Minuni: Sfantul Nectarie impotrivindu-se unei amagiri

Dintotdeauna, Dumnezeu a binecuvântat pamantul cu flori nepretuite, pentru ca in toate timpurile au existat oameni purtatori de Dumnezeu, care au stralucit si i-au calauzit pe semenii lor spre calea mântuirii. Dintotdeauna au existat sfinti, dar mi se pare ca niciodata nu au fost atât de multi care sa fie asa de apropiati de oameni, cum se intâmpla in zilele noastre. Poate ca raul s-a inmultit atât de mult incât si Dumnezeu a trebuit sa inmulteasca numarul adevaratilor Săi slujitori de pe pamânt, pentru ca, prin mijiocirea si prin ajutorul lor, oamenii sa mai fie pasuiti.

Este uimitor cat de multi sfinti, veniti din diverse colturi ale ortodoxiei, au trait sau traiesc inca in zilele noastre. Pentru mine, care sunt o persoana tânara, crescuta si educata dupa toate canoanele societatii moderne, a fost un soc atunci când, din intâmplare, am ajuns sa citesc o cartulie despre câteva dintre minunile Sfântului Nectarie din Eghina. Pur si simplu nu pricepeam cum este posibil ca Dumnezeu sa Isi mai indrepte si in veacul nostru privirea inspre noi, si inca intr-un chip atât de minunat.

Tweet

Manastirea Voronet - Fereastra a cerului

Tweet

Părintele Arsenie Boca: Treptele viețuirii duhovnicești

Calea spre nepătimire trece prin lepădarea de lume și lepădarea de sine.

Am venit în lumea aceasta, ca să învățăm să ne desprindem de ea.

(Părintele Arsenie Boca)

Este o singură viață duhovnicească, pentru că este un singur Duh. Deprinderea și trăirea ei este însă treptată, pe măsură ce ne curățim de patimi, iar acesta este numai începutul.

Perioada de timp caracterizată prin lupta cu patimile se numește asceză; luptărorul, ascet; iar totalitatea învățămintelor se numește ascetică(1). Asceza, prin urmare, este perioada de vreme în care preocuparea de căpetenie a monahului este curățirea de patimi. Chiar termenul de curățire are și el două vârste și s-a încetățenit sub numele latin de purificare. Perioada ascetică cuprinde:

Tweet

Despre Parintele Arsenie Boca la B1 TV (septembrie 2014)

Tweet

Sfanta Parascheva vindeca o femeie bolnava de rinichi

Am fost diagnosticată cu o afecţiune gravă la rinichi, necesitând control de specialitate şi intervenţie chirurgicală. Înainte de a veni la Iaşi, am avut un vis: într-o sală mare era racla Sfintei Cuvioase Parascheva. Sfânta s-a ridicat, m-a binecuvântat şi m-a privit cu dragoste. I-am văzut chipul luminos, ca al unei copile de vârsta majoratului. Dimineaţa, m-am trezit fericită, cu trupul viguros.

Ajunsă la Iaşi, m-am închinat la sfintele moaşte. La examenul medical, bucuria mare a fost că totul s-a redus la o medicaţie care mi-a permis imediat vindecarea fară intervenţie chirurgicală.

Tweet

Cuvant de invatatura al Parintelui Justin Parvu dat mai multor pelerini

   

Tweet

Roadele Sfintei Împărtășanii

Într-un material anterior spuneam că se impune o strădanie din partea preoților de a trezi în inimile credincioșilor dorința de a se împărtăși mai des, de a râvni mai mult să se unească cu Hristos prin dumnezeiasca Euharistie. Chemarea la potir să fie însoțită de o limpede conștientizare a importanței Sfintei Euharistii în existența noastră, de sporirea vieții duhovnicești, deasa împărtășanie fiind o consecință firească a îmbunătățirii vieții spirituale. Fără aceste aspecte, împărtășirea deasă va rămâne un act liturgic exterior, neproducând schimbarea mult dorită a întregii noastre ființe.

Tweet

Creștinii sunt datori să studieze și să fie oameni cultivați

Mulți dușmani ai Bisericii doresc să lase Biserica fără clerici și părinți instruiți, așa încât să o poată ataca și denigra cu ușurință. Este foarte semnificativ în acest sens ceea ce a întreprins împăratul Iulian Apostatul: una dintre primele măsuri pe care le-a luat împotriva creștinilor a fost să le interzică să se instruiască. Cunoștea rezultatele pe care le aducea după sine un asemenea regim. Dar, desigur, Domnul nu a îngăduit aplicarea acestei dispoziții și a celorlalte uneltiri dure de prigonire a creștinilor.

Părerea Părinților din vechime era aceasta: creștinii sunt datori să studieze și să fie oameni cultivați. Această atitudine a definit și viața Părintelui Epifanie Theodoropoulos. El stăruia asupra necesității educației, atât în ce îl privea pe el însuși, cât și pe fiii lui duhovnicești care aveau posibilitatea de a se instrui.

Tweet

Parintele Iustin Parvu - cuvant despre cipuri

Tweet

Parintele Justin Parvu: "Statul nu mai există. Acesta este sistemul dictatorial… haosul"

Toiagul lui Dumnezeu sau mână întinsă de sus spre sufletul omului de azi?

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 13 octombrie, 2012

Blagosloviţi, Părinte! Se pare că suntem în preajma unui nou pericol istoric. Turcia e în război cu Siria, America ameninţă Iranul, Rusia ameninţă Statele Unite pentru implicarea în mijlocul conflictelor din Orientul Mijlociu. Oamenii de rând, însă, sunt nepăsători şi fără luare aminte şi, ca pe vremea lui Noe, preferă să se gândească mai degrabă la petreceri şi distracţii lumeşti decât să creadă că un posibil război se poate abate asupra lor…

Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor ca să nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gândesc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte. Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând. Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

Tweet

Psalmul 102 - Adrian Sirbu (Byzantion) si maicile de la Man. Paltin

Tweet

Prezenţa reală a Mântuitorului Hristos în Sfânta Euharistie

Prezenţa Mântuitorului în Sfânta Euharistie, sub forma văzută a pâinii şi a vinului, prin prefacerea acestora în Însuşi Trupul şi Sângele Său, reprezintă cea mai de seamă semnificaţie a Sfintei Euharistii. Totodată, este una dintre cele mai tainice lucrări dumnezeieşti, considerată, alături de dogma Sfintei Treimi şi a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, misterul cel mai înalt al creştinătăţii.

Mărturii despre această prezenţă reală a Domnului se regăsesc în Sfânta Scriptură, unde Mântuitorul Însuşi vorbeşte despre pâinea şi vinul Noului Legământ ca despre trupul şi sângele Său, identificându-le în mod concret cu acestea: „Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Adevărat, adevărat vă zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi“ (In. 6, 51-53).

Cuvintele Mântuitorului de instituire a Sfintei Euharistii de la Cina cea de Taină menţionează foarte lămurit această realitate tainică: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu“ (Mt. 26, 26-28). Rostite de Hristos într-un cadru euharistic, aceste cuvinte nu sunt nici metaforice, nici simbolice, nici alegorice, ci trebuie interpretate în sensul lor propriu, chiar dacă trimit către o realitate tainică şi greu de pătruns cu mintea, cum au constatat cei care le-au auzit din gura Mântuitorului: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?“ (In. 6, 60).

Tweet

O noua cerere de canonizare a Parintelui Arsenie Boca, adresata Patriarhiei Romane – 25 septembrie 2014

Anomismia

In zilele de 5-6 septembrie 2014, a avut loc la Piteşti, în organizarea FILIALEI  ARGEŞ  A  ASOCIAŢIEI FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII  DIN ROMÂNIA, cel de al XXI-lea Congres al AFDPR, ale cărui lucrari s-au încheiat cu un comunicat (ce se poate citi integral, aici), din care extragem dedesubt numai urmatoarea fraza:

“În cadrul actualului Congres, ca si in alte ocazii, Asociaţia noastra aducand prinos de recunostinta martirilor temniţelor comuniste, printre ei unii fiind consideraţi sfinţi ai inchisorilor, revine asupra cererii ca Patriahia Romană să hotarască canonizarea unora dintre aceştia. De data aceasta cerem in mod ferm canonizarea  parintelui martir ARSENIE BOCA, fost detinut politic, de a carui sfintenie nu se indoieste nimeni in Romania.”

Panou cu fotografiile monahilor si preotilor martirizati in inchisorile comuniste – fotografie din Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetu Marmatiei. Parintele Arsenie Boca – in randul de sus, in stanga, sub lumina lampii.

Prin urmare, la 25 septembrie 2014, ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII  DIN ROMÂNIA (A.F.D.P.R.), in scrisoarea adresata Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, IPS Daniel (textul scrisorii – preluat de aici), exprima urmatoarele:

“Participanţii delegaţi la cel de al XXI-lea Congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România, care a avut loc la Piteşti în zilele de 5-6 septembrie 2014, au cerut cu unanimitate de voturi, să intervenim pe lângă Patriarhia Română, în vederea canonizării ieromonahului Arsenie Boca.

Majoritari fiind în această ţară, ortodocşii au avut mii de martiri în temniţele şi lagărele comuniste de exterminare.
Acolo, la limita dintre viaţă şi moarte, preoţi şi nu numai, au fost recunoscuţi de către noi, ca adevăraţi sfinţi, lucru ce s-a perpetuat şi după eliberare, până ce aceştia s-au săvârşit din viaţă.

Zecile de mii de pelerini ce trec pe la mormintele unora dintre aceştia, vă cer şi ei acest lucru.
În alte ţări foste comuniste de rit ortodox, aceste canonizări s-au făcut demult.
De asemenea, cultele ce ţin de catolicism au beatificat mai mulţi martiri ai temniţelor comuniste.

În timp ce BOR aşteaptă săvârşirea a încă altor minuni, alţii trec pe lângă noi!
În acelaşi timp, constatăm cu îngrijorare, cum persoane ce nu au fost străine de trimiterea noastră la moarte, sau care ne-au persecutat până în decembrie 1989, au devenit ctitori de biserici, numele lor fiind scrise pe zidurile interioare ale acestora, sau dăltuite în piatră.
N-am vrea să credem că într-o bună zi, când noi nu vom mai fi demult, aceştia să devină sfinţi.

Ne exprimăm speranţa şi credinţa în Dumnezeu, dar şi în Dumneavoastră, că a venit momentul să o faceţi!
Cu plecăciune şi aleasă preţuire,

Preşedinte,
Ing. Octav Bjoza“

Tweet

Despre portul femeilor ortodoxe

Un mare păcat, cu o nocivitate morală deosebit de gravă asupra oamenilor şi care s-a abătut asupra noastră în ultimii zece – doisprezece ani, este portul indecent. Voi deschide aici parantezele, cum a apărut acest val şi de unde a venit asupra ţării noastre. Este vorba de anii 1998-2000, cînd au început a veni containerele de mărfuri din America, numite şi „Second Hand”, sau cum se mai spune la ţară „Gumanitarcă”. Hainele erau ieftine, moldovenii noştri – săraci, iar impactul social a fost unul negativ şi de amploare. Femeile au început a purta tot felul de pantaloni, masculinizîndu-se pe neobservate.

Mîntuirea începe de la lucruri mărunte: de la felul cum ne îmbrăcăm, cum ne purtăm în societate şi în raport cu semenii noştri, cum vorbim, ce vorbim şi cînd vorbim, şi multe altele…Mulţi îşi pun întrebarea: Care ar trebui să fie portul unei femei ortodoxe, fie ea preoteasă sau simplă mireană? În continuare, în baza Sfintei Scripturi şi a sfaturilor date de Sfinţii Părinţi, vom încerca să limpezim lucrurile. Problema este destul de gravă, afectînd atît viaţa celor mai mici, cît şi a celor mai în vîrstă.

Tweet

FIECARE DINTRE NOI TREBUIE SĂ LUPTE PENTRU DĂRÂMAREA IDOLILOR – DE VORBĂ CU FLORIN ROMAN, AUTORUL CĂRŢII „IDOLII VREMURILOR NOASTRE”

Întotdeauna ne impresionează vieţile mu­­cenicilor de la începutul creştinismului, chinurile prin care au trecut aceştia şi felul în care au pătimit pentru că au refuzat să se închine idolilor. Astăzi, cei mai mulţi dintre noi nu numai că nu avem puterea de a ne împotrivi legilor anticreştine, dar devenim de bunăvoie robi ai idolilor, fără măcar să ne dăm seama de păcatul pe care îl săvârşim. Procurorul arăđean Florin T. Roman surprinde foarte bine în cartea sa „Idolii vremurilor noastre”, apărută la Editura Evanghelismos, care sunt idolii la care se închină foarte mulţi dintre creştinii cu numele: televizorul şi internetul, fotbalul şi sporturile, desfrâul, lăcomia pântecelui, dorinţa de a fi în pas cu moda. Ca un creştin dator să vădească minciunile vrăjmaşului, Florin Roman, prin cartea sa, trage un puternic semnal de alarmă asupra felului în care diavolul, prin aceşti idoli, vrea să ne îndepărteze de Hristos. (R.T.)

- Cum putem lupta pentru dărâmarea idolilor?

Tweet

Carte: Sufletul dupa moarte, de ieromonah Serafim Rose

sursa: sfaturiortodoxe.ro

IEROMONAH SERAFIM ROSE

Sufletul dupa moarte

EXPERIENTE CONTEMPORANE DUPA MOARTE
ÎN LUMINA ÎNVATATURII ORTODOXE DESPRE VIATA DE DINCOLO

Autorul traducerii din limba engleza: prof. Gratia Lungu-Constantineanu

Editie îngrijită de Protos. Teodosie Paraschiv

Cu binecuvântarea I.P.S. Serafim Joantă

Mitropolitul Europei Centrale si de Est

Traducere revizuită după The Soul after Death, by Fr. Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Brotherhood, 1998, Platina, California.
Mulţumim Pr. Damascene Christensen de la Sf. Mânăstire Ortodoxă Sf Herman din Alaska pentru sprijinul acordat reeditării cărţiiSufletul dupămoarte de Ierom. Serafim Rose, cât si pentru datele biografice ale Pr. Serafim transmise în exclusivitate pentru ediţia de faţă.

Tweet