Se afișează postările cu eticheta alexandra svet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alexandra svet. Afișați toate postările

miercuri, 19 februarie 2014

Alexandra Svet: Fiica risipitoare?


Daca Iulia Ionescu ar fi fugit de acasa cu un baiat, insarcinata si gata sa faca un avort fara sa ezite, ar fi fost absolut normal. Daca simte insa o chemare sa vietuiasca precum ingerii intr-o lume ce aduce din ce in ce mai mult cu iadul si daca alege sa isi aduca propria viata ca jertfa curata pe care sa o aseze la picioarele Domnului, iata ca gestul ei da nastere unui scandal national.

Daca s-ar fi prostituat pentru un IPhone sau pentru un lantisor de aur toata lumea ar fi ridicat din umeri ca si cum asta ar fi absolut normal, n-ar fi nici prima nici ultima. Dar nu ii poate fi iertat faptul ca alege sa si le vanda, desprinzandu-se total de tot ceea ce este lumesc, desi nu i-o fi fost poate nici ei usor sa se desparta de darul primit dupa atatea eforturi, cand a intrat la liceu. Le-a vandut insa fara sa ezite, sfidand o lume in care parca doar banii mai au voce. Le-a dat fara sa ii para rau, pentru ca ea indrazneste sa pretuiasca alte lucruri. 

luni, 16 septembrie 2013

Alexandra Svet: "Romania, jos de pe bar!"

Sambata seara in Bucuresti. Muzica, femei ce danseaza pe bar, barbati incinsi de bautura, decibeli si silicon, adolescente machiate prea mult, prea devreme, varstnici vanand senzatii pe care si le-au refuzat pana acum. Putin mai incolo, pe Bd. Elisabeta, o mana de oameni ce protesteaza. Asa a fost probabil dintotdeauna- in timp ce unii sufereau in temnite, altii se distrau in carciumi. Unii mureau in strada, in timp ce altii mureau din exces de placere. Unii isi jertfeau viata pentru un maine mai bun pt copiii lor, in timp ce altii vindeau pt nimic viitorul copiilor lor, pt un azi care sa le umple stomacul.

 Si sa le gadile patimile pana la saturatie. Nu judec pe nimeni- am dansat si pe bar, am vanat si senzatii, am fost si vanata. Suficient de mult cat sa-mi dau seama ca viata e mai mult decat atat. Nu, nu judec. Pot doar sa ii multumesc Domnului pentru oamenii ce au tinut pana acum si pt cei ce tin azi aprinsa flacara demnitatii si sa ma rog sa ne mai dea, mai multi, cat mai multi! Ar putea sa danseze si ei pe vreun bar - asa cum si cei din rezistenta anticomunista din munti puteau sa bea o palinca, sa mai tranteasca un plod si sa isi bage picioarele in ea de demnitate. Nu, nu judec. Constat. Si pot doar sa ii multumesc Domnului ca azi, acum, mai sunt oameni pe care ii tine treji si atenti. Sa nu lase istoria sa treaca pe langa ei. Nu, nu judec. Insa plec repede din barul unde oameni fara nici o grija danseaza pe masa, in timp ce astazi si maine ar putea scrie o alta istorie. Istoria lor.