joi, 19 septembrie 2013

De ce nu mai fac românii copii?

"Când însă iţi iei răspunderea de-a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsniciei" - Arsenie Boca

În primul rând, pentru că nu mai iubesc cu adevărat, totul reducându-se la căutarea plăcerii şi a comodităţii, deci putem spune că iubirea de sine a câştigat lupta în majoritatea cazurilor. Un alt factor important este lipsa credinţei, deci a încrederii totale în Dumnezeu, evident, asta nepresupunând să stai să aştepţi ca totul să-ţi cadă din cer. Aşadar, toată această goană după o fericire utopică pe care duhul lumesc o propune a distrus dragostea şi simplitatea, pentru viaţă, pentru aproapele, aducând doar frică şi disperare.

În schimb, românul este preocupat de alte chestiuni care sunt total în contradicţie cu ceea ce presupune firescul unei vieţi, ajungând să răstoarne normalitatea în anormalitatea pe care o vedem pe fiecare post de televiziune, în majoritatea ziarelor, dar mai ales în comportamentul oamenilor, dresaţi pur şi simplu de "progresul" bolnav al ultimilor ani, oferit de "noua ordine mondială".

Elocventă mi s-a părut mărturia jurnalistului de la Napoca News, Ionuţ Ţene, care spune într-un editorial recent că "cunosc personal zeci de familii, dar şi din spusele prietenilor, care au tot ce le trebuie: casă, slujbe bine plătite, dar nu fac copii că nu şi-au luat încă ultimul tip de televizor în casă, nu şi-au cumpărat ultimul tip de telefon mobil sau încă nu au fost în vacanţă în Bora Bora, după ce anii trecuţi au fost în Grecia sau Turcia. Abia dacă fac, în cel mai fericit caz, un copil la 35 de ani şi apoi se plâng că au cheltuieli mari şi nu mai au timp liber să meargă la saună sau în weekend la munte".

A apărut revista ATITUDINI, nr. 30



miercuri, 18 septembrie 2013

Rostul pubertății și pericolele sexualității greșit înțelese

De la 13-14 ani pana la 18-20 ani au loc in dezvoltarea bio-psihica a omului doua fenomene paralele: dezvoltarea si intrarea in functiune a unor glande, randuite sa contribuie la perpetuarea vietii sub forma materiala, biologica si, concomitent, dezvoltarea si inflorirea unor sentimente care contribuie, prin conlucrarea cu cele dintai, la perpetuarea vietii in forme spirituale, eterne.  Nimeni din cei ce ne inconjoara nu ne lamureste aceasta taina.  Din aceasta cauza, despartindu-le, una din aceste infloriri ale vietii tinere va fi infranta (cel putin pentru un timp) si cealalta va triumfa, de obicei cea materiala, bioogica, luand forme de manifestare impotriva firii pentru care a fost creata. Astfel tanarul cade frecvent in pacatul masturbarii sau al desfraului si la un sex si la altul. Raul acesta duce la o complexare a fiintei spirituale. Auto-condamnarea din cugetul nostru este primul semn că ceea ce facem nu este bine.
Ce sa facem deci? Aici intervine posibilitatea de a te salva, de a ramane in greseala sau a cadea in alta greseala si mai mare.  Descoperirea acestei greseli la marturisirea in fata preotului duhovnic, deci a lui Dumnezeu, iti ajuta, ca invatatura si remediu, sa intrerupi greseala si, supunandu-ti trupul la osteneli, munca, metanii, post si rugaciune, sa-ti propui categoric in constiinta hotararea de a te impotrivi acestui rau obicei.

Părintele Arsenie Boca ar fi putut ajunge episcopul Maramureşului, în 1948

Ca în toate localitățile din țară, sediul Siguranței Regionale Brașov fusese instalat într-una din cele mai frumoase case din oraș, vila fruntașului liberal Mihai Popovici, situată la o oarecare distanță de clădirile învecinate. (...)

