„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
luni, 21 iulie 2014
A aparut o noua carte despre minunile Parintelui Arsenie Boca
La Editura Ortodoxia a aparut volumul “Parintele Arsenie Boca, Grabnic ajutator – Marturii. Minuni”, coordonat de jurnalistul baimarean Vlad Herman.
In paginile cartii se regasesc, printre altele, marturii din partea mai multor persoane care au scapat de diferite boli, precum cancerul, sau au reusit sa se lase de fumat cu ajutorul celui pe care il considera sfantul de la Prislop.
Volumul poate fi achizitionat la pretul de 9 lei din librariile bisericilor, din supermarketuri, dar si de pe pagina Editurii Ortodoxia.
Jurnalistul Vlad Herman a mai coordonat alte doua volume cu marturii despre Parintele Arsenie Boca (“De dincolo am sa va ajut mai mult. Marturii despre Parintele Arsenie Boca” si “Parintele Arsenie Boca mi-a schimbat viata”), plus alte doua despre Arhimandritul Justin Parvu (“Avva Justin Parvu – Marturii. Amintiri. Minuni” si “Noi marturii despre Parintele Justin”).
duminică, 20 iulie 2014
Ce le-ar spune Sfântul Ilie românilor, astăzi?
Ahab, rege nelegiuit, căsătorit cu idolatra Isabela, a acceptat închinarea la zeul păgân Baal, căruia i-a rânduit 450 de preoţi mincinoşi, iar pe preoţii adevăratului Dumnezeu i-a omorât. Atunci Ilie, după ce, cu puterea Domnului, a încuiat cerul spre a nu mai ploua 3 ani şi 6 luni, ca pedeapsă pentru această nelegiuire, i-a avertizat pe toţi închinătorii la idoli: „Pană când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi lui!” Iar cu prilejul jertfei de pe Muntele Carmel, Ilie i-a făcut de ras pe preoţii idolatri, care strigau in zadar pe Baal: „Strigaţi mai tare.. Poate stă de vorbă cu cineva, poate doarme...”, iar poporul lămurindu-se de minciuna lor, i-a ucis pe loc.
Ce ar face Ilie astăzi, in mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine?
Ar striga răspicat: „Pană când veţi şchiopăta, o, românilor? Ziceţi că sunteţi urmaşii lui Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Constantin Brâncoveanu-Mucenicul, Mihai I cel Devotat? Dacă da, vă întreb: ce credinţă au avut? Nu cea ortodoxă? Şi atunci, de ce alergaţi după credinţe străine de neam şi după dumnezei străini?...”
Ce ar face predicatorilor de tot felul (în fapt, preoţi mincinoşi)? Le-ar demasca impostura, cu temeiuri biblice şi patristice, în aşa fel încât poporul drept-credincios, luminat, să nu le mai cadă victimă.
sâmbătă, 19 iulie 2014
Masacrele papismului in Iugoslavia: 800.000 de ortodocsi ucisi
Din cartea Ecumenismul fara masca (poate o citesc si episcopii nostri)
Recomandare carte: Ecumenismul fara masca
O carte care ar trebui citita de orice ortodox. Bine ar fi daca s-ar preda si in scolile Teologice, dar acest lucru pare o utopie in vremurile antihristice pe care le traim. (Vlad Herman)
Parintele NIL EFRIM: Despre cum sa ne pregatim în vederea vremii prigoanei lui antihrist
Mai întâi de toate să ne obişnuim şi să ne împăcăm cu toate MĂRTURIILE ŞI ADEVĂRURILE DUHOVNICEŞTI DESPRE VENIREA VREMII DE PRIGOANĂ A LUI ANTIHRIST:
CĂ TREBUIE SĂ VINĂ ANTIHRIST.
CĂ VA VENI, NIMIC ŞI NIMENI NU POATE OPRI VENIREA LUI.
CHIAR DE SE VORBEŞTE DESPRE AMÂNAREA VENIRII LUI, LUCRURILE NU SE SCHIMBĂ.
CĂ EL ARE LIBERTATEA ŞI DREPTUL DE VIAŢĂ ŞI DE MOARTE ASUPRA NOASTRĂ DOAR TRUPEŞTE.
CĂ TRUPUL NOSTRU ESTE MURITOR, DECI DE MOARTE NU PUTEM SCĂPA.
CĂ ÎNSUŞI SATANA – VICLEANUL FACE PROPAGANDĂ DE INTIMIDARE ŞI FALSĂ TEAMĂ, CĂ DE NU TE LEPEZI DE HRISTOS ŞI CRUCEA LUI VEI MURI DE FOAME.
CĂ DE ACEEA ZICE VICLEANUL MAMEI SĂ-I FIE MILĂ DE COPII.
DAR CE ESTE MÂNTUITOR, CUM SĂ MORI?
vineri, 18 iulie 2014
Viaţa Sfântului Cuvios Serafim de Sarov
Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pământului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit "al Luminilor" invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.
Fiu al unor negustori cucernici din oraşul Kursk, el a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vârsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.
La 17 ani părăsi lumea, cu binecuvântarea mamei sale, şi intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtuţi monahale. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrânge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus.
joi, 17 iulie 2014
marți, 15 iulie 2014
Florin: "Pentru o plăcere de moment ajungi să te căieşti toată viaţa şi poate ajungi chiar un criminal"
Dragă redacţie a site-ului Ortodoxia Tinerilor, încep acest articol prin a vă mulţumi pentru promovarea campaniei de păstrare a fecioriei până la căsătorie. Vă scriu aceste rânduri cu nădejdea că şi întâmplarea din viaţa mea va lumina mintea acelor tineri care doresc şi reuşesc să mai trăiască ortodox în vremurile grele de astăzi.
Sunt unul dintre aceia care şi-a pierdut fecioria până la căsătorie şi care s-a tăvălit în noroiul păcatului desfrânării. Povestea mea despre pierderea feciorie începea acum 10 ani, într-un cămin de elevi. Aici cunoscusem o fată de care mă îndrăgostisem şi speram că vom fi o familie. După câteva luni de relaţie sinceră s-a întâmplat ca în postul mare, într-o vineri să-mi pierd fecioria.
După actul propriu-zis simţeam o stare de fericire şi că acest nou început pentru mine m-a legat şi mai mult de acea fată. Dar pe de o parte mă mustra şi conştiinţa. Ce avea să se întâmple nu credeam niciodată că se va întâmpla. După două săptămâni de la cele petrecute aveam să aflu o veste care simţeam cum mă înnebuneşte... Prietena mea a venit la mine şi mi-a spus că rămăsese însărcinată şi că nu vrea să păstreze copilul şi să fac rost neapărat de bani pentru a întrerupe sarcina. Dacă nu, va merge la directorul instituţiei de învăţământ unde eram eu şi îi va spune totul despre ce s-a întâmplat.
luni, 14 iulie 2014
VEŞMÂNT DE BUNĂ-CUVIINŢĂ
Ascult povestea unei tinere, proaspăt întoarsă de la studii, posesoarea unui CV impresionant şi selectată la o companie respectabilă: angajaţii la această instituţie, spune fata, sunt obligaţi la o ţinută decentă. Nimic rău, îmi zic în sinea mea… Şi aflu că „decentă” însemna: sacou, cămaşă albă, fustă neagră care să acopere genunchiul, fără bijuterii, fără nasturi metalici sau catarame, pantofi negri, simpli, cu toc mediu. Fără parfumuri şi farduri stridente. Încântată de a fi salariată la o firmă cu prestanţă, fata găseşte că e firesc să respecte – fără comentarii – astfel de cerinţe. Ba chiar cu oarecare mândrie!
Duminica următoare, ca mai toată vara, caniculă mare. În biserică, la Liturghie, ce să vezi? Evantaie, rochii decoltate, transparente, cu mânecuţe scurte, sau mai bine fără, ba uneori şi pantaloni scurţi, mulaţi pe trup – şi nu vorbesc de bărbaţi acum! Pentru că aceştia (mulţi dintre ei) afişează o ţinută lejeră, de tip tricou şi bermude. Ochii multora caută cu vădită nemulţumire instalaţiile de aer condiţionat şi, neaflându-le, se văd nevoiţi să plece mai iute. Nu carecumva să leşine! Apar schimburi de priviri compătimitoare pe sub borurile largi de pălării, doamnele îşi dau ochii peste capapropo de greu-suportabila atmosferă – şi ai zice că ceva din decorul operei s-a transferat în biserică, cu recuzită nouă, adecvată la moda zilei.
DEMORALIZAREA ROMÂNIEI
De douăzeci de ani încoace, lumea românească a intrat parcă într-o fierbere, într-o oală sub presiune, la care ne-am deprins să rezistăm plecând de la gândul că schimbarea cere sacrificii – şi acum, încă puţin, mai este nevoie de ele. Dar tot amăgindu-ne (sau lăsându-ne amăgiţi!), am obosit de atâta aşteptare şi, oarecum, am deznădăjuit. Blazarea, nesiguranţa, suspiciunea, irascibilitatea şi multe alte stări de spirit prea puţin pozitive au devenit numitorul comun al ultimilor ani. Cei vârstnici, care nu s-au uitat pe sine în faţa micilor ecrane, observă că lumea nu mai este ca înainte, fără să poată da diagnosticul exact. Tinerii însă nu ştiu ce se întâmplă cu ei, căci altă lume nu au cunoscut. Sunt doar derutaţi şi confuzi, plictisiţi şi deprimaţi, în aşteptarea unei distracţii „şi mai mari”, şi, de ce nu, a Apocalipsei – „hai s-o vedem şi pe asta!” –, cel puţin din perspectiva propriei vieţi. Nu-i mai interesează nimic.
