sâmbătă, 29 iulie 2017

Gheron Iosif Isihastul – Învățături despre rugăciunea minții

Când am venit eu la Sfântul Munte am căutat dintru început pe pustnicii care lucrau rugăciunea. Pe atunci – acum patruzeci de ani – erau mulți care aveau viață înlăuntrul lor. Oameni ai virtuții. Bătrânei plini de zile. Dintre aceștia ne alegeam duhovnicul și pe ei îi aveam îndrumători.
A lucra rugăciunea minții înseamnă a te sili pe tine însuți să spui continuu rugăciunea cu gura. Fără întrerupere. La început repede; să nu aibă timp mintea să nască gânduri trecătoare. Să ai atenția concentrată numai asupra cuvintelor: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă. După mult timp se obișnuiește mintea și o spune de la sine. Și te îndulcești de ea ca și când ai avea miere în gură. Și dorești să o spui mereu (să o tot spui). Dacă o lași, îți pare foarte rău.

joi, 27 iulie 2017

Sfântul Maxim Mărturisitorul: Tristeţea este strâns legată de ţinerea de minte a răului

Cel care vede chiar urmă de ură în inima lui faţă de orice om şi faţă de orice greşeală a lui, acesta nu-L iubeşte deloc pe Dumnezeu. Pentru că iubirea faţă Dumnezeu nu îngăduie deloc ura împotriva aproapelui.

Să nu spui „nu-l urăsc pe fratele meu” în momentul în care nu vrei să-ţi aminteşti de el. Ascultă ce zice profetul Moise: „Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui” (Levitic 19, 17).

Tristeţea este strâns legată de ţinerea de minte a răului. Deci, când mintea cugetă la persoana fratelui tău şi simte tristeţe, este vădit că-i ţine răutate, căci „căile celor care ţin minte răul duc la moarte duhovnicească” (Pilde 12, 28) pentru că „fiecare dintre cei care ţin minte răul este călcător al Legii” (Pilde 21, 24).

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului.

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, p. 295-296 via altarulcredintei.md

DICTATURA BIOMETRICĂ, tot mai aproape! MAI a prezentat cartea electronică de identitate, care va conține CIP integrat și amprente. În timp ce britanicii au renunțat la proiect, considerat prea costisitor, România e dispusă să dea milioane de euro

"Incet-incet, dupa cartela si buletin de identitate, adica dupa “indosariere”, vor inainta in mod viclean la pecetluire. Vor sili prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii sa primeasca pecetea pe frunte sau pe mana. Vor forta astfel lucrurile si vor spune: “Va veti misca numai cu cartele; banii se vor desfiinta“. Va da cineva cartela la magazin si va cumpara si vanzatorul va lua banii din banca. Cel ce nu va avea cartela, nu va putea nici vinde, nici cumpara" - Sfantul Paisie Aghioritul
Preluare dupa activenews.ro

Dictatura biometrică nu iartă nici România. Actele de identitate electronice sau „buletinele cu cip” devin și în România realitate, guvernul fiind gata să implementeze proiectul de lege în acest sens. O analiză publicată de ActiveNews, a jurnalistului Victor Roncea, arată că, în timp ce o țară ca Marea Britanie a decis să renunțe la buletinele cu cip, considerând că nu rentează și ar apăsa prea mult pe umerii contribuabililor, România este dispusă să cheltuiască milioane de euro pentru introducerea cărților de indentitate biometrice.

Ministerul de Interne a organizat miercuri o dezbatere publică pe tema proiectului de lege privind noua carte electronică de identitate, care ar ar urma să asigure și funcționalitatea cardului de sănătate. Noul document ar putea fi disponibil de anul viitor, dar nu va fi obligatorie preschimbarea, în momentul apariției acestuia, scrie Mediafax.

miercuri, 26 iulie 2017

Praznuirea Mucenicului Constantin Oprisan: “Nu a fost tânăr mai schingiuit ca el la Pitești”

Preluare dupa Fericiti cei Prigoniti

"Constantin (Costache) Oprişan - bărbat trecut de 30 de ani. Şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară. Om de un caracter şi o cultură impresionantă. La Piteşti, Ţurcanu i-a pregătit cele mai groaznice torturi, distrugându-l fizic şi umilindu-l mai jos decât pământul. Spatele lui, de la ceafă până la călcâie, era numai cicatrice lângă cicatrice. Carnea toată i-a fost ruptă în fâşii. A reuşit Ţurcanu să-l "disciplineze" în sensul de a-i executa ordinele, dar n-a reuşit să-i întoarcă conştiinţa spre a-l face comunist convins, aşa cum i-a făcut pe alţii. Era prea puternic acest Costache Oprişan. În celulă [laJilava n.n.] era singurul care avea dreptul să stea întins pe pat. Era bolnav de tubercloză în ultima fază."
(Octavian Voinea - Masacrarea studenţimii române, de Gheorghe Andreica)
***
"Cel mai impresionant lucru, încă de la începutul încarcerării mele, a fost coeziunea noastră. Personal m-am atasat de fraţii mei de suferinţă... Mulţi din cei care erau acolo în închisoare parcă erau nişte îngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin Oprişan. Am stat un an de zile în aceeasi celulă. Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică si filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat."
(Dumitru Bordeianu - "Mărturisiri din mlaştina disperării")

duminică, 23 iulie 2017

Viata Sfintei Elisabeta, Marea Ducesa a Rusiei

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfanta Elisabeta Feodorovna

Sora mai mare a viitoarei imparatese ruse, printesa Elisabeta Feodorovna, sosise in Rusia la varsta de 20 de ani, pentru a se casatori cu marele Duce Serghie Alexandrovici Roamnov, in anul 1884.

Mama Elisabetei, femeie inteligenta si inteleapta, stiuse, inainte de moartea sa timpurie, sa insufle copiilor sai principiile crestine si, in mod deosebit, dragostea vie pentru aproapele. La nasterea Elisabetei ea scria reginei Victoria, ruda sa: "Am numit-o Elisabeta pentru ca iubim acest nume, Sfanta Elisabeta fiind una dintre stramoasele caselor de Hessa si Saxa."

Tanara printesa avea cu cine sa semene, fapt pe care a stiut sa-l dovedeasca. De-a lungul unei vieti incepute in cea mai desavarsita fericire si imprejurari dintre cele mai groaznice, ea nu si-a pierdut niciodata minunatul ei curaj, care o insufletea sa-si ajute si sa-si slujeasca aproapele. Inima ei ardea de o mila nesfarsita.

Copii sub 4 ani. Televizorul şi întârzierile de limbaj

Televizorul este cea mai bună şi ieftină bonă. Pus în faţă ecranului, copilul e cuminte, mănâncă tot şi nu te mai deranjează. Cercetătorii aducă însă dovezi tot mai multe care să descurajeze expunerea copiilor mici la televizor.

Întârzieri de limbaj şi probleme de atenţie

În 2009, Archive of Pediatrics and Adolescent Medicine a publicat un studiu american pe această temă. “Ştiam că privitul la televizor în primul an de viaţă se asociază cu întârzieri de limbaj şi probleme de atenţie, dar până acum nu ştiam de ce”, spune profesorul Christakis, pediatru la Universitatea din Washington şi conducătorul studiului. ”De fapt, Academia Americană de Pediatrie descurajează privitul la televizor înainte de vârsta de 2 ani, deoarece este o perioadă critică în dezvoltarea copilului – perioada când apar achiziţiile verbale. Creierul unui bebeluş se triplează ca mărime în primii doi ani de viaţă, deci se petrec lucruri însemnate în această perioadă.”

sâmbătă, 22 iulie 2017

Minunile Sfantului Ilie Lacatusu

„Am avut incredere ca pa­rin­tele ne ajuta”

Ma numesc Tatiana Tatarcan, sunt domiciliata in lo­ca­­li­ta­tea Botosani, actual locuiesc in Italia. Incerc cat mai pe scurt sa va scriu despre minunea pe care parintele Ilie Lacatusu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003, cand, dis­perata de situatia financiara in care ne gaseam – ra­ma­se­sem fara serviciu eu si sotul, aveam o fata studenta, ca­sa­torita, care astepta un copil, ginerele si el era student dintr-o fa­milie modesta, alta fata, eleva in ultimul an de liceu -, cu mul­te datorii in spate, am inceput a bate drumurile ma­nas­tirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat me­reu ajutorul Domnului, prin intermediul rugaciunilor si pla­ta slujbelor la biserici si manastiri, si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la ma­nas­tirea Petru Voda, la parintele Justin, el ne-a incurajat si a­cum, dupa ani de zile, ne-am dat seama ca datorita ru­ga­ciu­nilor lui catre parintele Ilie Lacatusu s-a intamplat mi­nu­nea.

22 iulie: Parintele Ilie Lacatusu - Rugaciunea lui era profunda si neincetata

O VIATÃ DE MARTIR

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.

joi, 20 iulie 2017

Sfântul Paisie Aghioritul: Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii

Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţiiîşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.
În familie trebuie să vorbim cu mult calm. Îmi aduc aminte de un caz din familia Fericitului Augustin. Mama lui era o femeie foarte smerită, pe când tatăl, foarte supărăcios. Adeseori el îi provoca pe cei din casă la ceartă şi părea că scandalul e inevitabil, dar apoi se atenua. Prietenele mamei o întrebau:
‒ Cum de reuşeşti să trăieşti în pace cu soţul tău? El îţi vorbeşte urât atât de des, dar tu nu faci niciodată gălăgie.
‒ Când văd că soţul meu se revoltă şi creează o situaţie neplăcută, eu mă adresez lui Dumnezeu: Doamne, dăruieşte linişte acestui suflet crud, smereşte-l. Numai Tu ştii cum. Rugându-mă din suflet, îl văd cum se linişteşte. Şi în familie iarăşi domnește pacea.
Faceţi şi voi asemenea şi nu veţi avea parte niciodată de scandaluri. Fiţi mereu calme!

20 iulie: Sfantul Proroc Ilie, omul care n-a murit niciodata si care va reveni pe pamant in vremea lui antihrist

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul este sarbatorit pe data de 20 iulie. Sfantul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel). De la numele acestei cetati, avem si numele prorocului de Tesviteanul. Se bucura de o cinstire deosebita din partea Bisericii, daca tinem seama de faptul ca ziua praznuirii sale este insemnata in calendar cu rosu, insemnare ce nu apare in acest fel la niciun alt proroc.

Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab. Si-a desfasurat activitatea in regatul Israel din Samaria.

sâmbătă, 15 iulie 2017

Maria Popescu, copilul-minune al școlii făcute acasă: 10 clase făcute în 4 ani și Bacalaureat de 9.13

Sunt Maria Popescu, șefa de promoție a Liceului Tehnologic «Dimitrie Leonida» din Piatra Neamț și, până la 13 ani, nu am fost nicio zi la școală”…

Notată cu 10 la matematică în această primă sesiune a examenului de Bacalaureat, Maria Popescu spune că povestea ei este ”o minune a Bunului Dumnezeu”. Are 19 ani și s-a născut în București. Pe când avea 4 ani, s-a mutat cu familia la Petru Vodă. Mai are o soră și trei frați, ea fiind cea mai mare. La Petru Vodă, au găsit frumusețe, bucurie, pace, binecuvântare, pentru că ”eram lângă Părintele Iustin Pârvu, care ne-a chemat în acest colț de Rai!”. Când a venit vremea să fie înscrisă la școală, n-a avut condiții, așa că a stat acasă. Părinții, amândoi cu studii superioare, s-au îngrijit s-o învețe să citească, să scrie, să socotească… Un fel de homeschool-ing, în care părinții preferă să-și educe copiii acasă, nu într-o școală tradițională, din sistemul public sau privat.
În alte țări, curentul a devenit deja o obișnuință, dar România e departe de acel moment, fie și numai prin prisma reticenței la tot ce iese din tipare. Dezavantajul școlii făcute acasă este, în primul rând, recunoașterea studiilor și obligativitatea adeverinței de absolvire a claselor, indiferent că e a VIII-a sau a XII-a.
E ceva frumos, dar, din păcate, acest proiect nu este acreditat la noi în țară. Dacă ar fi fost posibil homeschool-ingul în România, poate că nu era așa cu mine, să nu merg la școală, să ajung să mă dau, la un moment dat, cu capul de pragul de sus, deoarece trebuia neapărat să fiu înscrisă în sistemul școlar de stat. Dar… așa a fost să fie și cred că așa a vrut Dumnezeu!”, spune Maria.

miercuri, 12 iulie 2017

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromita de la Muntele Athos

12 iulie: Praznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromita

Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

marți, 11 iulie 2017

12 iulie - Praznuirea Sfantului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit la Sfântul Munte Athos. Stareţul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei - Asia Mică, la 25 iulie 1924. A intrat în obştea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte Athos în 1953, iar în anul următor a fost făcut rasofor, primind numele Averchie. În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie. În 1958 se mută la Mănăstirea Naşterii Maicii Domnului, la Stomio - Koniţa, unde a rămas până în 1962, când a plecat în peninsula Sinai şi a locuit la Chilia Sfinţilor Galaction şi Epistimia. 

În 1964, a revenit la Sfântul Munte şi s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinţilor Arhangheli. A primit schima mare la 11 ianuarie 1966. De numele său este legată şi istoria Mănăstirii Sfântului Ioan Evanghelistul şi Teologul din Suroti, căreia i-a pus temeliile de zid şi cele duhovniceşti. Pe la sfârşitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) şi s-a stabilit la Chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră.

Starețul Efrem Vatopedinul - „Părintele Sofronie Saharov - un om plin de har”

Viata Parintelui Sofronie Saharov

Parintele Sofronie Saharov s-a nascut in data de 31 septembrie 1896, in Moscova, Rusia, a trait mai multi ani in Sfantul Munte Athos si a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iulie 1993, la varsta de 97 de ani, in Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, din localitatea Tolleshunt Knights, aflata in apropiere de orasul Maldon, in regiunea Essex, Anglia.

Monah, pustnic, preot, duhovnic, parinte duhovnicesc, intemeietor de manastire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, darurile parintelui Sofronie au fost nenumarate.

Arhimandritul Sofronie a fost ucenicul Sfantului Siluan Athonitul, precum si biograful si cel care a coordonat tiparirea cuvintelor acestuia. La randul sau, Cuviosul Sofronie a fost parintele duhovnicesc al parintelui Rafail Noica. Prin aceasta se intareste inca o data faptul ca viata bineplacuta lui Dumnezeu se mosteneste si se transmite mai departe, din parinte, in ucenic.

sâmbătă, 8 iulie 2017

Dr. Dimitrie Avdeev: Care este cauza întristării?

După cum afirmă Sfinţii Părinţi, întristarea vine atunci când o patimă nu s-a văzut satisfăcută: de pildă, când omul nu a primit suma de bani pe care o voia, când simţămintele i-au fost respinse de aleasa inimii lui, când nu a fost avansat la serviciu de multă vreme s.a.m.d.
Patimile păcătoase sunt legate între ele şi se influenţează între ele. Astfel, trufia şi slava deşartă sunt „susţinute” de lăcomia pântecelui şi de curvie, iar toate aceste patimi sunt în acelaşi timp legate de iubirea de bani. Rezultatele acestei „tovarăşii” sunt: mânia, întristarea, trândăvirea — vorbind metaforic, sindromul „corăbiilor înecate”. Trândăvirea, întristarea îl pândesc pe cel ce n-a dobândit credinţa tare în Dumnezeu. 
Aceste patimi stăpânesc adeseori în sufletul celor care, lepădând Cerescul, s-au lipit cu tărie de pământesc. Altfel spus, la temelia sa adâncă depresia nevrotică este urmare a necredinţei în mântuitoarea purtare de grijă a lui Dumnezeu. În atare caz, necazurile şi suferinţele sunt pentru om ceva respingător, absolut inutil. La drept vorbind, aceasta este urmarea logică a filosofiei hedonismului, a vieţii „după propriul plac”, spre care năzuiesc foarte mulţi oameni.

Dragostea dintre părinți – temelia educației copiilor

Cum v-aţi educat copiii? Aţi aplicat vreo metodă de pedeapsă?
E simplu să educi copiii dacă în familie mămica îl iubeşte pe tăticul, iar tăticul pe mămica, dacă părinţii nu îşi spun niciodată unul altuia vreun cuvânt grosolan, iar copiii văd în casă numai dragoste şi tandreţe. Iar în familie va fi o asemenea atmosferă dacă în inimile părinţilor este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Dragoste.
Copiii noştri nu au avut televizor, şi a fost bine aşa. Acum, strănepotul meu se uită la desene animate. Ce vede el acolo? Ce aude? Ce comportament îşi însuşeşte? Eroii desenelor animate sar şi se agită tot timpul, iar copilul copiază toate acestea, este influenţat de maniera în care vorbesc ei, şi atunci apar probleme în educaţie: în faţa ochilor copilului este nu numai exemplul pozitiv al părinţilor, ci şi cel negativ al poveştilor de la televizor.
* Interviu cu Natalia Nikolaevna Sokolova, autorea cărții „Sub acoperământul Celui Preaînalt”. Natalia Nikolaevna Pestova (după căsătorie Sokolova) s-a născut în anul 1925, în familia cunoscutului chimist și scriitor rus Nikolai Pestov. Viața Nataliei Nikolaevna este familia ei: ea este soție de preot ortodox, mamă a cinci copii, bunică și străbunică. Toți fiii ei au devenit clerici: unul episcop, alți doi - protoierei; cele două fiice dirijează coruri bisericești.

Grupul psaltic al Mănăstirii Diaconești

miercuri, 5 iulie 2017

Despre educația copiilor

Sfantul Valeriu Gafencu: "E vremea să ne smerim adânc, să ne ocupăm de problemele cu adevărat importante"

Să mergeţi pe cărarea cea spinoasă, prin suferinţele pe care le îndură creştinul iubitor de adevăr. (…) Vreau să ştiţi că vremurile acestea pentru mine le socotesc o încercare şi le privesc ca pe o stare de ispăşire: cu sufletul senin şi plin de pace, cu bucurie tainică şi cu multă nădejde. Vreau să ştiţi că sunt fericit. Vremurile acestea sunt adeverirea drumului pe care ani şi ani în urmă l-am mărturisit. 

Aceasta îmi este o bucurie atât de adâncă, încât pot spune că privesc moartea cu multă împăcare lăuntrică şi cu nădejdea fericirii viitoare. Îmi doresc zile multe pentru ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să mă pregătesc sufleteşte. Toată dragostea sufletului meu.

– Credeţi voi că eu am abandonat lupta, credeţi voi că eu nu vă înţeleg? Dar oare trebuie să murim ca nişte proşti? Nu aşteaptă ei prilejul să ne lovească? Ce avem deci de făcut? Să intrăm de bună voie în gura porcilor turbaţi!? Ori să folosim timpul acesta de osândă pentru a ne salva sufletele şi vieţile? E vremea să ne smerim adânc, să ne ocupăm de problemele cu adevărat importante, să ne curăţim pentru a fi vrednici de Hristos.

Valeriu Gafencu, Penitenciarul Aiud, 19 mai 1946

duminică, 2 iulie 2017

Viața Sfântului ierarh Ioan Maximovici, unul dintre ultimii adevărați apostoli

Marele ierarh şi făcător de minuni, cel ce a ținut aprinsă flacăra Ortodoxiei mărturisitoare întrunul dintre cele mai prigonite veacuri ale Creştinătății, cel ce avea să umple întreg pământul cu minuni, Sf. Ioan Maximovici, s-a născut în pământul Rusiei în ziua de 4 iulie a anului 1896, în satul Adamvka din Gubernia Harkov. Provenind din vestita familie nobilă Maximovici, din părinții Boris şi Glafira, acesta a primit numele de Mihail, în cinstea Sf. Arhanghel Mihail. Familia Maximovici era vestită în toată Rusia pentru cucernicia şi patriotismul ei. Cu siguranță tânărul Mihail avea să păşească pe urmele celui mai vestit membru al acestei familii, Sf. Ioan Maximovici, mitropolit de Tobolsk.
Copilăria

Tânărul Mihail sau Mişa, după cum i se zicea, a fost un băiat deosebit încă din copilărie. Era foarte blând şi tăcut; se străduia să fie împăcat cu toată lumea, dar nu avea niciun prieten apropiat. Singurii lui prieteni erau animalele, îndeosebi câinii. Nu-i plăceau jocurile zgomotoase ale copiilor, ci prefera să mediteze la probleme existențiale, numai de el ştiute. Era bolnăvicios şi mânca puțin; ca frate mai mare, avea grijă de patru frați şi o soră mai mică. Îi plăcea să se joace de-a mănăstirea şi adeseori îi îmbrăca pe soldăței în haine negre ca ale călugărilor. Copilăria lui nu a fost una obişnuită ci încă de pe atunci, Mişa purta în sine trăsături nobile, evlavioase, ce ascundeau o adâncă gândire şi idealuri înalte. Copil fiind, îndeletnicirea lui de seamă era să colecționeze icoane şi să lectureze cărți bisericeşti sau istorice.

Intalnirea lui Stefan cel Mare cu Daniil Sihastru

În Evul Mediu, atât în spatiul rasaritean cât si în cel apusean este raspândita ideea potrivit careia catastrofele abatute asupra unor tari, în special înfrângerea armatelor crestine într-un razboi sfânt este un efect al pacatelor conducatorului sau al ostasilor. Un razboi sfânt pierdut, era ca si un semn al întreruperii relatiilor dintre Dumnezeu si conducatorul de osti. Din aceste considerente conducatorii (regii, domnii), neîntelegând cauzele înfrângerilor suferite, recurg la ajutorul celor considerati oameni sfinti, pentru ca acestia sa medieze împacarea sau reunirea cu Dumnezeu. Poate ca anume din aceste considerente în spatiul cultural european gasim multe cazuri când personaje înalte primeau sfaturi sau consultatii de la sfinti. În viata Cuviosului Serghie de Radonej se spune ca din cauza pacatelor, Dumnezeu a permis tatarilor sa mearga cu razboi împotriva rusilor. Kneazul Dimitrie Donskoi vine dupa sfat la Cuviosul Serghie de Radonej, care îl binecuvinteaza si-i prezice victoria.

Si în Apus gasim o serie de cazuri, în special cele legate de cruciade, în care viciile cum ar fi: orgoliul, indisciplina, aroganta duc la pierderea unui razboi sfânt. La acest capitol este deajuns sa ne amintim despre dialogul care a avut loc între regele Ludovic VII, întors în Franta din expeditia din Palestina si Bernard de Clarvaux, din care reiese ca Cruciada a 2-a s-a încheiat în anul 1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati anume în rezultatul încrederii excesive în sine si nu în puterea lui Dumnezeu. Nici Moldova nu era straina de aceasta paradigma, dupa cum se vede din urmatorul epizod din viata lui Stefan cel Mare.

Stefan cel Mare, un adevărat conducător de țară

Ctitor de ţară şi păstrător de datini, chipul lui Ştefan cel Mare se ridică peste crestele veacurilor, nimbat de sfinţenie. Şi, cu trecerea vremii, el se arată tot mai netrecător. Şi nu este o închipuire şi nici plăsmuire de basm. Este viu, este aievea chipul strălucitor de luceafăr al Marelui Ştefan. Lespezile funerare de la Putna nu l-au putut cuprinde şi nici ţintui pe loc. Ele mărturisesc doar că crugul vieţii lui pământeşti s-a înnădit acolo pe crugul veşniciei. Este atât de adevărat acest lucru, încât se înşiră între cele pe care, dacă nu le vom mărturisi noi, pietrele le vor striga. Pretutindeni de-a lungul şi de-a latul Moldovei, firul vieţii şi al istoriei se toarce din moştenirea lui. Şi după moarte, ca şi pe când era în viaţă s-a întâmplat cu el, aşa cum spune cronicarul Ureche: „Unde nu cugetai, acolo îl aflai”.

Sfantul Ioan Maximovici: Nu căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica Ortodoxă

Mărturisesc şi eu, păcătosul, că unica Biserică a lui Hristos este Biserica Ortodoxă! (Vlad Herman)

Să ne rugăm Domnului Dumnezeu pentru a trimite pacea şi mântuirea întregii lumi, pentru buna sporire a sfintelor noastre biserici şi pentru unirea tuturor [drept-credincioşilor] într-o singură turmă.

Nu vă deznădăjduiţi în necazuri şi nu vă clătinaţi în ispite. Fiţi fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe.

Nu căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica Ortodoxă despre care Hristos a spus: …voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).