„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
miercuri, 30 aprilie 2014
Un preot maramureşean din New York s-a reîntors în Baia Mare pentru a vorbi despre ce înseamnă Ortodoxia în America
Părintele Chesarie Bertea, preot maramureşean din New York, a fost prezent miercuri la Biserica Sfântul Iosif Mărturisitorul Baia Mare, unde le-a vorbit credincioşilor despre ce înseamnă Ortodoxia în America.
Printre altele, el a spus ca împreună cu cei 200 de credincioşi pe care îi are în Parohia Sfânta Maria doreşte să pună bazele unui centru social şi a unei şcoli pentru clasele I-IV, în care să se predea şi în limba română, pe lângă cea engleză.
Apoi, acesta a ţinut să afirme că America nu este ţara tuturor relelor, dând ca exemplu faptul că tot mai mulţi americani vin la Ortodoxie şi că, deşi au câte doua locuri de munca, sunt totuşi prezenţi la slujbe chiar în timpul săptămânii. În plus, nici românii din cadrul parohiei nu se lasă mai prejos, majoritatea celor care vin la biserică având funcţii importante - medici, oameni de afaceri, şefi de catedre la importante universităţi etc. Părintele Chesarie a mai declarat că în fiecare duminică, după slujbă, o familie oferă cafeaua şi câte un sandwich pentru cei prezenţi, motiv numai bun pentru a se cunoaşte mai bine între ei.
marți, 29 aprilie 2014
duminică, 27 aprilie 2014
Giulia Chicla: Arătarea Părintelui Justin unui grup rămas înzăpezit
Simt şi acum mâna sa care mă binecuvânta şi privirea sa atât de pură şi atotcuprinzătoare. Era prin 1998, iarna… La Piatra Neamţ am o familie de prieteni, Gelu şi Lăcrămioara, care îl cunoşteaupe Părintele de mici copii. Gelu s-a îmbolnăvit la rinichi, făcea dializă şi nu mai rezista. Medicii îi mai dădeau maxim un an de trăit, avea pe atunci 32 de ani. Pentru a mai trăi trebuia să facă transplant de rinichi şi, în disperarea lui şi a familiei sale, am mers tot Postul Mare la fiecare Sfânt Maslu de joi seara, la Mănăstirea Petru Vodă. Mi-aduc aminte acea seară de februarie, deşi mersesem de foarte multe ori; Gelu conducea ca unprofesionist şi cunoşteam strada ca pe buzunarele noastre. Am plecat de acasă ca de obicei, pe la 8.30 seara, printre munţi. Ningea şi era tare frumos, trebuia să ajungem cam în două ore. Trebuie să vă spun că după ce am trecut de încrucişarea de la viaduct, am pierdut drumul, ne-am rătăcit! Nu am mai văzut ni mic, nu ne mai aduceam aminte nimic. Se făcuse ora 23.00 şi noi încă nu găsisem străduţa care face la stânga, pentru a o lua pe cei 5-6 kilometri prin pădure, spre mănăstire. Nu ştiam ce să facem, ne-am oprit, ca să ne limpezim, ningea şi mai tare, era întuneric şi frig şi am început să ne rugăm la Părintele, să ne arate calea. La un moment dat, de undeva de departe l-am văzut venind pe stradă, prin zăpadă, pe Părintele, care ne făcea cu mâna, zicând: „Hai, veniţi că mă duc să mă îmbrac de Liturghie, mai e puţin, ne vedem după, la mine la chilie”.
Re-înmormântarea Pr. Gheorghe Calciu sau BOR îngropându-şi (sistematic) talanţii
Materialul de faţă aştepta de ceva vreme să fie scris şi publicat. Până la urmă, decizia a venit în ziua de Sf. Gheorghe, odată cu contemplarea, pe Facebook, a unei fotografii în care pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa apare alături de promoţia 1976 a Seminarului Teologic din Bucureşti (pentru cine nu ştie cine a fost pr. Calciu, vezi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa). Peste doi ani, părintele avea să fie arestat pentru cele „Şapte cuvinte către tineri”, mărturisitoare de Hristos, într-o lume subjugată de către un regim tiranic, ateu.
Textul meu exprimă un punct de vedere asupra unei istorii pe care o găsesc (cel puţin) halucinantă. Oricine este liber să fie de acord, după cum oricine este liber să nu fie de acord cu observaţiile şi cu concluziile mele, pe care, însă, la rândul meu, sunt liberă să le exprim.
La sfârşitul anului trecut, trupul părintelui Gheorghe Calciu, descoperit cu aspect de sfinte moaşte (întregi), păstrat şi după citirea rugăciunilor arhiereşti de dezlegare (vezi http://observator.tv/social/razboi-pe-trupul-parintelui-gheorghe-calciu-114232.html ) a fost re-îngropat sub pretextul dorinţelor familiei şi mai ales sub cel al unui „testament” (datat 28 octombrie 2006, vezihttp://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/21/parintele-calciu-scrisorile-testament-catre-parintele-iustin-parvu-ips-bartolomeu-anania-manastirea-diaconesti-si-credinciosi-octombrie-2006/) care ar fi aparţinut părintelui.
