„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
miercuri, 1 iulie 2015
Ezoterismul stiinta sau religie? Caracterul ascuns al ezoterismului si scopul sustinerii miscarilor ezoterice la nivel mondial
Preluare dupa ASTRADROM
Motto: „Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea crestinismului“. Einstein
Miscarea New Age are rolul de a aduce o uniformizare religioasa de tip sincretist la nivel mondial. In acest scop sustine miscarile mistice oculte asiatice pe care, in tarile crestine, le prezinta a fi doar o “stiinta” dand impresia ca nu are nici un tel religios. Uneori se camufleaza sub psihiatrie sau filozofie. Ascunzand aspectul religios se creaza o deschidere mai usoara spre prozelitism.
Aceste miscari oculte sunt pliate in fiecare tara/zona in functie de traditiile, sensibilitatile si nivelul cultural istoric si religios al adeptilor. In Romania ultimilor 10 ani ezoterismul este intalnit si ca parte integranta in miscarea de revenire la paganismul dacic din perioada ante-crestina. Majoritatea curentelor daciste promoveaza cultul zeului Zalmoxe[1], pe langa cel al zeilor indieni[2].
Asociatii si fundatii ezoterice avand in frunte lideri ca Oreste Teodorescu, Daniel Roxin, Constantin Biris jr., Claudian Dumitriu (zis Comandorul), Ovidiu Dragos Argeseanu etc. promoveaza curente daciste in Romania prin care pe multi ii duc in ratacire ajungandu-se la devieri mari de la principiile morale si duhovnicesti ale poporului roman.
Viaţa Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt
„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug”. (Ps. 31, 1-2)
Unul dintre aceşti fericiţi, a fost măritul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe care poporul l-a numit şi „cinstit”, bun, mare şi sfânt. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi; „mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor.
Marele Voievod Ştefan al Moldovei a fost fiul binecredincioşilor creştini Voievodul Bogdan al II-lea şi Doamna Maria-Marina Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită faţă de ţară şi credinţa strămoşească. Urcarea sa pe tronul Moldovei a urmat după vremuri tulburi de luptă pentru domnie.
Pe Câmpia Dreptăţii este întâmpinat de mulţimea poporului, în frunte cu Mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie domn, i s-a răspuns într-un glas: „Întru mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti”. Şi a domnit, precum ştim, 47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni, luptând pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti, a întregii creştinătăţi, zidind cetăţi militare, dar şi cetăţi ale sufletului, adică multe biserici şi mănăstiri. În toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate şi mărinimie, neuitând nici o clipă pe vitejii oşteni, pe cei săraci şi suferinzi, răsplătind şi ajutând pe toţi cu neţărmurită dragoste părintească.
luni, 29 iunie 2015
Gheron Iosif Isihastul: TU CUM TE ÎMBLÂNZEŞTI? CÂND ŢI SE ADUC OCĂRI SAU CÂND ŢI SE ARATĂ DRAGOSTE?
Asculta-ma iarasi! pune temelie buna. Zideste-ti palat frumos in ceruri. Curateste paharul pe dinlauntru, asa cum ne invata Domnul, pentru ca sa fie si pe dinafara curat. Toate cele care sunt savarsite cu trupul sunt ca frunzele care acopera omul pe dinafara. Acestea sunt bune si frumoase. Cele despre care ti-am scris mai inainte, acelea curatesc omul pe dinlauntru. Acelea vor deschide ochii sufletului. Din acelea se va curati inima si va putea vedea pe Dumnezeu in ziua aceea. Fara lucrarea mintii, este putin folosul celor din afara. Daca nu vezi lacrimile curgand la fiecare aducere aminte de Dumnezeu, bolesti de necunoastere, din care se naste mandria si se invartoseaza inima. Sa-ti fie tie smerenia ca imbracaminte in toate miscarile tale. Sa fii ca un burete in obste, luand asupra ta orice ocara sau umilire. Hraneste-ti sufletul nu cu cinstiri si laude, ci cu ocari si invinuiri, ca un fara de minte. Nu cauta sa afli totdeauna ceea ce este drept, pentru ca atunci esti in nedreptate.
