S-a întâmplat chiar sâmbătă, pe 13 iunie, chiar de pomenirea Sfântului Justin Pârvu. Anul trecut, când s-a făcut pomenirea de șase ani, am mers cu colega mea de birou la Petru Vodă, pentru mine a fost prima dată. Am simțit o ușurare sufletească, foarte mult mi-a plăcut acolo. Am vrut și anul acesta să merg, dar i-am promis surorii mele că o ajut la cules de cireșe și de asta n-am mai ajuns la Petru Vodă, colega mea a mers.
Eu am mers vineri, după serviciu, la sora mea în sat și am cules cireșe și vineri. Sâmbătă s-a întâmplat, dimineața a plouat un pic. I-am zis că până se usucă apa de pom și putem să ne urcăm, eu merg să citesc acatistul Sfântului Justin. Tot timpul este în gândul meu, pe lângă mulți alți Sfinți la care am mare evlavie, mai ales la Maica Domnului. Gândul meu era la Petru Vodă, îmi imaginam lumea din curtea bisericii, soborul de preoți, cât de frumos a fost anul trecut și am zis, Doamne, dar cât de frumos e anul acesta, când se face pomenirea de șapte ani. Și când culegeam mi-au rămas în minte măicuțele care au cântat. Am avut o presimțire, de multe ori parcă vedeam că o să pic. Când am înaintat mai spre vârful crengii, am auzit deodată pârâind, am cules în continuare și dintr-o dată nu mai știu absolut nimic. Am căzut cu crac cu tot.
Mi-am pierdut cunoștința, din ce-mi aduc aminte că eram pe un câmp foarte luminos, niște raze de soare foarte puternice și niște umbre albe parcă mă însoțeau și începusem să-mi revin și auzeam glasuri. Sora mea foarte rău s-a speriat. Unghiile, buzele înnegriseră. Au avut o sticlă de apă și m-au stropit pe față și atunci am început să prind culoare și să îmi revin, dar în momentul când mi-am revenit, ceream ajutorul de la Maica Domnului, ziceam ”Maica Domnului nu mă lăsa, Părinte Justin ajută-mă!”, până m-am ridicat în picioare. Este minunea Maicii Domnului și a Părintelui Justin Pârvu, înălțimea a fost de patru metri și. Eu zic că Maica Domnului și Părintele m-au lăsat ca din brațe. De ce? Eu am căzut pe partea stângă și cu picioarele întinse. Am mers până la mașină în jur de 10 metri pe picioarele mele, dureri groaznice n-am avut, nu am simțit.
Am mers la spital, mi-au zis că am cinci coaste rupte și mâna stângă, între umăr și cot, ar fi ruptă. Mi-au zis că nu pot să-mi pună mâna în ghips. Un pic am fost lovită și la cap, pe partea stângă, după ureche, am pus mâna și simțeam că este cam umflat. Culmea este că pe multă lume am auzit că atunci când ai două coaste rupte, ai dureri groaznice, pe când eu, Slavă Domnului, nu am avut dureri de cât când mă mișcam. Am stat în spital decât șase zile, dar mai mult am stat degeaba. Chiar soțul unei prietene a căzut de pe un utilaj și a avut șapte coaste rupte, dar el a stat trei luni în spital, nu putea să se miște. Numai minunea Maicii Domnului și a Părintelui Justin m-a ajutat ca să scap numai cu atât.
Popescu Elena, 17 iulie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu