Mai întâi de toate să ne obişnuim şi să ne împăcăm cu toate MĂRTURIILE ŞI ADEVĂRURILE DUHOVNICEŞTI DESPRE VENIREA VREMII DE PRIGOANĂ A LUI ANTIHRIST:
CĂ TREBUIE SĂ VINĂ ANTIHRIST.
CĂ VA VENI, NIMIC ŞI NIMENI NU POATE OPRI VENIREA LUI.
CHIAR DE SE VORBEŞTE DESPRE AMÂNAREA VENIRII LUI, LUCRURILE NU SE SCHIMBĂ.
CĂ EL ARE LIBERTATEA ŞI DREPTUL DE VIAŢĂ ŞI DE MOARTE ASUPRA NOASTRĂ DOAR TRUPEŞTE.
CĂ TRUPUL NOSTRU ESTE MURITOR, DECI DE MOARTE NU PUTEM SCĂPA.
CĂ ÎNSUŞI SATANA – VICLEANUL FACE PROPAGANDĂ DE INTIMIDARE ŞI FALSĂ TEAMĂ, CĂ DE NU TE LEPEZI DE HRISTOS ŞI CRUCEA LUI VEI MURI DE FOAME.
CĂ DE ACEEA ZICE VICLEANUL MAMEI SĂ-I FIE MILĂ DE COPII.
a) SĂ MORI CU STOMACUL PLIN, ÎN IAD SĂ AJUNGI?
b) SĂ MORI CU STOMACUL GOL, SĂ AJUNGI ATÂT DE UŞOR ÎN RAI, VEŞNIC?
CĂCI TOT VA TREBUI SĂ MURIM, ORI AZI, ORI MÂINE!
DAR NICI DESPRE FOAMETE NU ESTE AŞA CUM SE EXAGEREAZĂ, căci ştim şi sfaturile Sf. Părinţi, iată un exemplu:
Pr ARSENIE BOCA DE MULT NE ÎNVĂŢA SĂ MÂNCĂM CU LINGURIŢA.
Sf. Pr. PAISIE AGHIORITUL, ne sfătuişte să ne mulţumim cu un singur fel de mâncare.
Sf. Marcu Egipteanul a trăit 20 de ani cu mâl de argilă din apa sărată a mării.
Avem şi diferite fructe să facem provizii, exemplu: NUCI, alune, coarne, prune, uscate. Putem face rezerve de fasole boabe, linte, năut, hrişcă, bob, mazăre, chiar mazăre furajeră putem găti – se aruncă prima apă – eu m-am hrănit cu ea. Au fost sfinţi care au trăit numai cu fiertură de buruieni. Dar aţi uitat Evanghelia care spune că: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu orice Cuvânt al lui Dumnezeu”, adică Rugăciuni. Oare ne va lăsa Dumnezeu pe noi, fiii Lui, rămaşi la sfârşit credincioşi Lui, să murim chiar de foame? Nicidecum. Fraţilor, cel mai important lucru este să ne întărim în credinţă şi în încrederea în Dumnezeu, mai întâi de toate sa-L purtăm pe El în inimă. Că ce zice El în Evanghelie şi în Pslami „Aruncă grija ta spre Domnul şi El te va hrăni”. Au fost cu adevărat şi sfinţi care primeau hrană din Cer. Deci primul lucru este să îndepărtăm gândul şi teama că vom muri de foame, dacă nu ne vom lepăda de HRISTOS şi de Cruce. Să nu uităm nici o clipă că din cauză că se va apropia sfârşitul lui satana, el, vicleanul, ne dă acest război psihologic, o stare de psihoză în familie şi în obşte ca noi înşine, de teama psihologică de foame, să uităm de Dumnezeu, de Puterea Lui, de calitatea noastră de fii iubiţi ai Lui, să cădem în descurajare, în panică şi aşa treptat să cedăm stomacului şi lui satan, care ne-a sporit teama. Dar ia să ne gândim, oare omul, creaţie Divină cuvântătoare şi cugetătoare, cu o viaţă spirituală dominatoare peste pântece, se cuvine ca noi să cădem aşa de jos şi să trăim la nivelul stomacului??? Nu ne asemănăm noi atunci cu animalele rumegătoare? Dar unde este sufletul nostru şi Puterile lui şi Domnul HRISTOS cu Puterea Lui şi cum vom ajunge în Rai? Fraţilor, hai să ne înţelegem: noi am vrea să ajungem şi în Rai, şi cu stomacul plin şi fără nici o jertfă? Aşa ceva nu se poate. Hai să intrăm în dialog cu conştiinţa noastră de creştini ortodocşi, următori ai lui HRISTOS, care S-a Jertfit pentru noi, oare degeaba şi-a vărsat Dumnezeu scumpul Său sânge Dumnezeiesc, a răbdat chinuri înfricoşătoare pentru noi, păcătoşii, ca să ne scape de moartea cea veşnică şi de Iad şi noi, păcătoşii, nici să răbdăm de foame, o vreme, nu acceptăm şi cădem în panică? Dacă nu ne hotărâm şi nu ne pregătim să răbdăm la nevoie de foame, ei bine, atunci nici nu merităm să ne urce Domnul HRISTOS în Rai. Atunci ne merităm osânda veşnică. Iată, în faţa noastră a tuturor ne stă un examen. El este cel mai mare şi cel mai important examen din viaţa noastră. De el va depinde destinul nostru cel veşnic. De aceea trebuie să trecem cu orice preţ acest examen şi nici măcar corigenţi să nu rămânem. Totul depinde numai şi numai de noi. Să mai ştiţi fraţilor, că cine se va lepăda de HRISTOS şi de Sf. Lui Cruce şi va sluji lui Antihrist şi satana, va ajunge să îl mustre conştiinţa aşa de înfricoşător şi chinuitor, că nu va mai avea linişte nici zi, nici noapte, şi va ajunge ca un slăbănog, se va scârbi şi de mâncare şi de el însuşi şi cel mai grav, va şti că nu mai are scăpare şi se va sinucide şi aşa ajunge direct în Iad, fără nici o Judecată! De aceea, vă îndemn eu, fraţilor, fiţi tari şi întăriţi pe cei slabi, ca împreună să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi aşa „pururea cu Domnul vom fi”, cum spune Sf. Ap. Pavel.
ieromonah Nil
Capitol reprodus din cartea părintelui Nil Efrim “JURNAL DE BORD ACTUAL DE CĂLĂTORIE A ACESTEI VIEŢI VĂZUTĂ LA LUMINA ORTODOXIEI” Editura Kron-Art, Braşov 2009, pag. 290-293.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu