Dragă redacţie a site-ului Ortodoxia Tinerilor, încep acest articol prin a vă mulţumi pentru promovarea campaniei de păstrare a fecioriei până la căsătorie. Vă scriu aceste rânduri cu nădejdea că şi întâmplarea din viaţa mea va lumina mintea acelor tineri care doresc şi reuşesc să mai trăiască ortodox în vremurile grele de astăzi.
Sunt unul dintre aceia care şi-a pierdut fecioria până la căsătorie şi care s-a tăvălit în noroiul păcatului desfrânării. Povestea mea despre pierderea feciorie începea acum 10 ani, într-un cămin de elevi. Aici cunoscusem o fată de care mă îndrăgostisem şi speram că vom fi o familie. După câteva luni de relaţie sinceră s-a întâmplat ca în postul mare, într-o vineri să-mi pierd fecioria.
După actul propriu-zis simţeam o stare de fericire şi că acest nou început pentru mine m-a legat şi mai mult de acea fată. Dar pe de o parte mă mustra şi conştiinţa. Ce avea să se întâmple nu credeam niciodată că se va întâmpla. După două săptămâni de la cele petrecute aveam să aflu o veste care simţeam cum mă înnebuneşte... Prietena mea a venit la mine şi mi-a spus că rămăsese însărcinată şi că nu vrea să păstreze copilul şi să fac rost neapărat de bani pentru a întrerupe sarcina. Dacă nu, va merge la directorul instituţiei de învăţământ unde eram eu şi îi va spune totul despre ce s-a întâmplat.
Ţin să menţionez că studiam la un liceu cu profil teologic ortodox. Timp de 3 zile nu am mai mâncat nimic din acel moment în care aflasem ce se va petrece. În mintea mea se auzea mereu o voce care îmi spunea: eşti un criminal, eşti un criminal... şi de fiecare dată izbucneam în plâns. Mă rugam mereu la Dumnezeu să mă ierte şi să nu fie adevărat. După o lună Dumnezeu mi-a arătat adevărul. Prietena mea avea nevoie de bani pentru a-şi plăti taxa de şcolarizare.
Cu toate acestea, recomand tuturor tinerilor să îşi păstreze fecioria până la căsătorie pentru a nu trece prin acele clipe de coşmar când, dintr-o plăcere de moment, să ajungi să te căieşti toată viaţa şi poate să ajungi un criminal. Aceasta a fost o lecţie din partea lui Dumnezeu pentru a mă face să înţeleg gravitatea acestui păcat. Dar ce credeţi... oare am învăţat ceva? Odată ce ai gustat din dulceaţa amară a păcatului cu greu te mai poţi tămădui. Şi au urmat şi alte relaţii sexuale cu alte fete dar de data asta foloseam metodele contraceptive. Dar să nu credeţi că acest păcat nu rămâne fără urmări. Peste trecerea anilor am întâlnit o fată credincioasă care încă nu îşi pierduse fecioria. Să nu credeţi că fata ar fi avut vreun defect sau nu ar mai fi avut şi alte relaţii cu alţi băieţi. (relaţii prieteneşti).
Ajunsesem să cunosc dragostea adevărată şi fericită. Am început să frecventez mai des biserica cu ajutorul ei şi să ajung la nişte trăiri de parcă ea era raiul pe pământ pentru mine. Fiecare îmbrăţişare nepătimaşă mă ducea în al nouălea cer. Nu mai aveam nevoie de nimic când ne ţineam de mână. Totul era roz în jurul meu. Au trecut ani frumoşi şi ne-am căsătorit. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ea a reuşit să se păstreze curată până în noaptea nunţii şi că tot ea m-a adus pe un drum nou al dragostei.
Vorbeam mai sus de urmările păcatelor mele din tinereţe care se resimt şi astăzi. Tot ce regret este că mi-am pierdut fecioria şi m-am tăvălit în păcatul desfrânării. Şi de ce spun că regret? După nuntă, când au început relaţiile intime, pentru mine au fost nişte neplăceri. Ea neştiind cum să procedeze, eu eram mereu nesatisfăcut şi mă gândeam la fostele aventuri şi cel mai rău era că gândeam prin comparaţie. Uite cutare şi cutare erau şi făceau aşa. Nu mai ştiam ce să fac. Mergând la spovedanie mereu împreună, părintele duhovnic ne-a dat canon să ne rugăm seara împreună şi Maica Domnului le va echilibra pe toate. Şi aşa s-a întâmplat. Acum aşteptăm şi un copilaş ca binecuvântare din partea lui Dumnezeu.
La final aş avea de spus doar câteva sfaturi pe care eu le-am trăit pe pielea mea. Încercaţi din toate puterile să vă păstraţi fecioria până la căsătorie. Ştiu că nu vă este uşor dar pe mine în relaţia cu soţia mea m-a ajutat foarte mult deasa spovedanie. La 2-3 săptămâni mergeam la spovedit. Dacă unul îşi va începe viaţa sexuală să ştiţi că foarte greu va scăpa de dulceaţa amară a păcatului. Rugaţi-vă împreună şi Dumnezeu vă va întări.
(Florin)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu