Pustnicii României - Între Cer și pământ (VIDEO)

Tweet

Părintele Amfilohie Brânză: "În faţa morţii nu operează nici banul, nici materia"

De tânăr te cunoşti ce eşti, nu aştepta tu bătrâneţea - când îţi apar negi pe faţă şi nu mai poţi sta în picioare din cauza varicelor - să-L mărturiseşti pe Hristos. Acuma s-o faci, la tinereţe, acuma întemeiază-ţi familia, acuma mergi în mănăstire, acuma scrie cărţi, acum studiază, acuma cântă, acuma te bucură, nu aştepta tu după 60 de ani.

Eu am făcut şcoala militară la Mediaş, am fost în clasă 21 de inşi. Când am intrat eu în mănăstire, m-au întrebat că ce m-a apucat - şi am fost şef de clasă. Dupa cinci ani de zile, patru erau în puşcărie. Şi zic, voi ce aţi făcut cu anii voştri? Mă plângeaţi pe mine că am intrat în mănăstire. Acum şi-au dat seama ce sunt ei de fapt, nu când sunt la volan, nu când sunt cu femeia, nu când sunt cu banul în buzunar. S-au văzut acum cum sunt ei. Înţelept e cel care judecă din timp.

Uită-te cum ajunge o fumătoare, cum ajunge o desfrânată. Reclama la bere - fericire -, bea paharul ăsta şi eşti minunat. Dar uită-te la el când este în ceasul morţii, să vezi cum horcăie şi du-i o ladă de bere. Vom vedea că în faţa morţii nu operează nici banul, nici materia, nici trupul, nici armata, nici NATO, nimeni! Numai Hristos e singurul sprijin.

Fragment din cuvântul Părintelui Amfilohie Brânză ce poate fi ascultat integral aici.

Tweet

Parintele Amfilohie: Voi ce ati facut cu anii vostri? (VIDEO)

Tweet

Pelerinaj la mormantul parintelui Arsenie Boca. 15.000 de oameni se roaga pentru miracole (PRO TV)

PRO TV: Pelerinaj la mormantul parintelui Arsenie Boca. 15.000 de oameni se roaga pentru 
miracole

Tweet

Părintele Arsenie Boca: „Ce să cerem de la Dumnezeu?”

„E semnificativ ce cerem lui Dumnezeu. Zice cineva că pe om îl poți cunoaște mai bine după întrebările pe care le pune, decât după răspunsurile pe care le dă. Cuvântul se poate construi și mai restrâns din punct de vedere religios.

Adâncimea lui Dumnezeu într-un om sau superficialitatea (cât de la suprafață este Dumnezeu în om) o poți cunoaște din lucrurile pe care le cere, mai bine decât din cuvintele pe care le spune.

Unii nu-I cer nimic; Alții Îi cer nimicuri; Unii Îi cer socoteală; Alții, să facă El ce vor ei! Iar alții, să nu existe în fața lor; Și pomelnicul s-ar putea lungi.

În această privință, sfinții ajungeau unii ca îngerii, care unindu-se întru totul cu voia lui Dumnezeu, pentru ei nu mai voiau ceva deosebit, de aceea nici nu-I mai cereau nimic. Așa se aseamănă începuturile și sfârșitul credinței: unii nu-i cer nimic sau Îi cer nimicuri, iar ceilalți, sfinții, nu mai cer nimic. Sfinții cei mari, din desăvârșita credință în Dumnezeu, nu mai cereau nici măcar mântuirea. Smerenia acestora atinsese desăvârșirea. Totuși, mântuirea, desăvârșirea e acel lucru care trebuie! Pentru acest lucru – iertarea lumii – se roagă și Sfinții din cer.

Tweet

Minunea de la mormantul Parintelui Arsenie Boca: Cum a ajuns preot un fost ateu (VIDEO)

Marturia lui Ciprian Negreanu din Cluj-Napoca, un fost ateu, care s-a facut preot dupa ce a fost la mormantul Parintelui Arsenie Boca.

Tweet

Zeci de mii de oameni la mormantul Parintelui Arsenie Boca, la 23 de ani de la moartea sa

Zeci de mii de oameni au luat calea manastirii Prislop din Tara Hategului, pentru a se inchina la mormantul Parintelui Arsenie Boca, cu ocazia implinirii a 23 de ani de la trecerea acestuia la cele vesnice.

La fel ca si in anii trecuti, oameni de toate varstele au ales sa fie prezenti la Prislop inca de saptamana trecuta, punctul culminant anuntandu-se a fi miercuri, 28 noiembrie, data la care Arsenie Boca a parasit aceasta lume. De altfel, el a stiut cand va muri, cerandu-i celui care i-a facut crucea sa scrie anul 1989 pe ea.

Supranumit “Sfantul Ardealului” pentru minunile sale, Arsenie Boca s-a nascut in 29 septembrie 1910, in localitatea hunedoreana Vata de Sus, intr-o familie de oameni simpli. Dupa ce a urmat scoala primara si liceul la Brad, in 1929 s-a inscris la Academia Teologica din Sibiu. In cursul teologiei a fost nevoit sa-si vanda casa parinteasca pentru a-si putea continua studiile. In anul 1939 a petrecut trei luni pe Muntele Athos.

Noua ani mai tarziu, Arsenie Boca a fost arestat si torturat de fosta Securitate pentru presupuse legaturi cu legionarii. La finalul pedepsei, el a revenit, ca staret, la Manastirea Prislop, de unde a fost alungat in 1959, cand lacasul de cult s-a desfiintat, fiind transformat in camin de batrani.

De-a lungul vietii sale, multa lume a apelat la sfaturile Parintelui, acesta spunandu-le celor care il cautau cauzele problemelor si cum sa se indrepte, stiindu-se ca a fost vazator cu duhul. Chiar si in anii dupa moartea sa, extrem de multi oameni au avut parte de vindecari si intamplari miraculoase dupa ce au trecut pe la mormantul de la Prislop.

Astazi, tot mai multa lume doreste canonizarea Parintelui Arsenie Boca, dar Biserica Ortodoxa Romana nu da semne ca ar face acest lucru prea curand.

Vlad HERMAN

Tweet

Scrisoarea unui bebelus catre mama sa

Buna mami, ce mai faci? Eu sunt foarte bine, multumesc lui Dumnezeu. Au trecut doar cateva zile de cand m-ai conceput in burtica ta. Cu adevarat, nu as putea sa explic fericirea ce o simt pentru ca tu vei fi mamica mea.

Alt lucru care ma umple de mandrie este sa vad dragostea prin care am fost conceput. Totul se pare ca ar vrea sa-mi spuna ca voi fi copilul cel mai fericit din lume!

Mami, deja a trecut o luna de cand m-ai conceput si pot sa vad cum corpusorul meu incepe sa ia forma, eu stiu ca nu sunt atat de frumos ca tine, dar acorda-mi o sansa!

Sunt foarte fericit! Dar este ceva care ma preocupa. In ultima vreme am observat ca sunt anumite ganduri ce se tot rotesc prin capul tau si nu ma lasa sa dorm, dar totul va fi bine, sigur acestea vor trece. Tu nu trebuie sa te framanti asa de tare.

Tweet

Cu ce te lauzi?

Cu ce te lauzi ?

Cu aurul? Acelaşi aur a fost în măruntaiele muntelui, şi muntele nu s-a lăudat.

Cu hainele? Aceeaşi mătase a purtat-o vier­mele în el, şi nu s-a lăudat.

Cu sănătatea? O sănătate cu mult mai bună are lupul din pădure, însă nu se laudă.

Cu pofta de mâncare? Leul furnicilor cu pofta nebună mănâncă furnici până moare; dar la urmă îl mănâncă furnicile pe el.

Cu norocul? Iată că vulpea nu se încrede în norocul ei şi chiar când a suta oară reuşeşte să prindă găina, de frică ascultă din care parte va răsuna puşca.

Cu caii? Cum poţi avea o idee atât de înaltă despre caii tăi, când ei nu-şi închipuie ceva deo­sebit nici despre ei, nici despre tine?

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sursa: "Învăţături despre bine şi rău", Editura Sofia, Bucureşti, 2006

Tweet

Începe săptămâna "Arsenie Boca"

Câteva zeci de mii de pelerini vor lua calea mănăstirii Prislop în aceste zile cu ocazia parastasului Părintelui Arsenie Boca, la 23 de ani de la mutarea sa la Domnul.

Pelerinajul este unul impresionant de la an la an, tot mai mulţi oameni dorind să ajungă în acest loc sfânt pentru a-l comemora pe Sfântul Ardealului. Mai jos, câteva imagini de la parastasul de acum un an, 28 noiembrie 2011.

Alte articole pe acest blog despre Arsenie Boca puteţi găsi la această adresă.

Tweet

Parintele Arsenie Boca, comemorat la Paris pe 8 decembrie

Mari Duhovnici 2 - „Duhovnicia este centrul vieţii noastre”

(Pr. Rafail Noica – Cultura Duhului, Despre duhovnicie; pag. 42)

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Iosif, Departamentul Cultural al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale continuă zilele comemorative Mari Duhovnici dedicate marilor duhovnici contemporani nouă, celor ce deţin duhul şi adevărul. Pentru că, după cum spune părintele Rafail Noica, duhovnicia este duh şi adevăr (Cultura duhului- Despre duhovnicie, pag. 47).

Cea de-a doua întâlnire de acest gen se va desfăşura sâmbătă 8 decembrie 2012 şi va fi dedicată părintelui Arsenie Boca.

Tweet

Dansează pentru tine? Desfrânarea, promovată la rang de virtute prin dans

Diavolul nu stă o clipă, umblând, răcnind ca un leu şi căutând să-i înghită şi pe cei încă neînghiţiţi. Într-un veac al minciunii, rătăcirii şi răutăţii, anormalul devine din ce în ce mai normal pentru gloată cea nesimţită, lipsită de orice rază de lumină dumnezeiască.

Una dintre cele mai importante unelte pe care satana o foloseşte în aceste zile este mass-media, devenită un mare idol al acestei lumi. Aşa se face că, la "show-ul" Dansez pentru tine, desfrânarea este promovată la rang de virtute, în aşa fel încât bietul om rătăcit şi în special tineretul, să se obişnuiască total cu această anormalitate ca fiind normală. Iată numai câteva din titlurile apărute în presă după "incendiarul show":

EVZ: Bebelușa" Oana a mimat SEXUL ORAL în proba de STRIPTEASE la DANSEZ PENTRU TINE

EVZ: PREMIERĂ LA DANSEZ PENTRU TINE. Pentru prima oară în România are loc PROBA DE STRIPTEASE

BZI: Nicoleta Luciu, intr-un dans porno de exceptie la "Dansez pentru tine"

Cam ăştia sunt "binefăcătorii" de astăzi, iar gloata nu încetează să-i "elogieze", ba chiar să le urmeze "învăţătura", dar au să dea sama cu toţii în ziua aceea. La fel şi restul.

"În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare «că de acum vremea s-a scurtat», cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştându-i pe oameni şi lucrându-le de zor dărâmarea în întindere şi adâncime. Astfel, oamenii orbecăiesc în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, în care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă, precum că aceea nu-i păcat" - Parintele Arsenie Boca (fragment extras din lucrarea Părintele Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 2)

Vlad HERMAN

Tweet

Colind divin: Cel far' de-nceput - Maicile de la Diaconesti

Tweet

Parintele Arsenie Boca despre tanarul bogat

Bogatul auzise că este viaţă veşnică. El o dorea din cauza bogăţiei sale, cu care dorea să fie veşnic. Aceasta se vede din tristeţea cu care a plecat de la Cel Veşnic. Tanărul întreabă: ce are de făcut pentru a dobandi veşnicia?

Iisus îi răspunde scurt: poruncile. Tanărul, vrand să atragă atenţia asupra sa, întreabă, care ? - şi apoi puţin îi pasă dacă la urmă minte: „Toate acestea le-am păzit din tinereţele mele !" Şi mai nădăjduia-şi o laudă, de aceea mai şi întreabă pe Iisus: „Ce dar îmi mai lipseşte ?" Dar, în loc să primească o laudă înaintea poporului, primeşte o demascare. Zici că ai împlinit toate poruncile, că iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi; iată ai prilejul să dovedeşti cu fapta, lucrul care-ţi mai lipseşte: „Vinde-ţi averile şi le dă săracilor apoi vino de-Mi urmează Mie !"

La această întorsătură a lucrurilor nu se aştepta tanărul fariseu. Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui, ci din averea de-aproapelui. Pe urmă averea, care nu era toată legitimă, cerea şi certificat moral, recunoaşterea cinstei şi corectitudinei şi toată slava deşartă, la care a trebuit să renunţe ruşinat.
Cu această lecţie „a plecat întristat".

Tweet

Părintele Amfilohie de la Diaconeşti despre bucuria Crăciunului

Interviu realizat de Claudiu Tarziu

Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Diaconeşti – Bacău, face parte din stirpea, tot mai rară azi, a soldaţilor neînfricaţi ai lui Hristos. Îi simţi puterea din prima clipă. Privirea dreaptă, vorba hotărâtă, strângerea de mână fermă îi arată dârzenia. Dar pe cât de milităroasă îi este prezenţa, pe atât de largă inima – în care primeşte cu blândeţe şi empatie toate durerile şi zbaterile celor care vin să i se spovedească. Pentru fiecare are un cuvânt de folos, o mângâiere, o îmbărbătare şi un zâmbet. Căci acest călugăr încruntat şi plin de cerbicie, pe care nu te-ai mira să-l vezi încins cu o sabie, ştie să zâmbească.

Deşi e mereu aglomerat de urgenţe, găseşte timp pentru toţi cei care îi cer ajutorul duhovnicesc.
Când acceptă să mai ţină câte o conferinţă pentru tineri, sălile se umplu până la refuz. Părintele Amfilohie e iubit şi preţuit atât pentru ce spune, dar şi pentru cum spune. Este un mărturisitor curajos şi neconvenţional. De câţiva ani însă, şi-a rărit apariţiile publice din afara mănăstirii. Şi cu atât mai căutat este. Aşa încât am găsit foarte potrivit să avem un scurt dialog cu sfinţia sa despre bucuria Crăciunului şi despre cum ajungem la ea.

“Să nu lăsăm ascunsă icoana Naşterii Mântuitorului sub zgura păcatelor noastre!”

- Preacuvioase părinte, Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, vrednicul de pomenire arhiepiscop al Clujului, spunea cândva că Naşterea Domnului e o sărbătoare a purităţii: Fecioara, fără de stricăciune, Îl naşte pe Cel Fără de Păcat. Câţi dintre creştinii care mai vin astăzi la biserică sau care vă trec pe sub epitrahil la spovedanie, mai au conştiinţa acestei sărbători a purităţii – ea singură fiind motivaţia pentru noi de a ne curăţi?

- Nici nu vă daţi seama câtă dreptate are acest mare vizionar al Bisericii noastre, a cărui lipsă o simţim din plin şi pe care nu o putem acoperi noi toţi acum. Definiţia Naşterii Domnului ca sărbatoare a purităţii nu este doar o formulare teologică într-o Pastorală de Crăciun, ci afirmarea unui fapt existenţial minunat, care se petrece an de an sub ochii noştri. Îmbrăcaţi cu ce au, apăsaţi de griji, minţiţi şi sărăciţi, creştinii noştri, aşa cum sunt ei, vin la biserică de Crăciun să primească mângâiere, pace şi bucurie. Şi primesc. Pentru că mai toţi credincioşii, nu numai cei ce se spovedesc, ci şi cei care aprind doar o lumânare sau aduc un pomelnic la altar, vin cu credinţa că Pruncul dumnezeiesc, care S-a născut, cât şi Fecioara Maică, ce Îl ţine în braţe, îi cheamă într-adevăr la o sărbătoare a bucuriei şi împăcării, şi mai ales a purităţii. Asta este puterea Praznicului. Setea de absolut şi de puritate este sădită în firea noastră prin actul creaţiei şi omul şi-o potoleşte mai ales la această Sărbătoare a Naşterii Domnului.

