Cu ajutorul vaccinurilor antipneumococic, Hib și antimeningococic, se dorește o reducere a cazurilor
de otite, pneumonii și meningite date de aceste bacterii. De ce acest lucru nu este altceva decât o luptă cu morile
de vânt?
Pneumococul, alături de meningococ și Hib (Haemophilus
influenza), sunt microorganisme care se
află în mod obișnuit pe suprafața mucoaselor din organismul nostru, fără a ne îmbolnăvi. Doar în anumite condiții, ele devin patogene pentru
om, provocând infecții. Toate aceste infecții sunt tratabile cu
ajutorul antibioticelor. [1]
Din cauza vaccinurilor dar și a abuzului de antibiotice (recunoscut de altfel de către lumea medicală), s-a
modificat mult în ultimii ani etiologia otitelor, pneumoniilor și a
menigitelor. Locul agenților patogeni care le provocau a fost luat de către alții. Cu toate că a fost introdus vaccinul Hib iar apoi cel antipneumococic (în țările din
Occident iar anul acesta va fi introdus și în România), nu a scăzut deloc incidența meningitelor bacteriene.
La fel s-a întâmplat cu otitele și pneumoniile. Astfel, meningita bacteriană nu mai este provocată atât de frecvent de către meningococ și pneumococ, cum era până acum, ci tot mai des de către Borrelia burgdorferi (9,4%), streptococ (8%), stafilococ (4,5%),
Listeria monocytogenes (8,9%), Escherichia coli (1,3%), de alte microorganisme în 8,9% iar în 21,9% din
cazuri de către agenți patogeni necunoscuți. Sistemul
imun al persoanelor vaccinate este suprasolicitat, ceea ce duce inevitabil la
tot mai multe infecții bacteriene. Vaccinurile pot provoca o leziune a
barierei hematoencefalice la sugar și copilul mic, ceea ce explică de ce aceștia sunt
expuși la un mare risc de a face meningite bacteriene.[2]
S-a constatat că, copiii nevaccinați fac doar rar infecții bacteriene, folosesc rar
antibiotice și nu suferă de meningite bacteriene.
Dacă se renunță de tot la vaccinuri, nu sunt necesare nici
aceste 3 vaccinuri. [3]





