Evoluţioniştii au interes să-i convingă
pe oameni că Pământul este foarte vechi. Iar
aceasta o fac pentru ca evoluţia să fie
plauzibilă, având la dispoziţie timpul necesar
transformărilor.
La ora actuală există mai multe exemple
de datare greşită. Cel mai celebru a fost
furnizat de cunoscutul institut hawaian de
Geofizică. Fără să li se spună ce vor cerceta, li
s-a ofrerit cercetătorilor o rocă provenită din
solidificarea lavei unei erupţii vulcanice din
anul 1801, deci despre care se ştia că are vârsta
de cca 200 ani.
Laboratorul, printr-o metodă
modernă de datare (cu potasiu-argon) i-a dat
vârsta de, nici mai mult nici mai puţin, 3
miliarde de ani. Pe baza ipotezei evoluţiei se stabileşte
un index fosil ca indicator al vârstelor
geologice; iar aceste vârste sunt folosite apoi o
pentru confirmarea vârstei altor fosile. Fiecare
cercetător dă parametrilor care intervin în calcul valori conforme cu ipotezele sale, ca
urmare orice rezultat este posibil şi nici unul nu
poate fi luat în serios. Cercetătorii oneşti
prezintă nu numai vârsta estimată, ci şi erorile
de estimare.
De exemplu, straturilor geologice
în care a fost găsită (mai bine zis contrafăcută)
fosila numită Omul de Jawa, li s-a estimat vârsta
de 300.000 ani, cu o eroare de 300.000 ani;
adică ar putea fi şi de ieri şi de acum 600.000.10
„În afara vârstei, o problemă
controversată este legată de durata de formare
a sedimentelor care au înglobat în ele fosilele.
În mod clasic se acceptă un timp îndelungat de
formare. În ultimele decenii se adună însă
dovezi, care nu vor mai putea fi neglijate multă
vreme, că formarea straturilor sedimentare a
durat chiar foarte puţin timp.
O locaţie
sedimentară celebră în geologie este numită
„ţinutul cu rigole” şi se află în statul
Washington. Fără cercetări aprofundate, se
afirma în mod tradiţional că a fost format în
câteva milioane de ani. În anul 1980, Bretz a
primit cea mai înaltă distincţie acordată în
geologie pentru a fi demonstrat că „ţinutul cu
rigole” este consecinţa inundaţiei Spokane,
care a format straturile respective în 1-2 zile, nu
în 1-2 milioane de ani.” Geologul Jopling de la Universitatea
Harvard a simulat formarea unui zăcământ petrolier într-o deltă şi a ajuns la concluzia că
timpul necesar de depunere a întregului
zăcământ se reduce la câteva zile.
IOAN VLĂDUCĂ, ARGUMENTE ȘTIINȚIFICE CONTRA EVOLUŢIONISMULUI
IOAN VLĂDUCĂ, ARGUMENTE ȘTIINȚIFICE CONTRA EVOLUŢIONISMULUI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu