Viața călugărului martir Dionisie Şova

Zona Arcului intracarpatic cuprinsă în actuala Episcopie Ortodoxa a Covasnei si Harghitei [...] îşi prezintă în trecutul ei istoric, un specific aparte în ideea martirajului şi suferinţei pentru Hristos. Dăinuirea românească, a însemnat, în acest spaţiu, şi dăinuirea creştin-ortodoxă, realitate pusă în evidenţă de zeci de martiri şi mărturisitori, consemnaţi în documentele vremii. Ceea ce s-a întâmplat, după perioada Dictatului de la Viena, care prin excelenţă a fost o etapă a suferinţei şi martirajului românesc, a însemnat din nefericire, o continuare la alte dimensiuni a terorii instituită o dată cu anul 1940. Biserica cu slujitorii ei, mânăstirile au fost repere de menţinere a spiritualităţii ortodoxe şi în acelaşi timp, elementele în care s-a lovit cel mai tare şi cel mai profund.

În aceste împrejurări, de numeroase încercări de deznaţionalizare a românilor, de obligare a cedării a credinţei se înscrie într-un alt moment istoric, nu al dictatului, dar, tot a unui regim opresiv - comunismul - martiriul ieromonahului Dionisie Şova de la Mânăstirea Făgeţel. Prin modelul său de viaţa duhovniceasă, prin curajul său de mărturisitor părintele Dionisie Şova se înscrie în galeria martirilor, morţi pentru apărarea credinţei în Hristos.

Tweet

Toaca - Mănăstirea Petru Vodă

Tweet

Minunata convertire a unor protestanti americani la Ortodoxie

America este continentul cu cele mai multe culte, cu cele mai libertine idei, cu cei mai instariti oameni, prin urmare, nu putem decat sa ne miram de faptul ca ortodoxia, asa cum aparea in enciclopediile de acum aproape un deceniu, este religia ce infloreste cel mai rapid in aceasta zona "crestinata" deja.

Multe dintre marturiile actualilor dreptmaritori vorbesc despre imigrantii europeni (rasariteni, balcanici, arabi), care au luat cu ei nu numai lucrurile materiale si speranta unui trai mai bun, ci si farmecul locurilor natale, aceasta spiritualitate ortodoxa rasariteana, care potoleste setea duhovniceasca a celor din Apus, adapand din izvoarele ei din ce in ce mai multi oameni. Ce ne surpinde la unii convertiti americani este tocmai faptul ca ei descopera ortodoxia inainte de a intra in contact cu ea. Si ce poate fi aceasta decat lucrarea Sfantului Duh?

Sa luam un exemplu, mai intai pe scurt: o comunitate neoprotestanta, ajunge singura la concluzia ca Biserica Primara trebuie sa fi fost liturgica si sacramentala. 

Tweet

Organizatia antihristica CMB da sperante desfranatelor care vor sa intre in Sfantul Munte

Unul din cele 16 acorduri semnate în Consiliul Mondial al Bisericilor face referire la accesul liber în toate lăcașurile de cult, dând femeilor speranțe.

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), o asociație internațională a bisericilor doritoare de unitate, a semnat 16 acorduri în timpul ultimei întruniri la Busan, Coreea de Sud. Conform publicației ortodoxe grecești ”Presa Ortodoxă”, trei dintre acestea fac referire la Muntele Athos din Peninsula Halkidiki, nordul Greciei. Guvernatorul Sfântului Munte, Dl. Aristide Kasmiroglou neagă faptul că interdicția de o mie de ani a femeilor va fi ridicată, indiferent de faptul că una dintre clauzele acordului CMB vizează abolirea ”Avatonului” ( însemnând ”necălcat” și ”neumblat”) care interzice intrarea femeilor în oaza spirituală a Muntelui Athos.

Dl. Kasmiroglou a spus că avatonul este în vigoare de secole și este garantat de tratate internaționale, adăugând că regulile sfinte ale Muntelui Athos, chiar și legile uzuale, sunt garantate în tratatul de aderare a Greciei la UE.

Tweet

Sfantul Nicodim Aghioritul despre ferirea de imbuibare

Pentru pazirea gustului

Al patrulea organ al simturilor ce ne întîmpina pe noi este cel al gustului, adica într-un cuvînt al gurii. O! Peste mare negutatorie dam aici! Acest organ al simturilor se aseamana cu prapastia cea mare care s-a deschis fara veste în partile Romei, atît de adînca, încît oricîta materie s-ar fi aruncat în ea, toata se scufunda si nu se umplea niciodata, dupa cum scriu istoricii. Acest organ al simturilor este o prapastie atît de larga, încît încap în ea oricîte feluri de mîncare scot pamîntul si marea. Este un vas fara fund – dupa Grigorie de Nyssa – care mereu se umple, dar pururea ramîne gol. Si – ca sa zic într-un cuvînt – este un iad nesatul. Acest organ al simturilor, chiar daca este al patrulea cu rînduiala, însa cu puterea eu îl numesc primul.

Ce se naste din multele feluri de mîncare

Sa închizi, asadar, în afara acestei usi mari a simturilor tale mîncarurile cele felurite. Afara cu mesele cele bogate, afara cu dresurile bucatarilor, afara desfatarile si îmbuibarile! De ce oare s-au nascocit unele ca acestea? Într-adevar, nu poti sa raspunzi ca pentru o nevoie si grja de neaparata trebuinta a trupului, ci doar pentru blestemata dulceata a gîtlejului. Cine naste niste mîncaruri felurite ca acestea? Într-adevar, nu faptele bune, ci numai patimile si rautatile sufletului si ale trupului. Lacomia, nesatiul si îmbuibarea sînt primii lor nepoti. Spune-mi mai mult! – îmi vei cere. Iata: betia, delirul, îngrasarea, guta, apoplexia. Mai mult decît atît: curvia si sodomia. Si – ca sa zic pe scurt – aproape toate patimile cele trupesti si nerationale care se lucreaza sub pîntece sînt urmarile cele rele ale desfatarii gustului.

Tweet

Parintele Ioan de la Sihastria Rarau: "Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna"

- Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

- Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intro rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. 

Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

Tweet

O ICOANA PICTATA A MAICII DOMNULUI INCHIDE SI DESCHIDE OCHII PERIODIC IN CHIP MIRACULOS (VIDEO)

luni, 4 august 2014, D. Porfiris/P. Stafila

Icoana Maicii Domnului, ce se pastreaza ca un mare odor langa Preasfântul Mormânt din Biserica Învierii de la Ierusalim, deschide si inchide ochi din când în când.

Martori oculari au înregistrat această mişcare tainică a ochilor zugrăviţi ai Maicii Domnului, iar o sursă a Bisericii elen-orodoxe locale a confirmat faptul.

Credincioşii considera acest fapt drept o minune şi se roagă pentru pace în pamantul greu incercat al Palestinei.

Icoana se află, potrivit istorisirilor şi tradiţiei, pe locul unde Maica Domnului, văzându-l pe Fiul ei răstignit, a plâns.

Puteţi vedea mai jos filmarea de amatori, iar concluziile va apartin:

acvila30

Tweet

Despre smintelile provocate de unii în cazul Părintelui Arsenie Boca

În ultima perioadă, pe Facebook şi Youtube, se duce o campanie tot mai agresiva împotriva Părintelui Arsenie Boca, principalele "arme" ale smintitorilor fiind cateva discuţii cu privire la Părintele Arsenie, eu le-aş numi barfe, ale unor duhovnici, care, desigur, nu sunt infailibili.

Unul dintre cei mai înverşunaţi comentatori de pe Facebook este un anumit "Ortodox Creştin", care nu se poate opri din a arunca cu noroi în Părintele Arsenie Boca, iar asta fără a avea la bază lucruri concrete. Mai mult, acest "Ortodox Creştin", în sminteala pe care o provoacă, nu ţine cont de cuvintele Părintelui Arsenie Boca cu privire la ecumenism şi reîncarnare, căci aceste două subiecte sunt cele pe care le scoate din buzunar pentru a-l ponegri încontinuu pe Părintele. Şi, aşa cum am spus, se bazează pe ce au afirmat duhovnici precum Arsenie Papacioc, Ioanichie Bălan, Antim şi Aniţulesei, în unele filumleţe, unele din ele postându-le, de altfel, pe contul de Youtube. Ex: "Dovada ca Părintele Arsenie Boca a fost înşelat".

Tweet

Trupul şi Sângele Domnului s-au transformat în carne

Venerabilul părinte Ştefan Anagnostopoulos, în cartea saCunoaşterea şi trăirea credinţei ortodoxe, ne relatează că un profesor de la Seminarul Teologic din Tesalonic, prin anul 1959, le preda elevilor săi faptul că Sfânta Împărtăşanie nu este cu adevărat Trupul şi Sângele lui Hristos, ci doar nişte simboluri.

Îndată au apărut reacţii hotărâte din partea elevilor faţă de aceste învăţături eretice ale profesorului lor şi la scurtă vreme a fost demis. Unul dintre elevii de atunci a rămas însă influenţat de această opinie total greşită. A trecut vremea şi a fost hirotonit preot. După trei ani de slujire, s-a îmbolnăvit şi o perioadă nu a mai putut sluji. Apoi s-a făcut bine şi a revenit la altar.

Tweet

Taxiot, ostasul care a înviat din morţi, vorbind despre vamile vazduhului

În Cartagina, cetatea Africii, a fost un bărbat cu numele Taxiot, iar cu rînduiala ostaş. Acela în mari păcate îşi petrecea viaţa sa. Dar fiind în Cartagina multe întîmplări de morţi, a venit în frică şi în simţire Taxiot şi s-a pocăit de faptele sale. Apoi, ieşind din cetate cu femeia sa, a şezut la un sat în linişte. Iar după cîtăva vreme, din lucrarea diavolească, a căzut în desfrînare cu femeia plugarului său care era cu dînsul în sat. Şi trecînd nu multe zile după păcatul acela, l-a muşcat un şarpe şi a murit. Şi era o mînăstire, ca de o stadie de departe de satul acela, şi, alergînd acolo femeia lui Taxiot, a rugat pe monahi ca să ia trupul mortului şi să-l îngroape la biserică. Deci l-au îngropat întru al treilea ceas din zi. Iar cînd a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormînt strigare, zicînd: “Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!”

Apropiindu-se de mormînt şi glasul celui îngropat auzindu-l, degrabă l-au dezgropat şi, aflînd pe mortul acela viu, s-au îngrozit de spaimă. Şi l-au întrebat pe acela, vrînd să ştie, ce i s-a întîmplat lui şi cum a înviat? Iar acela, neputînd să le spună de multă plîngere şi tînguire, îi ruga pe dînşii ca să-l ducă la robul lui Dumnezeu, episcopul Tarasie; şi-l duseră la acela. Iar episcopul trei zile îl sili să-i spună ce a văzut acolo. Şi abia a patra zi a putut grăi.

Tweet

Mărturia Sfintei Teodora despre trecerea prin vămile văzduhului

Din ’’Vămile văzduhului’’ de Protos. Nicodim Mândiţă

Aceasta vrednică de pomenit şi devotată slujitoare a lui Dumnezeu şi a Sfântului Vasile cel Nou– povesteşte Sf. Grigore, ucenic al Sfântului Vasile cel Nou – s-a întâmplat de s-a sfârşit din viaţa pământească, fiind ajunsă la adânci bătrâneţe de mulţi ani, după ce servise cu multă credincioşie Sfântului Părintelui nostru Vasile cel Nou. Atunci toţi s-au întristat de trecerea ei din această viaţă, fiindcă iubea pe Sfântul şi pentru că mijlocea pentru toţi la dânsul, căci intra şi vorbea cu el pentru trebuinţele lor, şi ieşind,dădea răspunsul aşteptat Multora le părea rău de trecerea ei din această viaţă, pentru că era o femeie pioasă, bună, blândă, miloasă, fără de răutate şi cu bună socoteală, făcându-şi slujba ei cu mare smerenie, sârguinţă şi devotament sfânt.

CONVORBIREA CUVIOSULUI GRIGORE CU SUFLETUL SFINTEI TEODORA

Nedumerindu-mă eu după repauzarea Cuvioasei Teodora ce să se fi făcut şi petrecut cu ea, mă tot supărau gândurile pentru dânsa, şi mereu mă întrebam singur, socotind în sinemi: „Oare în ce loc se va fi dus? La bine ori la rău? Oare se va fî mântuit ori se va fi pierdut? Şi oare ce folos va fi aflat ea din slujba făcută cu credincioşie Părintelui nostru Vasile,..?” Acestea socotindu-le eu mereu, m-am dus la Sfântul şi l-am rugat cu multă fierbinţeală ca să-mi spună ceva despre dânsa şi cum a repausat.. Sf. Vasile mai întâi a tăcut şi nu mi-a dat nici un răspuns pentru dânsa. Eu, însă întrebându-l neîncetat şi supărându-l cu aceasta, într-o zi îmi zise cu faţă veselă: „Fiule Grigore! Voieşti cu adevărat să vezi pe Teodora?” Eu i-am răspuns; „O, Părinte Sfinte! Şi cum o voi putea vedea, odată ce dânsa s-a mutat de la noi, despărţindu-se de cele vremelnice şi ducându-se la cele veşnice?” Sfântul mi-a zis: „Diseară o vei vedea, aşa după cum ai căutat-o de multe ori, şi vei cunoaşte aceea ce doreşti, ca să înceteze gândul care te supără mult pentru aceasta”. Eu atunci mă miram şi socoteam: cum, şi unde oare aş vedea-o?! Astfel, foarte mult mă supăra gândul, şi doream s-o văd. Aceasta însă mi se părea cu neputinţă.

Tweet

Învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei despre eresul ecumenismului şi apostazia acestui veac

Canonul 10 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniunea Bisericii) acela să se afurisească.”

Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ~ „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce înţelegere poate să fie între Hristos şi Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească.”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ „Nu este îngăduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ „Nu se cuvine a primi binecuvîntările ereticilor, care sunt mai mult blasfemii decît binecuvîntări.”

Canonul 15 al Sinodului al Nouălea din Constantinopol (861) ~ „Cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de comuniunea cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărîmă unitatea Bisericii.”

Sursa: Ortodox Liber

Tweet

Un nou blog in lumea ortodoxa

Salut aparitia blogului lui Radu Iacoboaie - http://raduiacoboaie.wordpress.com/ - si ii doresc viata lunga si la cat mai multe postari pentru slava lui Dumnezeu si marturisirea Adevarului.

Vlad Herman

Tweet

Cuvânt al părintelui Justin Pârvu, despre Părintele Arsenie Boca: "El nu e mic înaintea lui Dumnezeu"

Din cartea "Despre indumnezeirea omului prin har, vol 1"

„Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia. Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmaşi ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa şi să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. 

Aceasta a fost lşi este misiunea părintelui Arsenie Boca, şi el nu e mic înaintea lui Dumnezeu; de aceea, îl laudă credincioşii în biserici, la mormântul lui şi în casele lor iar temelia credinţei este în aceşti închinători binecredincioşi.”

Parintele Justin Parvu

Tweet

“Rebelul” crestin sau crestinul si secularizarea

Sau cum crestinii de azi fac tot posibilul ca Hristos sa se adapteze dupa ei, nu ei dupa Hristos.

In lumea secularizata de azi, un nou “trend” a aparut printre ortodocsi, si se dezvolta pe zi ce trece mai mult: ortodoxul care traieste credinta dupa cum doreste el, nu dupa cum trebuie ea traita. Una din ratacirile pe care ecumenismul le-a provocat este impactul psihologic asupra omului care traieste in secolul XXI, mai exact faptul ca ecumenismul se prezinta ca o miscare a “bunului simt”, o miscare care pare decisa sa distruga ura dintre crestini si religii in general. Din nou oamenii aleg asta, in loc sa caute pacea si iubirea in Biserica lui Hristos, singura cu adevarat capabila sa stinga ura si dusmania intre oameni prin harul Sau. Cu toate ca s-a dovedit de mai multe ori de-a lungul istoriei (si e evident si in prezent) ca bunul simt uman poate fi diferit, ba chiar in contradictie cu voia lui Dumnezeu.

Tweet

Păstrarea castităţii înainte de căsătorie

- Dacă un cuplu renunţă la păstrarea castităţii înainte de căsătorie?

- Dacă doi renunţă la păstrarea castităţii înainte de căsătorie se numesc cuplu, iar dacă se căsătoresc, se spovedesc, ei devin familie. Asta este acuma problema noastră arzătoare, că folosim cuvântul cuplu pentru doi adunaţi la un loc, cu comportament de oameni căsătoriţi, nefiind cununaţi. Actul în sine este acelaşi, se întâmplă la fel înainte de căsătorie sau după. Problema este dacă noi recunoaştem că unirea noastră o face Dumnezeu! Dacă recunoaştem asta, atunci aceste relaţii au loc după cununie. Este bine aşa, căci şi actul sexual are intimitatea lui. Nenorocirea de astăzi este că nici măcar nu mai există intimitatea lui. Fetele (la Bucureşti, spre exemplu), fetele serioase se plâng că ale lor colege de cameră primesc vizitele băieţilor noaptea şi rămân cu ele în cameră, bineînţeles şi în pat şi atunci se şi culcă cu ele. Atunci înseamnă că actul sexual nici măcar nu mai are intimitate. Este foarte grav, de la ce citim la Rebreanu că a făcut Ion cu Ana în fân, este o mare diferenţă faţă de ceea ce se întâmplă în căminele studenţeşti. De ce? Pentru că acolo a existat un păcat, dar şi o intimitate, iar aici există tot un păcat, dar şi o lipsă de intimitate. Păcatul tot păcat rămâne, dar avem de-a face cu o amplificare care duce la o denaturare şi mai gravă.

Tweet