„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
joi, 28 februarie 2013
Predica părintelui Amfilohie Brânză la parastasul martirului Valeriu Gafencu
Târgu Ocna, 16 februarie 2013.
Virgiliu Gheorghe despre razboiul impotriva familiei
Invitat în direct la TVR1, în emisiunea “Universul Credinţei” de duminică, 24 februarie, a fost biofizicianul Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic şi autorul cărţilor Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor, Ştiinta şi războiul sfârşitului lumii. Faţa nevăzută a televiziunii, Efectele televiziunii asupra minţii umane şi Pornografia, maladia secolului XXI.
Dezbaterea, moderată de Corneliu Matache, a plecat de la următoarea întrebare: “Întemeierea unei familii este, în zilele noastre, un act de curaj?”
Dezbaterea, moderată de Corneliu Matache, a plecat de la următoarea întrebare: “Întemeierea unei familii este, în zilele noastre, un act de curaj?”
miercuri, 27 februarie 2013
Minunea petrecuta in inchisoarea de la Aiud cu Parintele Daniil Sandu Tudor
“Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de -30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi urină peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuiau să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar şi erau lăsaţi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare atât înainte de a intra în celula respectivă, cât şi după ce au intrat în celulă.
Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui. După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de trei gardieni,părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei Cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă Cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic altceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.
Avortul hormonal: despre metodele contraceptive şi manipularea limbajului medical
Am definit avortul hormonal ca fiind acel avort produs de către
metodele contraceptive hormonale (sterilet, injecţie, implanturi intradermice
sau pilulă cu progesteron şi/sau estrogen sintetic) în primele 10-14 zile de
viaţă a embrionului, înainte de implantarea (nidaţia) acestuia în uter.
Acest termen nu apare în literatura de specialitate. De ce?
Medicina nu recunoaşte sarcina decât după implantarea (nidaţia) embrionului în uter, proces ce are loc la 12-14 zile de la concepţie. Literatura de specialitate afirmă că„ metodele contraceptive de urgenţă (de a doua zi) sunt acele metode care urmăresc prevenirea unei sarcini după un act sexual neprotejat, posibil fertil. Obiectivul ei este prevenirea sarcinii încă din stadiul de implantare”[1] .
Cu toate că Medicina nu recunoaşte sarcina decât după nidaţie când este vorba de efectul contraceptivelor, nu acelaşi lucru se întâmplă când vine vorba de calcularea vârstei sarcinii. În acest caz, medicii obstetricieni calculează vârsta sarciniide la concepţie, adică din prima zi de viaţă a embrionului. În orice definiţie a sarcinii, constatăm că începutul ei este considerat tot de la momentul concepţiei. Astfel, graviditatea (sau sarcina) este definită ca fiind „starea femeii gravide dinmomentul conceperii fătului şi până la naşterea lui“[2].
Acest termen nu apare în literatura de specialitate. De ce?
Medicina nu recunoaşte sarcina decât după implantarea (nidaţia) embrionului în uter, proces ce are loc la 12-14 zile de la concepţie. Literatura de specialitate afirmă că„ metodele contraceptive de urgenţă (de a doua zi) sunt acele metode care urmăresc prevenirea unei sarcini după un act sexual neprotejat, posibil fertil. Obiectivul ei este prevenirea sarcinii încă din stadiul de implantare”[1] .
Cu toate că Medicina nu recunoaşte sarcina decât după nidaţie când este vorba de efectul contraceptivelor, nu acelaşi lucru se întâmplă când vine vorba de calcularea vârstei sarcinii. În acest caz, medicii obstetricieni calculează vârsta sarciniide la concepţie, adică din prima zi de viaţă a embrionului. În orice definiţie a sarcinii, constatăm că începutul ei este considerat tot de la momentul concepţiei. Astfel, graviditatea (sau sarcina) este definită ca fiind „starea femeii gravide dinmomentul conceperii fătului şi până la naşterea lui“[2].
Mănăstirea Recea (FOTO)
Acest complex arhitectonic inaltat in doar 10 ani are in istoria sa sufletul si creierul maicii starete Stavrofora Cristina alaturi de minunata lucrare spirituala a parintelui Ioan unul din cei mai incercati si importanti duhovnici ai neamului romanesc.
Părinte, dar femeia este slugă ca să-l asculte pe barbat?
- Parinte, dar femeia este sluga, sa-l asculte pe barbat l-a întrebat odata o femeie pe parintele Ioan.
- Nu e sluga. Il asculta în cele bune, tocmai pentru ca Dumnezeu a lasat ca barbatul sa fie cap femeii.
Dar barbatul credincios, nu necredincios. Ca cel necredincios nu este în stare sa se conduca nici pe sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge pîna la pacat: daca barbatul îi spune femeii sa avorteze un copil, bineînteles ca femeia trebuie sa puna ascultarea de Dumnezeu mai presus decît ascultarea de barbat.
Intr-o familie crestina, însa, nu asculta numai femeia de barbat, ci si barbatul de femeie. Barbatul nu e un general care da ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sfatuiesc si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practica, gaseste solutia mai buna.
- Nu e sluga. Il asculta în cele bune, tocmai pentru ca Dumnezeu a lasat ca barbatul sa fie cap femeii.
Dar barbatul credincios, nu necredincios. Ca cel necredincios nu este în stare sa se conduca nici pe sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge pîna la pacat: daca barbatul îi spune femeii sa avorteze un copil, bineînteles ca femeia trebuie sa puna ascultarea de Dumnezeu mai presus decît ascultarea de barbat.
Intr-o familie crestina, însa, nu asculta numai femeia de barbat, ci si barbatul de femeie. Barbatul nu e un general care da ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sfatuiesc si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practica, gaseste solutia mai buna.
Biserica Ortodoxă Română a cheltuit 16 milioane de euro pe activităţi filantropice în 2012
Biserica Ortodoxă Română a cheltuit aproape 70 de milioane de lei (69.474.776 lei echivalent a 16 milioane de euro ) în 2012 pentru pentru activităţi social-filantropice, prin care peste 200.000 de persoane au primit hrană şi îngrijiri medicale sau instruire, majoritatea fiind copii din familii nevoiaşe sau abandonaţi şi vârstnici, informează Patriarhia Română.
Membrii Adunării Naţionale Bisericeşti (ierarhii Sfântului Sinod şi câte trei reprezentanţi, un cleric şi doi mireni ai fiecărei eparhii) au analizat şi aprobat Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc asupra activităţii Bisericii Ortodoxe Române în 2012 în ceea ce priveşte lucrarea pastoral-liturgică şi social-filantropică, viaţa monahală, învăţământul teologic şi predarea religiei în şcolile publice, activitatea editorial-tipografică şi mass-media, patrimoniu cultural-bisericesc, construcţiile de noi lăcaşuri de cult, relaţiile cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţiile interbisericeşti şi interreligioase etc.
Membrii Adunării Naţionale Bisericeşti (ierarhii Sfântului Sinod şi câte trei reprezentanţi, un cleric şi doi mireni ai fiecărei eparhii) au analizat şi aprobat Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc asupra activităţii Bisericii Ortodoxe Române în 2012 în ceea ce priveşte lucrarea pastoral-liturgică şi social-filantropică, viaţa monahală, învăţământul teologic şi predarea religiei în şcolile publice, activitatea editorial-tipografică şi mass-media, patrimoniu cultural-bisericesc, construcţiile de noi lăcaşuri de cult, relaţiile cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţiile interbisericeşti şi interreligioase etc.
marți, 26 februarie 2013
luni, 25 februarie 2013
O prorocire implinita: David Stoica, omul caruia Parintele Arsenie Boca i-a spus ca va ajunge calugar
Acum vreo 35 de ani, satul sibian Sadinca a disparut. Pur si simplu. Oamenii si-au desfacut casele, le-au pus in carute sau in masini si-au plecat. Era un sat bogat, cu magazine, camin cultural, scoala cu multi copii, biserica, traditii si, mai presus de toate, un pamant grozav de roditor. Iar viile Sadincai, sadite cu migala pe terasele nisipoase ale dealurilor, erau cele mai scumpe si mai nobile din Transilvania.
O taina, disparitia asta... S-a vorbit de Ceausescu, de comasarea satelor indepartate obligate sa-si lase vatra, bisericile si mortii din cimitir, si sa se mute la "centru", in comune. Totusi, nici un sat nu dispare asa, peste noapte, ca si cand n-ar fi fost. Dar oamenii au plecat, unul dupa altul.
vineri, 22 februarie 2013
Parintele Arsenie Boca - Un graunte de credinta
Religia se intemeiaza pe grauntele de credinta... este factorul sau darul pe care avem cladita sau nu mantuirea. Cu credinta cat un graunte de mustar sunt posibile fapte mai presus de obisnuit. Dar de vreme ce faptele acestea nu se vad, se poate deduce slaba noastra religie, intrucat religia inseamna legatura omului cu Dumnezeu.
Noi asteptam sa avem o religie rationala, asteptam sa cunoastem cu masurile noastre, ca apoi sa-i acordam lui Dumnezeu creditul sau credinta. Ratiunea, dupa cum s-a vazut, nu poate oferi omului certitudinea aceasta, desi la obarsiile incercarilor ei tot o credinta o determina. De aceeia scade credinta. Iisus raspunde odata ucenicilor sai care-l cereau mai multa credinta cam asa: sa inceapa prin a crede ca au credinta si vor sfarsi prin a avea de fapt. Si lemnele vor asculta.
Noi asteptam sa avem o religie rationala, asteptam sa cunoastem cu masurile noastre, ca apoi sa-i acordam lui Dumnezeu creditul sau credinta. Ratiunea, dupa cum s-a vazut, nu poate oferi omului certitudinea aceasta, desi la obarsiile incercarilor ei tot o credinta o determina. De aceeia scade credinta. Iisus raspunde odata ucenicilor sai care-l cereau mai multa credinta cam asa: sa inceapa prin a crede ca au credinta si vor sfarsi prin a avea de fapt. Si lemnele vor asculta.
Mărturia unui fost penticostal convertit la Ortodoxie
Ioan şi Ioana sunt doi tineri căsătoriţi care după multe căutări, întâlniri şi lecturi au descoperit adevărul Ortodoxiei şi s-au botezat în preajma Sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a anului 2011 la Mănăstirea Putna. I-am rugat să ne împărtăşească puţin din călătoria lor duhovnicească.
M-am născut într-o familie numeroasă de penticostali. Părinţii mei sunt foarte râvnitori şi de nezdruncinat în credinţa lor. Însă eu dintotdeauna am simţit că ceva nu este în regulă cu credinţa aceasta. Acest sentiment a evoluat până când în urmă cu doi ani s-a umplut paharul. Mă aflam la Viena şi mi-am zis că nu mai calc în veci la ei. Am simţit aşa, pur şi simplu, o presiune încât am zis că dacă mai merg mă autodistrug. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că Dumnezeu a pregătit calea pentru ca eu şi soţia mea să ajungem la Ortodoxie.
M-am născut într-o familie numeroasă de penticostali. Părinţii mei sunt foarte râvnitori şi de nezdruncinat în credinţa lor. Însă eu dintotdeauna am simţit că ceva nu este în regulă cu credinţa aceasta. Acest sentiment a evoluat până când în urmă cu doi ani s-a umplut paharul. Mă aflam la Viena şi mi-am zis că nu mai calc în veci la ei. Am simţit aşa, pur şi simplu, o presiune încât am zis că dacă mai merg mă autodistrug. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că Dumnezeu a pregătit calea pentru ca eu şi soţia mea să ajungem la Ortodoxie.
miercuri, 20 februarie 2013
Lupta dusă de un catolic practicant pentru a primi botezul în Ortodoxie (partea a II-a)
Continuare din prima parte - Un fost catolic convertit la Ortodoxie: „Mulţumesc Bisericii Ortodoxe pentru că a păstrat Harul și Adevărul”
- Ce alte amintiri mai ai legate de Ortodoxie, în răstimpul de la începutul căutărilor tale şi până la botez? Ai mai fost în România, ai mai vizitat şi alte mănăstiri ortodoxe şi biserici?
- Da, am mai fost. Îmi amintesc că într-un an, în preajma Paştilor, am fost cu Rodica la cumpărături. Şi-atunci îmi zic: „Nu e pe aici vreo biserică ortodoxă, să stau la slujbă până când terminaţi voi cumpărăturile?” Mi-a arătat una şi acolo era slujbă. Şi mi-a rămas bucuria aceea de a sta la o slujbă ortodoxă, de la început până la sfârşit!
Oricum, de pe când eram romano-catolic şi căutam să trec la Ortodoxie, eu aplicam principiile şi rânduielile ortodoxe în viaţa mea. De exemplu, postul. Ţineam postul ca la ortodocşi, cu aceeaşi asprime. Într-un Post Mare, am slăbit 16 kilograme! Ultimele trei zile din Săptămâna Patimilor n-am mâncat nimic, până la Înviere.
marți, 19 februarie 2013
Dragoste și manipulare
Arhimandrit Mihail Daniliuc, Egumenul Schitului Vovidenia, Mănăstirea Neamţ
Nu credeți că Sfântul Valentin se întristează din pricina folosirii numelui său ca motivație pentru promovarea unui concept străin de credința și jertfa lui? El nu a încurajat căsătoria de probă, mariajul de o zi, dezordinea sentimentală, viața imorală, ci asumarea deplină, conștientă, a ceea ce însemnează instituția sfântă a familiei, căci iubirea dintre bărbat și femeie izvorăște din iubirea divină și se revarsă în Dumnezeu
Forfotă, cadouri, oferte golitoare de buzunare, căsătorii de o zi, spectacole, prăjituri numite cu numele celui mai curat și frumos simțământ prin care ne asemănăm cu Dumnezeu, iubirea. Iată câteva din preocupările multor tineri în preajma zilei de 14 februarie când, chipurile, se sărbătorește Ziua îndrăgostiţilor. Uitând de tradițiile populare, de credința și datinile noastre strămoșești, junii, încurajați de mass-media, de politica obsesivă a unor lanțuri de magazine, au adoptat, cu o inexplicabilă ușurință, sărbători străine, evidențiate îndeosebi prin opulentul caracter comercial. Între ele, foarte trâmbițată este cea de la mijlocul lui făurar numită Valentine’s Day. La prima vedere, o putem considera o festivitate frumoasă, motivată de iubire. Care alt sentiment uman a dat naștere la mai multe opere literare sau creații artistice? Iubirea l-a făcut pe om să răscolească în tainele ființei sale, scoţând la lumină tot ce are frumos și sensibil. Parcă ar merita și o zi specială de celebrare, ar zice unii.
Forfotă, cadouri, oferte golitoare de buzunare, căsătorii de o zi, spectacole, prăjituri numite cu numele celui mai curat și frumos simțământ prin care ne asemănăm cu Dumnezeu, iubirea. Iată câteva din preocupările multor tineri în preajma zilei de 14 februarie când, chipurile, se sărbătorește Ziua îndrăgostiţilor. Uitând de tradițiile populare, de credința și datinile noastre strămoșești, junii, încurajați de mass-media, de politica obsesivă a unor lanțuri de magazine, au adoptat, cu o inexplicabilă ușurință, sărbători străine, evidențiate îndeosebi prin opulentul caracter comercial. Între ele, foarte trâmbițată este cea de la mijlocul lui făurar numită Valentine’s Day. La prima vedere, o putem considera o festivitate frumoasă, motivată de iubire. Care alt sentiment uman a dat naștere la mai multe opere literare sau creații artistice? Iubirea l-a făcut pe om să răscolească în tainele ființei sale, scoţând la lumină tot ce are frumos și sensibil. Parcă ar merita și o zi specială de celebrare, ar zice unii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)