- Postul Naşterii Domnului este un post al bucuriei, pentru că acum ne bucurăm că se naşte Mântuitorul. De ce trebuie să postim şi într-un astfel de moment de bucurie?

- Să ştiţi că în dreptul acestui Praznic nu vorbim de bucurie în sensul obişnuit al cuvântului, ci de o bucurie anume, de o sfântă bucurie, adusă pe pământ de Dumnezeu şi vestită prin îngeri: ”Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David”. Este vorba de o bucurie unică, de natură dumnezeiască, ce cunoaşte trepte de intensitate pe măsura purităţii noastre. Puritate deopotrivă trupească şi sufletească, ce se realizează numai prin rugăciune şi post. Cu alte cuvinte, dacă nu te înfrânezi de la toate poftele trupului, nu ai cum să simţi bucuria Naşterii Sale. E ca şi cum o icoană extraordinar de frumoasă ar fi acoperită de straturi groase de fum şi praf – şi atunci, chiar dacă ea rămâne splendidă pe dedubt, noi nu ne putem bucura de frumuseţea ei. Să nu lăsăm ascunsă icoana Naşterii Mântuitorului sub zgura păcatelor noastre!

“Cuvântul Mântuitorului te face să nu mai simţi foame, sete sau oboseală”

- Dar chiar şi atunci când postim, ne bucurăm noi în mod real de Naşterea lui Mesia, Cel care ne poate salva sufletul, sau mai degrabă ne bucurăm tot de cele ale trupului, care însoţesc sărbătoarea aceasta?

- Vedeţi, tocmai în aceasta constă valoarea postului pentru Praznicul de care vorbim. Că ne ajută să gustăm din adevărata bucurie a Naşterii Domnului, nu să rămânem la aspectul exterior al sărbătorii, cel material. Iubirea cu care Pruncul Iisus ne atrage spre El produce în suflet o bucurie mai presus de tot ceea ce este pământesc. În preajma Lui, inima omului îşi pierde atracţia către cele materiale. Pătrunsă de Harul Duhului Sfânt, se mişcă spre stări superioare de simţire şi cunoaştere faţă de cele din planul lumesc. Aşa se explică cum miile de oameni care se ţineau după El ca să-L asculte stăteau nemâncaţi cu zilele, pătrunşi fiind de puterea cuvintelor Sale. Nu mai simţeau foame, sete, oboseală, căci de toate le ţinea loc cuvântul Mântuitorului. Dacă n-ar fi Acesta Dumnezeu şi dacă n-ar lucra prin El asemenea Putere, n-ar mai exista astăzi creştinismul. Experienţa postului ne ajută să ne încredinţăm de aceste adevăruri, prin schimbările care se produc în sufletul nostru. Nu există să posteşti cum se cade, adică să te opreşti nu numai de la o anume mâncare, dar să-ţi curăţeşti şi gândurile, prin rugăciune, şi să nu simţi într-adevăr bucuria sărbătorii.

- De ce credeţi că, an de an, Crăciunul devine tot mai mult un pretext comercial, o celebrare a nevoilor sau a mofturilor de ordin material, şi tot mai puţin una a tresăririlor sufleteşti, mistice? De ce nu mai simţim suflul tainei îndărătul spectacolului?

- Eu nu văd ca lucrurile să stea aşa. Imaginea aceasta, probabil, încearcă să o impună o televiziune şi o presă mai puţin ortodoxă, ce nu se poate ridica mai sus de interesul comercial ori de aspectul circului. Însă Taina Sfintei Sărbători, care nu se poate filma şi nici fotografia, este vie şi lucrătoare în continuare. Ea stă în puterea lui Dumnezeu şi-n inimile tuturor celor care o trăiesc şi se bucură de ea. Toate bisericile sunt pline de oameni, cine nu vede asta? Şi nu doar de Paşti şi de Crăciun, ci în tot timpul anului. De ce? Fiindcă “în om este sădită informaţia împlinirii sale” – cum spune foarte frumos părintele profesor Constantin Coman – care-l mişcă permanent spre împlinirea standardelor la care este menit să ajungă. Adică la măsura absolută, pe care o poate realiza doar în Biserică.

“Lumea se îndreaptă încotro arată Dumnezeu cu degetul”

- Totuşi, tot ce se întâmplă în jurul nostru, de la lipsa de înţelegere şi compasiune pentru aproapele până la crime de stat, arată că lumea se despiritualizează accelerat. Iar unii creştini sunt de părere că fenomenul nu e întâmplător sau natural, ci parte a unui plan urzit de puternicii lumii. Au dreptate, sau mai degrabă răul nu e în afară, ci înlăuntrul nostru?

- Să ştiţi că răul se găseşte atât în afara, cât şi înlăuntrul omului. Însă altceva este mai important să ştim. Că de rău nu putem scăpa nici cu bani, nici cu arme, nici cu petrol, nici cu diamante, nici cu tehnologie, ci doar cu puterea lui Dumnezeu. Cât despre mai marii lumii, l-am întrebat şi eu pe părintele Iustin de la Petru Vodă cum că ei au în plan cutare şi cutare lucru… Şi ştiţi ce mi-a răspuns? “Măi băiete, măi, Dumnezeu se uită la ei ca la nişte copii, măi”. Adică să înţelegem că lumea se îndreaptă încotro arată Dumnezeu cu degetul, nu unde cine ştiu eu cine îşi face planuri să o ducă. Despiritualizarea lumii, urzită de unii sau de alţii, cum spuneţi, prin materializarea vieţii, o să-l împingă şi mai tare pe om spre Biserică, deoarece o să-l convingă şi mai mult că fără Dumnezeu nu poate nimic şi nu valorează nimic.

- Totuşi, cum ne putem păstra intactă bucuria acestui eveniment unic şi mântuitor: Naşterea Domnului?

- Cu cât vom pune capăt împrăştierii dinafară, cu atât ne vom apropia lăuntric de Hristos. Tăcerea, postul, metaniile, spovedania şi Sfânta Împărtăşanie, rugăciunile de noapte, înfrânarea, nevoinţa, lacrimile, milostenia şi cititul cu meditaţia ne vor ajuta să-L atragem pe Domnul ca să Se nască şi în sufletele noastre. Trebuie un pic de osteneală şi de stăruinţă ca să ajungem la mângâierile duhovniceşti.

“Să luptăm cu răul din noi şi din lume după pilda noilor martiri ai poporului român”

- Spre încheiere, îmi permit să vă pun o întrebare personală. Care a fost cel mai frumos Crăciun petrecut de sfinţia voastră înainte de călugarie?

- Cele mai frumoase sărbători ale Crăciunului le-am trăit pe când eram un copil nevinovat şi cu sufletul curat. De aceea şi astăzi, în mănăstire fiind, aş da orice să mă pot apropia de Hristos din nou, ca şi atunci, cu suflet de copil.

- Ştiu că la fiecare Crăciun Mănăstirea Diaconeşti le pregăteşte credincioşilor câte o bucurie: ba un CD cu colinde interpretate de maici, ba o icoană nouă, ba o carte de folos… Ce veţi face anul acesta?

- Cu ajutorul lui Dumnezeu, maicile au reuşit să pregătească la timp două bucurii pentru Crăciunul de anul acesta: “Poezii cu iz de Filocalii”, o carte pentru cei mari şi mici cuprinzând versuri cu tâlcuri duhovniceşti şi Calendarul pe 2012, cu un conţinut special: este vorba de Părinţii români care au pătimit în închisorile comuniste (Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Dimitrie Bejan, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Arsenie Boca ş.a.) pictaţi de maici în manieră iconografică, cu o scurtă prezentare a vieţii lor. Mesajul pe care vrem să-l transmitem astfel, acum, la Naşterea Domnului, este acela al luptei cu răul din noi şi din lume şi al păstrării demnităţii creştine şi naţionale, după pilda pe care aceşti noi martiri ai poporului român ne-au lăsat-o prin viaţa şi învăţăturile lor.
 

Tweet

Părintele Amfilohie Branza la parastasul Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa (2012)

Tweet