Ce se întâmplă, de fapt? E un semn al timpurilor moderne, pe care noi nu-l înţelegem? O devenire necesară în istoria universală? Sau avem de-a face cu un cancer social care a pus stăpânire pe lume? Răspunsul ni-l oferă, surpinzător, cărţile în care sunt prezentate ingineriile psihosociale prin care este condusă lumea modernă…
Ce sunt aceste aşa-zise inginerii sociale sau cum reuşesc aceste tehnici de manipulare psihosocială să transforme lumea în care trăim, contextul vieţii noastre cotidiane, putem afla din studiile de specialitate, care, în unele cazuri, sunt adunate în cărţi sau tratate precum cel al lui Iuri Bezmenov (1939-1993). Acestea însă nu sunt mediatizate deloc, căci mass-media este tocmai unul din mijloacele principale prin care se desfăşoară procesul transformării. Şi astfel lumea, oamenii sunt convinşi că necazurile lor sunt cauzate de simple coincidenţe nefaste, în timp ce, în realitate, ele nu sunt altceva decât efectul bine țintit al acestor tehnici de manipulare socială.
„Mi-e ruşine să spun că sunt român…”
Iuri Bezmenov, cunoscut în Vest sub numele de Tomas Schuman, a lucrat în KGB sub acoperirea de jurnalist al agenţiei sovietice „RIA Novosti” până la începutul anilor ’70. Această agenţie a acţionat în timpul Războiului Rece ca oficină a KGB-ului pentru spionaj, propagandă, dezinformare şi subversiune. Acestea erau atunci principalele mijloace prin care statul sovietic dorea să-şi înfrângă oponenţii – metode folosite, din păcate, şi astăzi, în contextul războaielor moderne. Schuman a fugit în Vest din New Delhi, India, părăsind astfel KGB-ul. A devenit corespondent al mai multor televiziuni din Canada şi a ţinut numeroase conferinţe pe teme legate de comunism şi subversiune.
duminică, 13 iulie 2014
Parintele Elpidie: „Voi, cei mici, îl veţi vedea pe Antihrist”
„Voi, cei mici, îl veţi vedea pe Antihrist”
Profeţia Părintelui Elpidie, misionar în Africa, despre strâmtorările vremurilor ce vor veni
Despre noul Papă, antihrist şi puterea malefică a cipului[1]
Nu vreau să vă neliniştiţi şi să vă tulburaţi pentru vremurile ce vor veni. Trebuie doar să rugaţi pe Dumnezeu ca să asculte rugăciunile voastre şi să ne miluiască. Aş dori, dacă este cu putinţă, să spuneţi la toată lumea să formăm un lanţ de rugători. S-ar putea ca unii din rândul acestui lanţ de rugători să desconsidere şi să râdă, zicând: Dacă Dumnezeu a zis mai dinainte că aşa se vor întâmpla lucrurile, atunci aşa va fi. Ce rost are să ne mai rugăm? Nu, nu este aşa! Vă încredinţez că profeţiile reprezintă expresia cea mai înaltă a iubirii lui Dumnezeu.
Să ştiţi că prin îndreptarea noastră putem să schimbăm hotărârea lui Dumnezeu. Sunt însă anumite lucruri profeţite în mod definitiv şi irevocabil, care nu se schimbă. Cum ar fi venirea prorocului mincinos, venirea lui antihrist – acestea nu se schimbă. …Mi-a părut tare rău că unii oameni, în loc să slăvească pe Dumnezeu, că nu a îngăduit ca unele profeţii să se împlinească atât de repede, au început să-şi bată joc, zicând că acestea sunt profeţii mincinoase, pentru că nu s-au adeverit. Măi, făptură fără minte, în loc să implori pe Dumnezeu şi să-I dai slavă, că pentru rugăciunile unor oameni, nu s-au împlinit, sau a îngăduit să se împlinească (aceste profeţii) într-o măsură mult mai mică, tu te amuzi şi iei în derâdere, în loc să te pocăieşti? Chiar nu vezi ce se petrece?
sâmbătă, 12 iulie 2014
Părintele Justin Pârvu a primit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ
Consilerii locali ai municipiului Piatra Neamţ au aprobat în şedinţa festivă de vineri, 27 iunie – dedicată Zilelor oraşului Piatra Neamţ, în unanimitate, ca Părintele Arhimandritul Justin Pârvu să devină, post mortem, „Cetăţean de onoare” al municipiului Piatra Neamţ. Iniţiativa i-a aparţinut primarului Gheorghe Ştefan, la propunerea directorului Bibliotecii Judeţene K.T. Kirileanu.
„Diploma de CETĂŢEAN DE ONOARE nu aduce beneficii răposatului arhimandrit, ci, mai degrabă, comunităţii noastre, ca recurs la demnitate şi memorie”, se arată în motivaţia ataşată hotărârii Consiliului Local prin care părintele Justin a primit, post mortem, titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Piatra Neamţ.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)