea NEsumară, înfrânarea, seriozitatea, neacceptarea tuturor "bunătăţilor" lumeşti, bunul simţ şi altele, sunt considerate a fi nişte principii învechite sau, cel mult, un mod de viaţă al "pocăiţilor" (ca şi cum pocăinţa se poate face doar prin "transferul" la vreo sectă).

În final, redau câteva cuvinte extraordinare şi elocvente ale Fericitului Filothei Zervakos, sfântul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina, despre boala de care am vorbit mai sus, fără însă a-i exclude pe bărbaţi de la toate aceste devieri "feminine" ce urmează a fi prezentate, bărbaţii fiind, de altfel, principalii vinovaţi.

“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul.

Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii.

Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“.

Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“. (din “Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos”, Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007)

Vlad HERMAN

Tweet

Sântul Ilie și soldatul ce înjura de cele sfinte

Vorbind cu fratele Teoctist din Epir, la 20 iulie 1972, el m-a întrebat dacă am auzit de minunea care a avut loc în urmă cu cincisprezece ani, în Ioanina (Grecia), unui soldat care era rânduit să păzească cazarma. I-am spus că nu am auzit-o și i-am cerut să mi-o spună, ca s-o pot scrie, spre slava profetului Ilie.

Un soldat era staționat să păzească o baracă și la miezul nopții a auzit pașii unei persoane, care se apropia de el. Soldatul a crezut că era un ofițer care, așa cum se obișnuiește, venea să îl verifice. Soldatul a strigat: „Stai!” dar din nou, a auzit pașii apropiindu-se de el. Pentru a doua oară a strigat: „Stai! Cine-i acolo?” Cu arma în mână, nu a primit nici un răspuns. A fost apoi, forțat să spună: „Stai sau trag!”

Tweet

"Hai noroc!" - O salutare idolatră

În anul 1996 într-o tabără studenţească (A.S.C.O.R) a venit, la un moment dat, cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi o demonizată. În grupul de studenţi în care se afla şi ea, a strănutat cineva. Un coleg i-a urat Noroc. Şi atunci demonul din cea care era demonizată cu o voce grohăită a spus: “Aşa ne salutăm noi diavolii în iad: Hai noroc!”.

Bun şi frumos lucru, şi multă bucurie este în sufletele noastre când doi credincioşi ortodocşi se întâlnesc şi se salută creştineşte cu formula: ”Doamne ajută!”. Şi mult ne va ajuta Dumnezeu dacă zicem aşa pentru că două nume sunt legate de persoană: Doamne şi diavolul. Fiindcă: “Dumnezeu este duh”(Ioan 4:24), fiind infinit (deci pretutindeni) , aşa, când spunem Doamne a şi venit şi ne va ajuta în toată ziua şi în tot lucrul, când drăcuim îl invocăm pe satana care vine şi el la fel de repede , însă acesta ne va da necazuri şi supărări.

În primele veacuri creştinii se salutau zicând: primul “SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL”(vezi Psalmul 69) iar celălalt răspundea cu “ÎN VECI. AMIN!”. Vai cât de frumos! Căci, în adevăr lui Dumnezeu I se cuvine să fie slăvit în veci. Amin!

Sursa: Ascor Brasov

Tweet

Troparul Sfantului Valeriu Gafencu cantat la Tg. Ocna de o parte din obstea de la Petru Voda si Ioan Chertitie (5 sept. 2011)

Tweet

Monahul Teodot, la conferința Sfinții Închisorilor, Bacău, 23 aprilie 2013

Tweet

Părintele Justin Parvu depre Rugăciunea inimii

Astăzi, când timpul trece parcă atât de repede şi oamenii le fac pe toate în grabă, încât nici Ceaslovul nu mai apucă să îl deschidă de obosiţi ce sunt, cea mai bună armă împotriva vrăjmaşului este rugăciunea lui Iisus, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Această rugăciune a fost şi este zidul de apărare al Bisericii, zidul de apărare al creştinilor. Pentru că fiecare creştin este o biserică, fiecare familie este o biserică, fiecare şcoală poate fi o mică biserică… 

Această rugăciune are puterea să adune mintea foarte repede, să te interiorizezi şi să strigi din adâncul inimii către Dumnezeu. Rugăciunea lui Iisus nu trebuie să o facă doar monahii, această rugăciune sunt datori să o facă toți creştinii. Pe ea s-a sprijinit secole la rând viaţa Bisericii, pentru că stârpeşte patimile, care sunt în inima noastră, căci acolo își au rădăcina. Înainte viața creștinilor nu era departe de cea a monahilor, şi Sfântul Vasile cel Mare este cel care a adus monahismul până în cetate, spre a fi de ajutor creştinilor în trebuinţele trupeşti şi sufleteşti. 

Tweet

Jurnalul National despre Arsenie Boca, "Sfântul de la Sâmbăta de Sus"

Avea doar putin peste 30 de ani si era deja slavit ca un sfânt în viata. Mii de credinciosi asaltau Mănăstirea Brancoveanu de la Sâmbăta de Sus (Fagaras), unde Părintele Arsenie Boca era staret, pentru a-i cere cuvânt de folos.

Vorba sa era apa vie pentru cei curati si bici pentru păcătosi. Cunostea oamenii dintr-o privire. Printesa Ileana a României il invita periodic la Castelul Bran să tina conferinte inaltei societati. Predicile sale erau impletiri savante intre stiinta si teologie.

Ortodocsii, mai cu seama cei din Ardeal, cred ca Părintele Arsenie era vizionar si facea minuni.

CĂLUGĂRUL REVOLUTIONAR. Popularitatea Părintelui Arsenie Boca a pus pe jar regimul comunist. Călugărul care alterna tacerile prapastioase si cu vorbele memorabile putea declansa oricând o razmerita. In dosarul sau de urmarire informativa intocmit de Securitate scrie: "(...) Arsenie Boca are o influenta foarte mare asupra credinciosilor, practicând în masa misticismul religios. (...) Călugărul Arsenie Boca, cu ocazia marturisirilor ce le face diferitelor persoane, ii indeamna sa creada mai departe în Dumnezeu si să duca lupta impotriva celor fără Dumnezeu, adică impotriva comunistilor".

Securitatea avea informatii ca Părintele Arsenie ii ajuta pe partizanii din Muntii Fagarasului, dar nu a reusit să dovedeasca nimic. Autoritatile s-au mai calmat când a fost mutat la Mănăstirea Prislop (Hateg). Dar multimea a inceput sa-l caute si acolo.

Părintele si-a vândut casa părinteasca, pentru a repara si imbunatati mănăstirea. In ianuarie 1951 a fost arestat pentru ca il adapostise un timp pe călugărul Leonida Plămădeală (astazi, IPS Mitropolit al Ardealului), care era condamnat în lipsă la sapte ani de inchisoare politica. Părintele Arsenie a fost condamnat la doi ani de inchisoare, pe care i-a executat, parte din ei la Canal.

Tweet

Virgiliu Gheorghe despre "sofismul fructului oprit"

Fragment audio din cartea „Efectele televiziunii asupra mintii umane" scrisa de Virgiliu Gheorghe

Tweet

Părintele Amfilohie Brânză: "Nu ne mântuim numai prin fapte bune, ci şi prin răbdarea scârbelor, a nedreptăţilor"

"Nu ne mântuim numai prin fapte bune, ci şi prin răbdarea scârbelor, a nevoilor, a nedreptăţilor, a necazurilor, iată prin ce este superior creştinismul, pentru că în astfel de situaţii nu te intimidezi, nu te lepezi, nu înjuri, nu drăcui, ci rămâi statorinic. Ştie Dumnezeu, care toate Le-a făcut cu înţelepciune, ştie de ce le slobozeşte".

Fragment dintr-o predică susţinută pe 28 martie 2012

Tweet

Părintele Amfilohie: "Vă sfătuiesc să puneţi mâna să citiţi vieţile sfinţilor şi vieţile eroilor creştini"

Vă sfătuiesc să puneţi mâna să citiţi vieţile sfinţilor şi vieţile eroilor creştini, de aici vă veţi trage învăţătura şi puterea de viaţă ca să străpungeţi vremurile în care trăim. Fără o astfel de călăuză creştină, care dă o putere dumnezeiască de a rezista, nu putem să învingem.

Vă îndemn, cu toată seriozitatea până nu ne ofilim de tot, să vă reaprindeţi dinăuntru ceea ce este putere sufletească, demnitate de conştiinţă, forţă de rugăciune, ceea ce înseamnă putere de iubire, de creaţie, de muncă. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

Fragment dintr-o predică susţinută în iulie 2006

Tweet

Parintele Justin Parvu, pentru Jurnalul National: "Libertatea nebuna i-a stricat pe români"

"Libertatea nebuna i-a stricat pe români"

Părintele Iustin este frământat în ultimii ani tot mai mult de descrestinarea românilor. El ia "pulsul" natiunii în scaunul de spovedanie. Am incercat să aflam cum ii vede Sfintia Sa pe români.

· Întrebare: Părinte, cum sunt asta zi românii ortodocsi fata de până în 1989?

In ultimii ani, românii s-au mai stricat, s-au lasat în voia unei libertati nebune, care-i duce la atitudini necrestinesti sau chiar anticrestine. Omul românesc si-a pierdut reperele si a rasturnat scara de valori. De fapt era pe undeva de asteptat, după 50 de ani de comunism.

· De ce erau mai buni crestini românii în regimul comunist ?

Se stie ca atunci când e persecutat omul e mai credincios, isi da mai repede seama ca nadejdea o gasesti numai la Dumnezeu.

· De ce spuneti ca românii sunt mai nepasatori azi din punct de vedere religios?

Pentru ca multi dintre cei care merg la biserica o fac numai formal, fără sa-si plânga păcatele si fără sa caute indreptarea cu adevărat. De pilda, când vin la biserica de Inviere, multi se limiteaza la a-si sfinti ouale rosii si cozonacii si să ia lumina; apoi pleaca înainte de sfârsitul slujbei. Nu inteleg nimic din aceasta sărbătoare si nici sufletele lor nu se bucura intr-adevăr.

· Este mai greu acum să fii duhovnic?

Harul duhovnicului este azi puterea de a rezista suvoiului urias de păcate care vine inspre el prin gurile credinciosilor. Afli atatea grozavii ca obosesti si apoi devii insensibil. In ciuda acestora, trebuie sa-ti pastrezi echilibrul si să lucrezi asupra oamenilor cu aceeasi puritate a duhului sfânt.

Interviu publicat in ziarul Jurnalul National, anul 2004

Tweet

Parintele Arsenie Papacioc despre fraza "crede si nu cerceta"

Papacioc: Asta nu este în crestinism! Nu este în crestinism asa ceva, au făcut-o oamenii. E bine să crezi si apoi să cercetezi, dar nu e o porunca anume "crede si nu cerceta"… Crede si cerceteaza! Fetita scumpa, va jucati cu lucrurile astea, Doamne fereste! Va spun, un frate al meu care a fost impuscat, baiat destept, dar care nu credea în Dumnezeu până la varsta asta, stiti, până în 18 ani, a fost prins de o ploaie în câmp, cu niste trasnete. Si, ca să scape, a inceput să zica "Doamne ajuta!".

 N-a patit nimic si a constatat "A, deci exista!". L-a surprins. E în firea noastra asta, dar sunt niste lucruri asa de importante, încât depasesc orice logica si chiar si, în sfârsit, ratiunea asta, care tot de Dumnezeu e data. Dar tot cu o marginire ne e data.

Fragment dintr-un interviu postat in Jurnalul National

Tweet

Dan Lucinescu cu Parintele Justin Parvu, la manastirea Petru Voda

Tweet

Pr. Ioanichie Balan in vizita la Pr. Iustin Parvu

Tweet