miercuri, 30 aprilie 2014

A apărut revista ATITUDINI, nr. 33


Un preot maramureşean din New York s-a reîntors în Baia Mare pentru a vorbi despre ce înseamnă Ortodoxia în America

Părintele Chesarie Bertea, preot maramureşean din New York, a fost prezent miercuri la Biserica Sfântul Iosif Mărturisitorul Baia Mare, unde le-a vorbit credincioşilor despre ce înseamnă Ortodoxia în America.

Printre altele, el a spus ca împreună cu cei 200 de credincioşi pe care îi are în Parohia Sfânta Maria doreşte să pună bazele unui centru social şi a unei şcoli pentru clasele I-IV, în care să se predea şi în limba română, pe lângă cea engleză.

Apoi, acesta a ţinut să afirme că America nu este ţara tuturor relelor, dând ca exemplu faptul că tot mai mulţi americani vin la Ortodoxie şi că, deşi au câte doua locuri de munca, sunt totuşi prezenţi la slujbe chiar în timpul săptămânii. În plus, nici românii din cadrul parohiei nu se lasă mai prejos, majoritatea celor care vin la biserică având funcţii importante - medici, oameni de afaceri, şefi de catedre la importante universităţi etc. Părintele Chesarie a mai declarat că în fiecare duminică, după slujbă, o familie oferă cafeaua şi câte un sandwich pentru cei prezenţi, motiv numai bun pentru a se cunoaşte mai bine între ei.

duminică, 27 aprilie 2014

Giulia Chicla: Arătarea Părintelui Justin unui grup rămas înzăpezit

Sunt din Piatra Neamţ şi am locuit în frumoasaperlă a Moldovei pentru 14 ani, în perioada 1988-2002, după care am emigrat în Italia. Părintele Justin Pârvu era duhovnicul meu, iar în ultimii ani îl vedeam doarcând mergeam în ţară. Am asistat la Sfintele Liturghii şi la Sfântul Maslu în posturi şi am avut ocazia să văd persoane bântuite de lucruri necurate, care nu se puteau apropia de Părintele Justin, iar el, cu marea sa sfinţenie,reuşea să-i liniştească. Dacă stăteau mai mult timp în deplină rugăciune, atât persoana, cât şi familia se linişteau.Îl cunoşteam pe Părintele de când era la Mănăstirea Bistriţa, de peste 20 de ani. M-a ajutat extraordinar demult în momentele mele întunecate, mi-a fost un mare învăţător. 

Simt şi acum mâna sa care mă binecuvânta şi privirea sa atât de pură şi atotcuprinzătoare. Era prin 1998, iarna… La Piatra Neamţ am o familie de prieteni, Gelu şi Lăcrămioara, care îl cunoşteaupe Părintele de mici copii. Gelu s-a îmbolnăvit la rinichi, făcea dializă şi nu mai rezista. Medicii îi mai dădeau maxim un an de trăit, avea pe atunci 32 de ani. Pentru a mai trăi trebuia să facă transplant de rinichi şi, în disperarea lui şi a familiei sale, am mers tot Postul Mare la fiecare Sfânt Maslu de joi seara, la Mănăstirea Petru Vodă. Mi-aduc aminte acea seară de februarie, deşi mersesem de foarte multe ori; Gelu conducea ca unprofesionist şi cunoşteam strada ca pe buzunarele noastre. Am plecat de acasă ca de obicei, pe la 8.30 seara, printre munţi. Ningea şi era tare frumos, trebuia să ajungem cam în două ore. Trebuie să vă spun că după ce am trecut de încrucişarea de la viaduct, am pierdut drumul, ne-am rătăcit! Nu am mai văzut ni mic, nu ne mai aduceam aminte nimic. Se făcuse ora 23.00 şi noi încă nu găsisem străduţa care face la stânga, pentru a o lua pe cei 5-6 kilometri prin pădure, spre mănăstire. Nu ştiam ce să facem, ne-am oprit, ca să ne limpezim, ningea şi mai tare, era întuneric şi frig şi am început să ne rugăm la Părintele, să ne arate calea. La un moment dat, de undeva de departe l-am văzut venind pe stradă, prin zăpadă, pe Părintele, care ne făcea cu mâna, zicând: „Hai, veniţi că mă duc să mă îmbrac de Liturghie, mai e puţin, ne vedem după, la mine la chilie”.

Re-înmormântarea Pr. Gheorghe Calciu sau BOR îngropându-şi (sistematic) talanţii

Materialul de faţă aştepta de ceva vreme să fie scris şi publicat. Până la urmă, decizia a venit în ziua de Sf. Gheorghe, odată cu contemplarea, pe Facebook, a unei fotografii în care pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa apare alături de promoţia 1976 a Seminarului Teologic din Bucureşti (pentru cine nu ştie cine a fost pr. Calciu, vezi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa). Peste doi ani, părintele avea să fie arestat pentru cele „Şapte cuvinte către tineri”, mărturisitoare de Hristos, într-o lume subjugată de către un regim tiranic, ateu.

Textul meu exprimă un punct de vedere asupra unei istorii pe care o găsesc (cel puţin) halucinantă. Oricine este liber să fie de acord, după cum oricine este liber să nu fie de acord cu observaţiile şi cu concluziile mele, pe care, însă, la rândul meu, sunt liberă să le exprim.

La sfârşitul anului trecut, trupul părintelui Gheorghe Calciu, descoperit cu aspect de sfinte moaşte (întregi), păstrat şi după citirea rugăciunilor arhiereşti de dezlegare (vezi http://observator.tv/social/razboi-pe-trupul-parintelui-gheorghe-calciu-114232.html ) a fost re-îngropat sub pretextul dorinţelor familiei şi mai ales sub cel al unui „testament” (datat 28 octombrie 2006, vezihttp://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/21/parintele-calciu-scrisorile-testament-catre-parintele-iustin-parvu-ips-bartolomeu-anania-manastirea-diaconesti-si-credinciosi-octombrie-2006/) care ar fi aparţinut părintelui.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

25 de ani de la asasinarea preotului mucenic Dobre Rizea. Istoria confiscată a poporului român

Sergiu Ciocarlan: 25 de ani de la asasinarea preotului mucenic Dobre Rizea. Istoria confiscată a poporului român

Un exemplu de istorie nescrisă este ceea ce s-a întâmplat cu Părintele Dobre Rizea asasinat pe 26 aprilie 1989, în Miercurea Patimilor. Chemat să împărtăşească pe cineva, în dimineaţa zilei amintite, chiar înainte de Maslul de obşte anunţat la Parohia Cuvioasei Parascheva, Părintele este atras, de fapt, într-o cursă la blocul E1, scara 5, în cartierul Viziru III din oraşul Brăila. Fiind un apartament conspirativ, Părintele este înjunghiat, sugrumat şi aruncat de la etajul nouă în spaţiul dintre blocuri. Mulţi din cei care trăiesc încă l-au văzut acolo căzut. Alţii susţin chiar că ar trebui ridicată o cruce în acel loc. Însă firav, fără ecou. O doamnă îmi spunea plângând deunăzi că l-au aşteptat credincioşii să înceapă slujba Sfântului Maslu, dar nu venea. A sosit însă vestea că a fost ucis şi toţi s-au cutremurat.

„La înmormântarea Părintelui era o mare de oameni. Eu am fost colegă la postliceală cu soţia Părintelui, doamna Stela Rizea, o femeie subţirică, înaltă. Veniseră oameni din toate domeniile muncii. Fiind cadru sanitar, m-a uimit să văd atâţia doctori la înmormântare. Erau multe întrebări în legătură cu moartea Părintelui, însă nu aveai încredere să întrebi pe careva.” (Vasilica Ilie, Brăila).

marți, 22 aprilie 2014

Enumerare cronologica a aratarilor Domnului Hristos dupa Inviere

Enumerare cronologica a aratarilor dupa Inviere

In rezumat, aratarile Domnului Hristos, dupa cei patru evanghelisti au fost urmatoarele in ordine cronologica:

1) Aratarea Domnului catre Maria Magdalena(Ioan XX, 11-18; Marcu XVI, 12, 13)
2) Aratarea catre femeile mironosite (Matei XXVIII, 9-10; Luca, XXIV, 10-11)
3) Catre Simon Petru (Luca XXIV, 34; Cf. I Cor. XV, 5)
4) La doi ucenici in drum spre Emaus (Luca XXIV, 13-35; Marcu, XVI, 12-13)
5) Apostolilor si unor ucenici la Ierusalim, in seara invierii (Ioan XX, 19-23; Luca XXIV, 36-43)
6) Apostolilor dupa opt zile, impreuna cu Toma, la Ierusalim (Ioan XX, 26-29)
7) La sapte Apostoli, in Galileea, la Marea Tiberiadei (Ioan XXI, 1-14)
8) La toti Apostolii pe un munte in Galileea (Matei XXVIII, 16-20)
9) Apostolilor in ziua inaltarii Domnului la cer (Luca XXIV, 44-53; Marcu XVI, 15-20)

Ca o completare putem adauga si alte trei aratari ale Mantuitorului semnalate de Sf. Ap. Pavel neenumerate in randurile anterioare :

1) Aratarea Domnului Hristos la mai mult de 500 de frati deodata, probabil tot in Galileea (I Cor. XV, 6)
2) Aratarea Domnului catre Iacov, fratele (ruda) Domnului in Galileea (I Cor. XV, 7).
3) Aratarea extraordinara catre Sf. Ap. Pavel (I Cor. XV, 8; Fapte IX, 1-9; XXII, 3-11; XXVI, 9-18)

Crestinortodox.ro

Valeriu Gafencu, contestat în România, va fi declarat SFÂNT în Republica Moldova

Valeriu Gafencu, cel supranumit de către Nicolae Steinhardt drept “Sfântul Închisorilor”, ar putea fi canonizat oficial de către Mitropolia Moldovei, entitate care se află sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, informează Publika.md.
Arhimandritul Ioan Moşneguţu a anunţat că dosarul lui Gafencu a fost trimis comisiei care se ocupă cu canonizările, dar Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a considerat că este incomplet, fiind trimis spre completare Eparhiei de Bălţi şi Făleşti.
Odată ce actele vor fi complete, comisia va cerceta dosarul şi va întocmi un raport în numele Sinodului şi Sinodul va lua decizia de canonizare.

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Sfintele Paști 2013 alături de Părintele Justin Pârvu

Lumina Sfântă a venit şi in 2014 la Ierusalim

Mii de pelerini aflați la Mormântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Ierusalim au primit Lumina Sfântă astăzi, 19 aprilie 2014, la orele 14:31. Direct în Biserică pentru a vedea una dintre cele mai mari minuni ale creștinismului ortodox s-au adunat mii de oameni. 

Transmisiunea în direct a fost realizată în mai multe canale de televiziune și Internet. Aprinderea Focului Haric în Sâmbăta Mare este o mărturie că Bunul Dumnezeu ascultă rugăciunile robilor Săi, iar prin trimiterea Sfintei Lumini cu toții am primit Binecuvântarea Cerească și nădejde pentru mântuire.

Ortodox.md

vineri, 18 aprilie 2014

18 aprilie 1993… mucenicia părinţilor de la Optina

“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostril, prietenii nostri, cunoscutii nostri.”

In ziua de 18 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta cartre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala!

Socul si apoi jalea monahilor si a vietuitorilor manastirii Optina, la aflarea uciderii celor trei confrati ai lor a fost de nedescris, dar slujbele trebuiau sa continue. Ieromonahul M spune: “dupa slujba am plecat la manastire. Atunci am vazut acel cutit infricosator. Fratii ucisi erau acoperiti cu o stofa neagra. Stiam ca cei ce zaceau acolo erau mucenici, insa atunci eram in stare de groaza.”

Prohodul Domnului - Corul Tronos

Marturisirea de credinta a monahului Teodot de la Manastirea Petru Voda

joi, 17 aprilie 2014

Parintele Elpidie: "Sfânta Împărtășanie este puterea spirituală a creștinilor adevărați"

Cei care cred în Dumnezeu Tatăl, in singurul Lui Fiu Iisus Hristos și in Duhul Sfânt Mingaietorul, va rog să nu va opriti din toate rugăciunile pentru mântuirea lumii.

Această perioadă este critică. Forțele și lucrările întunericului sunt active si actioneaza intr-un mod catastrofal.

Anul trecut forțele întunecate au decis sa accelereze procedurile prin care vor aduce repede în prim-planul omenirii pe pseudo-mesia antihristul.Anul trecut, 2013 sau creat premizele pentru începutul celui de al treilea război mondial, după care națiunile săracite infoametate, suferind de boli și afectate de război vor fi convinse sa fie conduse de un lider care va aduce și consolida pacea globală.

Sfântul Ioan Scărarul: Smerenia poate să ierte multe păcate

Sporirea şi creşterea omului în viaţa duhovnicească, mai mult decât prin alte fapte, se face prin smerenie, după cum ne învaţă unul din Sfinţii Părinţi: "Sporirea omului este smerenia, căci pe cât se pogoară cineva în smerenie, pe atât se înalţă în sporire"

Sfântul Ioan Scărarul zice: "Smerenia poate să ierte multe păcate şi fără lucruri, dar lucrurile fără smerenie, dimpotrivă, sunt nefolositoare, şi nu numai atât, ci şi multe rele ne gătesc nouă.

miercuri, 16 aprilie 2014

Inca o dovada a autenticitatii minunii de la Sfantul Mormant

Bogdan Grigorescu: LUMINA SFÂNTĂ 2013 filmată de un amic (polițist evreu). Fac mențiunea că acolo de unde vi se pare că vine lumina nu este nici o fereastră- e doar perete!!!

.
Sursa: Facebook.com

Mitropolitul Ardealului despre canonizarea părintelui Arsenie Boca: Biserica nu se opune

Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza a declarat, miercuri, într-un interviu acordat AGERPRES, că Biserica Ortodoxă Română nu se opune canonizării părintelui Arsenie Boca, cel supranumit de credincioși "Sfântul Ardealului". Mai mult, mitropolitul Ardealului mărturisește că "ar fi cel mai fericit om din lume să poată să semneze și el pe actul de canonizare". ÎPS Laurențiu recunoaște că întâlnirile sale cu părintele Arsenie Boca au fost "providențiale".
Foto: (c) ISABELA PAULESCU / AGERPRES ARHIVA
Arsenie Boca este căutat tot mai mult și de tot mai mulți creștini. Unii nu au nicio reținere în a săruta copacul din vecinătatea mormântului său, unde cineva a scrijelit în urmă cu ani de zile, un semn al crucii, fără să fie nimic sfânt acolo, alții aruncă bani în pârâul ce trece prin curtea mănăstirii Prislop sau la mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde există o fântână a părintelui, confundând astfel această fântână cu Fontana di Trevi din Roma, unde se spune că dacă arunci o monedă, ți se îndeplinește o dorință. Mitropolitul Ardealului îndeamnă însă pe toată lumea să-l caute pe Dumnezeu, căutându-l pe Arsenie Boca, așa cum acesta a lăsat scris în cărțile sale și cum le-a spus tuturor pe care i-a întâlnit, multora schimbându-le viața cu sfaturile sale.

Pr Nicolae Tănase la librăria Sophia

luni, 7 aprilie 2014

Masca satanicească

Sfântul Ioan Hrisostom învaţă şi mustră femeile creştine care se sulimenesc, zicându-le: "Dacă Lia aceea, femeia Patriarhului Iacob, cu toate că era urâtă din fire şi nu era iubită de bărbatul ei, precum sora sa Rahila, şi măcar că era crescută de păgâni închinători de idoli, cu toate aceste arătate deci şi adevărate pricini, n-a îndrăznit să pună dresuri pe faţă şi să-şi strice firescul caracter al feţei sale, ci l-a păzit întreg; cum tu creştină fiind şi având cap pe Hristos, îndrăzneşti a pune pe faţa ta această satanicească mască? Cum nu-ți aduci aminte că această faţă pe care o dregi cu suliman ai curăţit-o cu Sfântul Botez?
Cum nu te gândeşti că aceste buze pe care le roşeşti acum, le-ai vopsit de atâtea ori cu Sângele Stăpânului Hristos, când te-ai împărtăşit? Să ştii că te-ai unit şi te-ai logodit cu Împăratul Hristos, care nu se bucură de aceste vopsele dinafară ale trupului, ci de frumuseţea cea dinăuntru a sufletului, care îi este foarte îndrăgită.

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Alimentația la Sfinții Părinți

„Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte… „ (Ps. VI, 2,3)
1. Atitudinea faţă de hrană
Trupul nu este văzut de Sfinţii Părinţi ca o închisoare a sufletului, ci este spiritualizat, este pus sa lucreze pentru mântuire, este îngrijit atât cât este necesar:”trupul e bună slugă, dar rau stăpân”. Postul ca armă de luptă împotriva patimilor şi nu a trupului, îl solicită pe acesta din urmă să se conformeze, să se acomodeze la un minim necesar. Munca, hrana naturală, odihna măsurată plus harul dumnezeiesc disciplinează trupul. Sfinţii Părinţi apreciază grija deosebită pentru sănătatea trupului cunoscându-se faptul că un trup sănătos poate sluji cum se cuvine şi corespunde scopului pentru care a fost creat, boala fiind o urmare a păcatului. Părinţii îsi îngrijeau sănătatea, cu toate că nu făceau din aceasta un scop în sine, boala, şi răbdarea în boală fiind o formă ascetică la fel de bună ca şi nevoinţa şi postirea celui sănătos. Sfinţii Părinţi sunt conştienţi de faptul că nu hrana este generatoare de viaţă, ci că este un dar de la Dumnezeu. Hrana este doar mijlocitoarea vieţii. Păcatul originar a însemnat a mânca fără a vedea în hrană pe Dătătorul ei. Ispita diavolului chiar aşa era:”Mâncaţi, că veţi fi ca şi Dumnezeu.” Răspunsul Mântuitorului: „Nu numai cu pâine trăieşte omul…”, subliniază că cel care consideră viaţa dependentă de pâine (hrană) nu face altceva decât afirmă că prin ceasta e dependent de moarte, pentru că dependenţa de pâine e tot una cu dependenţa de moarte. Astfel fiind pusă problema se impune postul. Chiar dacă hrana e privită ca dar de la Dumnezeu, e luată cu multă iubire, asta nu înseamnă că se pierde principiul socotinţei sau al măsurii. Există legături bine cunoscute între rugăciune şi starea stomacului, între smerenie şi starea stomacului, între desfrâu si starea stomacului. Astfel un stomac plin de mâncare face poticnire pentru virtuţi, neputinţă pentru rugăciune, îndemn spre lenevire, etc. Uscarea trupului de patimi şi nu distrugerea lui, postul ca atare, învaţă Părinţii, este o problemă de voinţă, de durată, de dreapta socoteală, de sănătate şi har. În funcţie de durată – pentru că trebuie deprins treptat cu postirea, aproape fără să se observe şi apoi menţinute toate poziţiile câştigate. În felul acesta omul duhovnicesc se eliberează de lanţurile omului trupesc. Aceasta se numeşte treaptă socotintă. În funcţie de sănătate – având la bază o bună sănătate trupească şi echilibru sufletesc. Dacă împlinim aceste condiţii ne putem verifica în vreme de încercare. Dacă nu avem echilibru sufletesc, rezultatele sunt negative, pentru că un sistem nervos slăbit mai rău se dezorganizează cu foamea, la fel şi cu o sănătate precară. Cu toate acestea, viaţa a dovedit că uneori, postul a vindecat organismul de multe boli. Ce se ştie sigur e că trândăvia şi nu postul e teren pentru boală, la fel şi lăcomia. Bolile care au punctul de pornire în astfel de cauze se pot vindeca prin post, muncă şi rugăciune. Sfinţii Părinţi erau plini de înţelepciune şi de cumpătare, iar ucenicii lor au găsit de cuviinţă să adune toate învăţăturile bătrânilor pentru ca noi să avem exemple care să ne întărească. Strădaniile lor nu au fost făcute fără dreaptă socotinţă, ei cunoscând bine nevoia trupului de hrană şi a sufletului de rugăciune. Unul din Părinţi zicea:” de îţi va zice ţie gândul să faci multe bucate la praznic, să nu-l asculţi pentru că necreştineşte prăznuiţi, căci aceia aşa gătesc.” 

Pr. Gheorghe Anitulesei despre televizor

joi, 3 aprilie 2014

Canonul Sfantului Andrei Criteanul - Integral

Tinerii şi criza demografică din România

România se confruntă cu o criză demografică acută, care pune probleme multiple statului – sustenabilitatea sistemelor de asigurări sociale obligatorii şi baza de impozitare fiind numai câteva dintre ele. Pentru înlocuirea populaţiei şi menţinerea ei constantă ca număr, este nevoie ca în fiecare familie să se nască, în medie, 2,1 copii. În România se nasc puţin peste 1, ceea ce face ca populaţia ţării să devină tot mai bătrână şi să scadă accelerat.
Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, în studiul “Declinul demografic şi viitorul populaţiei României”, a recomandat autorităţilor o serie de măsuri, pentru a se evita un viitor sumbru. “România are nevoie de o politică familială elaborată cu multă grijă şi responsabilitate, clară, stabilă, orientată spre perspectivă, care să nu urmărească efecte imediate şi care să aibă consensul clasei politice, al societăţii civile, al opiniei publice şi al specialiştilor….. Practic, pe măsură ce trece timpul, lucrurile vor fi tot mai greu de schimbat”.
Anul 2010 a marcat începutul prăbuşirii demografice deoarece, pentru prima dată, sporul natural a fost negativ pe tot parcursul anului. In fiecare an din ultimii 20 de ani, scăderea naturală a fost de 40.000. In 2010 a fost de 50.000. Ideea că, fiind mai puţini, tinerii vor găsi mai uşor de lucru este falsă; statisticile arată o rată mare a şomajului în rândul tinerilor.

miercuri, 2 aprilie 2014

Parintele Gheorghe Anitulesei despre Stefan cel Mare si Sfant

Marturia lui Ciprian Voicila despre maica Paisia

Un parinte mi-a trimis astazi un sms prin care ma anunta ca maica Paisia a trecut la Domnul in jurul orei 11. Avea 104 ani. Locuia intr-o casuta cu totul ascunsa, undeva in zona Rahovei. Cand mi-am propus sa merg prima data la ea m-am inarmat pana in dinti impotriva sinceritatii: nu voiam sa imi dezvaluie uratul din mine. M-am rugat tot drumul pana la ea si mai cu seama in timpul petrecut in chiliuta ei. De ani de zile era imobilizata la pat. Cineva mi-a spus ca avea coloana vertebrala rupta. Doctorii ii pusesera o tija. 

Pe drumul spre casuta ei, taximetristul a lovit superficial pe trecerea de pietoni, un trecator. Incidentul mi-a sporit tensiunea intalnirii. Asteptarile mele anxioase au fost spulberate de realismul intalnirii cu ea. Eu ma asteptam la o discutie mistica, duhovniceasca, iar maica imi punea intrebari concrete: cati ani am? Unde lucrez? De cat timp sunt casatorit? Ce salariu am? Salariul este suficient ca sa-mi intretin familia? A urmat o serie de sfaturi practice, bine infipte in realitate. Mi-a vorbit despre cat de importanta este rugaciunea sotilor, unul pentru altul, precum si rugaciunea parintilor pentru copii. 

marți, 1 aprilie 2014

Mircea Radea, istoric: ”Impunerea actelor cu cip reprezintă o încălcare a libertăţii de conştiinţă”

De la 1 aprilie vor fi eliberate cărţi de identitate biometrice, care vor conţine, pe lângă datele de identificare deja existente şi în actualele buletine, date biometrice ale titularului, cum ar fi imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.

Mai multe asociaţii civice au organizat un protest în Piaţa Universităţii împotriva introducerii actelor biometrice. ”Impunerea oricărui document care conţine cip biometric duce pe de o parte la încălcarea dreptului la unicitate personală şi la dreptul de a fi singurul care poate dispune şi lua decizii pentru propria persoană. Pe de altă parte expune fiecare om la posibilitatea furtului identităţii”, explică istoricul Mircea Radea, unul dintre protestatari, într-un interviu acordat Epoch Times.

Ce libertăţi şi drepturi încalcă introducerea actelor de identitate biometrice?