Eram în arest, în celula comună. În fața noastră aveam imaginea unui spital de campanie din timpul războiului. Pe un prici cu două nivele, erau lungiți unul lângă altul oameni tăcuți, cu figurile supte de suferință. Văzându-ne, în primul moment, au prins viață, pentru ca în clipa următoare să se retragă unul câte unul într-o apatie controlată, reacție de ființe captive.

Erau strânși aici cei cu ancheta terminată sau cei ținuți pentru o cercetare suplimentară. Printre ei am zărit o figură normală, luminoasă, un călugăr. El stătea întins cu picioarele dezvelite pâna la genunchi. Văzându-ne, s-a ridicat și ne-a întrebat cu vocea blajină:

- Sunteți elevi?

- Da!

- De unde?

- De la Liceul Radu Negru din Făgăraș.

Părintele Arsenie, pentru că acesta era călugărul, găsindu-ne probabil prea firavi pentru ”Moara lui Kalusek”, a făcut semn cu arătătorul mâinii stângi în sus și a rostit ca pentru el, dar cu voce tare să auzim și noi:

- Legiunea îngerilor din cer încă nu-i completă!

marți, 17 septembrie 2013

EXCLUSIV: Ce spune Patriarhia despre canonizarea Sfinţilor Închisorilor

Patriarhia Română, prin purtătorul de cuvânt Constantin Stoica, spune că în acest moment canonizarea Sfinţilor Închisorilor este în atenţia Bisericii, dar că la bază stă criteriul cronologic.

"Este în atenţia Bisericii şi această problemă, dar există un principiu cronologic. Mai sunt monahi, mărturisitori, ierarhi din secolele anterioare care trebuie canonizaţi. Sunt mitropoliţi ai Ţării Româneşti care au făcut foarte multe pentru Biserică şi care trebuie canonizaţi. Mai e cuvioasa Mavra din Ceahlău.

Pe de altă parte, nu este în practica Bisericii Ortodoxe să se grăbească. În acest moment se fac cercetări asupra tuturor celor care au pătimit în temniţele comuniste din cauza chinurilor, sunt nişte criterii stabilite şi pe care Patriarhia le-a făcut publice în urmă cu vreo 10 ani. În momentul în care această problemă va fi clarificată, după aceea normal că vor intra în atenţia Sfântului Sinod", a spus Constantin Stoica.

Referitor la unul dintre cei mai mari sfinţi ai ultimelor decenii, Părintele Arsenie Boca, Stoica a spus: "am înţeles că Mitropolia Ardealului a început demersurile pentru Părintele Arsenie Boca, pentru că ţine de dânşii. Când e vorba de canonizare, propunerea vine din teritoriu, nu vine de la centru. Comisia cercetează cu atenţie, evlavia populară e unul dintre criterii, dincolo de sfinţenia vieţii".

El a mai declarat că "după 1990 au fost canonizaţi foarte mulţi sfinţi din Biserica noastră, pentru că ultima canonizare a avut loc in 1955 şi suntem şi într-o perioadă în care cei care au fost canonizaţi în ultimele decenii trebuie să fie mai bine cunoscuţi. Sunt sfinţi care au fost canonizaţi şi nu sunt bine cunoscuţi".

Aşa stând lucrurile, nu cred că-i vom putea vedea pe Sfinţii Închisorilor în sinaxare prea curând, dar ne bucurăm de minunile lor şi că sunt deja canonizaţi în sufletele noastre.

Vlad HERMAN

luni, 16 septembrie 2013

Parintele Justin Parvu: "Smerenie nu înseamnă să te laşi copleşit, să le permiţi să vină peste tine, să-ţi golească mintea şi casa"

“Prestigiul smereniei, care se propovăduieşte în Biserica noastră, este haina sau mantia lui Dumnezeu pentru creştini, e această virtute înaltă pe care o are demnitatea noastră creştină. Dar această smerenie, această înţelegere profundă a principiului de smerenie a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om, prezintă o mare diferenţă faţă de smerenia pe care o înţelegem noi în veacul XXI.Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate. Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea mântuirii.

Parintele Justin Parvu - Datoria Bisericii in statul ateu de astazi


Danion Vasile - Discursul de la decernarea titlului de cetatean de onoare Parintelui Justin


Alexandra Svet: "Romania, jos de pe bar!"

Sambata seara in Bucuresti. Muzica, femei ce danseaza pe bar, barbati incinsi de bautura, decibeli si silicon, adolescente machiate prea mult, prea devreme, varstnici vanand senzatii pe care si le-au refuzat pana acum. Putin mai incolo, pe Bd. Elisabeta, o mana de oameni ce protesteaza. Asa a fost probabil dintotdeauna- in timp ce unii sufereau in temnite, altii se distrau in carciumi. Unii mureau in strada, in timp ce altii mureau din exces de placere. Unii isi jertfeau viata pentru un maine mai bun pt copiii lor, in timp ce altii vindeau pt nimic viitorul copiilor lor, pt un azi care sa le umple stomacul.

 Si sa le gadile patimile pana la saturatie. Nu judec pe nimeni- am dansat si pe bar, am vanat si senzatii, am fost si vanata. Suficient de mult cat sa-mi dau seama ca viata e mai mult decat atat. Nu, nu judec. Pot doar sa ii multumesc Domnului pentru oamenii ce au tinut pana acum si pt cei ce tin azi aprinsa flacara demnitatii si sa ma rog sa ne mai dea, mai multi, cat mai multi! Ar putea sa danseze si ei pe vreun bar - asa cum si cei din rezistenta anticomunista din munti puteau sa bea o palinca, sa mai tranteasca un plod si sa isi bage picioarele in ea de demnitate. Nu, nu judec. Constat. Si pot doar sa ii multumesc Domnului ca azi, acum, mai sunt oameni pe care ii tine treji si atenti. Sa nu lase istoria sa treaca pe langa ei. Nu, nu judec. Insa plec repede din barul unde oameni fara nici o grija danseaza pe masa, in timp ce astazi si maine ar putea scrie o alta istorie. Istoria lor.

Un sirian ortodox din Siria: „Am trăit 7 ani în România și sincer, vă spun că nu cred că creștinii României au mai multă libertate decât creștinii Siriei”

Este sirian, este ortodox și a făcut studiile în România. S.M. trăiește la fața locului războiul din Siria și îl vede cu totul altfel decât ni se prezintă nouă în România. (Sirianul m-a rugat să nu-i dau numele; am garanția că interviul de mai jos chiar este unul sincer, că S.M. nu este forțat de autoritățile siriene să răspundă frumos legat de Bashar Al Assad)
Reporter: Cum se vede situația din Siria de către un creștin care trăiește acolo?
S.M.: Sunt un sirian care a făcut studiile în România. Acum am terminat și m-am întors în țara mea. Situația este foarte tristă, pentru că după ce Siria în ultimii ani a fost una dintre cele mai bune țări ale lumii (în 2009 era a patra țară cea mai liniștită din lume, țn 2010 era a opta țară cea mai recomandată pentru turism din lume) acum situația s-a schimbat și numai în doi ani, în 2012, Siria era una dintre cele 10 țări cele mai mizerabile din lume. Schimbarea aceasta tristă și foarte rapidă a fost un șoc nu numai pentru mine, ci și pentru toți sirienii din toată lumea. Sigur, a fost grija cea mai mare faptul că familia mea trăiește în pericol și eu sunt departe și nu o pot ajuta cu nimic, acum m-am întors și am înțeles mai bine în ce fel de pericol au trăit sirienii perioada de doi ani jumătate și, din păcate, imaginea este mult mai neagră decât îmi imaginam. Ce urmează să vă spun va fi un șoc pentru mulți care au fost manipulați de către mass media occidentală, totuși trebuie să spunem adevărul. Din punct de vedere al unui creștin sirian vă pot spune că ceea ce se întâmplă în Siria nu este o revoluție… Pentru ce avem nevoie de revoluție? Mergem la școli, la universități, la spitale fără să plătim niciun ban. Prețurile erau foarte ieftine. Nu putem spune că viața era perfectă, dar oare merita să facem revoltă? Nicidecum, corupția din tara mea există în orice altă țară. Însă drepturile pe care le aveam erau mult mai departe de a fi comparate cu celelalte țări musulmane. Un creștin sirian trăia foarte bine, avea toate drepturile la fel ca orice musulman, niciodată n-am avut sentimentul că sunt legat, sau am nevoie de mai multă libertate. Ca un creștin aveam toate drepturile la fel ca un musulman în afară de dreptul de a fi președinte. Uneori avem drepturi mai mult decât în alte țări creștine, sau așa proclamate țări laice. Spre exemplu clericii pot merge pe străzi cu costumul lor clerical fără probleme, chiar sunt tratați cu mare respect, în timp ce în Turcia numai patriarhul poate merge cu dulama. Bisericile sunt scutite de a plăti întreținere în timp ce în România, spre exemplu, ele plătesc…. etc.

O minune a Parintelui Justin Parvu povestita de Parintele Hariton Negrea la Primaria Baia Sprie


duminică, 15 septembrie 2013

Cuvântarea Protos. Hariton Negrea la decernarea titlului de cetatean de onoare Parintelui Justin Parvu


Minuni ale Părintelui Justin Pârvu: Transformarea uleiului în mir

Minunile de mai jos au fost spuse de monahul Teodot de la Mănăstirea Petru Vodă, înaintea decernării titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Baia Sprie pentru Părintele Justin Pârvu - 14 septembrie 2013

Pe data de 6 septembrie, când se prăznuieşte minunea Sfântului Arhanghel Mihail, care a fost şi este patronul Mişcării Legionare, uleiul de la candela Părintelui Justin, care-l dăm oamenilor pentru tămăduire, s-a transformat în mir prin minune dumnezeiască, pe 6, 7 şi 8 septembrie.

A doua minune s-a petrecut aseară. Noi am venit la Aiud, iar seara am vrut să mergem şi noi la Turda, unde a fost martirizat marele voievod Mihai Viteazul. Acolo am mers şi am vorbit cu maicile de acolo (n.r. mănăstirea Mihai Vodă) şi am spus că este o mare onoare pentru ei. Au o mare datorie faţă de marele voievod Mihai Vodă.

La sfârşit le-am spus şi noi că avem un os din trupul lui Mihai Vodă, pe care l-am luat de la Mănăstirea Plăviceni din Teleorman. După această discuţie le-am dat şi lor o cutie cu untdelemn de la Părintele Justin şi minunea a fost că, în momentul în care am dat acel ulei, din nou s-a transformat în mir acel ulei.

Vlad HERMAN

Imagini de la acordarea titlului de Cetatean de Onoare al orasului Baia Sprie pentru Parintele Justin Parvu - 14 septembrie, 2013

Foto: Vlad HERMAN






Parintele Justin Parvu a primit titlul de Cetatean de Onoare in Baia Sprie (FOTO)

Parintele Justin Parvu a primit sambata, 14 septembrie, titlul de Cetatean de Onoare al orasului Baia Sprie, in cadrul evenimentului “Triunghiul mortii”, care a adunat istorici, oameni de cultura, reprezentanti ai BOR, precum si obstea celor doua manastiri pe care fostul mare duhovnic le-a ridicat in satul Petru Voda.
Noul saret al manastirii Petru Voda, Hariton Negrea, a fost cel care a ridicat titlul post-mortem din partea autoritatilor locale baispriene, tinand sa spuna si cateva cuvinte despre Justin Parvu.
“Noi am invatat de la Parintele Justin sa fim in dragoste fata de neamul acesta, chiar daca in unele articole a fost condamnat ca a fost xenofob sau altfel. Toti acesti oameni care se cred de alta religie, alta nationalitate, sa vina, la noi, la manastire, si o sa vada ca stam cu ei la masa si impartim aceeasi paine.