sâmbătă, 26 aprilie 2014
25 de ani de la asasinarea preotului mucenic Dobre Rizea. Istoria confiscată a poporului român
Sergiu Ciocarlan: 25 de ani de la asasinarea preotului mucenic Dobre Rizea. Istoria confiscată a poporului român
Un exemplu de istorie nescrisă este ceea ce s-a întâmplat cu Părintele Dobre Rizea asasinat pe 26 aprilie 1989, în Miercurea Patimilor. Chemat să împărtăşească pe cineva, în dimineaţa zilei amintite, chiar înainte de Maslul de obşte anunţat la Parohia Cuvioasei Parascheva, Părintele este atras, de fapt, într-o cursă la blocul E1, scara 5, în cartierul Viziru III din oraşul Brăila. Fiind un apartament conspirativ, Părintele este înjunghiat, sugrumat şi aruncat de la etajul nouă în spaţiul dintre blocuri. Mulţi din cei care trăiesc încă l-au văzut acolo căzut. Alţii susţin chiar că ar trebui ridicată o cruce în acel loc. Însă firav, fără ecou. O doamnă îmi spunea plângând deunăzi că l-au aşteptat credincioşii să înceapă slujba Sfântului Maslu, dar nu venea. A sosit însă vestea că a fost ucis şi toţi s-au cutremurat.
„La înmormântarea Părintelui era o mare de oameni. Eu am fost colegă la postliceală cu soţia Părintelui, doamna Stela Rizea, o femeie subţirică, înaltă. Veniseră oameni din toate domeniile muncii. Fiind cadru sanitar, m-a uimit să văd atâţia doctori la înmormântare. Erau multe întrebări în legătură cu moartea Părintelui, însă nu aveai încredere să întrebi pe careva.” (Vasilica Ilie, Brăila).
marți, 22 aprilie 2014
Enumerare cronologica a aratarilor Domnului Hristos dupa Inviere
Enumerare cronologica a aratarilor dupa Inviere
In rezumat, aratarile Domnului Hristos, dupa cei patru evanghelisti au fost urmatoarele in ordine cronologica:
1) Aratarea Domnului catre Maria Magdalena(Ioan XX, 11-18; Marcu XVI, 12, 13)
2) Aratarea catre femeile mironosite (Matei XXVIII, 9-10; Luca, XXIV, 10-11)
3) Catre Simon Petru (Luca XXIV, 34; Cf. I Cor. XV, 5)
4) La doi ucenici in drum spre Emaus (Luca XXIV, 13-35; Marcu, XVI, 12-13)
5) Apostolilor si unor ucenici la Ierusalim, in seara invierii (Ioan XX, 19-23; Luca XXIV, 36-43)
6) Apostolilor dupa opt zile, impreuna cu Toma, la Ierusalim (Ioan XX, 26-29)
7) La sapte Apostoli, in Galileea, la Marea Tiberiadei (Ioan XXI, 1-14)
8) La toti Apostolii pe un munte in Galileea (Matei XXVIII, 16-20)
9) Apostolilor in ziua inaltarii Domnului la cer (Luca XXIV, 44-53; Marcu XVI, 15-20)
Ca o completare putem adauga si alte trei aratari ale Mantuitorului semnalate de Sf. Ap. Pavel neenumerate in randurile anterioare :
1) Aratarea Domnului Hristos la mai mult de 500 de frati deodata, probabil tot in Galileea (I Cor. XV, 6)
2) Aratarea Domnului catre Iacov, fratele (ruda) Domnului in Galileea (I Cor. XV, 7).
3) Aratarea extraordinara catre Sf. Ap. Pavel (I Cor. XV, 8; Fapte IX, 1-9; XXII, 3-11; XXVI, 9-18)
Crestinortodox.ro
Valeriu Gafencu, contestat în România, va fi declarat SFÂNT în Republica Moldova
Valeriu Gafencu, cel supranumit de către Nicolae Steinhardt drept “Sfântul Închisorilor”, ar putea fi canonizat oficial de către Mitropolia Moldovei, entitate care se află sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, informează Publika.md.
Arhimandritul Ioan Moşneguţu a anunţat că dosarul lui Gafencu a fost trimis comisiei care se ocupă cu canonizările, dar Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a considerat că este incomplet, fiind trimis spre completare Eparhiei de Bălţi şi Făleşti.
Odată ce actele vor fi complete, comisia va cerceta dosarul şi va întocmi un raport în numele Sinodului şi Sinodul va lua decizia de canonizare.
luni, 21 aprilie 2014
duminică, 20 aprilie 2014
sâmbătă, 19 aprilie 2014
Lumina Sfântă a venit şi in 2014 la Ierusalim
Mii de pelerini aflați la Mormântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Ierusalim au primit Lumina Sfântă astăzi, 19 aprilie 2014, la orele 14:31. Direct în Biserică pentru a vedea una dintre cele mai mari minuni ale creștinismului ortodox s-au adunat mii de oameni.
Transmisiunea în direct a fost realizată în mai multe canale de televiziune și Internet. Aprinderea Focului Haric în Sâmbăta Mare este o mărturie că Bunul Dumnezeu ascultă rugăciunile robilor Săi, iar prin trimiterea Sfintei Lumini cu toții am primit Binecuvântarea Cerească și nădejde pentru mântuire.
Ortodox.md
vineri, 18 aprilie 2014
18 aprilie 1993… mucenicia părinţilor de la Optina
“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostril, prietenii nostri, cunoscutii nostri.”
In ziua de 18 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta cartre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala!
Socul si apoi jalea monahilor si a vietuitorilor manastirii Optina, la aflarea uciderii celor trei confrati ai lor a fost de nedescris, dar slujbele trebuiau sa continue. Ieromonahul M spune: “dupa slujba am plecat la manastire. Atunci am vazut acel cutit infricosator. Fratii ucisi erau acoperiti cu o stofa neagra. Stiam ca cei ce zaceau acolo erau mucenici, insa atunci eram in stare de groaza.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)