Luna aceasta, mănăstirea Paltin Petru-Vodă a fost binecuvântată cu primirea unei părticele din moaștele Sf. Nichifor Leprosul, dăruite de părintele Simon de la schitul Sf. M. Mc. Pantelimon din Grecia, la rugămintea maicii starețe de la mănăstirea Paltin, stavrofora Justina Bujor.
Ucenic al părintelui Eumenie Saridakis, care l-a cunoscut direct pe Sf. Nichifor Leprosul, fiind supranumit „sfântul surâzător”, de către cei care s-au bucurat de prezența lui harismatică, părintele Simon a răspuns cu dragoste dorinței mănăstirii noastre care adăpostește un cămin de bătrâne, de a avea mijlocitor către Domnul, un sfânt tămăduitor contemporan, grabnic ajutător celor încercați de cumplitele boli ale vremurilor noastre. Originar din satul Sirikari din Grecia, Sf. Nichifor Leprosul s-a născut în anul 1890 și a rămas orfan de ambii părinți din fragedă copilărie.
La doar 13 ani, se îmbolnăvește de lepră și este nevoit să se retragă în Egipt pentru un timp, în nădejdea că va scăpa de izolarea definitivă. Unsprezece ani mai târziu, va urma calea izolării la leprozeria din Hios, aflată în grija Sfântului Antim din Hios, unde va fi tuns monah. Vreme de patru decenii se va lupta mucenicește cu boala leprei care îi va mutila fără milă trupul, dar îi va sfinți sufletul.
Va fi iubit de toți care l-au cunoscut pentru răbdarea și dragostea pe care o revărsa în jurul lui prin cuvântul său mângâietor. În urma descoperirii leacului leprei în anul 1947, leprozeria din Hios va fi închisă, iar Sf. Nichifor va fi mutat la Spitalul Sf. Varvara din Atena. Orb și țintuit pe patul de suferință, dar cu sufletul plin de lumină, nu va pregeta până la sfârșitul vieții sale să insufle nădejde, deznădăjduiților și mângâiere suferinzilor. După plecarea sa la Domnul, la vârsta de 74 ani, osemintele lui pline de bună mireasmă au fost scoase la lumină și nenumărați bolnavi au început să se vindece, atingându-se de ele. Drept urmare, în anul 2012, Patriarhia Ecumenică a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor Leprosul, cu zi de prăznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.
Cu inima plină de recunoștință, mulțumim bunului Dumnezeu că a rânduit ca o părticică din moaștele Sfântului Nichifor Leprosul să îmbogățească zestrea duhovnicească a mănăstirii noastre și Sfântului care binevoiește să ne împărtășească din harul său tămăduitor.
O mare binecuvântare pentru obștea mănăstirii, dar și pentru noi, cei care trăim aceasta pandemie și care vom avea posibilitatea de a ne închina la moaștele acestui sfânt tămăduitor!
RăspundețiȘtergere