Sergiu Ciocârlan: Când o țară se conduce cu „Doamne, miluieşte!”

Citim pretutindeni semnele unei istorii epuizate, ajunsă la capăt de drum. Să fie sfârşitul unei epoci? Sau sfârşitul unor generaţii blazate şi incapabile de a mai construi ceva în această ţară?

Dar România a mai traversat astfel de momente istorice, iar noi suntem datori să aflăm cum au fost depăşite cumpenele istoriei şi să dăm un sens luptei noastre. Înapoi în istorie așadar cu 500 de ani. În 1520, spre sfârşitul domniei Sfântului Neagoe Basarab, chipul ameninţător al războiului se arată limpede deasupra Ţării Româneşti. Sultanul vrea cu orice preţ să subjuge pământul românesc. Vestea iminentei cotropiri circulă iute şi stârneşte panică. Boierii, nerăbdători, îi solicită domnitorului să ia mai repede o hotărâre şi să înceapă pregătirile pentru război. Războiul este din start pierdut, în faţa forţei militare disproporţionate a turcilor. Boierii se adună la sfat şi sunt extrem de iritaţi fiindcă domnitorul nu se arată la vorbă. Dar Sfântul vorbeşte în taină cu Dumnezeu. Un slujitor îi încredinţează că domnitorul se roagă. Iar boierii murmură. Li se pare total nepotrivit ca tocmai acum, când îi paşte războiul, domnitorul să se roage. Însă Neagoe Basarab ştie care este sfatul cel care contează. Când apare, într-un târziu, în mijlocul lor, este luat la rost: „Măria Ta, situaţia este gravă. Trebuie să luăm o hotărâre. Turcii ne vor cotropi”. Iar domnitorul isihast îi îndeamnă la rugăciune. Boierii însă răbufnesc: „Măria Ta, ţara nu se conduce cu «Doamne, miluieşte!»”. Sfântul Neagoe Basarab îi domoleşte, spunându-le că şi lui îi pasă de ceea ce se întâmplă cu ţara, nu numai lor: „Rugaţi-vă mai mult şi postiţi, fiindcă singurul care ne poate izbăvi de urgie este Dumnezeu”. Apoi, gânditor, dom­nitorul se retrage şi începe să se roage. Răspunsul lui Dumnezeu nu a întârziat. Cronicile spun că, în noaptea aceea de 21 septembrie 1520, Dumnezeu ­i-a cerut sufletul sultanului ­Selim I şi nu a mai avut loc nici o cotropire a Ţării Româneşti.

Tweet

Imagini video cu Sfantul Gavriil Georgianul

Tweet

Cuviosul Gavriil Georgianul, Mărturisitorul cel nebun pentru Hristos (+1995)

Sursa: Pemptousia.ro

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania.

Tweet

Părintele Pimen Vlad: O situație ca ceaiul ...fierbinte!

Tweet

5 ani de la trecerea la Domnul a Arhiepiscopului Justinian Chira

Tweet

Și-a oferit tinerețea lui Hristos: Monahul Gherasim de la Schitul Prodromu a trecut la Domnul

Credincioșii care fac pelerinaje periodice la Schitul Românesc Prodromu din Sf. Munte Athos și-au exprimat vineri regretul pe rețelele de socializare la aflarea veștii despre plecarea la Domnul a Monahului Gherasim (Mariș). În vârstă de 42 de ani, monahul suferea de o boală grea de mai mulți ani. Într-un film din 2019, el a explciat de ce și-a oferit tinerețea lui Dumnezeu.

Monahul Gherasim Prodromitul a fost secretar și bibliotecar al Schitului Prodromu, traducător și editor de cărți.

Pe numele de botez Gavrilă, părintele Gherasim de la Prodromu s-a născut în 2 ianuarie 1979 la Sighetul Marmației, în Maramureș și a crescut în localitatea Dragomirești. Părinți i-au fost Vasile și Ioana Mariș.

Tweet

ÎPS Justinian Chira: "Maica cea adevărată a poporului român este Biserica Ortodoxă"

Toată lumea ştie sau trebuie să ştie mai bine că maica cea adevărată a poporului român este Biserica Ortodoxă. În această Biserică ne-am născut. Ea ne-a crescut. Ea ne-a luminat şi ne-a ajutat ca să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi Voia Lui. Biserica Ortodoxă ne-a călăuzit paşii, de două mii de ani aproape, pe drumul cel mai bun spre mântuire. De aceea fiecare român este dator acum să cunoască temeinic istoria Bisericii şi frumuseţea învăţăturii ei duhovniceşti.

Mulţi, din neştiinţă sau din rea-credinţă, încearcă să falsifice istoria Bisericii noastre, după cum unii încearcă să falsifice şi istoria patriei noastre. Biserica Ortodoxă nu forţează niciodată textele Sfintei Scripturi, nici nu falsifică istoria, ci cu sfinţenie şi cu respect apără şi ne învaţă numai adevărul.

Cuvânt rostit în faţa clerului şi a poporului în ziua de 11 noiembrie 1990 la inaugurarea reînfinţării Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi a instalării în scaunul de episcop al PS Justinian Chira.

Justinian Chira, Trei Ierarhi, Baia Mare, 2011, editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, pp. 126-127.

Tweet

A decedat un călugăr maramureșean din Muntele Athos (VIDEO)

 

Gherasim Mariș (Prodromitul), călugăr în muntele Athos la Schitul românesc Prodromu, a decedat.

Născut în Dragomirești, județul Maramureș, monahul Gherasim era bibliotecarul Schitului românesc Prodromu.

”A trecut in veșnicie monahul Gherasim Prodromitul. Un călugăr modest cu multă dragoste si cu o educație frumoasă, un maramureșean destoinic si mult nevoitor in Muntele Maicii Domnului. Astăzi va fi înmormântat.

L-am cunoscut bine pot spune că eram chiar prieteni. Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească in pace. Veșnica pomenire Părintelui Gherasim”, scrie, într-o postare pe Facebook, Teodor Ciurariu.

Vlad HERMAN, www.ziarmm.ro

Tweet

Arhim. Hariton - Omilie la Duminica vindecării demonizaţilor

Tweet

Icoana Sfântului Gheorghe din Drama izvorăște mir

Tweet

Înregistrare rară a Părintelui Paisie Olaru

Tweet

R3media TV | Episcopul Giurgiului îi spulberă pe conducători: oameni de NIMIC!

 

Tweet

Câteva cuvinte despre viața Părintelui Paisie

Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, primind la botez numele de Petru.

Părinții săi, Ioan și Ecaterina, erau oameni săraci, dar credincioși, iar în familie domnea liniştea şi înţelegerea, nu existau certuri. Tatăl său era pădurar, iar mama sa casnică. Erau oameni simpli care-şi educau copiii mai mult prin puterea exemplului decât prin vorbe multe. Tatăl ştia Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, precum şi alte rugăciuni şi se ruga cu glas tare, să audă şi cei mici. Mama era prietenoasa cu toată lumea şi le spunea adesea: "Măi băieţi, să fiţi cuminţi ca să nu dăm cinstea pe ruşine!"

Tweet

Din minunile Sfintei Cuvioase Parascheva

Cea mai cunoscută minune, care a uimit întreaga ţară, a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi. Aprinzându-se de la un sfeşnic, catafalcul Cuvioasei a luat foc. S-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte au rămas întregi şi nevătămate spre uimirea martorilor.

În timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaştele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Bătrânii povestesc că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşului, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Poate că şi din acest motiv credincioşii spun că Sfânta de la Iaşi ocroteşte de 350 de ani oraşul şi întreaga Moldovă, ferind zona de calamităţi naturale.

În timpul secetei din vara anului 1947, când oamenii şi animalele mureau de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşii le-au întâmpinat cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urma preoţilor care însoţeau racla veneau nori de ploaie. Drept mulţumire, credincioşii înălţau troiţe în amintirea aducerii moaştelor Sfintei Parascheva în satele lor.

(Monica Dumitrescu - Ziarul Lumina, 5 octombrie 2005) via doxologia.ro

Tweet

Procesiunea cu moaștele Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava la Mănăstirea Putna (2021)

Tweet

Odihna sufletului este smerenia - părintele Teologos

Tweet