duminică, 28 iunie 2015
Cuvânt profetic al Părintelui Justin despre întinarea memoriei martirilor din temnițele comuniste
Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tineri ce au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi martirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri.
joi, 25 iunie 2015
Anecdote duhovnicești. Din povețele duhovnicești ale Părintelui Justin către maicile de la Mănăstirea Paltin
Binecuvântarea și gândurile de mândrie
Sunt maică la mănăstirea Paltin, unde Părintele Justin ne era duhovnic. Într-o perioadă eram foarte luptată de niște gânduri de mândrie și recunosc, le acceptam, mă învoiam cu ele. Părintele venea în fiecare noapte la slujbă și, de obicei, la finalul Sfintei Liturghii, când se citea Acatistul Bunei-Vestiri, Părintele ieșea din biserică și pleca spre chilie. Iar noi, maicile, fugeam repede să luăm binecuvântare de la dânsul, înainte de a apuca să se urce în lift spre chilia sa, din azilul mănăstirii noastre.
Dar în loc să-mi dea binecuvântare, Părintele pe mine mă sărea și nu mă binecuvânta.Așa, o zi, două, trei, părintele nu-mi dădea binecuvântare. A patra zi mă așez prima lângă ușă că poate așa o să-mi dea binecuvântare, dar părintele iar trece peste mine și nu îmi pune mâna pe cap. Mă tot gândeam eu, de ce oare pe mine nu mă binecuvintează părintele? Și tot întrebându-mă, îmi dau seama cu ce gânduri mă învoiam eu, cum că aș fi cineva și din această pricină părintele nu mă binecuvintează.
Atunci, mă fac mică de tot și a cincea zi mă duc lângă lift și aștept să vină părintele, cu gândul că tot nu sunt vrednică să mă binecuvânteze, dar aș vrea măcar să-i sărut mâna, de aș putea. Înainte de a intra însă în lift, Părintele mă binecuvintează, îmi ia mâna și mă strânge tare de mână, apoi intră în lift și tot nu îmi dădea drumul la mână, decât când ușa liftului deja se închidea.
M-am bucurat foarte mult și am înțeles atunci că acesta era unul din darurile Părintelui, de a ne vedea gândurile și a le corecta. Părinte ajută-ne si acum și ne ocrotește cu darul tău! Amin!
(Monahia M.)
Mulți ani trăiască!
Eram cu ascultarea la bucătărie și una din maicile, care erau cu mine în echipă, vorbea foarte impacientat: că acum Părintele e bătrân, că o să moară, că rămânem ai nimănui, ce vom face noi fără părintele, etc. Tot vorbind noi așa, eu am început să mă întristez foarte tare și să mă gândesc serios la moartea părintelui, că dacă moare și eu nu am apucat să-l cunosc decât câteva zile, pentru că eram de abia intrată în mănăstire, și n-am apucat să înțeleg încă nimic din lucrarea dânsului. Și încep a mă ruga: „Doamne, dă-i părintelui ani mulți să trăiască 130 de ani, cât știi tu că-i de folos pentru lucrarea asta”. Și mă tot rugam eu și mă consumam. Noaptea, la fel, am plecat la slujbă și tot așa mă rugam și în timpul slujbei, pentru același lucru.
Când se termină slujba și iese părintele, mă duc și eu să iau binecuvântare pe hol, la azil. Când ajunge Părintele în dreptul meu, îmi zice: „Cântați măi: Mulți ani trăiască!”. Eu m-am blocat. Apoi i-am cântat „La mulți ani!”, până a intrat în lift.
(Monahia O.)
Mai multe in Atitudini
marți, 23 iunie 2015
MITROPOLITUL ANDREI DE KONITA: “Capcana actuală pentru orice cleric ortodox este capcana ecumenismului!”
Marţi, 23 septembrie 2014
Autor: S.M. de Koniţa
Cu deosebit fast a fost prăznuită pomenirea Sfântului Nou Mucenic Ioan din Koniţa, în oraşul său natal, Koniţa, şi anul acesta, în care se împlinesc 200 de ani de la martiriul său (1814-2014).
Ieri, 22 septembrie, în biserica – sfant loc de pelerinaj -a Sfântului Cosma Etolianul din Koniţa, unde este păstrat un fragment din sfintele moaşte ale noului mucenic, Sfântul Ioan, şi unde există şi un paraclis închinat acestuia, a fost oficiată Vecernia Arhierească Praznicală de hram, cu Litie, in prezenta Inaltpreasfintitului Mitropolit de Dryinoupole, Pogoniani şi Koniţa, kyr Andrei.
Sfântul Nicodim Aghioritul: Demonii fug de cel ce se spovedeşte des
Spovedește-te des, aşa încât, dacă este cu putinţă, să alergi îndată la duhovnic, nu doar când vei săvârşi un păcat mare şi de moarte, ci şi când vei săvârşi unul mic şi care se iartă.
Fiindcă, după cum rănile care sunt arătate doctorului nu se măresc, tot aşa şi păcatele, când sunt mărturisite, nu sporesc, după cuvântul Scărarului: „ Vânătăile, care sunt date la iveală, nu se vor înrăutăţi ci se vor tămădui’’ (Cuvântul 4, pentru ascultare)
Berzele au un obicei: când li se strică cuibul, nu se mai duc acolo; aşa şi demonii fug de cel ce se spovedeşte des, fiindcă, prin mărturisirea deasă, îşi pierd cuiburile şi mrejele lor, după cum i-au spus demonii înşişi unui bărbat îmbunătăţit, că nu au înlesnire şi nici putere împotriva cui se spovedeşte des. Şi pe lângă acestea au mai spus că, în vreme ce omul se află nespovedit, toate mădularele lui sunt ca şi legate de păcat şi nu se pot mişca spre a săvârşi binele. Şi, când se va fi spovedit, numaidecât ele sunt dezlegate.
Evanghelistul loan a dat mărturie: „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele” (I Ioan 1, 9).
duminică, 21 iunie 2015
Danion Vasile revine la Biserica cea adevarata
M-am întors în Biserica Ortodoxă Română. Întrucât nu mi-am făcut mirungerea pe stil vechi, ci doar am participat la câteva slujbe, întoarcerea s-a făcut prin spovedanie. Vă rog să mă pomeniţi în rugăciunile voastre. Danion Vasile
danionvasile.ro
danionvasile.ro
sâmbătă, 20 iunie 2015
Parintele Arsenie Boca: Hristos este cea mai mare pildă, cel mai desăvârşit model de luptă pentru toată lumea
Omul, dacă apucă pe drumul arătat de Iisus, nimeni şi nimic nu-l mai poate smulge din dragostea Domnului: nici plăcerea, nici suferinţa, nici bogăţia şi puterea şi nici sărăcia şi nedreptatea. Domnul doreşte mereu revenirea la Sine şi mântuirea oamenilor. Dorul lui Dumnezeu pentru întoarcerea păcătosului este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt după Dumnezeu. Să ne trezim la chemarea sfântă a Domnului.
Dar chiar acum, cu toată inima să ne întoarcem, să pregătim din timp untdelemn în candele, căci nu se ştie când va veni Mirele şi să nu ne surprindă nepregătiţi. Să ne grăbim deci, să ajungem la drumul care duce la Hristos, pe drumul mântuirii, fără nici o teamă de suferinţă, cu convingerea că Hristos ne va ajuta şi ne va primi. „Pe cel ce vine la Mine, nu-L voi scoate afară, căci Eu nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu” (Ioan 6, 37). Deci, dacă vrei să-Mi urmezi Mie, ia-ţi crucea ta (suferinţa ce te întâmpină în viaţă), căci numai cu crucea în spate urcăm drumul mântuirii.
Iată cum Hristos este cea mai mare pildă, cel mai desăvârşit model de luptă pentru toată lumea. Mântuirea vine numai prin luptă, o luptă în care Iisus ne ajută şi ne îmbărbătează mereu. Iată cum ne încurajează prin cuvintele: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).
vineri, 19 iunie 2015
A apărut Revista ATITUDINI, NR. 39 – în memoria Părintelui Justin Pârvu
pg. 8. Părintele Justin, povățuitor duhovnicesc. Din povețele duhovnicești ale Părintelui Justin către maicile de la m-rea Paltin
pg. 16. Părintele Justin la Părintele Paisie Olaru: Vii de departe, nu? Vii de departe!
pg 20. Părintele Justin Pârvu: Așa trebuie să începi: cu jertfa!
pg. 28. Părintele Justin, un înțelept povățuitor și înainte-văzător. Minuni adunate din mărturiile pelerinilor
pg. 32. Pr. Mihai Andrei Aldea: Cea mai mare bucurie pentru Părintele Justin, în această zi, ar fi să ne aducem aminte că suntem copiii lui Dumnezeu. Predică
pg 38. Părintele Justin Pârvu – încă speranța și solutia poporului român, de Monahia Ecaterina Fermo
pg. 42. Părintele Roman Braga – instantanee la trecerea în veșnicie
pg 50. Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Așa cum nu uit suferința, așa nu uit pământul românesc!
pg. 58. Nicolae Purcărea: Examenul din fața primejdiilor vieții
pg. 64. Micile fapte mari ale Sfinților închisorilor, de Ciprian Voicilă
pg.68. Nouă mărturisire de credință împotriva panereziei ecumenismului
pg. 78. Sf. Nectarie de Eghina: „Dacă Fotie nu exista, cu adevărat n-ar fi existat nici schisma, însă n-ar fi existat nici Ortodoxie”.
pg. 82.Cine va încheia lanțul dintre Apus și Răsărit? Despre ereziile bisericii catolice, de Pr. Constantin Catană
pg. 96. Eurovision – un Big Brother muzical…, de N.M. Popescu
și altele.
Comenzi se pot face aici sau la adresa de email:
joi, 18 iunie 2015
Părintele Paisie Olaru: Lumea este plină de vorbe, dar puţini sunt care pun poruncile Evangheliei în practică
Dacă nu poţi face fapta bună, nu este păcat. Iar dacă poţi s-o faci şi nu o faci, este păcat. Sunt oameni care nu au copii, sau nu au vrut să aibă, sau nu le-a dat Dumnezeu.
Cei care nu i-au dorit, la bătrâneţe ii doresc şi plâng că nu au copii, dar este prea târziu. Când darul lui Dumnezeu se apropie de inima omului, atunci toate i se par uşoare; iar când se departează harul, atunci toate i se par grele. Atunci suferă, strigă şi plange, cum face şi copilul părăsit de mama lui.
Uneori mă întreb, oare suferinţa mea şi a fiecărui om nu este cumva o arvună a vieţii veşnice? Că suferinţa ne smereşte şi ne învaţă a striga la ajutorul lui Dumnezeu. Când suntem la o răscruce în viaţă, să facem două lucruri: să ne rugăm şi să întrebăm. Eu mai degrabă mă rătăcesc în oraşe decât în pădure! Noi trebuie să ajungem de la gândirea de Dumnezeu, la simţirea lui Dumnezeu. Una este vorbirea de Dumnezeu şi alta este simţirea lui Dumnezeu. Una este vorba şi alta este fapta.
miercuri, 17 iunie 2015
Sfantul Cuvios Justin Parvu: “Noi niciodată nu am ştiut să ne apărăm sufletul"
“Noi niciodată nu am ştiut să ne apărăm sufletul. Ne-am revoltat cînd nivelul material a fost sever redus, dar niciodată nu ne-am revoltat cînd sufletul nostru a început să fie atacat şi distrus”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)