sâmbătă, 18 iunie 2016

IOAN VLĂDUCĂ: DESPRE SINOADELE TALHARESTI

Preluare dupa atitudini.com
Ce este un sinod?
Un sinod (gr. syn = împreună; odos = cale, drum) este o grupare de oameni cu preocupări teologice care s-au întrunit pentru a dezbate una sau mai multe probleme legate de credință. Concluziile sinodului se structurează sub forma unei hotărâri.
Așa cum arată etimologia (împreună pe cale sau o cale stabilită împreună), un sinod nu este neapărat ortodox. El este ortodox numai dacă hotărârea sinodului ne conduce la Adevăr, adică dacă se merge pe calea Sfinților Părinți.
Importanța dreptei credințe. „Chiar dacă ai săvârșit toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreaptă credință”.
Faptul că vom fi osândiți în veșnicie dacă lepădăm dreapta credință, chiar dacă avem toate celelalte virtuți, se vede clar din  capitolul 26 din Limonariu:
„Un Bătrân cu numele Chiriac trăia în Lavra Calamon din apropierea sfântului râu Iordan. Și era Bătrânul îmbunătățit în fapte dumnezeiești. La el a venit un frate străin din ținutul Dara, cu numele de Teofan, ca să-l întrebe pe bătrân despre gândul curviei. Bătrânul a început să îl sfătuiască cu felurite cuvinte de înțelepciune și viața curată. Folosindu-se mult fratele din cuvintele Bătrânului, i-a spus:

Manastirea Camarzani - Axion la Pogorarea Duhului Sfant


Recomandare carte: Maica Domnului Aparatoarea Noastra - Noi Minuni Contemporane

Maica Domnului Aparatoarea Noastra - Noi Minuni Contemporane, aparuta in anul 2015 la Editura Ortodoxia, contine mai multe minuni recente al Maicii Domnului si nu numai.

O puteti comanda de aici (transport gratuit prin curier)

joi, 16 iunie 2016

Mica Filocalie

//event.2parale.ro/events/click?ad_type=product_store&aff_code=db56ecf1f&campaign_unique=9a6f02fef&unique=fbd7652e1

Prof. Florin Popescu: Părintele Justin, ctitor şi ocrotitor al Neamului Românesc

O parte din acest material a fost publicat si in cartea Parintele Justin, Duhovnicul inimilor - Marturii si Minuni

„În ceea ce mă priveşte, dacă tăcerea îmi apare ca sigură şi ferită de primejdii, a povesti nişte lucruri astfel încât ele să poată fi socotite pe potriva fericirii de care a avut parte bărbatul acesta îmi apare o sarcină anevoioasă; însă pe de altă parte – dacă vrem să ne izbăvim de învinuirea şovăielii şi a delăsării – eu cred că se cuvine totuşi ca să închinăm amintirii acestui om iubitor de Dumnezeu un portret alcătuit în cuvinte.

Fiindcă ar fi de mare ruşine ca, în vreme ce amintirea unor tirani şi nelegiuiţi şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, a aflat scriitori ce n-au şovăit să o aştearnă în scris, noi să-i trecem sub tăcere pe aceia pe care Dumnezeu Însuşi i-a socotit vrednici să aibă a face, să se bucure de vederea, de cunoştinţa şi de prezenţa unui om atât de mare, cum de-a lungul tuturor timpurilor nu este de aflat! ” (Eusebiu de Cezareea, Viaţa lui Constantin cel Mare)

Ar trebui ca despre Părintele Justin să vorbească bătrânii săi camarazi de temniţă, care l-au cunoscut în acele condiţii grele şi care au petrecut împreună cu el momente harice şi suferinţe muceniceşti.Ar trebui să vorbească despre Părintele ceilalţi mari duhovnici ai vremurilor noastre, cu care a stat în permanentă legătură.Ar trebui să dea mărturie despre viaţa sa sfântă, monahii şi monahiile care, toate lăsându-le, i-au urmat lui.

miercuri, 15 iunie 2016

A aparut cartea Parintele Dosoftei Murariu - Slujitorul cel tainic al inimii

La Editura Ortodoxia a aparut cartea Parintele Dosoftei Murariu - Slujitorul cel tainic al inimii
Părintele Dosoftei Murariu a trudit, a suferit și a fost pregătit și pentru a muri. Aceasta este povestea vieții lui: rigoarea și seriozitatea l-au făcut puternic în mesajul său ca misionar și-n spațiul sacru al mănăstirilor, un model al valorii spirituale, probate în timp. Dincolo de acestea, a scris studii și articole, dar şi lucrări de o mare exactitate, unde aflăm condensate și calitățile sale sufletești.

Ca monah și slujitor, teolog iscusit și duhovnic, vocația și rostul lui prin excelență au fost să înnoiască suflete, să împodobească sfinte biserici, să săvârșească cele sfinte cu adâncă smerenie și cu frică de Dumnezeu, să învețe și să mângâie, să aline și să se jertfească pe sine și să aducă bucuria acolo unde era tristețe. El a trebuit să fie tare, pentru că drumul reușitei nu este nici blând și nici ușor, dar în viață Părintele Dosoftei s-a ridicat după fiecare lovitură, dând Slavă lui Dumnezeu pentru fiecare încercare și împlinire.

Părintele Constantin Catana de la Sfânta Mănăstire Văratic

A apărut Revista ATITUDINI Nr. 44, dedicată Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, la 3 ani de la adormirea sa

 Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de
email: atitudini.pv@gmail.com

SUMAR


Editorial:Primejdia întrunirii Sinodului Panortodox din Creta
Apostazia de la Teologia Sfinților Părinți
de Monahia Fotini
8 ÎNVĂŢĂTURILE PĂRINTELUI JUSTIN – DESPRE SFINTE SINOADE ŞI SINOADE TÂLHĂREŞTI
„Să nu ne înfruptăm din aluatul ereticilor farisei de azi!”

Sfantul Parinte Justin Parvu despre permise auto, telefon, buletin


joi, 9 iunie 2016

Parintele Justin Parvu despre continuitatea apostolică la români


Patru noi sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în ședință de lucru la Reședința Patriarhală, în perioada 6-7 iunie 2016, a hotărât trecerea în rândul sfinților a patru personalități reprezentative ale vieții duhovnicești românești din secolul al XVIII-lea.
Este vorba despre Mitropolitul Iacob Putneanul al Moldovei (1719-1778) și Cuvioșii Sila, Paisie și Natan de la Mănăstirea Sihăstria Putnei (sec. XVIII). Aceștia au fost canonizați, având datele de prăznuire la 15 mai, respectiv 16 mai.
Propunerile de canonizare au venit din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și avizate favorabil de Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în ședința de vineri, 20 mai 2016. Aceste propuneri au fost trimise Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care a hotărât canonizarea sfinților putneni în acest an, când se împlinesc 550 de ani de la înființarea Mănăstirii Putna.

marți, 7 iunie 2016

Gheron Iosif Spileotul sau monahul peşterii


Cuviosul Iosif Isihastul, numit uneori şi Iosif al peşterii, s-a născut în Insula Paros (Arhipelagul Ciclade) din Grecia, în anul 1898, din părinţii Gheorghe şi Maria, purtând numele de botez Francisc. De mic a rămas orfan de tată. Până la vârsta adolescenţei, tânărul Francisc a rămas în satul natal, iar mai apoi a plecat în portul Pireu, unde a lucrat o perioadă, şi după aceasta a fost înrolat în armată. După stagiul militar a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, vânzător şi apoi negustor. La vârsta de 23 de ani a început să cerceteze scrierile Sfinţilor Părinţi, îndeosebi cărţile cu un conţinut ascetic. Întâmplarea a făcut ca în Atena să întâlnească un monah aghiorit de la o chilie din Careea, pe care l-a rugat să îl ia cu sine atunci când se va întoarce în Sfântul Munte Athos. A împărţit toată averea sa săracilor şi celor din casa lui şi a luat hotărârea definitivă de a pleca în Sfântul Munte.

