Nicolae Paulescu:
"Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd."
"Medicul trebuie deci să fie, în același timp, un savant care iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului; să fie o ființă care se jertfește pentru alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei...și așa ar fi în realitate, dacă confrații nedemni n-ar fi deschis tarabă în templul sacru al medicinei."
"Fără Dumnezeu, viaţa nu poate fi explicată."
"Îngrijiţi pe bolnav nu ca pe un frate, ci ca pe Însuşi Dumnezeu."
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
joi, 31 octombrie 2013
miercuri, 30 octombrie 2013
O icoană care plânge a Sfântului Arhanghel Mihail din Rodos (VIDEO)
La ora 14, Mitropolitul Chiril al Rodosului a mers la locul unde se află icoana, urmând povestirile credincioșilor, pentru a vedea dacă a fost vorba despre o minune sau de un eveniment obișnuit.
Mitropolitul, după ce a verificat ceea ce păreau a fi lacrimi vărsate de Sfântul Arhanghel, a cerut ca icoana să fie mutată din locul unde fusese așezată.
Vă rugăm, nu ne mai deghizați în demoni!
Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2013, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.
Justinian Chira: "De ce nu vă scandalizaţi că sunt prea multe bufete?"
Are 92 de ani și de mai bine de 70 de ani este călugăr. De aproape 40 de ani este episcop, iar maramureșenii și sătmărenii vorbesc despre el ca și despre un sfânt. Într-un interviu acordat Transilvania Reporter, arhiepiscopul Iustinian Chira vorbește despre biserică, preoți și credință, despre tineri și familie, despre politică și vremurile tulburi pe care le trăim. Cu o luciditate de invidiat, Preasfinția Sa face o radiografie a societății în care trăim.
Reporter: Mulţi ardeleni se consideră mai harnici, mai cinstiţi, mai destoinici în general decât restul românilor. Au dreptate cei ce afirmă acest lucru?
Iustinian Chira: Să ştiţi dumneavoastră de la mine că ardelenii sunt, în primul rând, un câştig pentru România. Aceşti oameni au suferit mult de-a lungul secolelor. Au fost oprimaţi, au fost persecutaţi, nedreptăţiţi. Prin urmare, noi am fost nevoiţi să ne cultivăm darurile pe care le-am avut de la Dumnezeu. Noi nu ne batem joc de pământurile noastre. Acestea sunt pământurile noastre orice ar spune alţii. Degeaba spun ungurii că Ardealul e al lor. Greşesc. Ardealul e al nostru, al ardelenilor români, nu de ieri de alaltăieri ci de 4000 de ani. A fost pământul dacilor, geţilor, al strămoşilor noştri. Este un pământ sacru, strămoşesc şi românesc, chiar dacă a fost ocupat timp de 1000 de ani de maghiarii care au venit din fundul Asiei. Ca să revin la întrebarea dumneavoastră trebuie să spun că noi ardelenii ne-am cultivat altfel decât ceilalţi români, gândim altfel, chiar şi pământul e altfel la noi. Noi, ardelenii, ne iubim cu adevărat plaiurile natale. Vă dau un exemplu: o măicuţă de la noi de la mănăstire s-a dus şi ea la băi să se trateze. Nu a putut sta decât câteva zile departe de Transilvania, de Maramureş, că a trebuit să se întoarcă acasă. Dorul de casă a fost prea mare. Cum treci Carpaţii simţi că aerul e altfel, casele oamenilor sunt altfel. Acesta este cuvântul pentru Ardeal: altfel.
luni, 28 octombrie 2013
La Pungești a fost sfințită troița dăruită de Mănăstirea Petru Vodă
În semn de prețuire pentru demnitatea și credința locuitorilor din Pungești, Mănăstirea Petru Vodă a donat o sfântă troiță, deosebit de prețioasă, căci a fost până anul acesta la capătâiul martirilor din cimitirul mănăstirii. Troița a fost amplasată de localnici chiar în locul unde pe 16 octombrie sătenii din Pungești s-au împotrivit cu jertfă utilajelor Chevron, care vroiau să instaleze prima sondă de explorare a gazelor de șist din România. Astăzi, 27 octombrie începând cu orele 16, sub ocrotirea Sfântului Dimitrie Basarabov, troița a fost sfințită. La eveniment au participat ieromonahi de la Mănăstirea Petru Vodă, preoți din zona Pungeștiului și aproximativ 200 de credincioși veniți din toată țara. Mai jos puteți citi mesajul starețului Mănăstirii Petru Vodă și puteți asculta cuvintele rostite la fața locului.
duminică, 27 octombrie 2013
Pe urmele Parintelui Arsenie Boca: Mărturia preotului Ioan Peană, din Gura Râului
Născut în 18 februarie 1945 la Gura Râului, în Mărginimea Sibiului, părintele Ioan Peană slujeşte din 1990 chiar în comuna sa natală, după ce a fost preot timp de 15 ani în localitatea vecină, Orlat. La Gura Râului, pe valea Cibinului, la poalele Munţilor Cindrel, încă vezi duminica, la biserică, oameni în straie româneşti. În satul căruia Lucian Blaga i-a închinat poezia intitulată Boca del Rio, pentru cinstirea strămoşilor care au creat şi au purtat acel frumos costum în alb şi negru, în prima duminică după praznicul "Adormirii Maicii Domnului" din 15 august, are loc Sărbătoarea portului românesc.
Viaţa Părintelui Ioan Peană este adânc marcată de cei opt ani petrecuţi alături de Înalt Preasfinţitul Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului (1967-1981), al cărui şofer şi împreună-slujitor a fost, şi de întâlnirile cu Părintele Arsenie Boca. A fost omul de legătură între vlădica de la Sibiu, care în tinereţe, în 1947, fusese tuns în monahism la Mânăstirea Brâncoveanu şi marele duhovnic de la Sâmbăta, care în anii '70 ai veacului trecut picta biserica "Sfântul Nicolae" din satul Drăgănescu, în apropierea Bucureştilor.
Adevaratii nefericiti
Nu sunt inculți oamenii fără carte, ci aceia cu studii înalte, dar inculți în ale credinței.
Nu sunt naivi oamenii care își spun păcatele la preot, ci aceia care se ‘spovedesc’ unui psiholog sau unui confesor electronic.
Nu sunt naivi cei feciorelnici, ci aceia care cad în desfrânare la cea mai mică ispită.
Nu sunt slabi aceia care nu stăpânesc orașe și teritorii, ci aceia care nu pot fi stăpâni nici pe ei înșiși, lăsându-se stăpâniți de gânduri și de patimi.
Nu sunt ignoranți oamenii care cred în Dumnezeu, ci aceia care nu cred în viața veșnică, în suflet. Sunt ignoranți cei ce cred în reîncarnare, în OZN-uri și în extratereștri.
Nu sunt lipsiți de libertate oamenii care au plecat în mănăstire sau pustietate, ci aceia care trăiesc în lume numai pentru trup, fiind subjugați păcatului și își consumă tinerețea, frumusețea, puterea și banii numai pentru plăceri și păcate.
Nu sunt naivi oamenii care își spun păcatele la preot, ci aceia care se ‘spovedesc’ unui psiholog sau unui confesor electronic.
Nu sunt naivi cei feciorelnici, ci aceia care cad în desfrânare la cea mai mică ispită.
Nu sunt slabi aceia care nu stăpânesc orașe și teritorii, ci aceia care nu pot fi stăpâni nici pe ei înșiși, lăsându-se stăpâniți de gânduri și de patimi.
Nu sunt ignoranți oamenii care cred în Dumnezeu, ci aceia care nu cred în viața veșnică, în suflet. Sunt ignoranți cei ce cred în reîncarnare, în OZN-uri și în extratereștri.
Nu sunt lipsiți de libertate oamenii care au plecat în mănăstire sau pustietate, ci aceia care trăiesc în lume numai pentru trup, fiind subjugați păcatului și își consumă tinerețea, frumusețea, puterea și banii numai pentru plăceri și păcate.
Parintele Gherasim Iscu, duhovnicul care si-a spovedit calaul
O data cu instaurarea regimului comunist in Romania, incepe prigonirea Bisericii si a intregului neam romanesc. Oamenii gasesc scapare din calea arestarilor in munti. Nuclee ale rezistentei anticomuniste apar in toate zonele tarii.
Grigore Iscu s-a nascut la 21 ianuarie 1912, in comuna Poduri, judetul Bacau. Parintii sai, Grigore si Elena, i-au insuflat din copilarie credinta ortodoxa si iubirea aproapelui. Grigore Iscu a pornit de tanar pe drumul aspru al calugariei, intrand ca frate de manastire la Bogdana, Bacau.
Intre anii 1925-1928 urmeaza cursurile seminarului monahal de la manastirea Neamt, pana cand aceasta scoala s-a desfiintat, continuandu-si studiile la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacau, apoi la seminarul de la manastirea Cernica. Ulterior s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti, pe care o va absolvi, din cauza greutatilor in 1942.
In 1932 fratele Grigore a intrat in manastirea Tismana unde a fost hirotonisit ca ierodiacon, apoi ieromonah cu numele de Gherasim. In data de 15 aprilie 1937 este numit staret al Manastirii Arnota. Aici a lucrat la refacerea manastirii, distruse de un incendiu, pana in 1939, cand a renuntat la staretie.
Lasand in urma Arnota, parintele Gherasim intra in manastirea Cernica, in postul de bibliotecar-contabil la Seminarul Cernica. O data cu lovitura de stat data de Generalul Ion Antonescu in ianuarie 1941 incepe si prigoana impotriva legionarilor.
vineri, 25 octombrie 2013
Valeriu Gafencu: ”Mare cu adevărat este cel ce se vede pe sine mic“
Ioan Ianolide despre prietenul sau, Valeriu:
“Unii l-au admirat, altii l-au acuzat, dar foarte putini l-au inteles. Valeriu soca prin constiinta pacatului, pe care il marturisea cu umilinta la modul personal si colectiv, intr-o vreme in care noi, desi eram crestini, nu aveam inca o adevarata viata duhovniceasca. Orgoliul se ascundea in noi sub mantia tainica a “onoarei” si a fost o lupta grea pana cand asa-zisa “demnitate” si “onoare” s-au induhovnicit, trecand prin baia curatirii”.
Sfantul Valeriu despre sine insusi:
“La început a fost greu de tot. Dumnezeu însă, a fost mereu cu mine. Nu m-a părăsit nici o clipă. Am început să înfrunt suferinţele trupului şi, încet, încet, am început a gusta din bucuriile noi.Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputinţa mea. Mi-am data seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume Ideală, eu însumi, eram un păcătos. Deci, mai întâi trebuia să devin eu, om curat, un om nou. Şi am început să mă lupt cu răul din mine. Încet, încet, a coborât în mine lumina adevărului. Am început să trăiesc fericirea, în suferinţă. Şi golul din inima mea, pe care eu aşteptam să mi-l umple iubirea iubitei mele, l-a umplut Hristos, Iubirea cea Mare. Şi am înţeles atunci că: “Mare cu adevărat este cel care are dragoste mare…” ”Mare cu adevărat este cel ce se vede pe sine mic“.
din: Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori, Editura Christiana, 2006
“Unii l-au admirat, altii l-au acuzat, dar foarte putini l-au inteles. Valeriu soca prin constiinta pacatului, pe care il marturisea cu umilinta la modul personal si colectiv, intr-o vreme in care noi, desi eram crestini, nu aveam inca o adevarata viata duhovniceasca. Orgoliul se ascundea in noi sub mantia tainica a “onoarei” si a fost o lupta grea pana cand asa-zisa “demnitate” si “onoare” s-au induhovnicit, trecand prin baia curatirii”.
Sfantul Valeriu despre sine insusi:
“La început a fost greu de tot. Dumnezeu însă, a fost mereu cu mine. Nu m-a părăsit nici o clipă. Am început să înfrunt suferinţele trupului şi, încet, încet, am început a gusta din bucuriile noi.Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputinţa mea. Mi-am data seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume Ideală, eu însumi, eram un păcătos. Deci, mai întâi trebuia să devin eu, om curat, un om nou. Şi am început să mă lupt cu răul din mine. Încet, încet, a coborât în mine lumina adevărului. Am început să trăiesc fericirea, în suferinţă. Şi golul din inima mea, pe care eu aşteptam să mi-l umple iubirea iubitei mele, l-a umplut Hristos, Iubirea cea Mare. Şi am înţeles atunci că: “Mare cu adevărat este cel care are dragoste mare…” ”Mare cu adevărat este cel ce se vede pe sine mic“.
din: Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos. Predanie a marturisitorilor romani din inchisori, Editura Christiana, 2006
Parintele Arsenie Boca: "Orbirea rautatii nu are leac, dar are pedeapsa"
Nimic mai primejdios, decat a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. Aceste forme ale relei-vointe au infrant si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul [dupa aluatul] iudaic a intors-o impotriva lui Dumnezeu. Iata ce poate rautatea; sa stea impotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; impotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea, rautatea, pentru ca nu se poate schimba in bucurie nicidecum, nu are iertare, ea este impotriva iertarii si a oricarei tamaduiri, dar are judecata. Rautatea a infrant pe Dumnezeul Iubirii, dar se va infrange de Dumnezeul Judecatii.
miercuri, 23 octombrie 2013
Nicolae Steinhardt: "Cu STATUL MAMONA nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune"
- “Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).
Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.
Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu.
Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.
Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu.
Invataturile Staretului Ambrozie de la Optina
1. A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.
2. Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.
3. Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.
4. Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“.
2. Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.
3. Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.
4. Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“.
Un craniu de la Aiud izvoraste mir - 22 octombrie 2013
Dupa cum se vede, a curs circa jumătate de litru de Sfânt Mir. Martorii susţin că dimineață brobonea cu putere, după ce mai înainte fusese uscat. Noi am ajuns după câteva ore, când doar transpirau cu Sfânt Mir. Minunea ne aduce aminte de Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir – pe care îl vom prăznui sâmbătă. Harul lui Dumnezeu lucrează și astăzi, ca și în vechime, în Biserică. Sfinții de astăzi nu sunt cu nimic mai prejos de cei din vechime. Totul este să ne hotărâm să le urmăm calea. Mare parte dintre sfinții închisorilor comuniste au fost mireni – asemenea Marilor Mucenici Dimitrie și Gheorghe.
marți, 22 octombrie 2013
Icoana Stareţului Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa plânge pentru Kosovo şi Metohija
În acest scurt filmuleţ este vorba despre o icoană a vrednicului de pomenire Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa din Serbia (1914-2003). Această fotografie – icoană ce se află în casă unor sârbi evlavioşi a început să izvorească mir şi lacrimi pentru câteva zile după ce s-a semnat documentul de proclamare a independenţei Republicii Kosovo. Este ştiut că Părintele Tadei a fost un mare susţinător al regiunii Kosovo şi Metohija, cum este denumită de sârbi, şi a componenţei ei teritoriale ca parte integrantă a Serbiei! Părintele Tadei spunea deseori că această regiune va fi din nou leagănul credinţei sârbeşti, însă cu condiţia ca Guvernul să nu semneze niciodată independenţa acesteia.
luni, 21 octombrie 2013
duminică, 20 octombrie 2013
Părintele David de la Sădinca: "Părintele Arsenie se mai arată. Că şi la mine vine aici în biserică şi face Liturghie"
"Părintele Arsenie se mai arată. Că şi la mine vine aici în biserică şi face Liturghie", i-a spus Părintele David doamnei Ileana.
Vlad HERMAN
sâmbătă, 19 octombrie 2013
Manastirea Putna: "Suntem alături de toţi membrii societăţii noastre în lupta împotriva exploatării gazelor de şist"
După mai multe întâlniri şi dezbateri în lunile august-septembrie 2013, Mănăstirea Putna a ajuns la un acord de protecţie a zonei cu S.C. Prospecţiuni S.A. Bucureşti, firma care dorea să efectueze aici detonări seismice pentru descoperirea rezervelor de gaze (naturale sau de şist). Astfel, s-a interzis metoda de testare a straturilor solului prin explozii, care ar fi pus în pericol izvoarele de apă potabilă din jur, şi care ar fi presupus efectuarea a cca. 10-15.000 detonări la 10 metri adâncime a câte 2-3 kg explozibil. De asemenea, în urma discuţiilor de la nivelul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, din Proiectul E-III 1 Brodina al SC Prospecţiuni, care măsura iniţial o suprafaţă de 304 km2, au fost excluse de la operaţiunile de împuşcare cu explozibil zona Mănăstirii Suceviţa şi zona forestieră „Asociaţia Silva Bucovina”.
Dintre tehnologiile folosite în ultima vreme pentru prospecţiunea solului – geo-chimică, magneto-telurică, seismică – ultima are cel mai mare potenţial distructiv, putând duce la rupturi ale solului, deturnarea izvoarelor de apă, contaminarea pânzei freatice, alunecări de teren, precum şi la slăbirea treptată a structurii de rezistenţă a clădirilor datorită undelor seismice create, care pot fi înregistrate la o distanţă de peste 10 km. Pe lângă aceasta, activitatea de prospecţiuni seismice se desfăşoară în România fără să fie reglementată prin nici o lege, şi nu există o nici o ştiinţă care să prevadă efectele exacte ale exploziilor în sol, în toată complexitatea lor, astfel încât nu se poate vorbi nicidecum de „explozii controlate”.
Dintre tehnologiile folosite în ultima vreme pentru prospecţiunea solului – geo-chimică, magneto-telurică, seismică – ultima are cel mai mare potenţial distructiv, putând duce la rupturi ale solului, deturnarea izvoarelor de apă, contaminarea pânzei freatice, alunecări de teren, precum şi la slăbirea treptată a structurii de rezistenţă a clădirilor datorită undelor seismice create, care pot fi înregistrate la o distanţă de peste 10 km. Pe lângă aceasta, activitatea de prospecţiuni seismice se desfăşoară în România fără să fie reglementată prin nici o lege, şi nu există o nici o ştiinţă care să prevadă efectele exacte ale exploziilor în sol, în toată complexitatea lor, astfel încât nu se poate vorbi nicidecum de „explozii controlate”.
vineri, 18 octombrie 2013
Parlamentul European, spre totalitarism. Liberalizarea totală a avortului, plata avorturilor și contracepției din bani publici, educație sexuală obligatorie de la clasele primare, desființarea autorității parentale
În timp ce românii sunt ocupați cu problemele cele mai grave și vizibile ale vieții, precum sărăcia, jaful țării și corupția generalizată, departe de ochii lor – și ai europenilor în general – grupările de lobby care urmăresc distrugrea familiei își continuă netulburat activitatea.
Săptămâna următoare este programat să fie votat în Plenul Parlamentului European un raport radical, referitor la „sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente” (2013/2040(INI)), autoare Edite Estrela (grupul Socialist). Am selectat câteva extrase semnificative în acest document.
Pentru cei care nu sunt obișnuiți cu limba de lemn a documentelor internaționale, traducem mai jos, pe înțelesul tuturor.
Nicolae Paulescu, geniul romanesc al stiintei crestine
Astazi, intelectualul crestin este socotit de "elita intelectuala" ori exentric, ori "inapoiat"
Intelighentia, alcatuita in cea mai mare parte din oameni "rationali", atei sau indiferenti religios - in cel mai bun caz -, anticrestini - in cel mai rau
Elitei "nereligioase" intelegem sa-i contrapunem modele de intelectuali crestini din epoca interbelica
Acesti intelectuali crestini trebuie sa fie reperele noii generatii
In anul 1942, exceptionalul teolog Nicolae Mladin (1914-1986), monah autentic, devenit Mitropolit al Ardealului, publica un articol in Revista teologica, intitulat "Doctrina despre viata a profesorului Nicolae Paulescu". Era al doilea text de forta al literaturii ortodoxe referitor la marele profesor, primul fiind al ganditorului crestin Nichifor Crainic: "Nicolae Paulescu, fondatorul nationalismului crestin", aparut in volumul Ortodoxie si etnocratie (Ed. Cugetarea, 1937).
Elitei "nereligioase" intelegem sa-i contrapunem modele de intelectuali crestini din epoca interbelica
Acesti intelectuali crestini trebuie sa fie reperele noii generatii
In anul 1942, exceptionalul teolog Nicolae Mladin (1914-1986), monah autentic, devenit Mitropolit al Ardealului, publica un articol in Revista teologica, intitulat "Doctrina despre viata a profesorului Nicolae Paulescu". Era al doilea text de forta al literaturii ortodoxe referitor la marele profesor, primul fiind al ganditorului crestin Nichifor Crainic: "Nicolae Paulescu, fondatorul nationalismului crestin", aparut in volumul Ortodoxie si etnocratie (Ed. Cugetarea, 1937).
Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei si un mare savant crestin
“Nicolae Constantin Paulescu, de profesie medic si fiziolog, s-a nascut la data de 8 noiembrie 1869, in localitatea Bucuresti, si a trecut la cele vesnice in ziua de 19 iulie 1931, in aceeasi localitate. Alaturi si de alte merite, savantul roman a ramas cunoscut drept cel care a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai tarziu “insulina”.
Nicolae Constantin Paulescu, savantul roman.
Nicolae Constantin Paulescu s-a nascut in ziua de 8 noiembrie 1869, in localitatea Bucuresti, in familia negustorului Costache si a Mariei. In anul 1880, dupa ce termina Scoala Primara de Baieti, se inscrie la Gimnaziul Mihai Bravu. Pana in anul 1888, cand va absolvi liceul, tanarul Paulescu se va arata foarte pasionat de materii precum biologia, fizica si chimia.
joi, 17 octombrie 2013
Slava deşartă și virtutea
Dacă suntem mândri, viaţa noastră este necurată, chiar dacă am fi curaţi trupeşte, chiar dacă am posti, ne-am ruga şi am face milostenii. Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită (Pildele 16, 5). Slava deşartă este un rău foarte mare nu numai pentru că îl împinge pe om spre păcat, dar mai ales pentru că, adeseori, însoţeşte chiar virtutea!
Dacă diavolul nu va reuşi să ne îndepărteze de pe drumul virtuţii, atunci se va folosi de virtute. Adică ne va îndemna să stăruim în nevoinţe, dar ne va răpi roadele acestora îndemnându-ne să ne trufim cu ele. Nu se poate ca atunci când omul tânjeşte şi după virtute şi după slavă, să le dobandească pe amândouă. Le poate dobândi pe amândouă dacă urmăreşte virtutea cerească, pentru că la ea se poate adăuga şi slava. Dar când le doreşte pe amândouă nimic nu izbândeşte.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieţii, Traducere de Cristian Spătărelu şi Daniela Filioreanu, Editua Egumeniţa, p. 207)
Comoditatea și nenașterea pruncilor – cauze ale suferințelor
Comoditatea şi minima suferinţă de a naşte si crește copii aduce la bătrâneţe acea suferinţă mult mai amplificată peste acei oameni. Dacă fugim de suferinţă la tinerețe, ea vine peste noi la bătrâneţe.
Am întâlnit un caz cu un creştin care avusese în viața sa o funcţie importantă, soţia sa de asemenea, şi s-au ferit toată viata de a naşte mai mult de un copil. Totul a fost foarte bine la tinereţe: comodităţi, grija numai a unui copil. De la 50 de ani au început problemele: bărbatul operaţie de prostată, peste un an tumoare la creier, după aceea preinfarct, accident vascular, operaţie de hernie, fractură de picior etc. Soţia, de asemenea, a început cu bolile genitale, cancer mamar, boli psihice, operaţie de inimă.
Am întâlnit un caz cu un creştin care avusese în viața sa o funcţie importantă, soţia sa de asemenea, şi s-au ferit toată viata de a naşte mai mult de un copil. Totul a fost foarte bine la tinereţe: comodităţi, grija numai a unui copil. De la 50 de ani au început problemele: bărbatul operaţie de prostată, peste un an tumoare la creier, după aceea preinfarct, accident vascular, operaţie de hernie, fractură de picior etc. Soţia, de asemenea, a început cu bolile genitale, cancer mamar, boli psihice, operaţie de inimă.
miercuri, 16 octombrie 2013
Parintele Amfilohie Branza: "A gandi, a ierta, a iubi, a te infrana, a crea doar omului ii este dat"
Avem acelasi Creator, cu plantele, cu animalele, dar omul este cununa creatiei lui Dumnezeu, facuta dupa chipul si asemanarea Lui. Din iubire a creat Dumnezeu totul, nici din nevoi nici din alte constrangeri. Omului I-a dat capacitatea de a intelege si raspunde acestei iubiri.
A manca, a bea, a te lupta, a te impreuna face si boul, vaca, oaia sau broasca. A gandi, a ierta, a iubi, a te infrana, a crea doar omului ii este dat. E o societate de consum, tot felul de patimi si de placeri, care distrug omul launtric.
Fragment din cuvantul tinut la Libraria Bizantina de Parintele Amfilohie Branza
A manca, a bea, a te lupta, a te impreuna face si boul, vaca, oaia sau broasca. A gandi, a ierta, a iubi, a te infrana, a crea doar omului ii este dat. E o societate de consum, tot felul de patimi si de placeri, care distrug omul launtric.
Fragment din cuvantul tinut la Libraria Bizantina de Parintele Amfilohie Branza
SUNTEM ÎN PLIN RĂZBOI DUHOVNICESC – ŞI NU O ŞTIM
Dintotdeauna oamenii s-au temut de războaie. Şi nu vorbim de puternicii lumii, cei care le administrează şi profită de pe urma lor de cel puţin o sută de ani încoace, ci de omul de rând de pretutindenea, pentru care, indiferent de ce parte s-ar afla, războiul înseamnă despărţire, suferinţă, moarte. Acestea sunt războaiele duse cu puterea armelor, cu soldaţi, oşti şi câmpuri de luptă.
Sfinţii Bisericii, din cele mai vechi timpuri, ne vorbesc însă despre existenţa unui altfel de război. Este vorba despre războiul nevăzut, dus de duhurile răutăţii cu omul, pentru a-l supune lor, spre a-i pierde sufletul şi chiar a-i ucide trupul. Şi despre acest război s-a scris mult, mai ales în vechime, dar oamenii au avut dintotdeauna tendinţa de a-l ignora. Din păcate, prea puţini au fost cei care s-au înarmat şi s-au apărat, conştienţi că acesta este un război adevărat, cu strategii adecvate, arme specifice, campanii, aliaţi, învingători şi învinşi.
Sfinţii Bisericii, din cele mai vechi timpuri, ne vorbesc însă despre existenţa unui altfel de război. Este vorba despre războiul nevăzut, dus de duhurile răutăţii cu omul, pentru a-l supune lor, spre a-i pierde sufletul şi chiar a-i ucide trupul. Şi despre acest război s-a scris mult, mai ales în vechime, dar oamenii au avut dintotdeauna tendinţa de a-l ignora. Din păcate, prea puţini au fost cei care s-au înarmat şi s-au apărat, conştienţi că acesta este un război adevărat, cu strategii adecvate, arme specifice, campanii, aliaţi, învingători şi învinşi.
Parintele Amfilohie: "Realitatea e una, Adevarul e altul. Adevarul e Hristos!"
Cuvantul Parintelui Amfilohie Branza tinut la Libraria Bizantina poate fi urmarit si aici.
marți, 15 octombrie 2013
IPS Justinian Chira, slujind la Cluj in 1978 (VIDEO)
Film documentar de exceptie realizat de cea mai importanta televiziune britanica in anii 1978, avand in centru Maramuresul si pe Omul ales de Dumnezeu sa conduca Biserica Ortodoxa strabuna din aceste locuri, Inaltpreasfintitul Iustinian Chira Maramureseanul, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului.
Parintele Varsanufie de la Optina: "Lumea îi prigoneşte pe robii lui Hristos prin ironie şi dispreţ, iar ei nu le pot îndura"
Astăzi creştinii nu mai sunt torturaţi în arene, nu mai sunt arşi pe rug, bisericile sunt deschise, în ele se săvârşeşte slujba dumnezeiască, însă are loc un fenomen trist – mulţi oameni, chiar şi fără chinuri renunţă la Hristos. Lumea îi prigoneşte pe robii lui Hristos prin ironie şi dispreţ, iar ei nu le pot îndura. „Dar ai început să mergi cam des la biserică!“ observă cei din jur ironic.
Şi creştinul tace. „Desigur, din această cauză nu mai ieşi în zi de sărbătoare, dar se pare că aproape în fiecare zi nu ieşi şi ai început să ţii posturile“. Şi din nou tace. Altcineva spune: „Tot citeşti cărţi sfinte, dar ai citit oare Nietzsche? Ia să citeşti numai şi vei vedea ce spune“ şi aşa îl copleşeşte pe cel nepriceput cu numele dumnezeilor săi (ei au doar dumnezeii lor). „Dacă eşti religios, trebuie să priveşti problema din toate părţile, dar nu te teme să asculţi o părere opusă“.
Nu trebuie să-i ascultaţi. Nu citiţi cărţile care sunt fără Dumnezeu, rămâneţi credincioşi lui Hristos. Dacă sunteţi întrebaţi despre credinţă, răspundeţi cu îndrăzneală. „Se pare că mergi des la biserică!“. „Da, pentru că acolo îmi găsesc mulţumirea“. „Nu vrei, cumva, să ajungi printre sfinţi?“. „Fiecare vrea acest lucru, dar nu depinde de noi, ci de Dumnezeu“. Astfel să îl respingeţi pe vrăjmaş.
(Cuviosul Varsanufie, în Patericul de la Optina)
Nu trebuie să-i ascultaţi. Nu citiţi cărţile care sunt fără Dumnezeu, rămâneţi credincioşi lui Hristos. Dacă sunteţi întrebaţi despre credinţă, răspundeţi cu îndrăzneală. „Se pare că mergi des la biserică!“. „Da, pentru că acolo îmi găsesc mulţumirea“. „Nu vrei, cumva, să ajungi printre sfinţi?“. „Fiecare vrea acest lucru, dar nu depinde de noi, ci de Dumnezeu“. Astfel să îl respingeţi pe vrăjmaş.
(Cuviosul Varsanufie, în Patericul de la Optina)
luni, 14 octombrie 2013
Confesiunea colonelului care l-a arestat pe Părintele Arsenie Boca
Îmi amintesc acum un episod interesant de la Mănăstirea Sâmbăta. Eu eram în acea vreme responsabil cu cazarea la mănăstire. Şi, la un moment dat vine un domn îmbrăcat civil. Și-mi povestește următoarele: Uite, eu sunt colonelul care l-a arestat pe părintele Arsenie. Ce m-am speriat atunci! M-or trecut niște fiori… Zic: Doar nu vei fi venit să mă tragi de limbă acum. Şi zice: Nu, Părinte, stai liniştit, că mi-am băgat demisia. Eu de atunci am plecat din Securitate. Atunci mi-am dat demisia, văzând minunile Părintelui! Şi eu atunci l-am tras de limbă, să-mi spuie cât mai mult. Şi zice: Părinte, hai să-ţi spui. Nu ştiu ce general de pe la Braşov o auzit că Părintele, la mănăstire la Sâmbăta, adună multă lume - că se adună multă lume, că spune la oameni tot felul. Şi ştiţi, pe timpul lui Ceauşescu era spaima mare să nu se adune multă lume la un loc, nu cumva să se pună de vreo revoluţie sau ceva. Deşi la biserică nu se duce lumea pentru Revoluţie, că se duce pentru rugăciune şi pentru necazurile lor... Şi, în momentul când o primit ordin, zice colonelul: N-am fost numai eu. Am fost trei - eu, un căpitan și încă unul - ce ştiu eu ce alt grad. Ne-o trimis la mănăstire, să-l aducem, să-l arestăm pe Părintele și să-l ducem undeva la Sâmbăta de Sus, unde este palatul brâncovenesc. Trebuia să se ducă, să-l aresteze, să-l bage, să-l închidă acolo, până vine generalul să discute cu Părintele. S-or dus, l-au arestat... Și-mi zice: Părinte, să vedeţi când l-am arestat! I-am zis: „Părinte, uite, ne-o trimis generalul să vă arestăm.” Părintele o zis: „Bine, mă, ştiam... ”. Părintele ştia dinainte! Şi zice: „Daţi-mi voie să zic și eu un Tatăl nostru”. Şi asta era pe la amiază. Până o zis Părintele Tatăl nostru s-o făcut sară. Am bătut în uşă, ne-am învârtit primprejurul bisericii. Ne gândeam: „Mă, o fi sărit popa! S-o băgat în altar, o fi sărit pe geamul ăla, s-o fi dus... ”. Ce să se ducă, că nici nu se deschideau geamurile acelea, pe acolo...
Parintele Gheorghe Calciu – Pilda Semanatorului
“In aceasta pilda Mantuitorul creeaza patru tipologii umane. Mai intai, tipologia omului nepasator. Un autor mistic, un filozof, Kierkegaard, numea acest tip de oameni omul-fluture, degustatorul, adica acela care merge din floare in floare, cauta bucuria acestei vieti si sfarseste cu aripile frante si cazute in tarana. Acestia sunt oamenii care nu primesc cuvantul lui Dumnezeu, ci se lasa tarati in toate curentele ideologice, gnostice sau filozofice, in toate partile. Ei n-au niciun fel de stabilitate. Peste ei calca toate invataturile gresite ale lumii acesteia. Sunt ca un zid pe care se scriu toate ideile false ale veacului nostru sau ale veacurilor anterioare. Sa ne cercetam cine dintre noi se aseamana pamantului in care cade samanta lui Dumnezeu fara sa rodeasca? Ganditi-va!
A doua categorie sunt oamenii care aud cuvantul lui Dumnezeu, il primesc cu bucurie, insa este de ajuns sa vina o zguduire peste dansii si se pierd. Este de ajuns sa-i loveasca o nenorocire sau sa inceapa o persecutie, asa cum s-a intamplat sau se mai intampla in lume si mai ales in America, unde persecutia e subtila si foarte perfida. Este poate o prigoana mai primejdioasa din mai multe puncte de vedere decat cea comunista, pentru ca acolo stiam cine e bun si cine e rau. Era alb si negru. Aici nu mai stim unde e bine si unde este rau. Toate sunt gri. Si in Europa la fel, in Europa Unita. Deci noi suntem acestia care auzim cuvantul lui Dumnezeu, il primim, ne bucuram si vine o persecutie sau caldura soarelui, asa cum se spune in parabola. Soarele cald da caldura si usuca pamantul si samanta moare in sufletul nostru.
A doua categorie sunt oamenii care aud cuvantul lui Dumnezeu, il primesc cu bucurie, insa este de ajuns sa vina o zguduire peste dansii si se pierd. Este de ajuns sa-i loveasca o nenorocire sau sa inceapa o persecutie, asa cum s-a intamplat sau se mai intampla in lume si mai ales in America, unde persecutia e subtila si foarte perfida. Este poate o prigoana mai primejdioasa din mai multe puncte de vedere decat cea comunista, pentru ca acolo stiam cine e bun si cine e rau. Era alb si negru. Aici nu mai stim unde e bine si unde este rau. Toate sunt gri. Si in Europa la fel, in Europa Unita. Deci noi suntem acestia care auzim cuvantul lui Dumnezeu, il primim, ne bucuram si vine o persecutie sau caldura soarelui, asa cum se spune in parabola. Soarele cald da caldura si usuca pamantul si samanta moare in sufletul nostru.
duminică, 13 octombrie 2013
Românii şi obiceiurile (lor) păgâne
Aşa cum se poate constata, românul de astăzi se aseamănă mai mult cu un păgân decât cu un creştin, aşa cum majoritatea celor 20 de milioane s-au declarat la ultimul recensământ. Mai jos, voi enumera câteva obiceiuri de-a dreptul păgâne care au ajuns să intoxice tot mai mult în ultimii ani pe românul cel creştin (din păcate doar cu numele în multe cazuri), ordinea fiind aleatorie.
Nunta
Din păcate, nunta românului creştin ortodox a ajuns să fie un eveniment plin de obiceuri care mai de care mai ciudate. În primul rând, mai nou aceasta nici măcar nu se mai face la biserică, fiind amânată pentru... la anu', tinerii îndrăgostiţi rezumându-se să intre doar în legalitatea lumească, care nu e totuna cu cea divină. Apoi, ajunşi la restaurant, ca să fie în rând cu lumea şi ale sale obiceuri, cei doi miri sparg paharul cu şampanie, ca să aibă "noroc" în viaţă. Pentru cei ce nu ştiu, "noroc" a fost un idol căruia i se aduceau ca jerftă copii sugari de la mamele lor (citiţi mai pe larg despre asta aici). Ciudat să începi astfel nunta, paralel cu urările "casă de piatră" iar tu să spargi pahare în numele unui idol. Ce să mai vorbim de furatul miresei şi ducerea ei... în club, unde se poate zbengui "legal" tocmai pe masă, că doar e vedetă pentru o seară.
Nunta
Din păcate, nunta românului creştin ortodox a ajuns să fie un eveniment plin de obiceuri care mai de care mai ciudate. În primul rând, mai nou aceasta nici măcar nu se mai face la biserică, fiind amânată pentru... la anu', tinerii îndrăgostiţi rezumându-se să intre doar în legalitatea lumească, care nu e totuna cu cea divină. Apoi, ajunşi la restaurant, ca să fie în rând cu lumea şi ale sale obiceuri, cei doi miri sparg paharul cu şampanie, ca să aibă "noroc" în viaţă. Pentru cei ce nu ştiu, "noroc" a fost un idol căruia i se aduceau ca jerftă copii sugari de la mamele lor (citiţi mai pe larg despre asta aici). Ciudat să începi astfel nunta, paralel cu urările "casă de piatră" iar tu să spargi pahare în numele unui idol. Ce să mai vorbim de furatul miresei şi ducerea ei... în club, unde se poate zbengui "legal" tocmai pe masă, că doar e vedetă pentru o seară.
sâmbătă, 12 octombrie 2013
Sf. Efrem Sirul despre cum se cuvine creștinilor a viețui
Priviţi, fraţii mei iubiţi, cum se întoarce omul la cele lepădate şi cugetă iarăşi şi face lucrurile păgânilor. Tot cela ce cugetă cele trupeşti şi risipeşte ca şi când nu ar aştepta să dea seama lui Dumnezeu în ziua judecăţii, oare nu s-a dezbrăcat el de Hristos? Că zice Domnul, cu dumnezeiască Sa gura, că şi pentru un cuvânt deşert vor să dea seama oamenii în ziua judecăţii, apoi faptele oare în ce fel vor fi judecate?
O, ce drac rău. O, urătorul de bine şi urătorul de oameni duh necurat. Cum împiedică şi cum ademeneşte el pe fiecare. Stăpânul strigă prin Prooroci şi prin Apostoli şi prin sfintele Evanghelii din mulţime, puţini iau aminte. Diavolul cheamă prin alăute şi prin hore şi prin cântecele drăceşti şi mulţimea se adună. Iubitorul de oameni, Dumnezeu cheamă pe toţi şi zice: "Veniţi la mine toţi!" Şi nu este nimeni să-L asculte, nici să se sârguiască. Hulitorul de oameni, diavolul, pe mulţi îndeamnă şi aceştia la el aleargă.
DEMONIC! Organizația Mondială a Sănătății promovează în rândul copiilor avortul, masturbarea, contracepția și homosexualitatea
Ghidul OMS pentru predarea educaţiei sexuale, ce promovează avortul, masturbarea şi homosexualitatea în rândul copiilor, i-a scandalizat pe părinţii din Spania
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a dat publicităţii documentul care stabileşte standardele pentru predarea educaţiei sexuale în Europa, conform căruia masturbarea, contracepţia, avortul şi homosexualitatea trebuie promovate în rândul copiilor de grădiniţă, de şcoală şi de liceu.
În document se spune că „este necesară o abordare holistică bazată pe înţelegerea sexualităţii ca pe o arie de dezvoltare a potenţialului uman, ce îi va ajuta pe copii şi pe tineri să-şi dezvolte competenţe esenţiale care să le permită să-şi autodetermine sexualitatea”.
„Standardele pentru Educaţia Sexuală în Europa”, ce servesc ca ghid pentru această materie, predată încă din grădiniţă, au fost scrise de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii Regiunea Europa şi Centrul Federal pentru Educaţia pentru Sănătate din Germania, în anul 2010, dar documentul a fost trimis către ministerele sănătăţii din UE abia de câteva luni. Îl puteți citi în limba engleză aici.
Exclusiv: Ilie Șerbănescu trage un semnal de alarmă: fondurile europene pentru România, doar pe hârtie
România nu a reușit să absoarbă de la Comisia Europeană, în perioada 2007-2013, decât puțin peste jumătate din suma cu care a cotizat la bugetul UE • „Birul” pe care țara noastră l-a plătit Uniunii a fost de aproximativ nouă miliarde de euro, în șase ani • CE ne-a pus la dispoziție puțin peste 19 miliarde de euro, din care am reușit să absorbim doar 5,91 miliarde euro, adică 30,77% din cât ni s-a pus la dispoziție • Analistul economic Ilie Șerbănescu a făcut, pentru ZIUAnews, o dezvăluire șocantă • În opinia acestuia, României i se pun bețe în roate la atragerea fondurilor europene, pentru că, de fapt, acestea nu ar exista • Iar „bâlbâiala” pe banii europeni s-a repetat și în cazul ajutoarelor de minimis pentru IMM-uri, despre care Ilie Șerbănescu spune că sunt, de fapt, pentru „cei mai nenorociți dintre nenorociți”
Comisia Europeană a alocat României suma de 19,213 miliarde de euro, pentru ciclul financiar 2007-2013, ceea ce ne situează pe locul 9 în clasamentul referitor la sumele alocate pentru fiecare stat membru în parte. În același interval, țara noastră a contribuit la bugetul Uniunii Europene cu aproximativ nouă miliarde de euro – în niciun an nu am dat mai puțin de un miliard. Când vine vorba de absorbție, lucrurile sunt dramatice: România este pe ultimul loc, cu o rată de absorbție de 30,77%, adică aproximativ 5,91 miliarde, până la sfârșitul lunii septembrie. Practic, suntem departe de a fi reușit să atragem cel puțin cât am cotizat la bugetul Uniunii Europene. Analistul economic Ilie Șerbănescu a făcut, pentru ZIUAnews, o afirmație surprinzătoare, care, în cazul în care s-ar proba ca reală, ar arunca în aer tot ceea ce se știa despre fondurile europene. Pe de altă parte, mulți dintre cei care nu au reușit să le acceseze ar putea găsi o explicație.
vineri, 11 octombrie 2013
Blestemul copilului avortat
Când am aflat că sunt însărcinată eram în cel mai prost moment din viaţă: tocmai murise mama, aflasem că soţul meu mă înşela cu cea mai bună prietenă şi voia să divorţăm, iar la serviciu nu-mi mergea prea bine.
Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva.
Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva.
joi, 10 octombrie 2013
Sinodiconul Ortodoxiei
1789 - preludiul comunismului
Crime odioase pătează blazonul Revoluţiei franceze, care a început sub sloganul „Liberté, Égalité, Fraternité".
O carte curajoasă, apărută la Cluj în limba română, dezvăluie faţa hidoasă a Revoluţiei franceze. Cartea este scrisă chiar de istorici francezi, care doresc să meargă mai departe de miturile din manuale, de focurile de artificii şi de parada de 14 iulie, ziua când francezii aniversează căderea Bastiliei şi a absolutismului monarhic. Această carte arată că pe 14 iulie francezii ar trebui mai degrabă să comemoreze victimele „paleocomunismului" care a apărut ca urmare a Revoluţiei de la 1789 şi care seamănă atât de mult cu evenimentele petrecute în România după 1948.
Cartea neagră a Revoluţiei
O carte curajoasă, apărută la Cluj în limba română, dezvăluie faţa hidoasă a Revoluţiei franceze. Cartea este scrisă chiar de istorici francezi, care doresc să meargă mai departe de miturile din manuale, de focurile de artificii şi de parada de 14 iulie, ziua când francezii aniversează căderea Bastiliei şi a absolutismului monarhic. Această carte arată că pe 14 iulie francezii ar trebui mai degrabă să comemoreze victimele „paleocomunismului" care a apărut ca urmare a Revoluţiei de la 1789 şi care seamănă atât de mult cu evenimentele petrecute în România după 1948.
Cartea neagră a Revoluţiei
Mircea Platon: "In inima Parisului, nu în îngheţata Rusie, s-a născut fenomenul Piteşti"
Mircea Platon, Convorbiri Literare, Mai 2004
“Libertate, Egalitate, Fraternitate!” a fluturat Revoluţia Franceză. Unii încă se declară împotriva acestui trilob. Alţii încă sunt pentru. Si unii, şi alţii greşesc.Greşesc pentru că iau în discuţie un aspect complet lipsit de relevanţă al Revoluţiei, şi anume, proclamaţiile ei. Se uită la vorbele, nu la faptele care au definit acel sfârşit de veac în Paris.
“Să faci ce zice popa, nu ce face popa” e un proverb mult mai puţin anticlerical decât se crede. Nu îl incriminează pe popă, care, dacă nu se poate întotdeauna ridica la înălţimea a ceea ce predică, e din cauză că predică sfinţenia. Adică transfigurarea persoanei în lumina Adevărului revelat. Dacă sacerdotul nu se poate ridica întotdeauna până la trăirea celor de Sus, minima sa datorie e să propovăduiască în continuare ceea ce lui însuşi nu i s’a dat să facă. Să meţină direcţia privirii ridicată la Cer. Uneori, el nu poate să salte, că e îngreuiat de păcatele pe care i le deşertăm în ureche la spovedanie, de cârtelile preotesei celei cu mulţi copii, de vastitatea pântecului rotunjit cu merindea praznicelor. El nu poate, săracu’, da’ alţii pot. Si, propovăduind Revelaţia, el îi ajută să poată.
“Libertate, Egalitate, Fraternitate!” a fluturat Revoluţia Franceză. Unii încă se declară împotriva acestui trilob. Alţii încă sunt pentru. Si unii, şi alţii greşesc.Greşesc pentru că iau în discuţie un aspect complet lipsit de relevanţă al Revoluţiei, şi anume, proclamaţiile ei. Se uită la vorbele, nu la faptele care au definit acel sfârşit de veac în Paris.
“Să faci ce zice popa, nu ce face popa” e un proverb mult mai puţin anticlerical decât se crede. Nu îl incriminează pe popă, care, dacă nu se poate întotdeauna ridica la înălţimea a ceea ce predică, e din cauză că predică sfinţenia. Adică transfigurarea persoanei în lumina Adevărului revelat. Dacă sacerdotul nu se poate ridica întotdeauna până la trăirea celor de Sus, minima sa datorie e să propovăduiască în continuare ceea ce lui însuşi nu i s’a dat să facă. Să meţină direcţia privirii ridicată la Cer. Uneori, el nu poate să salte, că e îngreuiat de păcatele pe care i le deşertăm în ureche la spovedanie, de cârtelile preotesei celei cu mulţi copii, de vastitatea pântecului rotunjit cu merindea praznicelor. El nu poate, săracu’, da’ alţii pot. Si, propovăduind Revelaţia, el îi ajută să poată.
Iluminismul și Revoluția Franceza: baza ideologică pentru teroarea secolului XX
Secolul al XVIII-lea, numit şi Epoca luminilor, se remarcă printr-o efervescenţă culturală şi ideologică fără precedent. Concret, ea s-a cristalizat într-un curent literar, filosofic, politic şi ideologic, numit iluminism. Iluminismul a apărut în Franţa secolului al XVIII-lea şi a fost reprezentat de cele mai strălucite minţi ale vremii: Voltaire, Rousseau, Diderot, Montesquieu, D'Alambert, etc.
Denumirea de iluminism a fost explicată prin aceea că reprezentanţii acestui curent dovedeau încredere în raţiunea umană şi în capacitatea ei de a lumina lumea.
Filosofia luminilor susţinea că lumea poate fi cunoscută cu ajutorul raţiunii umane; aceasta are forţa necesară înţelegerii legilor care o guvernează. Punctul de plecare al filosofiei luminilor l-a constituit raţionalismul cartezian şi empirismul englez, mai ales John Locke, cu al său "Eseu despre intelectul uman".
Tovarăşul Crin Antonescu şi legionarii
În vremurile de glorie ale comunismului, regimul dictaturii proletare îşi justifica eşecul şi incapacitatea de a asigura un minim de trai decent cetăţenilor României Populare (Socialiste) prin fantoma sabotajului comis de „duşmanul de clasă”. Tovarăşul Crin Antonescu, cel care se visează preşedinte al Republicii, redescoperă această grobiană metodă de manipulare şi ne aruncă peste ochi un polonic din haznaua politichiei româneşti.
Între două momente de somn şi cucăială, Crin Antonescu s-o fi întrebat: Cine să fie „suspectul de serviciu”, „duşmanul de clasă” care pregăteşte protestele de stradă împotriva erorilor comise de guvernarea USL? Să fie ungurii, nu se poate, că sunt mai mult de un milion de cetăţeni români de naţionalitate ungară, voturile UDMR din Parlament ar fi necesare şi în anumite chestiuni parcă au dreptatea lor, ungurii noştri. Renunţăm, deci, la naţionalism, nu dă bine nici la UE! Să fie romii? Nu, nu e bine nici cu romii, chiar dacă statele occidentale i-au tratat ca pe nişte „untermenscheni” şi i-au alungat din teritoriile lor cu forţa trupelor speciale, dacă noi ne apucăm să le aplicăm un tratament identic, vom fi acuzaţi de rasism. Să fie Băsescu? Nu, e banal şi epuizat subiectul!
Între două momente de somn şi cucăială, Crin Antonescu s-o fi întrebat: Cine să fie „suspectul de serviciu”, „duşmanul de clasă” care pregăteşte protestele de stradă împotriva erorilor comise de guvernarea USL? Să fie ungurii, nu se poate, că sunt mai mult de un milion de cetăţeni români de naţionalitate ungară, voturile UDMR din Parlament ar fi necesare şi în anumite chestiuni parcă au dreptatea lor, ungurii noştri. Renunţăm, deci, la naţionalism, nu dă bine nici la UE! Să fie romii? Nu, nu e bine nici cu romii, chiar dacă statele occidentale i-au tratat ca pe nişte „untermenscheni” şi i-au alungat din teritoriile lor cu forţa trupelor speciale, dacă noi ne apucăm să le aplicăm un tratament identic, vom fi acuzaţi de rasism. Să fie Băsescu? Nu, e banal şi epuizat subiectul!
miercuri, 9 octombrie 2013
Virgiliu Gheorghe: Desenele animate - nevinovate numai în aparență!
Desenele animate - nevinovate numai în aparență, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creează viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uită la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de "acțiune", de război, la filme pornografice, "sexy", de extremă violență și de groază. Între 5% şi 15 % din violenţa reală este cauzată de efectele pe termen scurt ale violenţei de pe micul ecran.
"Mai sunt 12 luni de libertate şi vine urgie" - Profeţia Părintelui Justin Pârvu stă să se împlinească
Cuvintele Părintelui Justin Pârvu pe patul de moarte ("mai sunt 12 luni de libertate şi vine urgie") sunt pe cale să se împlinească, după ce crin antonescu, cel care se visează preşedinte, a declarat ieri că va depune o iniţiativă legislativă pentru modificarea şi completarea unei Ordonanţe de urgenţă din perioada gvernării Adrian Năstase, privind interzicerea “organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob” prin care „minimalizarea Holocaustului” se va pedepsi cu închisoarea.
Conform publicaţiei online Gândul, vor fi interzise şi simbolurile şi organizaţiile “cu caracter legionar”. Crin Antonescu a precizat că va cere o procedură de urgenţă în Parlament pentru această iniţiativă. „Între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise vor fi introduse şi acelea cu caracter legionar pentru a ţine cont de o realitate istorică…
marți, 8 octombrie 2013
Parintele Teofil Părăian despre rugăciunea inimii
„Noi ne mântuim cu toate aceste înclinații negative din existența noastră, atunci când zicem:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!, dar dacă nu spunem asta nu ne întâlnim nici cu noi, nici cu Dumnezeu. Dacă zici de trei-patru ori această scurtă rugăciune și apoi nu mai zici nimic nu te întâlnești cu Domnul, însă dacă insiști poți să reușești.
Record de vizitatori pe blog
1.460 de vizitatori unici au accesat luni, 7 octombrie, blogul vladherman@blogspot.ro, conform statcounter.
Numărul mare s-a datorat campaniei pe care am realizat-o referitoare la ajutorul pe care Părintele Arsenie Boca îl oferă românilor şi la care au răspuns foarte mulţi cititori.
Nu uitaţi să vă abonaţi la ultimele articole, în căsuţa de mai jos!
Vlad HERMAN
luni, 7 octombrie 2013
Pilda: Mi-am făcut duşmanii prieteni
Un împărat din vechime a făcut într-o bună zi un jurământ solemn:
- Îi voi cuceri pe toți dușmanii mei și îi voi alunga din împărăția mea.
După un timp, supușii săi îl văzură cu uimire pe împărat plimbăndu-se prin grădinile sale la braț cu cei mai mari dușmani ai săi, râzând și glumind cu ei.
- Dar…îl întrebă mirat unul dintre curtenii săi, nu ai jurat tu că îi vei alunga din împărăția ta pe toți dușmanii tăi?
- De fapt asta am și făcut, răspunde împăratul. I-am transformat pe toți în prieteni.
- Îi voi cuceri pe toți dușmanii mei și îi voi alunga din împărăția mea.
După un timp, supușii săi îl văzură cu uimire pe împărat plimbăndu-se prin grădinile sale la braț cu cei mai mari dușmani ai săi, râzând și glumind cu ei.
- Dar…îl întrebă mirat unul dintre curtenii săi, nu ai jurat tu că îi vei alunga din împărăția ta pe toți dușmanii tăi?
- De fapt asta am și făcut, răspunde împăratul. I-am transformat pe toți în prieteni.
Avorturile, „căsătoriile” între persoane de același sex și egoismul duc lumea către catastrofă
Acum în lume sunt cu șase milioane de copii mai puţini decât în 1990 și acesta este doar începutul dezastrului. Potrivit datelor ONU, către anul 2050 vor fi cu 240 milioane de copii mai puţini decât acum – a semnalat expertul american Don Feder, director pe probleme de comunicare al Congresului Mondial al Familiilor.
Această situație este „rezultatul unor idei greșite, al unor atitudini și politici pe care țările occidentale le duc de la sfârșitul Primului Război Mondial”, a declarat jurnalistul și juristul Don Feder la conferința internațională cu tema „Apărarea valorilor familiei”, desfășurată săptămâna trecută la Belgrad, după cum au relatat ITAR-TASS și pravoslavie.ru.
Această situație este „rezultatul unor idei greșite, al unor atitudini și politici pe care țările occidentale le duc de la sfârșitul Primului Război Mondial”, a declarat jurnalistul și juristul Don Feder la conferința internațională cu tema „Apărarea valorilor familiei”, desfășurată săptămâna trecută la Belgrad, după cum au relatat ITAR-TASS și pravoslavie.ru.
duminică, 6 octombrie 2013
Descoperirea ascunsă de companiile farmaceutice: Vitamina care UCIDE cancerul
În volumul său "World Without Cancer", autorul american Edward Griffin descrie adevărul despre o descoperire mai veche, ascunsă cu grijă de marele public, şi anume proprietăţile curative ale vitaminei B17, numită şi laetril sau amigdalina, scrie EsoReiter, citat de Agerpres.
Este un fapt demonstrat faptul că această substanţă distruge repede celulele canceroase. Autorul oferă mai multe informaţii despre vindecarea bolnavilor de cancer graţie B17, precum şi explicaţiile ştiinţifice ale acţiunilor sale şi ridică întrebarea 'De ce medicina convenţională nu recurge la aceasta pe scară largă împotriva bolii înşelătoare?'.
Griffin susţine că vitamina B17 nu este utilizată în medicina convenţională nu din raţiuni de ordin ştiinţific, ci din cauza politicii elitei mondiale în domeniul oncologic. Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pe cercetare şi tratamente ale cancerului, alte miliarde sunt cheltuite pe producţia armatei de substanţe chimice destinate să lupte împotriva bolii. Astfel, ascunderea vitaminei B17 este de ordin economic pentru o industrie farmaceutică dominantă în lumea noastră.
Este un fapt demonstrat faptul că această substanţă distruge repede celulele canceroase. Autorul oferă mai multe informaţii despre vindecarea bolnavilor de cancer graţie B17, precum şi explicaţiile ştiinţifice ale acţiunilor sale şi ridică întrebarea 'De ce medicina convenţională nu recurge la aceasta pe scară largă împotriva bolii înşelătoare?'.
Griffin susţine că vitamina B17 nu este utilizată în medicina convenţională nu din raţiuni de ordin ştiinţific, ci din cauza politicii elitei mondiale în domeniul oncologic. Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pe cercetare şi tratamente ale cancerului, alte miliarde sunt cheltuite pe producţia armatei de substanţe chimice destinate să lupte împotriva bolii. Astfel, ascunderea vitaminei B17 este de ordin economic pentru o industrie farmaceutică dominantă în lumea noastră.
Paisie Aghioritul: "Forţele întunericului au drept scop evidenţierea amoralităţii"
"Înţelegeţi binişor, fraţilor, că forţele întunericului au drept scop evidenţierea amoralităţii... toată această mare desfrânare, încercarea de a ne destrăma societatea, distrugerea familiilor sunt arătate ca nişte fapte fireşti, pe când cea mai mică cădere a creştinului este umflată pentru a sminti sufletele simple.
Al doilea lucru care se emite este reprezentat de crime, furturi şi omoruri. Chiar la ştiri au prefăcut omorurile în show-uri şi, în general, deprind crimele cu poporul".
Paisie Aghioritul - Stareţii despre vremurile din urmă
Al doilea lucru care se emite este reprezentat de crime, furturi şi omoruri. Chiar la ştiri au prefăcut omorurile în show-uri şi, în general, deprind crimele cu poporul".
Paisie Aghioritul - Stareţii despre vremurile din urmă
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Patericul romanesc: Despre cuviosul Pahomie Ieromonahul, egumen al Manastirii Peri (secolele XIV-XV)
Acest venerabil egumen al Manastirii Peri, din nordul Maramuresului, era originar din Tara Oasului, ruda a lui Dragos Voda, primul descalecator al Moldovei. Intrand de tanar in nevointa calugareasca la unul din schiturile existente in partea locului, s-a invrednicit in putina vreme de darul preotiei si era plin de ravna pentru marturisirea lui Hristos si pentru apararea credintei ortodoxe.
Ajungand cunoscut in toate satele din Maramures, Cuviosul Pahomie devine sfetnic si parinte duhovnicesc al romanilor maramureseni, pe care ii cerceta si ii povatuia pe calea mantuirii.
Ajungand cunoscut in toate satele din Maramures, Cuviosul Pahomie devine sfetnic si parinte duhovnicesc al romanilor maramureseni, pe care ii cerceta si ii povatuia pe calea mantuirii.
vineri, 4 octombrie 2013
Ai grijă de puritatea copilului tău
Ce să facem, ca să împiedicăm dezvoltarea pornirilor senzuale la copii?
Mai întâi de toate să îi învăţaţi să muncească. Să le inspiraţi respectul pentru munca cinstită. Să înveţe pe dinafară şi să poarte în inimile lor cuvintele Sfântului Apostol Pavel:«dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce» (II Tes. 3,10). Să îi învăţaţi că munca nu este niciodată o ruşine ci dimpotrivă, ruşine pentru om este trândăvia şi nepăsarea.
Să le daţi chiar exemplul Domnului, care a ajutat-o pe Preasfânta sa Maică şi pe Sfântul Iosif, care era tâmplar, la muncile de zi cu zi. Să îi obişnuiţi pe copii cu efortul fizic, mai ales atunci când nu sunt obligaţi să îşi câştige existenţa prin muncă zilnică. În anii din vechime, în familiile regale, toţi membrii familiei erau obligaţi să înveţe o meserie manuală. Vedem în Sfânta Scriptură că şi apostolul Pavel, alesul lui Dumnezeu şi marele predicator al credinţei, nu se ruşina să muncească la împletirea corturilor, meserie pe care o învăţase încă din copilărie.
De ce tot mai greu se înţeleg oamenii astăzi?
Observăm tot mai mult că oamenii se înţeleg din ce în ce mai greu fie că e vorba despre familie, fie de relaţiile cu prietenii sau de serviciu. De fapt, oamenii nu realizează că ceea ce se întâmplă se datorează într-o măsură tot mai mare apariţiei unor grave probleme de comunicare. De ce ne înţelegem tot mai greu? Pe ce se bazează înţelegerea noastră?
Se întemeiază pe ceea ce avem lăuntric comun, fie ca dat de conştiinţă, fie ca experienţă de viaţă. Nu poţi să împărtăşeşti cuiva ceva ce e complet străin de experienţa lui. Nu înţelege! Când vorbim despre ceva anume, ne înţelegem şi vorbim despre acelaşi lucru tocmai pentru că avem aceeaşi experienţă. Sunt două tipuri de experienţe comune. Una ce ţine de ceea ce am fost făcuţi noi, cum suntem construiţi noi.
Treptele păcatelor
Părinţii au stabilit, cu darul lor de deosebire, că alta este momeala, alta însoțirea, alta încuviințarea, alta robirea, alta lupta şi alta aşa numita patimă a sufletului.
Momeala,recunosc fericiţii, e gândul simplu sau imaginea a ceva adus in inimă in chip înțelegător.
Însoţirea e convorbirea cu ceea ce s-a arătat in chip pătimaş sau nepătimaş.
Consimţirea (încuviințarea) este învoirea cu plăcere a sufletului, cu ceea ce s-a arătat.
joi, 3 octombrie 2013
O nouă reuşită a Gazetei de Maramureş: Nicolae Steinhardt, cetăţean de onoare al oraşului Târgu Lăpuş
După ce Primaria Baia Sprie l-a făcut Cetăţean de Onoare pe Părintele Justin Pârvu, iată că iniţiativa jurnaliştilor Mircea Crişan şi Ioana Lucăcel de la Gazeta de Maramureş câştigă tot mai mult teritoriu.
Astfel, Consiliul Local Târgu Lăpuş a aprobat, în unanimitate, acordarea post mortem a titlului de cetăţean de onoare Părintelui Nicolae Steinhardt.
Astfel, Consiliul Local Târgu Lăpuş a aprobat, în unanimitate, acordarea post mortem a titlului de cetăţean de onoare Părintelui Nicolae Steinhardt.
Citiţi mai multe pe Gazeta de Maramureş
miercuri, 2 octombrie 2013
Parintele Arsenie Boca despre impotrivirea la ispite
Atata vreme cat traim pe pamant, nu putem fi scutiti de necazuri si de incercari. De aceea este scris in cartea lui Iov: "Ispita este viata omului pe pamant". Nu se afla om atat de desavarsit si de sfant care sa nu aiba, uneori, ispite - de care nu putem fi cu totul scutiti.
Toti sfintii au trecut prin multime de ispite si de suferinte si pe fagasul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osanditi si au cazut. Nu este asezare calugareasca atat de sfanta si nici loc atat de tras deoparte, unde sa nu se afle impotriviri si ispite. Omul cat traieste, nu-i niciodata intru totul ferit de ispite, caci avem samanta lor in noi din pricina poftei trupesti in care am fost zamisliti. Una vine dupa alta si totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindca am prapadit binele si fericirea, cele de la inceput. Unii cauta sa fuga pentru a nu fi ispititi si cad in ispite inca si mai primejdioase. Nu-i de ajuns sa fugi ca sa birui ci rabdarea si adevarata smerenie ne face mai tari decat toti dusmanii nostri. Cel care, fara sa smulga radacina raului se fereste numai de primejdii (prilejurile din afara), sporeste putin. Dimpotriva, ispitele se intorc asupra-i inca mai grabnice si mai cu putere.
Toti sfintii au trecut prin multime de ispite si de suferinte si pe fagasul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osanditi si au cazut. Nu este asezare calugareasca atat de sfanta si nici loc atat de tras deoparte, unde sa nu se afle impotriviri si ispite. Omul cat traieste, nu-i niciodata intru totul ferit de ispite, caci avem samanta lor in noi din pricina poftei trupesti in care am fost zamisliti. Una vine dupa alta si totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindca am prapadit binele si fericirea, cele de la inceput. Unii cauta sa fuga pentru a nu fi ispititi si cad in ispite inca si mai primejdioase. Nu-i de ajuns sa fugi ca sa birui ci rabdarea si adevarata smerenie ne face mai tari decat toti dusmanii nostri. Cel care, fara sa smulga radacina raului se fereste numai de primejdii (prilejurile din afara), sporeste putin. Dimpotriva, ispitele se intorc asupra-i inca mai grabnice si mai cu putere.
Arsenie Boca: Mijloacele prin care putem castiga pacea launtrica si propasirea in virtute
Am putea sa ne bucuram de o mare pace, daca am vrea sa nu ne indeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac altii si nici cu ceea ce nu ne priveste. Cea mai mare si singura impotrivire este ca odata robiti de patimile si poftele noastre nu facem nici o sfortare sa intram in fagasul desavarsit al sfintilor. "Va las pacea Mea, va dau voua pacea Mea, nu cum v-o da lumea".
Ce placuta dulceata, ce dragoste atragatoare in aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! ... Sunt doua feluri de paci: pacea lui Iisus si pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, intristarile, nelinistile, scarba, remuscarile. Iisus graieste: "Biruieste-te pe tine insuti". Infraneaza-ti poftele tale, impotriveste-te dorintelor, frangeti patimile si atunci duhul tau va fi ascultator poruncilor Lui, ramane-va intru pacea cea nespusa, iar toate trudele vietii, suferintele, nedreptatile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care intrece orice intelegere. Amin.
Ce placuta dulceata, ce dragoste atragatoare in aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! ... Sunt doua feluri de paci: pacea lui Iisus si pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, intristarile, nelinistile, scarba, remuscarile. Iisus graieste: "Biruieste-te pe tine insuti". Infraneaza-ti poftele tale, impotriveste-te dorintelor, frangeti patimile si atunci duhul tau va fi ascultator poruncilor Lui, ramane-va intru pacea cea nespusa, iar toate trudele vietii, suferintele, nedreptatile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care intrece orice intelegere. Amin.
Arsenie Boca - Cararea Imparatiei
marți, 1 octombrie 2013
Viata Sfantului Nicolae Velimirovici
Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema Filozofija Berklija (Filosofia lui Berkeley), în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism.
În aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia și este hirotonitepiscop al Jicei, în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe. În 1920 este strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaţilor germani căzuţi în timpul Primului Război Mondial.
Parintele Ilarion Felea despre ispite
Cu toate că nu sunt de la Dumnezeu, ci de la duhurile necurate, de la lume şi de la om, Dumnezeu permite ispitele, ele fiindu-ne de folos din mai multe pricini şi anume: ispitele sunt şcoala smereniei, deoarece pun la încercare puterea, mândria, răbdarea şi neputinţa noastră. Oricât ar fi de supărătoare , ispitele ne înţelepţesc şi ne învaţă să nu ne trufim, cu virtuţi pe care nu le avem fără ajutorul dumnezeiescului har.
Lupta pentru virtute şi har se câştigă prin ispite.”Cine fuge de ispite, fuge de virtute” spune Sf. Isaac Sirul. Nimeni nu ajunge om mare, nu poate să se desăvârşească în virtute dacă nu are răbdare în ispite. Cu cât se apropie un suflet mai mult de cetatea lui Dumnezeu, cu atât îl întâmpină ispite mai puternice. Ispite noi (învinse) aduc har mai mult. Dumnezeu nu dă harul fără ispite. În măsura biruinţei asupra patimilor şi ispitelor, se dă harul. ”Ia aminte şi scrie în inima ta, că iubirea de plăceri şi de odihnă este pricina pentru care Dumnezeu te părăseşte şi îngăduie să fii ispitit” (Sf. Isaac Sirul). Sf. Macarie cel Mare, desigur din experienţa vieţii sale, spune că puterea harului de care se învredniceşte sufletul creştinului ”se câştigă numai cu luptă mare, cu răbdare multă şi îndurare, prin ispite şi încercări”.
Lupta pentru virtute şi har se câştigă prin ispite.”Cine fuge de ispite, fuge de virtute” spune Sf. Isaac Sirul. Nimeni nu ajunge om mare, nu poate să se desăvârşească în virtute dacă nu are răbdare în ispite. Cu cât se apropie un suflet mai mult de cetatea lui Dumnezeu, cu atât îl întâmpină ispite mai puternice. Ispite noi (învinse) aduc har mai mult. Dumnezeu nu dă harul fără ispite. În măsura biruinţei asupra patimilor şi ispitelor, se dă harul. ”Ia aminte şi scrie în inima ta, că iubirea de plăceri şi de odihnă este pricina pentru care Dumnezeu te părăseşte şi îngăduie să fii ispitit” (Sf. Isaac Sirul). Sf. Macarie cel Mare, desigur din experienţa vieţii sale, spune că puterea harului de care se învredniceşte sufletul creştinului ”se câştigă numai cu luptă mare, cu răbdare multă şi îndurare, prin ispite şi încercări”.
Pelerinaj: ASCOR Baia Mare te duce la mormantul Parintelui Arsenie Boca
Clic pe afis pentru detalii!
