Ademenitorul, sublimul si ucigatorul televizor

După o luptă grea, l-am învins. Am renunţat la el, deşi îmi va trebui multă vreme sau o viaţă întreagă ca să mi-l scot cu totul din minte.

Ce mi-a oferit el de-a lungul anilor în care i-am slujit ca unui stăpân?

În primul rând, atracţia pentru desfrânare, înclinaţia spre plăcerile lumeşti, divertisment ieftin, filme din care am învăţat să trăiesc uitând că realitatea e alta; mi-a furat timpul, preţiosul timp în care, dacă i-aş fi slujit Domnului cu aceeaşi patimă şi fidelitate, acum aş fi fost Om – Om cum au fost scriitorii noştri şi poeţii noştri iubiţi: Blaga, Eminescu, Creangă şi mulţi alţii. Ei nu au avut nevoie de TV. Noi oare de ce nu mai putem trăi fără el? Câte personalităţi remarcabile au mai apărut de când ne-am lăsat seduşi de acest duşman, care a luat chipul celui mai bun prieten?

Tweet

ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului: „Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul”

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu să serbăm astăzi, cu bucurie sfântă, un mare şi binecuvântat Praznic Împărătesc, Buna Vestire a venirii printre oameni a Celui fără de-nceput şi veşnic – Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Modul zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos a fost mai presus de fire, nu printr-un părinte omenesc, ci prin lucrarea Sfântului Duh: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!” Luca 1:28.

Astăzi, în preacuratul trup al Preasfintei Fecioare se începe lucrarea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, Cel fără de trup. Astăzi, Domnul îşi începe trecerea prin Uşa cea ferecată, vestită de Proroci. Precum raza soarelui trece printr-un cristal, tot aşa trece Domnul prin Preasfânta Fecioară şi o preface în Maică a Sa, luminând-o şi sfinţind- o cu dumnezeiasca Sa slavă. Astăzi, Fecioara Maria devine Maică adevărată lui Dumnezeu cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu desăvârşit, dar şi om desăvârşit; şi rămânând Fecioară, precum mai înainte de naştere, la fel în perioada naşterii şi după naştere.

Tweet

"Vrei sa fii partenera mea?" sau de ce opteaza tinerii pentru concubinaj

De ceva vreme, s‑a împământenit în ţara noastră un „obicei” care până acum câţiva ani era văzut ca ruşinos, nefiresc, nesănătos: concubinajul. A devenit desuet să mai treci prin faţa altarului înainte de a te muta împreună cu iubitul – şi asta nu de vreo doi‑trei ani, ci din vremea regimului comunist. Există, însă, o diferenţă îngrijorătoare chiar şi faţă de acea perioadă. Atunci cununiile religioase erau interzise pe considerente politice. Cu toate acestea, foarte mulţi tineri cereau Părintelui să le oficieze slujba acasă, riscând propria siguranţă, carierele şi liniştea pentru a plini legea nescrisă a străbunilor lor: sfinţirea legăturii înainte de „consumarea” ei…

În prezent, însă, după un nefericit model occidental (căci, vorba ceea, „spre Occident este toate nădejdea noastră de mai bine”), tinerii optează intr‑un număr din ce în ce mai mare spre ceea ce legea numeşte concubinaj, iar duhul care vrea să adoarmă conştiinţa omenească – căsătorie de probă. Sună bine, nu? Căsătorie de probă… ca şi cum ne jucăm de‑a căsătoria puţin şi, dacă nu ne convine, nu‑i bai – fiecare îşi ia jucăriile şi pleacă acasă la el. Oare? Aşa de simplu să fie? Sau poate că în spatele acestei dulci terminologii se ascunde un adevăr amar, de‑a dreptul tragic şi care schilodeşte suflete, condamnând iremediabil la o singurătate disimulată printr‑o existenţă concupiscentă şi zgomotoasă, sau dizolvandu‑se treptat intr‑o depresie anihilată cu alcool, medicamente, droguri, sau o combinaţie a acestora.

Tweet

Foaia matricolă a studentului Arsenie (Zian) Boca la Academia de Arte Frumoase Bucuresti

Tweet

Parintele Justin Parvu: "Creştinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi şi calomniaţi"

Dar prin martirii Bisericii trăieşte Ortodoxia şi va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi şi osândiți şi după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru. Ei sunt oricum canonizaţi nu numai prin evlavia poporului român, ci şi a altor popoare ortodoxe. 

Creştinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi şi calomniaţi, ci se bucură pentru că se aseamănă Mântuitorului Hristos aşa cum zice foarte frumos şi Sf. Serafim de Sarov: „O, dacă, ai ştii – spuse Părintele – de câtă bucurie, de câtă dulceaţă se împărtășesc sufletele drepţilor în cer, atunci ai fi gata ca în această viaţă trecătoare să pătimești orice necaz, persecuţie sau calomnie, cu mulţumire şi recunoștință”[1].


[1] Ierom. Serafim Rose şi S.A. Nilus, Sfântul Serafim de Sarov, Povăţuiri duhovniceşti, Editura Axioma, 2012.

interviu realizat de Monahia Fotini, 30 ianuarie 2013, apărut în revista ATITUDINI, nr. 27

Tweet

Parintele Amfilohie Branza: "Nu va fie frica de amenintari"

Tweet

Manastirea Ramet

Tweet

"Dietă severă ţine, dar post nu. La psiholog merge, la televizor stă cu orele, dar la duhovnic nu se duce, nici la biserică"

Multă lume ignoră sau nu doreşte să cunoască sensul acestor zile, continuându-şi viaţa monotonă de fiecare zi. Omul se plânge că viaţa îl oboseşte, totuşi nu face nici un pas spre o schimbare esenţială. Dietă severă ţine, dar post nu. La psiholog merge, la televizor stă cu orele, dar la duhovnic nu se duce, nici la biserică.

Omul de azi nu vrea să dea şi el ceva, vrea doar să primească, fără osteneală şi fără nici o jertfă personală. Se teme să se privească pe sine în ochi. Sistematic fuge de sine însuşi. Se zbate în golul său lăuntric.

Postul Mare funcționează ca un aparat de radiografiere, ca un aparat fotografic, ca o oglindă. Într-un anume fel, nu-l dorim, tocmai pentru că ne va dezvălui realitatea noastră ascunsă.

Tweet

Botezul ortodox

Ca popor crestin, romanii isi boteaza copiii in primele luni de viata – daruindu-le astfel prima taina sfanta. Este adevarat insa ca dupa 1989 – mai ales – romanii s-au imprastiat in toate zarile pamintului – constituind un complex de credinte. Marea majoritate a famillilor romanesti din diaspora si-au pastrat credinta ortodoxa si isi boteaza copiii dupa datina romaneasca. Famillile mixte au de ales – dupa credinta dominanta a casei

Cu trebue sã stim despre taina Sfântului Botez

Sfântul Botez este taina prin care omul, prin întreita afundare în apã sfintitã de cãtre preot, în numele Prea Sfintei Treimi, dobîndeste iertare de pãcatul strãmosesc si de toate pãcatele fãcute pînã atunci, se naste din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si ''usa tainelor,'' pentru cã numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupã dar, si putem primi si celelalte Sfinte Taine. Botezul este întemeiat de Mântuitorul prin cuvintele: ''Mergând, învãtati toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh ...'' (Matei 28, 19).

Cine poate primi taina Sfântului Botez?

Tweet

Povestea părintelui Nicolae Tănase, cel care are grijă de sutele de copii din VALEA PLOPULUI şi VALEA SCREZII

În centrul social condus de preotul Nicolae Tănase la Valea Plopului şi la Valea Screzii, trăiesc astăzi 403 suflete - copii abandonaţi, copii fără părinţi pe care nimeni nu-i vrea, copii abia născuţi, mame în dificultate ori bătrâni lăsaţi de oameni fără suflet pe marginea drumului. Odinioară, îi ştia pe toţi pe nume.

"Când erau 328, am cunoscut tot, inclusiv numele. De când am sărit de la 328 la 403, nu mai ştiu această diferenţă, pentru că am fost şi foarte ocupat, şi numărul e foarte mare", spune preotul, care a înfiinţat în 1994 Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi.

La început, avea în grijă câteva suflete, însă numărul lor a crescut de la lună la lună. "Locul ăsta a crescut de nevoie. Adică, nemaincăpând copiii în sat, la familiile, care îi ţineau sau în casele vechi cumpărate de noi, ne-am instalat pe prundul acesta. Apoi a trebuit să tot continuăm şi am tot construit", povesteşte preotul.

Tweet

Minunea de la botezul ortodox al unei catolice (VIDEO)

În Statele Unite ale Americii, mai precis in statul New Mexico, doi catolici, soţ şi soţie au dorit să devină ortodocşi. Preoții le-au spus că se poate face prin botezul cu trei afundări sau doar prin citirea exorcismelor şi mirungere. Ea a ales botezul prin întreita afundare şi s-a botezat prima. Bărbatul a ales doar să i se citească lepădările. Cineva a făcut poze cu “botezul” lor și iată ce a văzut, atunci când fotografiile au fost tipărite!

În fotografii se vede cum chipul bărbatului după primirea mirungerii este un chip obişnuit, iar chipul soţiei sale, aflată în stânga sa, este luminos aşa cum descriu Sfinţii Părinţi sufletul omului după primirea Sfintei Taine a Botezului.

Sursa: Apologeticum

Tweet

Dumitru Staniloae: "Plăcerea trupească nu aduce niciodată împlinire"

„Plăcerea trupească trece repede, căci în trup nu poate încăpea prea multă materie a plăcerii. Şi repede i se trezeşte pofta după repetarea ei, care e mereu la fel, monotonă, şi care satură îndată.

Orice săturare de plăcere trupească e finită, pentru că se satisface cu cele finite, prin trupul finit; nu intră în infinit, de care într-un fel, se satură, într-altul nu se satură, rămânând totuşi în bucuria neîntreruptă de el.

Cele spirituale mulţumesc continuu şi sunt dorite şi mai mult. Cele materiale nu mulțumesc niciodată, ci sunt căutate şi mai mult, dar rămân mereu amestecate cu nemulțumirea, pentru că rămân în finit”.

Părintele Dumitru Stăniloae, nota 75la Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 364

Tweet

Pilda: Telefonul ceresc

Un om cu învăţătură, dar trufaş, văzând pe un om credincios închinându-se, îi zise:
-„Ce-o mai fi şi rugăciunea asta? Stai de vorbă cu văzduhurile, ca nebunii...”
Omul cel credincios tăcu. În altă zi, el găsi pe trufaş vorbind la telefon, şi-i zise:
-„Ce faci aici, domnule?”
-„Ce să fac? Vorbesc la telefon.”
-„Tare mă mir eu, cum stai d-ta de vorbă cu pereţii.
Trufaşul se supără, dar celălalt îi zise:
-„Eu nu m-am supărat când mi-ai spus că vorbesc cu văzduhurile, d-ta de ce te superi? Avem şi noi un telefon mai bun ca al d-tale, noi vorbim cu Dumnezeu şi-i spunem păcatele şi căinţa noastră, iar El ne iartă şi ne călăuzeşte. Trufaşul rămase cu nasul în jos.

VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU

Tweet

Virgiliu Gheorghe: "Trebuie să avem un învăţământ bazat pe creativitate"

Îi ducem pe copii la şcoală să înveţe, dar nu asta îi face deştepţi, acumularea de cunoştinţe, ci exercitarea minţii într-un antrenament. Eu nu-mi dezvolt creierul pentru că ştiu să fac integrale, ci făcând integrale îmi dezvolt nişte structuri corticale ce pot să facă altceva în viaţă.

Noi trebuie să avem un învăţământ bazat pe creativitate, pe înţelegere, pe activităţi şi nu un învăţământ bazat pe să băgăm în capul copilului cât mai multe cunoştinţe. Eu cred că asta e o problemă de mediocritate şi de neînţelegere a sensului adevărat al educaţiei, la care, din păcate, sunt victime o întreagă generaţie de copii.

Am ieşit din comunism şi parcă e mai rău ca şi atunci. În societatea românească criteriile de selecţie a valorilor aproape lipsesc.

Fragment din cuvântul biofizicianului Virgiliu Gheorghe în cadrul emisiunii Garantat 100%

Tweet

Virgiliu Gheorghe la Garantat 100%, despre efectele televizorului si calculatorului asupra creierului

Tweet

Parintele Arsenie Papacioc: "Sa nu judecam preotii"

Tweet