duminică, 5 iunie 2016

Virgiliu Gheorghe: UNITATEA NUMAI ÎN HRISTOS O MAI PUTEM RECĂPĂTA

Am fost întrebat recent de ce noi, românii, suntem atât de dezbinaţi… De ce, când ajung în străinătate, multora le este ruşine să afirme răspicat şi mândru că sunt români? Ce-i poate face pe români să-i iubească și să-i primească pe străini mai mult decât pe propriii lor fraţi? Să fie acesta defectul unui popor care a stat în calea tuturor marilor migraţii ce au invadat Europa în ultimele mii de ani şi care, din cauza aceasta, nu a avut răgazul să-şi edifice o cultură majoră (după cum observa îndurerat Cioran)?
Desigur, mai multe motive pot fi invocate pentru a explica actuala stare de fapt – dar, din păcate, nu este numai atât. V-aţi gândit vreodată că, în ultimii 300 de ani, anumite conjuncturi istorice deloc favorabile nu ne-au îngăduit să ne formăm o adevărată conştiinţă românească, independentă de influenţe străine? Şi cum ar fi fost posibil acest lucru, atâta timp cât 238 de ani din cei 300 străinii au stăpânit ţările româneşti, iar în rest au fost comuniştii – sau comuniştii postdecembrişti, ce încheie ciclul în zilele noastre tot cu un conducător străin?
Fanarioţii nu aveau cum să hrănească o conştiinţă românească sau să lupte pentru statul unitar român cât timp erau interesaţi mai mult să strângă cât mai repede bani pentru a-şi plăti datoriile către turci şi a mai aduna ceva şi pentru urmaşi. Ei însă erau măcar ortodocşi şi susţineau o conştiinţă a identităţii ortodoxe cu toate popoarele balcanice. Dar sărăcirea ţării şi menţinerea ei într-un grad de înapoiere destul de ridicat, tocmai prin sărăcirea poporului şi subminarea dezvoltării instituţiilor educative, ne-a vulnerabilizat mult în faţa ofensivei ideologice şi culturale occidentale.

Mitropolitul Athanasie al Limassolului: „Una este Biserica lui Hristos”

Mitropolitul Athanasie al Limassolului

„Una este Biserica lui Hristos”

Preafericite Părinte, Preasfințiți Părinți,

Am primit textele care au fost aprobate ca decizii în diferitele conferințe pre-sinodale care au avut loc de-a lungul timpului pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe și care susțin în mod oficial subiectele textelor ce urmează să fie prezentate Sfântului și Marelui Sinod pentru a fi adoptate. Vă mulțumesc foarte mult pentru trimiterea lor.

În conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, și în special cu privire la articolul 12, alineatele 2 și 3, unde se menționează că ne putem exprima punctele de vedere înaintea Sinodului Local, în primul rând trimit cu smerenie Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici, după cum îmi cere conștiința, părerile și convingerile mele cu privire la subiectul problemelor următoare.

joi, 2 iunie 2016

POZITIA OFICIALA a Athosului, privind Sfantul si Marele Sinod Panortodox

Sursa: Lăcaşuri Ortodoxe

Călugării din Athos și-au exprimat, in aceste zile, poziția oficială privind Sfantul si Marele Sinod Panortodox.

Mesajul prezentat de-a lungul a 6 pagini, dedicat Sfantului si Marelui Sinod Panortodox, ne-a fost pus la dispozitie de Sfanta Chinonita a Sfantului Munte Athos (foto), iar in randurile de mai jos incercam sa va aducem la cunostinta, in premiera, principalele puncte pe care textul le prevede.

Continutul scrisorii Sfintei Chinonite a fost convenit in cadrul a numeroase reuniuni, fiind semnat de reprezentanții mănăstirilor Athos-ului. Mesajul a fost adresat Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului.

Scrisoarea subliniaza, in principal, faptul că termenul de "Biserică" nu este permis să fie folosit, decat in discutiile raportate la Biserica Ortodoxă, impunandu-se ca "Sfântul și Marele Sinod sa evite termenul de 'Biserica', atunci cand vine vorba despre non-ortodocși". Aceasta inseamna, conform Sfintei Chinonite, ca atunci cand se vorbeste despre unitatea Bisericii, trebuie să se faca referire doar la acei membri ai Bisericii Ortodoxe, uniti intr-o singura Biserica, la Trupul lui Hristos, "singura careia ii poate fi atribuit acest cuvant".