30 octombrie 2013 - 144 ani de la naşterea lui Nicolae Paulescu, părintele insulinei

Nicolae Paulescu:

"Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd."

"Medicul trebuie deci să fie, în același timp, un savant care iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului; să fie o ființă care se jertfește pentru alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei...și așa ar fi în realitate, dacă confrații nedemni n-ar fi deschis tarabă în templul sacru al medicinei."

"Fără Dumnezeu, viaţa nu poate fi explicată."

"Îngrijiţi pe bolnav nu ca pe un frate, ci ca pe Însuşi Dumnezeu."

Tweet

O icoană care plânge a Sfântului Arhanghel Mihail din Rodos (VIDEO)

Locuitorii din Rodos vorbesc despre o minune, petrecută sâmbătă dimineața (26 octombrie 2013), atunci când au curs lacrimi din icoana Arhanghelului Mihail aflată în biserica cu același hram din vechiul cimitir Ialyssos, Grecia.

La ora 14, Mitropolitul Chiril al Rodosului a mers la locul unde se află icoana, urmând povestirile credincioșilor, pentru a vedea dacă a fost vorba despre o minune sau de un eveniment obișnuit.

Mitropolitul, după ce a verificat ceea ce păreau a fi lacrimi vărsate de Sfântul Arhanghel, a cerut ca icoana să fie mutată din locul unde fusese așezată.

Tweet

Vă rugăm, nu ne mai deghizați în demoni!

Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2013, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.

Tweet

Justinian Chira: "De ce nu vă scandalizaţi că sunt prea multe bufete?"

Are 92 de ani și de mai bine de 70 de ani este călugăr. De aproape 40 de ani este episcop, iar maramureșenii și sătmărenii vorbesc despre el ca și despre un sfânt. Într-un interviu acordat Transilvania Reporter, arhiepiscopul Iustinian Chira vorbește despre biserică, preoți și credință, despre tineri și familie, despre politică și vremurile tulburi pe care le trăim. Cu o luciditate de invidiat, Preasfinția Sa face o radiografie a societății în care trăim.

Reporter: Mulţi ardeleni se consideră mai harnici, mai cinstiţi, mai destoinici în general decât restul românilor. Au dreptate cei ce afirmă acest lucru?

Iustinian Chira: Să ştiţi dumneavoastră de la mine că ardelenii sunt, în primul rând, un câştig pentru România. Aceşti oameni au suferit mult de-a lungul secolelor. Au fost oprimaţi, au fost persecutaţi, nedreptăţiţi. Prin urmare, noi am fost nevoiţi să ne cultivăm darurile pe care le-am avut de la Dumnezeu. Noi nu ne batem joc de pământurile noastre. Acestea sunt pământurile noastre orice ar spune alţii. Degeaba spun ungurii că Ardealul e al lor. Greşesc. Ardealul e al nostru, al ardelenilor români, nu de ieri de alaltăieri ci de 4000 de ani. A fost pământul dacilor, geţilor, al strămoşilor noştri. Este un pământ sacru, strămoşesc şi românesc, chiar dacă a fost ocupat timp de 1000 de ani de maghiarii care au venit din fundul Asiei. Ca să revin la întrebarea dumneavoastră trebuie să spun că noi ardelenii ne-am cultivat altfel decât ceilalţi români, gândim altfel, chiar şi pământul e altfel la noi. Noi, ardelenii, ne iubim cu adevărat plaiurile natale. Vă dau un exemplu: o măicuţă de la noi de la mănăstire s-a dus şi ea la băi să se trateze. Nu a putut sta decât câteva zile departe de Transilvania, de Maramureş, că a trebuit să se întoarcă acasă. Dorul de casă a fost prea mare. Cum treci Carpaţii simţi că aerul e altfel, casele oamenilor sunt altfel. Acesta este cuvântul pentru Ardeal: altfel.

Tweet

La Pungești a fost sfințită troița dăruită de Mănăstirea Petru Vodă

În semn de prețuire pentru demnitatea și credința locuitorilor din Pungești, Mănăstirea Petru Vodă a donat o sfântă troiță, deosebit de prețioasă, căci a fost până anul acesta la capătâiul martirilor din cimitirul mănăstirii. Troița a fost amplasată de localnici chiar în locul unde pe 16 octombrie sătenii din Pungești s-au împotrivit cu jertfă utilajelor Chevron, care vroiau să instaleze prima sondă de explorare a gazelor de șist din România. Astăzi, 27 octombrie începând cu orele 16, sub ocrotirea Sfântului Dimitrie Basarabov, troița a fost sfințită. La eveniment au participat ieromonahi de la Mănăstirea Petru Vodă, preoți din zona Pungeștiului și aproximativ 200 de credincioși veniți din toată țara. Mai jos puteți citi mesajul starețului Mănăstirii Petru Vodă și puteți asculta cuvintele rostite la fața locului.

Tweet

Pe urmele Parintelui Arsenie Boca: Mărturia preotului Ioan Peană, din Gura Râului

"Să fii lângă el şi când are neputinţe"

Născut în 18 februarie 1945 la Gura Râului, în Mărginimea Sibiului, părintele Ioan Pea­nă slujeşte din 1990 chiar în comuna sa na­tală, după ce a fost preot timp de 15 ani în localitatea vecină, Orlat. La Gura Râului, pe valea Cibinului, la poa­lele Munţilor Cindrel, încă vezi duminica, la biseri­că, oameni în straie româneşti. În satul căruia Lucian Blaga i-a închinat poezia intitulată Boca del Rio, pentru cinstirea strămoşilor care au creat şi au purtat acel frumos costum în alb şi negru, în prima duminică după praznicul "Adormirii Maicii Domnului" din 15 august, are loc Sărbătoarea portului românesc.

Viaţa Părintelui Ioan Peană este adânc marcată de cei opt ani petrecuţi alături de Înalt Preasfinţitul Nico­lae Mladin, Mitropolitul Ardealului (1967-1981), al cărui şofer şi împreună-slujitor a fost, şi de întâlnirile cu Părintele Arsenie Boca. A fost omul de legătură între vlădica de la Sibiu, care în tinereţe, în 1947, fu­sese tuns în monahism la Mânăstirea Brânco­veanu şi marele duhovnic de la Sâmbăta, care în anii '70 ai veacului trecut picta biserica "Sfântul Nicolae" din satul Drăgănescu, în apropierea Bu­cureştilor.

Tweet

Adevaratii nefericiti

Nu sunt inculți oamenii fără carte, ci aceia cu studii înalte, dar inculți în ale credinței.
Nu sunt naivi oamenii care își spun păcatele la preot, ci aceia care se ‘spovedesc’ unui psiholog sau unui confesor electronic.
Nu sunt naivi cei feciorelnici, ci aceia care cad în desfrânare la cea mai mică ispită.
Nu sunt slabi aceia care nu stăpânesc orașe și teritorii, ci aceia care nu pot fi stăpâni nici pe ei înșiși, lăsându-se stăpâniți de gânduri și de patimi.
Nu sunt ignoranți oamenii care cred în Dumnezeu, ci aceia care nu cred în viața veșnică, în suflet. Sunt ignoranți cei ce cred în reîncarnare, în OZN-uri și în extratereștri.
Nu sunt lipsiți de libertate oamenii care au plecat în mănăstire sau pustietate, ci aceia care trăiesc în lume numai pentru trup, fiind subjugați păcatului și își consumă tinerețea, frumusețea, puterea și banii numai pentru plăceri și păcate.

Tweet

Conferinta Sfintii Inchisorilor la Onesti (2013)

Tweet

Parintele Gherasim Iscu, duhovnicul care si-a spovedit calaul

Manastirea, scoala si activitatea misionara
O data cu instaurarea regimului comunist in Romania, incepe prigonirea Bisericii si a intregului neam romanesc. Oamenii gasesc scapare din calea arestarilor in munti. Nuclee ale rezistentei anticomuniste apar in toate zonele tarii.
Grigore Iscu s-a nascut la 21 ianuarie 1912, in comuna Poduri, judetul Bacau. Parintii sai, Grigore si Elena, i-au insuflat din copilarie credinta ortodoxa si iubirea aproapelui. Grigore Iscu a pornit de tanar pe drumul aspru al calugariei, intrand ca frate de manastire la Bogdana, Bacau.

Intre anii 1925-1928 urmeaza cursurile seminarului monahal de la manastirea Neamt, pana cand aceasta scoala s-a desfiintat, continuandu-si studiile la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacau, apoi la seminarul de la manastirea Cernica. Ulterior s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti, pe care o va absolvi, din cauza greutatilor in 1942.

In 1932 fratele Grigore a intrat in manastirea Tismana unde a fost hirotonisit ca ierodiacon, apoi ieromonah cu numele de Gherasim. In data de 15 aprilie 1937 este numit staret al Manastirii Arnota. Aici a lucrat la refacerea manastirii, distruse de un incendiu, pana in 1939, cand a renuntat la staretie.

Lasand in urma Arnota, parintele Gherasim intra in manastirea Cernica, in postul de bibliotecar-contabil la Seminarul Cernica. O data cu lovitura de stat data de Generalul Ion Antonescu in ianuarie 1941 incepe si prigoana impotriva legionarilor.

Tweet

Valeriu Gafencu: ”Mare cu adevărat este cel ce se vede pe sine mic“

Ioan Ianolide despre prietenul sau, Valeriu:

“Unii l-au admirat, altii l-au acuzat, dar foarte putini l-au inteles. Valeriu soca prin constiinta pacatului, pe care il marturisea cu umilinta la modul personal si colectiv, intr-o vreme in care noi, desi eram crestini, nu aveam inca o adevarata viata duhovniceasca. Orgoliul se ascundea in noi sub mantia tainica a “onoarei” si a fost o lupta grea pana cand asa-zisa “demnitate” si “onoare” s-au induhovnicit, trecand prin baia curatirii”.

Sfantul Valeriu despre sine insusi:

“La început a fost greu de tot. Dumnezeu însă, a fost mereu cu mine. Nu m-a părăsit nici o clipă. Am început să înfrunt suferinţele trupului şi, încet, încet, am început a gusta din bucuriile noi.Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputinţa mea. Mi-am data seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume Ideală, eu însumi, eram un păcătos. Deci, mai întâi trebuia să devin eu, om curat, un om nou. Şi am început să mă lupt cu răul din mine. Încet, încet, a coborât în mine lumina adevărului. Am început să trăiesc fericirea, în suferinţă. Şi golul din inima mea, pe care eu aşteptam să mi-l umple iubirea iubitei mele, l-a umplut Hristos, Iubirea cea Mare. Şi am înţeles atunci că: “Mare cu adevărat este cel care are dragoste mare…” ”Mare cu adevărat este cel ce se vede pe sine mic“.

din: Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori, Editura Christiana, 2006

Tweet

Parintele Arsenie Papacioc despre Sfantul Valeriu Gafencu

Tweet

Acatistul Sf. Mucenic Valeriu Gafencu

Tweet

Parintele Arsenie Boca: "Orbirea rautatii nu are leac, dar are pedeapsa"

“Nimic mai greu, nimic mai periculos decat sa te lupti cu ingustimea si cu formalismul.

Nimic mai primejdios, decat a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. Aceste forme ale relei-vointe au infrant si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul [dupa aluatul] iudaic a intors-o impotriva lui Dumnezeu. Iata ce poate rautatea; sa stea impotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; impotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea, rautatea, pentru ca nu se poate schimba in bucurie nicidecum, nu are iertare, ea este impotriva iertarii si a oricarei tamaduiri, dar are judecata. Rautatea a infrant pe Dumnezeul Iubirii, dar se va infrange de Dumnezeul Judecatii.

Tweet

Nicolae Steinhardt: "Cu STATUL MAMONA nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune"

- “Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).

Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.

Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. 

Tweet

IPS Iustinian Chira şi pr. Serafim Man vorbesc despre moarte

Tweet

Invataturile Staretului Ambrozie de la Optina

1. A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.

2. Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.

3. Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.

4. Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“.

Tweet