joi, 31 decembrie 2015

O călătorie în Muntele Athos

Ce face Sfântul Vasile în noaptea de Revelion

Prelure dupa doxologia.ro

Traducere și adaptare: Lucian Filip


După ce praznicul Nașterii Domnului s-a încheiat, Sfântul Vasile cel Mare și-a luat toiagul și a început să meargă prin cetăți ca să vadă cine s-a pregătit cu inimă curată și pentru sărbătoarea sa. A traversat tot felul de regiuni și sate mari de la acea vreme, însă, oriunde ar fi bătut, nimeni nu avea să îi deschidă, crezându-l cu toții un cerșetor. Simțea câtă durere au îndurat inimile săracilor din cauza nepăsării pe care i-au arătat-o și lui și de aceea, pleca amărât de la fiecare, deși el nu dorise nimic de la ei. Într-o zi, pe când ieșea dintr-un sat fără milă precum acesta, a trecut pe lângă cimitir, unde a văzut mormintele aflate în paragină, pietrele de mormânt sfărâmate și răsturnate, iar mormintele proaspăt acoperite, scurmate de către animale. Fiind sfânt, a auzit pe morți vorbind și spunând: Când eram pe pământ, am lucrat, am trecut prin munci grele și am lăsat ca în urma noastră să vină copiii și nepoții noștri să ne aprindă o lumânare sau să tămâieze la mormântul nostru pentru noi; dar n-am văzut niciuna dintre acestea petrecându-se, niciun preot nu a venit să ne facă o slujbă de pomenire, nici colivă, nici nimic, de parcă n-am fi lăsat pe nimeni în urmă. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare s-a tulburat din nou și pe când se îndepărta de cimitir, singur, prin zăpada rece a iernii, a spus în sinea sa: oamenii acestui sat nu-i ajută nici pe cei vii nici pe cei morți.

Parintele Calciu despre sarbatoarea Revelionului

“Acest sfârşit de an – Anul Nou pe care noi îl sărbătorim – nefiind stabilit şi sfinţit de Biserică, nu este un lucru sacru. Este un lucru omenesc. Noi n-avem de ce să-l sărbătorim. Noi n-avem de ce participa la artificii, la cântece, la tot felul de scandaluri, la dansuri deşucheate… Noi îl slăvim pe Dumnezeu în biserică. Noi aici aşteptăm sfârşitul, dacă Dumnezeu ar fi rânduit ca sfârşitul lumii să fie acum. Ce relaţie este între un eveniment sacru şi întâi ianuarie? Absolut nici una. De ce se zice că sfârşitul va fi atunci când a hotărât lumea că începe alt mileniu şi nu atunci când va veni Hristos? Sau cel mult, să zicem, la un praznic, la Naşterea Domnului, sau la Buna­vestire?

Toate acestea sunt înşelări diavoleşti. Ingrămădiri de oameni, delirul care-i apucă pe toţi, nebunia, artificiile, băuturile, şampania care curge… Mă uitam aseară. Vorbeam despre ce s-a întâmplat la Paris. Cineva spunea că la Roma, unde a fost adunarea Papei – nu înţeleg de ce s-a ţinut la 1 ianuarie 2000 şi a dat binecuvântare lumii şi cetăţii, când nu este nici un eveniment care să fie celebrat – spunea că au curs nu ştiu câte milioane de sticle de şampanie. Şi venea altcineva şi ne spunea: mai multă şampanie a curs la Paris! Atunci în Germania mai multă bere! Deci aceasta era măsura „sfinţeniei” Anului Nou!

marți, 29 decembrie 2015

Dumitru Staniloae: Soții care evită nașterea de prunci ajung să se dușmănească

Preluare dupa Ortodoxia Tinerilor

"Unde se evită naşterea de prunci şi creşterea lor ca o povară, dintr-o menajare a comodităţii individuale, folosindu-se raportul între sexe numai pe muchia îngustă a satisfacerii pasiunilor cărnii, s-a produs o mare cădere din umanitate, s-a redus considerabil platforma comuniunii dintre bărbat şi femeie.

Acolo, cei doi poli complementari ai umanităţii nu-şi mai aduc toată bogăţia lor specifică în existenţă, noutatea şi bucuria continuă care îmbogăţeşte existenţa; reducându-se comuniunea între ci, nu se mai efectuează nici armonizarea bogată între ei, iar urmarea este înduşmănirea şi lupta între ei sau scârba învinsă numai carnal în momente izolate.

Oamenii care nu mai vor să aibă copii, care nu se mai bucură de copii, cad la o treaptă mai jos decât cea a animalelor şi la o existenţă chinuită, pe care acestea nu o cunosc. Uscăciunea vieţii lor e întreruptă numai de beţia sincopată, lipsită de bucurie bogată şi substanţială, manifestată în dezlănţuirea de scurtă durată a pasiunilor carnale".

(Pr. Dumitru Stăniloae - "Reflecții despre spiritualitatea poporului român", Editura Elion, București 2004, p.113)

marți, 22 decembrie 2015

Ajunul Crăciunului, zi de post aspru

Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.

Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit "dezlegare la peste", cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.

Parintele Justin - 5 feb. 2009: "Ori cu cipul, ori cu Hristos"

duminică, 20 decembrie 2015

Parintele Justin vorbeste maicilor de la Petru Voda in ajunul Nasterii Domnului 2010

20 decembrie: POMENIREA SFÂNTULUI IOAN DE KRONSTADT

Sfantul Ioan din Kronstadtcare a trait in veacul al XIX-lea si a adormit pe 20 decembrie 1908, a fost o personalitate rara si cu totul harismatica a Bisericii Ortodoxe din Rusia. El a dovedit ca atunci cand credinta este unita cu vointa si cu dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele, se savarsesc intr-adevar mari minuni. Daca am cauta un exemplu de preot in vremurile contemporane care sa adune in persoana sa toate calitatile pastorului, nu am gasi un exemplu mai potrivit decat Sfantul Ioan din Kronstadt.

Sfantul Ioan din Kronstadt - Copilaria

Sfantul Ioan Serghiev din Kronstadt s-a nascut in gubernia Arhanghelsk din Rusia la 18 octombrie 1829, ca fiu al sarmanului paracliser Ilia Mihailovici Serghiev si al Fiodorei Vasilievna. La Botez a primit numele sfantului in a carui zi de pomenire se nascuse, respectiv cel al Cuviosului ascet Ioan din Rila, fata de care va avea ulterior mare evlavie. In familie va primi educatia religioasa ortodoxa de mare simplitate, profunzime si sensibilitate, traditionala in satul rus. Tatal, care descindea dintr-o familie de preoti din tata in fiu de peste 350 de ani, il lua la slujbele bisericesti si vorbea cu el despre Hristos si sfinti. Despre aceasta el insusi spune: "Pe cat imi pot aduce aminte, din cea mai frageda pruncie, pe cand aveam patru sau sase ani, parintii mei mi-au sadit obisnuinta rugaciunii, si prin pilda lor m-au facut sa fiu un copil in armonie cu religia".


Din pricina unei sanatati fragile, a invatat cu greu sa citeasca - invatatura fiind pentru el un adevarat chin. Dupa ce s-a rugat lui Dumnezeu, aceste neputinte au fost cu totul tamaduite prin harul lui Dumnezeu. La noua ani este trimis la scoala parohiala din Arhanghelsk unde dificultatile au reinceput. Separat de parinti, ironizat de colegi pentru stangaciile sale taranesti, singur, Ioan ajunge ultimul elev. Deznadajduit, cade in genunchi si recurge din nou la rugaciune, iar efectele ei nu intarzie sa se faca simtite. Notele incep sa creasca, iar in 1851 absolva si seminarul din Arhanghelsk ca sef de promotie.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

MĂRTURISIND PE MĂRTURISITORUL JUSTIN PÂRVU


Vineri, 25 decembrie, ora 19.00/ B1TV va avea loc Premiera filmului documentar:  MĂRTURISIND PE MĂRTURISITORUL JUSTIN PÂRVU

vineri, 18 decembrie 2015

Viaţa Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor.
Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate ascultă de părinţi.
Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.

marți, 15 decembrie 2015

Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul: Învăţaţi-i pe copii să ceară ajutorul lui Dumnezeu

Medicamentul şi marele secret pentru creşterea copiilor este smerenia. Încrederea în Dumnezeu dă o siguranţă absolută. Dumnezeu este totul. Nu poate nimeni să spună „Eu sunt totul”. Aceasta vădeşte egoismul. Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi îmbărbătaţi pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: „Tu vei izbuti, tu eşti important, eşti tânăr, eşti curajos, eşti desăvârşit!…”. Nu-l folosiţi astfel pe copil. Puteţi, însă, să-i spuneţi să facă rugăciune. Să-i spuneţi: „Copilul meu, Dumnezeu ţi-a dat darurile pe care le ai. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu puteri, ca să le cultivi şi să reuşeşti. Să-ţi dea Dumnezeu harul Său”. Aceasta este totul. Să înveţe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru orice lucru.

Copiilor le face rău lauda. Ce spune cuvântul lui Dumnezeu? Poporul meu, cei ce te fericesc pe tine te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3,12). Cel ce ne laudă, ne înşeală şi ne strâmbă cărările vieţii. Cât de înţelepte sunt cuvintele lui Dumnezeu! Lauda nu-i pregăteşte pe copii pentru greutăţile vieţii, ci ajung inadaptabili, se pierd şi, în cele din urmă, se nenorocesc. Acum lumea s-a stricat. Copilului mic i se spun numai cuvinte de laudă. „Să nu-l certăm, să nu i ne împotrivim, să nu-l silim pe copil”. Însă copilul se învaţă aşa şi nu poate reacţiona corect nici la cea mai mică greutate. Îndată ce i se împotriveşte cineva, se răneşte, n-are putere morală.

Diavolii sapă trei gropi

Sfântul Ioan Scărarul vorbeşte astfel…: ,,În toate lucrările prin care ne străduim să placem lui Dumnezeu, diavolii sapă trei gropi. Întâi se luptăsă împiedice fapta noastră bună. Al doilea, când sunt biruiţi în această primă încercare, se străduiesc ca ceea ce facem să nu fie după voia lui Dumnezeu. Iar dacă nu izbândesc nici cu acest plan, atunci, apropiindu-se în chip liniştit de sufletul nostru, ne fericesc ca pe unii care vieţuim bineplăcând lui Dumnezeu întru toate. 
Primei ispite i se opune râvna arzătoare şi pomenirea morţii; celei de-a doua – ascultarea şi umilinţa; iar celei de-a treia – permanenta defăimare de sine. Această osteneală este înaintea noastră până ce va intra în locaşul cel sfânt al nostru focul lui Dumnezeu (Ps.72, 16). Atunci nu vor mai fi în noi atacuri ale obiceiurilor rele, căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor (Evr. 12, 29), care mistuie orice ridicare şi mişcare a poftei, orice obicei rău, orice împietrire şi întunecare dinăuntru şi dinafară, văzută şi gândită.”

Parintele Arsenie Boca: "Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greşelilor noastre"

Calea cea mai lungă pe pământ e de la urechi la inimă, încât ani de zile nu ajung, ca să-i dai de capăt. De aceea, fiindcă ochiul conştiinţei şi-a mai pierdut vederea şi nici urechea nu înţelege chemarea cuvântului ce-şi are obârşia dincolo de vorbe, Dumnezeu Milostivul, ca să nu piardă pe oameni, le rânduieşte o chemare mai tare, chemarea care ustură, necazurile.

Necazurile vieţii însă iau pe oameni mai aspru dintr-o altă parte, silindu-i să-L caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greşelilor noastre, urmare pe care îngăduie Dumnezeu s-o gustăm spre înţelepţirea noastră.

Părintele Arsenie Boca – mare îndrumător de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 120-121

Mucenicul Valeriu Gafencu: „Nu vă faceţi iluzii despre om. Iubiţi-l. Da! Iubiţi-l!”

Scrisoare din temniţă despre Hristos, Viaţa veşnică

Vă scriu acum, cu sufletul împăcat de lumina Adevărului. Rog din toată inima mea, plină de dragoste pentru voi, să urmăriţi cu inima şi cu mintea voastră, pas cu pas, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce vă scriu eu acum.

Alta este Viaţa, decât aceea pe care obişnuit şi-o închipuie oamenii. Altul este Omul însuşi, decât acela ce se închipuie el. Altul este Adevărul, decât acela pe care şi-l închipuie mintea omenească. De ani de zile vă scriu mereu din temniţă. Şi tot scrisul meu e străbătut de acelaşi fir continuu, de acelaşi Adevăr central: Hristos, Viaţa veşnică. Fără îndoială că, de cele mai multe ori, trăind în realitatea întunecată şi întinată de păcat, furaţi fiind de vârtejul vieţii, v-aţi întrebat: „Ce-i cu Válea nostru scump, de ne scrie mereu-mereu acelaşi lucru: conştiinţa păcatului, Iubire… Hristos?…”

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Spiridon, sfantul care isi paraseste racla

Sfantul Spiridon este cinstit de Biserica pe 12 decembrie. Spiridon este sfantul care pleaca periodic din racla, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste. Astfel, precum se cunoaste indeobste, Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei ale carui Sfinte Moaste se pastreaza in catedrala cea mare din insula Corfu, Grecia, este un mare facator de minuni.

Sfantul Ierarh Spiridon s-a nascut in jurul anului 270, in localitatea Askia, insula Cipru, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Numele sau se trage din cuvantul grecesc "σπυρις", care inseamna "cosulet impletit". Mai inainte de a fi hirotonit episcop, fiind casatorit si avand o fiica, Spiridon s-a indeletnicit cu pascutul oilor. Ramanand vaduv inca de tanar, sfantul a continuat sa-si creasca fiica de unul singur. Mai tarziu, fiica sfantului, Irina, va trece si ea la cele vesnice. Fiind plin de dragoste dumnezeiasca, sfantul va imbratisa o viata ascetica, cheltuindu-si intreaga avere cu ingrijirea bolnavilor si gazduirea strainilor.

luni, 7 decembrie 2015

Sfântul Justin Popovici despre poziţia Bisericii faţă de stăpânire

Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni (Fapte 5, 29). Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui.
„Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 29). Această maximă este sufletul şi inima însăşi a Bisericii Ortodoxe. Iată Evanghelia ei, Evanghelia a toate. Iată prin ce trăieşte ea, şi pentru ce trăieşte. Iată din ce se zideşte nemurirea şi veşnicia ei. Anume aici se află atotvaloarea ei netrecătoare. „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este principiul principiilor, sfinţenia sfinţeniilor, măsura tuturor măsurilor.
Această Atot-Evanghelie cuprinde esenţa tuturor sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe. Aici, cu nici un preţ, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri – nici cu oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii şi cu demolatorii Bisericii.

duminică, 6 decembrie 2015

Parintele Arsenie Boca: Este un duh vrăjmaş care întunecă minţile oamenilor şi îi răscoală pe unii împotriva neputinţelor omeneşti ale păstorilor

Preoţii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu care scad pentru semenii lor această mamonică agonisire (păcatele), iertându-le din datorie. De aceea, Lucifer ridică pâră mare asupra lor înaintea lui Dumnezeu, zi şi noapte şi le răscoală împotrivă toate urgiile împotrivirii. „Ci ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, şi nu şi-au iubit viaţa lor, până la moarte” (Apocalipsa 12, 11).

De aceea, avea dreptate Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând că: „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea”. Iconomii tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt şi ei, în măsura iubirii, jertfă neîncetată, arsă în lumea aceasta, pentru mântuirea lumii.

Multă pagubă face un preot în averea de păcate a oamenilor, ştergându-le cu darul datoriilor agonisite diavolului, capitalizate în om.

Este un duh vrăjmaş care întunecă minţile oamenilor şi îi răscoală pe unii împotriva neputinţelor omeneşti ale păstorilor, dându-le impresia că nu sunt obligaţi să asculte de ei (de preoţi), fiindcă au păcate. Iisus nu a avut nici un păcat şi, cu toate acestea, ce puţini L-au ascultat!

vineri, 4 decembrie 2015

Sfântul Paisie Aghioritul își vizitează în duh ucenicii din toată lumea

Preluare dupa doxologia.ro

Cred că ați citit mulți dintre voi viața Sfântului Cuvios Paisie. Ce îl caracterizează pe acest mare om? Sacrificiul său pentru semenii săi. S-a sacrificat până la moarte pentru aproapele lui. Îmi aduc aminte că odată, când l-am întâlnit, mi-a zis: „Copilul meu, mi se întâmplă ceva ce, dacă o voi spune altora, vor crede că sunt nebun, dar ce să fac? Până în 1974 aveam o așa mare iubire pentru Dumnezeu, încât atunci când mă copleșea această iubire, fiind pe drum, cădeam și leșinam. Și trecea destul timp, rămânând acolo liniștit în rugăciune și îmi reveneam apoi.

Din 1974 încoace, această dragoste pentru Dumnezeu s-a schimbat și s-a transformat în dragoste pentru oameni. Cu atâta dorință mă rog pentru ei atunci când vin la chilia mea și îmi spun că au probleme de divorț. Merg, în duh, în Sydney, în Melbourne, în Monaco, în Cipru, în Atena. Merg și îi însemnez cu semnul Sfintei Cruci, în mod nevăzut, iar aceștia se liniștesc. Mai apoi, mă rog pentru bolnavi, merg în spitale și îi vizitez pe cei de la terapie intensivă, la fel îi însemnez cu semnul Sfintei Cruci, iar aceștia se însănătoșesc, fără să știe nimeni acest lucru, că am fost acolo în duh. Acest lucru mi se întâmplă de multe ori”.

Cum poartă de grijă si de dincolo Părintele Justin de mănăstirea sa și de copiii din orfelinatul m-rii Paltin

Preluare din ATITUDINI

Domnul I. era un ucenic apropiat al Părintelui Justin, care se bucura din plin de dragostea și aprecierea Părintelui.Părintele îl îndrăgea foarte mult pe acest ucenic, datorită râvnei și evlaviei acestuia față de Biserică și rugăciune, cât și pentru multa sa milostenie către cei nevoiași. Domnul acesta deținea o firmă de produse alimentare și adesea venea la Părintele plin de daruri pentru călugării, maicile din mănăstirile Părintelui, dar mai ales pentru bolnavii și copiii pe care Părintele, din multa sa dragoste, i-a adăpostit în m-rea Paltin.

Și după mutarea Părintelui la cele veșnice acest domn și-a continuat obiceiul cinstit de a ajuta mănăstirea Părintelui Justin. Însă, datorită unor nevoi și probleme personale, Domnul I. uită de milostenie și timp de un an de zile nu mai trecu pe la mănăstirea Părintelui.

miercuri, 2 decembrie 2015

Părintele Justin despre pictura Părintelui Arsenie Boca

Preluare dupa Manastirea Petru Voda

Cu ani în urmă câţiva dintre noi l-am întrebat pe Părintele Justin despre Părintele Arsenie Boca câteva lucruri care ne nedumereau. Nu am fost singurii, multă lume a întrebat şi a primit răspuns după puterea fiecăruia. În deliberările pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca au apărut foarte multe mărturii, atît despre lucrările dumnezeieşti săvîrşite în vieţile oamenilor prin credinţa sa, cît şi contestări înverşunate. Mănăstirea noastră nu are o opinie unilaterală despre un subiect atît de complex precum viaţa, personalitatea şi activitatea Părintelui Arsenie Boca, însă ne vom aduce, încet încet, şi noi contribuţia de mărturii, în măsura în care ne va lumina Dumnezeu. Deocamdată însă nu ne exprimăm nicidecum opiniile şi mărturiile noastre personale, ci numai ceea ce ne-a răspuns Părintele Justin. Răspunsurile Cuvioşiei Sale sunt în număr mare, date multora dintre ucenicii şi ucenicele sale. Redăm doar cîteva, pentru început:

Întrebare: Care sunt scrierile autentice ale Părintelui Arsenie, şi cum să le diferenţiem de sutele de scrieri care i se atribuie? Fiindcă nu poate fi judecată ortodoxia cugetării cuiva pe textele altcuiva.
Răspuns: Cărţile scrise de Părintele Arsenie sunt numai două: Cărarea Împărăţieişi Cuvinte vii. Restul sunt probabil compilaţii alcătuite de alte persoane, modificate sau cu totul inventate de aceia. Ortodoxia Părintelui Arsenie se poate căuta în cele două cărţi ale sale.

Inmormantarea Parintelui Cleopa Ilie

marți, 1 decembrie 2015

PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU despre ROMÂNIA: „România astăzi nu mai există decât cu numele”

P Justin (2)
Bine ar fi ca acest tineret să îşi pună întrebarea de ce am ajuns aşa, noi, românii? Oare nu din cauza tot a Occidentului care ne-a supt toată avuţia ţării şi au făcut tot cât le-a stat în putinţă să ne sărăcească? Dacă ar fi aflat acest răspuns, nu ar mai fi alergat să îmbrăţişeze degrabă Occidentul, ci ar fi căutat să stea de strajă aici în hotarele noastre. Noi, românii, am fost tot timpul un piept şi spadă puternică de apărare a Occidentului de-a lungul istoriei. Carpaţii aceştia au fost ziduri de fier ce au pus stavilă tuturor celor ce doreau să cotropească Europa. Dar Occidentul a ştiut mai degrabă să profite de pe urma noastră şi niciodată nu ne-au fost recunoscători, iar acum se întreabă ironic oare de ce a ajuns românul să cerşească? Mai e şi vina conducătorilor noştri şi partidelor româneşti care s-au mâncat între ele şi s-au înghesuit care mai de care să trădeze mai repede şi să primească susţinere din partea marilor puteri. Dar toată această situaţie şi obişnuinţă în a trăda nu a făcut decât să slăbească rezistenţa şi bogăţia ţării. Da, noi am ajuns cerşetorii Europei, pentru că noi toată sărăcia noastră am pus-o în slujba Europei Occidentale, care acum trăieşte pe jertfa noastră. Dar rolul nostru foarte greu va fi valorificat de lumea aceasta a Occidentului care nu trăieşte şi nu poate să ajungă la gradul românului de jertfire. Îi invităm pe fraţii noştri occidentali să participe la sărbătorile acestea frumoase ale ţării noastre, aşa cum frumos vestesc tradiţiile populare Naşterea lui Hristos, poate mai frumos ca oricare popor, de la cel mai bătrân pană la cel mai mic prunc al lui, care gângureşte în braţele mamei, mărturisind parcă şi el Naşterea Domnului.

luni, 30 noiembrie 2015

A vedea Frumosul

Ursul... postitor

Pleacă ursul la pădure
Să culeagă fragi și mure,
Dar nu ia la întâmplare
Orice mură-i iese-n cale,
Ci le-alege mai zemoase,
Fragede, mari și frumoase,
Dulci la gust și aromate,
Proaspete și parfumate.
Apoi scoate tacticios
Un butoi de miere gros
Și-nghite pe săturate
Mure-n miere înmuiate.
Ar mai tot mânca, ”plăpândul”,
Dar i-a cam pierit avântul,
Fiindcă burta-i ursulească
Gata stă ca să plesnească

Șade ursul sub umbrar,
Mormăind sub cerul clar:
-Doamne, tare-s mulțumit
Că și astăzi am postit!

(Din volumul “Poezii cu iz de filocalii”, editie ingrijita de Manastirea Diaconesti, Editura “Bonifaciu”, Bacău 2011)

Efectele benefice ale postului, demonstrate si din punct de vedere stiintific

Organismul are mult mai multe resurse să gestioneze lipsa de alimente, decât să prelucreze excesul de hrană, iar studiile arată că în primele 24 de ore de post se consumă glucide, apoi timp de până la două-trei săptămâni, rezervele de lipide, a declarat profesorul dr. Dafin Mureşanu.

"Postul nu este periculos, mii de studii dovedesc acest lucru. Vreau să vă dau argumente ştiinţifice. Regimul hipocaloric este într-adevăr o resursă terapeutică foarte bine studiată - şi postul nu este înfometare, pentru că postul generează satisfacţia pe care o obţii din a te abţine de la alimentaţie -, fiindcă organismul are mult mai multe resurse de a gestiona problema aportului redus de calorii şi nutrienţi decât excesul. 

Bolile ni se trag de la excesul de alimentaţie. Avem dovezi foarte clare şi studii ştiinţifice în acest sens", a spus profesor dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN), la conferinţa prilejuită de a X-a ediţie a Şcolii Internaţionale de Vară de Neurologie, care are loc în perioada 5-9 iulie, la Eforie Nord.

Părintele Justin Pârvu despre Mihai Viteazul şi Corneliu Zelea Codreanu

Pământul acestei țări este sfânt prin martirii şi sfinții pe care îi adăposteşte în adânc, iar sângele şi rugile lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a şi rămas de altfel țara ortodoxă care şi-a păstrat tradițiile şi evlavia mai mult decât toate celelalte țări ortodoxe. Ne-au luat agricultura, ne-au luat comerțul, ne-au luat toate bogățiile şi aurul acestei țări, dar nu ne-au luat credința, nu ne-au luat tradițiile şi evlavia creştină. De aceste realități dau mărturie şi pelerinii străini, chiar episcopi, patriarhi şi mitropoliți care rămân impresionați de evlavia acestui popor, ce continuă să îşi păstreze obiceiurile într-o lume modernă de azi.


Şi acest lucru m-a făcut să îmi amintesc de ceea ce spunea Corneliu Zelea Codreanu „că aici vor veni toate neamurile să se desfăteze de frumusețea şi bogăția acestei țări. Iată cum cuvintele lui se adeveresc. Şi văd o asemănare mare între acest Codreanu şi domnitorul Mihai Viteazul, pentru că amândoi au luptat pentru biruința acestui neam, prin stârpirea tuturor duşmanilor şi străinilor ce ne-au oprimat şi furat bogățiile şi valorile țării. 
Amândoi au murit martirizați pentru nişte idealuri mărețe şi dumnezeieşti. Amândoi erau personalități puternice, alese de Dumnezeu, cărora puțini le puteau sta înainte. Mihai Viteazul a legat țările acestea de peste Carpați într-un singur neam, aşa cum au fost de la început lăsate de Dumnezeu. Singur Mihai Viteazul care a cutezat să facă această unitate între cei de un neam, între cei de o limbă, între cei de o credință ortodoxă.Oameni care au pus mai presus neamul şi nația decât propriile lor interese şi de aceea Dumnezeu i-a ales pe ei să împlinească acest plan divin, al unității noastre româneşti. Cel care a continuat această luptă şi acest ideal al unității noastre de neam, a fost Corneliu Zelea Codreanu. Aceşti oameni, alături de alți domnitori măreți ai neamului nostru, fac parte din planul lui Dumnezeu care acționează în istorie.

"Antisemitismul" lui Corneliu Zelea Codreanu: Cum i-a ajutat pe evreii din trenul inzapezit

Evenimentul este povestit în 1940, de către profesorul Victor Papacostea (care nu era legionar, ci liberal-georgist), la o şedinţă acomitetului de conducere al Societăţii de Cultură Macedo-Român, pe atunci cu sediul în Calea Rahovei (comunicat de Dr. Ionel Zeana).

In iarna anului 1930-1931, Victor Papacostea călătorea cu trenul accelerat de la Iaşi la Bucureşti. In preajma Buzăului, la o depărtare de câţiva kilometri de gară, trenul s-a înzăpezit, din cauza ninsorilor abundente şi a unor puternice viscoliri, care blocaseră circulaţia feroviară. Pe lângă gerul cumplit, călătorii din tren erau expuşi la a suferi de foame şi de sete.

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Parintele Arsenie Boca - Omul lui Dumnezeu

Parintele Arsenie Boca despre durerile oamenilor

"Cine are minte să ia aminte!" (Arsenie Boca)

I. Beteşugurile trupului.

Din trei pricini se îmbolnăveşte trupul:


1. De otrăvuri din lipsa postului.

Carnea este o otravă, şi se mistuie tot cu ajutorul unei otrăvi care este fiara.


2. Din naştere, pentru că fie mama sau tata nu a fost treaz când s-a zămislit copilul. Fugiţi de bărbaţi ca de foc, când sunt ameţiţi de băutură.



3. Din desfrânare, pentru că întrec măsura cuvenită şi încep să-i doară spatele, spinarea, şalele, slăbesc nervii, devin iuţi şi nerăbdători. Toate acestea pentru că nu şi-au înfrânat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care sărăceşte. Aşa şi trupul care şi-a mâncat toată vlaga.

joi, 26 noiembrie 2015

Sfantul Nil despre vremurile din urma: Înfăţişarea oamenilor se va schimba şi nu vei fi în stare să deosebeşti o femeie de un bărbat

O profeţie recunoscută ca fiind a Sfântului Nil, un ascet din Muntele Athos, care a trăit cu 600 de ani în urmă, ne povesteşte despre venirea lui Antihrist şi despre oamenii care vor trăi în ultimele zile:

În jurul anului 1900 lumea va începe să fie de nerecunoscut. Când se va apropia venirea lui Antihrist, mintea omului va fi în întuneric, din cauza patimilor trupeşti, şi atât necuviinţa, cât şi nelegiuirea vor creşte. Atunci nu vom mai recunoaşte lumea. Înfăţişarea oamenilor se va schimba şi nu vei fi în stare să deosebeşti o femeie de un bărbat, din cauza modului ruşinos de a se îmbrăca şi din cauza părului. Oamenii vor fi înşelaţi de Antihrist şi ei vor fi mai răi decât animalele sălbatice. Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi respectaţi, iar dragostea va dispare. Conducătorii creştinilor, arhiereii şi preoţii, vor fi oameni încrezuţi (numai cu câteva excepţii), cu totul necunoscători a ceea ce este bine şi ce este rău, şi astfel toată Tradiţia Bisericii şi a creştinilor se va schimba.

Adevăratul post este cel care te curăță de patimi


luni, 23 noiembrie 2015

Miting anticip (martie 2013) - Mesajul Parintelui Justin

A apărut Revista ATITUDINI Nr. 41 dedicată Bădiei Nicolae Purcărea


Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com
Sumar Revista ATITUDINI nr.41
Comenzi se pot face aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com

joi, 19 noiembrie 2015

Viaţa Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul

Preluare dupa doxologia.ro

Acesta s-a născut într-una din cetăţile Decapoliei, care se numeşte Irinopolis. Tatăl lui se numea Serghie şi era robit de patimile trupului, încât pentru mântuirea lui nicidecum nu purta de grijă. Pe maică să o chema Maria şi era binecredincioasă, iubitoare de Dumnezeu şi de fii, care, fiind rădăcină bună şi frumoasă stâlpare, a odrăslit pe acest mare Grigorie.

Ajungând la vârsta de opt ani, Grigorie a fost dat la carte. După ce s-a nevoit vreme destulă şi a învăţat toate câte i s-au părut că-i sunt de trebuinţă, alerga totdeauna la biserică cu multă evlavie şi toate cuvintele folositoare şi mântuitoare de suflet, câte le auzea, le împlinea şi cu fapta, ca un cunoscător şi înţelept. Apoi, înălţându-şi mintea la cele cereşti, a urât cu totul cele pământeşti, iar de trup nici o grijă nu purta. Şi nu mânca nicidecum bucate bune şi scumpe, ci simple şi puţine, cât să împlinească nevoia trupului, deşi îl sileau părinţii să mănânce şi să se veselească împreună cu dânşii. Dar fericitul nicidecum nu voia, ci mai mult se îndeletnicea cu cititul dumnezeieştilor Scripturi, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, de unde totdeauna adăpându-se, şi-a dat rodul la vremea sa, după cum se va arăta mai departe.

luni, 16 noiembrie 2015

Sfantul Paisie de la Neamt: Înfrânarea limbii este semnul omului înțelept

Cine îşi reţine şi îşi înfrânează limba, acela îşi înfrânează şi trupul. Cine îşi stăpâneşte limba, va scăpa de orice rău ce provine de la limbă. Limba este un rău neînfrânat. Mulţi au căzut de ascuţişul săbiei, dar mai mulţi din cauza limbilor, pentru că limba este sabie cu două tăişuri, care pe nesimţite înjunghie trupul şi sufletul vorbăreţilor în deşert din adunările deşarte. 

O, limbă, duşmanul evlaviei mele. O, limbă, pierzătorul meu şi duh satanic. Cu mare greutate făureşte omul lăcaşul duhovnicesc (mântuirea) iar tu, limbă, cu un singur cuvânt într-un ceas îl dărâmi şi-l nimiceşti. Omul înţelept urmează tăcerea.

duminică, 15 noiembrie 2015

Parintele Arsenie Boca – Invatatura despre post

Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. 

Parintele Arsenie Boca - Despre lupta postului cu relele

Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastra Despre lupta postului cu relele - Cuvant tinut in Sfanta Biserica in ziua de 22.02.1942

Dintre toti cei care au avut de la Dumnezeu o slujba catre oameni chematorii la pocainta au fost cei mai curajosi caci toti au acoperit chemarea cu viata recunoscandu-se intre pacatosi cei dintai si daca a fost nevoie i-au chemat la pocainta cu pretul vietii lor. Caci cuvantul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu si ucigas de rele. Toti au vorbit tare si rascolitor de viata, de suflet. V-am spus acestea ca sa va deprindeti cu chemarea la pocainta si cu felul ei de a fi, ca sa razbata si-n urechile surzilor.

Din cuvantul trecut va aduc aminte ca sa afle toti ca nu vor fi spovediti si impartasiti la manastire decat cei ce de aici inainte vor tine posturile asa cum sunt randuite de Biserica. Parintii ne-au nascut din trup iar Biserica din apa si din Duh; si mai mare este nasterea duhovniceasca a Bisericii decat nasterea trupeasca a parintilor. De la nasterea duhovniceasca - Botezul - am primit pe ingerul pazitor tot in Biserica - de aceea se boteaza copii mici, orice ar zice altii - care sa ne apere de toata primejdiavazuta si nevazuta.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Parintele Gheorghe Calciu: "Într-o lume de negaţie, Biserica lui Hristos nu poate decât să fie detestată"

Astăzi lupta împotriva Bisericii ortodoxe este mai puternică şi devine mult mai generală cuprinzând toate aspectele sociale. Cum putem noi care încă nu avem rugăciunea care ne-aţi descris-o să ajutăm pe cei din jurul nostru care sunt compleşiţi de acest curent anti-ortodox?

Răspuns: [..] Într-o lume de negaţie, Biserica lui Hristos nu poate decât să fie detestată. Lotul nostru al creştinilor este suferinţa. Să nu fugim de ea ! 

Însă în această luptă trebuie să afirmăm adevărul credinţei, dacă nu-l afirmăm, suntem oameni care nu iubim cu adevărat Biserica noastră; să nu ne temem de atacurile vrăjmaşului au fost altele mai grozave… nu a fost atac mai dur sau mai criminal decât atacul comunist. Rugăciunea este suficientă, postul, mărturisirea păcatelor şi iarăşi rugăciunea.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa ( în cadrul unei conferinţe cu tinerii )

Omul în fața lui Dumnezeu - Slujba

vineri, 13 noiembrie 2015

Ortodoxia în România

Cuviosul Gavriil Georgianul, Mărturisitorul cel nebun pentru Hristos (+1995)


Monk-Gabriel-5
Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania.

ÎNTRE NEBUNIA PENTRU LUME ŞI NEBUNIA PENTRU HRISTOS


Lumea nu mai este ca altădată sau, mai bine zis, parcă niciodată n-a fost chiar aşa. Că nebuni au fost dintotdeauna, fiecare cu nebunia lui, dar acum, cel puţin în perspectiva a ceea ce se reflectă pe micile ecrane (şi chiar în anumite legislaţii internaţionale), nebunia s-a generalizat. Va fi oare acesta sentimentul dominant al omului care de acum înainte se va strădui să rămână cu orice risc în limitele normalităţii şi ale bunului-simţ, dacă nu chiar în lăuntrul dreptarului vieţii creştine?

Contrastele sunt din ce în ce mai puternice pentru a mai putea fi contestată evidenţa lor. Şi ne aflăm abia la începutul unei noi ere româneşti a (auto)cenzurii limbajului şi gândirii corectate politic. Tot mai pregnant se simte presiunea de-a te conforma unor stereotipuri de gândire şi acţiune prestabilite undeva, în laboratoare psihologice şi în fabricile miturilor contemporane de la Hollywood. E de ajuns ca oamenii să vadă un lucru pe micul ecran de-o sută de ori, ca să spună: „Altfel nu se mai poate!” și „Aşa e astăzi lumea!”. Aşa că, de vrei să faci una sau alta, după cum îţi dictează bunul-simţ, rişti să fii avertizat: „Daʼ ce, eşti nebun?!”, fie doar sugerat sau şoptit, fie în glumă, fie cu ton ameninţător.

joi, 12 noiembrie 2015

Sfinții Martiri și Mărturisitori năsăudeni. Un om în vârstă de 104 ani, tras pe roată pentru că a REFUZAT să se treacă la catolicism


La data de 12 noiembrie a anului 1763, Calendarul ortodox român „s-a îmbogățit” cu 4 noi mucenici. Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu sunt cei patru sfinţi năsăudeni care au fost uciși prin torturi pentru că au apărat credința strămoșească, ortodoxă, a românilor și demnitatea umană. Datorită acestui fapt, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea celor patru martiri în rândul sfinţilor.

„Să nu ucizi”

Primind moarte martirică, Atanasie Todoran și cei împreună cu el şi-au vărsat sângele pentru credinţa strămoşească şi pentru drepturile românilor transilvăneni. Felul în care au murit reprezintă, totodată, o dovadă deslușitoare a faptului că motivele pentru care au refuzat cu atâta îndârjire să se convertească la catolicism, erau bine întemeiate. Sub numele de „creștin”, „frații” catolici au făcut nenumărate crime, de-a lungul istoriei, crime care au fost puse pe seama tuturor creștinilor, implicit a ortodocșilor, deși, aceștia, din urmă, nu s-au abătut, timp de 2000 de ani, de la poruncile biblice, printre care se numără și „Să nu ucizi”.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Parintii de la Schitul Prodromu: "Revolta oamenilor este dirijată de forțe OSTILE țării. Oameni care urăsc poporul român se folosesc de moment pentru a instaura o nouă ordine antihristică"

Preluare dupa ActiveNews

Despre revoltele din ultimele zile au vorbit mulți, mai ales dintre cei plătiți să aibă o opinie pe orice subiect.

Iată însă că vine o voce care avertizează că momentele prin care trece România sunt mult mai grave decât cele din anii' 90.

Este vorba despre vocea părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos.

Schitul Prodromul (adică al Înaintemergătorului) este cel mai cunoscut loc de nevoinţă al monahilor români din Sfântul Munte Athos. Aşezământul se află la capătul răsăritean al peninsulei Athos, în zona pusnicească numită Vigla, între Marea Egee la răsărit şi vârful Athonului la apus. Despre acest lăcaș puteți afla mai multe, accesând acest link.

Aceștia au trimis o scrisoare deschisă către poporul român cel dreptcredincios, având ca temă evenimentele din ultimele zile.

luni, 9 noiembrie 2015

Minuni: Sfântul Nectarie m-a vindecat

De trei ani încheiaţi, domnul Zannis suferea de rinichiul stâng. Doctori, medicamente, raze, controale peste controale... O pietricică cât lintea îl tot chinuia. S-a tratat cu medicamente şi cu felurite leacuri băbeşti, s-a chinuit cât s-a chinuit şi, cu multă răbdare şi luptă, în cele din urmă piatra s-a dizolvat iar omul s-a liniştit pentru un timp.
Dar într-o noapte, din nou îl trezi o durere puternică. De astă dată îl durea rinichiul drept. S-a zvârcolit în pat pînă dimineaţă. Îşi muşca buzele de durere şi-i venea să plângă - ditamai bărbatul - de răul cuţitului pe care-l simţea înfipt în partea dreaptă.Pentru că durerea nu înceta, imediat cum s-a făcut ziuă ai lui l-au dus la clinica Sotirios, ce se găsea pe strada Marni în Atena. I-au făcut o radiografie şi au descoperit că avea la rinichiul drept o piatră de mărimea fasolei. Era într-o zi de luni.
A ajuns la noi prea târziu, nu se mai vindecă. O să-l doară tare. Aşa că o sa-i facem o mică operaţie să scoatem piatra, spuse medicul chirurg, domnul Kafiatsas, soţiei bolnavului, doamna Haricleea.

duminică, 8 noiembrie 2015

Sfântul Ipolit despre vremurile lui antihrist

Sfântul Ipolit, papă al Romei († 269):

“… Mulţi dintre cei care vor asculta Scripturile Dumnezeieşti le vor citi şi vor medita asupra lor, vor şti sa ocolească ispitirea (antihristului). Căci ei vor înţelege clar uneltirile şi înşelăciunea ispitirii sale: ei vor şti să ocolească mâinile sale şi se vor ascunde în munţi şi în crăpăturile pământului, şi cu lacrimi şi inimă înfrântă vor căuta pe Cel Iubitor-de-Oameni, Care îi va smulge din mrejele lui şi-i va mântui de ispitirile grele ale înşelătorului, şi, în chip nevăzut, cu mâna Sa dreaptă îi va acoperi pe ei, pentru că ei, după cuviinţă şi dreptate, au căzut la picioarele Lui.

Să vezi ce post şi rugăciune vor ţine sfinţii atunci! Atrage atenţia şi prin ce timpuri şi zile grele vor trece locuitorii oraşelor şi satelor. Ei vor călători atunci dinspre răsărit spre apus şi înapoi, dinspre apus spre răsărit; vor plânge amarnic si vor suspina; şi când abia se va zori de ziuă, ei vor aştepta să vină noaptea, ca să se liniştească de tulburările lor. Iar când îi va prinde noaptea, ei, zguduiţi de necontenitele cutremure şi uragane, vor aştepta nerăbdători să se arate ziua şi, odată cu ea, să-i răpună moartea, oricât de grea.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Parintele Justin - Crestinul si revolutiile

Marsul distrugatorului sau planurile luciferice de a distruge lumea

Preluare dupa Saccsiv
In loc de introducere
Problemele lumii de astazi sunt de o gravitate extrema, nemaiintalnita; niciodata nu s-au ivit astfel de dificultati. Cauza lor este una: lucrarea antihristica a duhurilor necurate aliate solidar cu oameni fara Hristos, acum – la sfarsitul mileniului doi si inceputul mileniului trei. Cel mai slab punct este acela ca omenirea nu mai lupta, iar cei cativa despre care se stie ca totusi mai lupta (in miscarea antiglobalismului) nu stiu de fapt cu cine lupta, pentru ca, dupa cum se va vedea, dusmanul este stapanul minciunii si al diversiunii. Oameni cu sufletul vandut demonilor s-au urcat cu ajutorul lui Lucifer la carma omenirii si sunt la un pas de a o supune desavarsit, nevazut si in secret.

luni, 2 noiembrie 2015

Sfantul Paisie Aghioritul: SĂ NU PLANIFICĂM COPIII

„Trebuie să avem încredere absolută în Purtarea de grijă dumnezeiască şi, ca să zic aşa, să nu planificăm copiii, fiindcă pe copii îi dă Dumnezeu, şi numai El ştie câţi copii să dea – El, şi nimeni altcineva. 

Ce-i drept, unii se hotărăsc, pentru că viaţa a devenit grea, să aibă doar un copil, şi de aceea se păzesc. Totuşi, acesta este un mare păcat, căci creştinii cu pricina arată că îşi rânduiesc viaţa – cred ei – mai bine decât le-o rânduieşte Dumnezeu. Fiind mândri, subestimează Purtarea de grijă dumnezeiască – or, Dumnezeu vede şi dispoziţia sufletească, şi situaţia economică a acestor creştini, vede şi multe altele pe care noi nu le vedem şi nu le ştim. Şi dacă familia este săracă şi de-abia îi ajung mijloacele materiale ca să întreţină un singur copil, Cel care ştie toate Se poate îngriji şi de întărirea economică a familiei.” (…)

Multora, Dumnezeu nu le dă copii tocmai ca din această pricină să-i iubească pe toţi copiii ca şi cum ar fi ai lor…

Sfantul Valeriu Gafencu: Numai în Hristos totul e adevărat, bun și folositor

Spiritul și viziunea materialismului ateu pervertesc toate valorile, căci le pun în serviciul egoismului și tiraniei. Este dovada că valorile umane nu sunt absolute prin ele însele, ci prețuiesc în funcție de duhul, sensul și măsura în care sunt folosite. 

Numai în Hristos totul e adevărat, bun și folositor. În afara Lui, totul este dezastru. (Sfantul Valeriu Gafencu)

Simpozionul duhovnicesc in memoria Parintelui Justin - Manastirea Paltin, 7 februarie 2015

duminică, 1 noiembrie 2015

Maica Domnului „contabilizează” pe toţi cei ce merg în Sfântul Munte Athos

In anul 1980 Părintele Andrei, fost stareț al Mănăstirii Sfântul Pavel, se afla la metocul mănăstirii, la Monoxilitis, la intrarea în Sfântul Munte, unde se văd trei stânci (tris adelfia).

Într-una din zile, Părintele Andrei, coborându-se la malul mării să adune lemne, a văzut o femeie în negru stând pe o piatră şi având în mână trei cărți. Dar ochii părintelui erau ținuți să nu înțeleagă că este Maica Domnului. Când a văzut-o, părintele Andrei a rămas nedumerit. S-a apropiat de ea și a întrebat-o: „Cine ești și ce faci aici? Poate ai nevoie să te ajut cu ceva!”. Atunci Maica Domnului i-a zis: „Eu sunt Stăpâna acestor locuri. Într-o carte îi scriu pe cei care vin în Sfântul Munte și rămân pentru totdeauna, în a doua pe cei care vin și se nevoiesc un timp, apoi pleacă, iar în a treia pe cei care doar vizitează și pleacă”.

Părintele Andrei a privit-o nedumerit și luându-și lemnele a plecat spre casa unde locuia. S-a dus apoi în bisericuță să-și facă Vecernia. Când s-a uitat la icoana Maicii Domnului a tresărit: avea același chip ca femeia pe care o întâlnise. Atunci i s-a deschis mintea și a înțeles vedenia. A ieșit în grabă din biserică și a plecat spre mare. Când a ajuns, nu a mai găsit-o. Cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să i se arate din nou. Pe când se ruga a simțit o mireasmă foarte plăcută, dar pe Maica Domnului nu a mai văzut-o.

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Mărturisitorii Ortodoxiei din lagărele şi temniţele comuniste

La "Canalul morţii", a fost decimată cea mai mare parte a elitei neamului românesc.1 Lagărul de la Poarta Albă, adăpostea peste 10.000 de oameni.2 Aici s-a format o brigadă specială pentru tortură şi nimicire, numită brigada "Haş", în care erau adunaţi toţi preoţii din colonie. În această brigadă erau circa 80 de preoţi, dintre care un preot romano-catolic, trei greco-catolici şi în rest toţi erau preoţi ortodocşi.

C. Baciu, "Brigada "Haş":... În mijloc o baracă în sârmă tot ghimpată, / De-un temnicer păzită, în post ca de ostaş; / Aici sunt strânşi "bandiţii" şi preoţimea toată / Din neagra colonie numiţi brigada "HAŞ".4

Preoţii au fost închişi "pentru Biserica lui Hristos".5 Sinistra existenţă a acestor brigăzi de preoţi, a fost o dovadă că Biserica s-a împotrivit regimului ateu comunist şi că ura ateee a lovit în slujitorii credinţei creştine pe care comuniştii doreau să o desfinţeze. În anul 1951, la Canal se aflau 3000 de preoţi.

Parintele Arsenie Boca: "Neascultând învăţătura dreptei credinţe şi a vieţii în Dumnezeu, îşi strică mintea cu părerile lor"

Este un duh vrăjmaş care întunecă minţile oamenilor şi îi răscoală pe unii împotriva neputinţelor omeneşti ale păstorilor, dându-le impresia că nu sunt obligaţi să asculte de ei (de preoţi), fiindcă au păcate. 

Iisus nu a avut nici un păcat şi, cu toate acestea, ce puţini L-au ascultat! Este un cerc vicios, în care se încurcă sufletul multora, a prea multor oameni: cercul rătăcirilor. Aceştia, din anumite “mo tive”, nu vor să asculte de preoţii Bisericii. Drept aceea, neascultând învăţătura dreptei credinţe şi a vieţii în Dumnezeu, îşi strică mintea cu părerile lor. 

Aşa se cufundă în păcate, din neascultare. Omul se întunecă dinspre adevăr şi ia rătăcirea de bună. Unii se trezesc că au trăit în rătăcire. Vrăjmaşul, de care prin amăgire au ascultat, nevrând să-i piardă din gheare, le pune înainte neputinţele oamenilor, ale slujitorilor legali ai Bisericii, acoperindu-le darurile şi harurile. Şi aşa îi duce de minte, să-şi facă singuri “credinţa”, care trece peste taina pocăinţei, administrată valid exclusiv prin preoţi şi arhierei, indiferent de neajunsul lor de oameni.

Parintele Arsenie Boca

Părintele Justin: „Să nu risipim turma!” Controlul total şi închisoarea invizibilă

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?

Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

vineri, 30 octombrie 2015

Pr. Mihai-Andrei Aldea: E greu să crești copii astăzi

Spune cineva, apropo de afirmaţiile Părintelui Arsenie Boca împotriva avorturilor:"E foarte greu in zilele noastre sa crestem un copil,asa ca nu e de mirare ca romanii nu fac copii..."

Răspunsul meu către cei care gândesc aşa:

Desigur, era mult mai uşor să creşti un copil în secolele XIII-XVIII, când omul trăia între năvala tătarilor, invazia ungurilor, incursiunile polonezilor, atacurile turcilor, jafurile tâlharilor, loviturile grindinei şi furtunilor; pe atunci era şi mai uşor să găteşti ori să faci alte treburi casnice, doar nu aveai frigider, nici magazin din care să cumperi ceva, apa se aducea cu găleata, lemnele cu spatele sau căruţa, focul se făcea cu greu - nici chibrituri nu erau! - iar geamuri de sticlă nu se pomeneau. Hainele se făceau în casă, din lâna sau inul muncite de femei. Mobila era făcută de bărbat, cu multă osteneală. Şi tot aşa. Trai pe vătrai, cum s-ar zice, nu ca astăzi, când o ducem atât de greu!

miercuri, 28 octombrie 2015

Căminul de copii de la Manastirea Paltin Petru Vodă emisiune Est Tv, Piatra Neamț

Sfântul Dimitrie al Rostovului: In trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri: pentru necurăţie, pentru necredinţă şi pentru defăimare

Fiindcă mulţi sunt supăraţi şi tulburaţi de gânduri rele, iar mai mult de cele hulitoare pe care vrăjmaşul le aduce, drept aceea de folos ne este să le cunoaştem şi să le deosebim când sunt spre păcat şi când nu. Să ne deprindem a ne tămădui de ele şi să le izgonim. Că în trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri: pentru necurăţie, pentru necredinţă şi pentru defăimare. Asupra acestor tulburări, doctoria este în acest fel.

Mai întâi, trebuinţă este să ştim că a avea gânduri rele nu este nici un fel de păcat atunci când mintea şi voia omului nu se unesc cu aceste gânduri şi, mai ales, când le şi urăsc şi nu le vor.

marți, 27 octombrie 2015

Sfantul Dimitrie cel Nou sau Basarabov

Preluare dupa crestinortodox.ro

„Lăudaţi pre Domnul întru Sfinţii Lui”

Prăznuim astăzi pomenirea cea de peste an a Sfântului Dimitrie cel Nou sau Basarabov, ale cărui sfinte moaşte odihnesc aici, în Catedrala Patriarhiei noastre. Cine a fost acest sfânt? Când şi cum a trăit? Ce fapte de seamă a făcut, pentru a fi cinstit astăzi de milioanele de credincioşi de pe întinsul ţării noastre şi al Bulgariei vecine? Răspunsul îl vom avea dacă vom asculta istoria vieţii lui, din care vom desprinde şi învăţătura cea de folos pentru sufletele noastre.

De mult, acum vreo șase-șapte sute de ani în urmă, pe vremea când românii şi bulgarii alcătuiau o singură împărăţie, într-un sat mic şi sărac de dincolo de Dunăre, numit Basarabov, trăia un tânăr cu numele de Dimitrie. Era fiul unor părinţi sărmani, dar încă de mic strălucea prin smerenia, curăţia sufletească, nevinovăţia, bunătatea şi blândeţea lui. Crescând cu anii, s-a făcut păzitor de vite: păzea pe câmp vitele satului, ducându-le la păşune. În liniştea câmpului, pe malurile înverzite ale râului Lom, care curgea pe acolo, tânărul Dimitrie se gândea des la Dumnezeu, Făcătorul a toate, şi la cuvintele Sfintei Evanghelii pe care le auzea citindu-se Duminica în biserica satului. Avea un suflet blând, delicat şi plin de gingaşe simţiri. Era bun şi milostiv şi cu oamenii şi cu vitele pe care le păzea. Ca un bun păstor, le ducea totdeauna la păşunea cea mai grasă şi la apa cea mai limpede, mânându-le din urmă cu vorbe blânde. Dacă vreuna se răzleţea din turmă, o readucea înapoi cu dragoste şi răbdare. Aducea uneori în sat şi vitele rătăcite ale altora, care nu-i fuseseră încredinţate spre pază.

luni, 26 octombrie 2015

In cine nu Se poate odihni Duhul Sfant?

În cei ce mănâncă până la îmbuibare. În cei ce dorm mult. În cei spurcați și desfrânați. În cei ce vorbesc mult. În cei gălăgioși și cei ce iubesc zgomotul. În cei ce fumează sau sunt împătimiți de vicii grele. În cei ce trăiesc numai cu glume și râd cu lacrimi. În cei mândri și neînduplecați. În cei ce iubesc să facă rău altora. 
În cei ce nu iubesc pe Dumnezeu și lucrurile sfinte. În cei ce înjură. În cei ce stau nepăsători față de suflet. În cei ce nu au gândurile îndreptate spre Dumnezeu. În cei vicleni. În cei nemiloși. În cei ce poartă ură și sunt plini de dușmănie. În cei ce trăiesc doar pentru trup. 

În cei ce nu iubesc pacea. În cei răzbunători. În cei ce judecă aspru pe alții. În cei ce înșală și nedreptățesc pe săraci. În cei răi. Duhul Sfânt Se odihnește numai în inimile blânde, curate, smerite, tăcute, milostive, virtuoase, în stomacurile goale și postitoare și în oamenii care fac nevoință.

Elena J. https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

duminică, 25 octombrie 2015

Parintele Arsenie Boca - Vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei

DUHURILE RELE

Existenţa lor e afirmată de Iisus; e confirmată de Biserică, şi împotriva lor s-au luptat toţi sfinţii. Demonii există real: sunt ceata îngerilor căzuţi în sfatul lui Lucifer, începătorul trufiei, vrând a fi el mai presus de Dumnezeu.

Dracii nu sunt idei sau sentimente neobişnuite, sau stări de nervi, căci acestor păreri le punem precis întrebarea: ce a intrat în turma de porci de s-a înnebunit toată şi s-a aruncat în mare? - Au intrat ideile, sentimentele sau vreo stare colectivă de nervi?!

Dacă admitem Noul Testament şi întreita mărturie a evangheliştilor sinoptici, atunci trebuie să admitem că ei sunt fiinţe spirituale decăzute şi antrenând decăderea. Ca fiinţe spirituale intră fără piedecă şi trec prin materia vie sau moartă a lumii văzute. Pot intra în oameni, şi încă legiuni de duhuri.

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Sfaturi duhovnicesti de la Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Atunci când îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul şi nădejdile noastre, îl obligăm într-un anume fel să ne ajute. Atunci când omul primeşte cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută, în timp ce, dacă lucrează în partea stângă, se chinuieşte, se topeşte, se zăpăceşte.

– Părinte, mă neliniştesc atât de mult atunci când am de rezolvat o problemă, încât nici nu pot dormi.

– Problema ta sufletească sunt gândurile cele multe. Dacă nu ai avea aceste gânduri de multe feluri, ai putea da mult mai mult atât în ascultarea ta, cât şi în nevoințele tale duhovniceşti. Ascultă un mod de a evita gândurile cele multe: Când îți vine în minte o treabă pe care va trebui, de pildă, să o faci mâine, să-i spui gândului: „Treaba aceasta nu este pentru astăzi; mă voi gândi la ea mâine”.

Omul în fața lui Dumnezeu - Maica Domnului și sfinții

vineri, 23 octombrie 2015

Arhimandritul Emilian Simonopetritul: Căsătoria, Taina cea mare

Casatoria, Taina cea mare – Predică ţinută în biserica Sfântului Nicolae din Trikala, Grecia, la 17 Ianuarie 1971, de Arhimandritul Emilian Simonopetritul* – Muntele Athos

Nimeni nu va tăgădui că cea mai însemnată zi din viaţa unui om, după naştere şi botez, este cea a nunţii. De aceea, nu este surprinzător faptul că mişcările contemporane lumeşti şi instituţionale au ca scop anume nimicirea preacinstitei şi sfintei taine a cununiei. Pentru mulţi, căsătoria este doar un prilej de plăceri şi distracţii. Viaţa, însă, este un lucru serios. E o luptă duhovnicească, un urcuş înspre un ţel – cerul. Punctul cel mai crucial şi mijlocul cel mai însemnat al acestui urcuş este căsătoria. Nimănui nu îi este îngăduit să se ferească de legătura căsătoriei, fie că va face o nuntă de taină (mistică), dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu [în monahism], fie că va face o nuntă de sfinţire (sacramentală) cu un partener de viaţă.

joi, 22 octombrie 2015

Parintele Paisie Olaru unui ucenic, dupa adormirea sa: "Luati seama ca tare este scump Raiul si tare este greu de ajuns la Rai"

“In zorii zilei de 18 octombrie 1990, marele duhovnic Paisie Olaru, in varsta de aproape 94 de ani, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, insotit de doi din ucenicii sai apropiati.

Dupa 40 de zile, savarsindu-i-se toata randuiala cuvenita, unul dintre ucenicii sai apropiati se ruga noaptea singur in chilia Parintelui Paisie. De oboseala, a atipit putin in genunchi, si l-a vazut pe batranul imbracat cu rasa, cu schima si epitrahil, stand la marginea patului sau, cu crucea in mana, unde zacuse in suferinta sase ani de zile, si plangand. Ucenicul intristat, i-a sarutat crucea si mana, si l-a intrebat: ‘De ce plangi, Parinte Paisie? Te doare ceva?‘.

Iar el i-a raspuns: ‘Nu dragii mei. Dar daca voi nu plangeti, plang eu pentru voi, ca tare este greu de ajuns la Rai. O, cata nevoie si cata frica are sufletul atunci! Si daca nu plangi tu pentru tine aici, cine sa te planga dupa moarte?

marți, 20 octombrie 2015

De ce ii este frica diavolului cel mai mult

Odată, pe când fericitul Ioan Bostrinul se afla cu treburi în Antiohia Siriei, au fost duse la el 4 femei demonizate, care spuneau multe, fiind înrâurite de diavoli.

Ioan, ascultându-le, le-a întrebat despre diferite lucruri, cum ar fi căderea demonilor din rai, despre fructul pe care l-a mâncat Adam, despre şarpe şi altele, pe care nu le vom spune aici, din pricina slăbiciunii multora. Însă, pe două dintre acestea, care sunt spre zidirea sufletului, le vom povesti în continuare.

- Vă e frică de rugăciunea împărătească „Tatăl nostru”, de Psalmul 90 „Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui-Preaînalt” şi de „Cu noi este Dumnezeu” al proorocului Isaia?

Despre rugăciunea lui Iisus din Pelerinul Rus

Măreţia rugăciunii lui Iisus se descoperă în însăşi forma ei care este alcătuită din două părţi: prima, care cuprinde cuvintele „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu” ne duce cu mintea la istoria vieţii lui Iisus Hristos sau, după cum spun Sfinţii Părinţi, „prescurtează în sine întreaga Evanghelie”, iar partea a doua, adică „miluieşte-mă pe mine păcătosul”, ne pune înainte istoria neputinţei şi păcătoşeniei noastre.

Astfel stând lucrurile, am băgat de seamă că nu poţi rosti într-un chip mai înţelept, mai adânc şi mai bine dorinţa şi cererea unui biet suflet păcătos şi smerit decât prin cuvântul: „miluieşte-mă”. Nici un alt cuvânt nu este atât de rotunjit şi plin ca acesta. Dacă, de pildă, am spune: „Iartă-mi păcatele”, „Slobozeşte-mi fărădelegile”, „Îndepărtează-mi nelegiuirile”, toate acestea ar scoate la iveală o simplă cerere de izbăvire de pedeapsă, care nu e decât urmarea unei sfioase temeri şi a unui suflet lăsător. Pe câtă vreme cuvântul „miluieşte-mă”, nu exprimă numai simpla dorinţă de a primi cele cerute sub imboldul fricii, ci înfăţişează un strigăt de adevărat fiu al dragostei, care nădăjduieşte spre mila lui Dumnezeu şi care îşi recunoaşte cu toată smerenia neputinţa în ce priveşte tăierea vrerii şi veghea duhovnicească asupra noastră înşine.

duminică, 18 octombrie 2015

Părintele Paisie Duhovnicul

Viata Parintelui Paisie Olaru

Cuvinte de aur ale Parintelui Paisie Olaru: "Dacă nu cerem iertare şi nu iertăm, în zadar aşteptăm Paştele!"


El a zis: "Eu sunt calea şi viata
Eu sunt păstorul cel bun 
Eu sunt usa oilor 
Eu sunt lumina lumii 
Eu sunt pâinea cea din cer."

Aşadar: - strâmtă este calea care duce la viaţă,
- păstorul cel bun sufletul şi-l pune pentru oi;
- cel ce nu intră prin uşă este fur şi tâlhar;
- aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor;
- cel ce mănâncă Trupul meu are viaţă veşnică; 
- să nu cauţi înapoi ca femeia lui Lot ;
- să nu sari peste gardul Sfinţilor Părinţi ;
- să fii ca o lumină, nu sub obroc, ci pe masă;
- să hrăneşti oile cu cuvântul lui Dumnezeu;
- să nu fii năimit, ci adevărat păstor;
- să ne pomeneşti la rugaciunile frăţiei tale.


Despre aproapele şi legătura cu el

Să-l socoteşti pe aproapele tău mai bun decât tine, să-i ceri sfat în loc să-i dai tu, iar lipsurile lui să i le completezi cu dragostea ta. Fă aceasta şi te mântuieşti.

Să vă păziţi să nu auziţi, nici să vedeţi slăbiciunile altora, ci numai şi numai păcatele voastre...

Niciodată să nu scoţi la iveală vorbele auzite şi să nu faci răzbunare, că nu-i creştineşte. Ci să vezi şi să nu vezi; să auzi şi să nu auzi.

Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti.

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Din efectele cardului de sanatate

cristi o. said, on octombrie 17, 2015 at 1:15 am

@tataia
Un caz real: persoana in varsta, cumsecade, cu greutati in viata, cu scoala, dusa la biserica… La inceput a inteles si n-a luat cardul de sanatate. Apoi, de frica si de gura copiiilor (intelectuali…) se duce, sta la coada pana ii vine rau si ia cardul… Incep diverse „mici” necazuri in familie, starea sanatatii mai face un pas in jos, apar neintelegeri cu o parte din copii… Incep sa se imbolnaveasca si din copii, vine mai rar la biserica desi face eforturi. Etc. Recent, i-am trimis o brosurica ce atragea atentia asupra pericolului ecumenist. Toti care n-au card, chiar si cei mai obtuzi, au priceput tot ce scria acolo. Persoana in cauza s-a fortat s-o citeasca, de mai multe ori, nu se putea concentra deloc si intr-un final, dupa ce a reusit s-o citeasca, mi-a returnat-o spunand ca n-a putut intelege absolut nimic din ce era scris! – N.B.: Aceasta persoana era obisnuita sa citeasca frecvent rugaciuni, unele chiar lungi si mergea la biserica mult mai des ca mine. Concluzia e simpla: cu cipul, codurile de bare si cardurile – vin si parazitii incornorati la pachet… De vreme ce tulbura mintea omului in asa masura ca nu-ti vine a crede ce salturi uriase fac unii de la o gandire logica la o gandire de-a-ndoaselea ori lipsita de logica…

Preluat din grupul de Facebook "Ingerul Digital"

vineri, 16 octombrie 2015

Manuscris din secolul al III-lea – cea mai veche dovadă scrisă că poporul creştin se ruga Maicii Domnului

Foto: Oana Nechifor
Încă din primele zile ale religiei creştine a existat conştiinţa faptului că Maica Domnului este mijlocitoarea noastră în faţa Sfintei Treimi. Icoane ale Fecioarei Maria sunt menţionate în documentele şi scrierile creştine din primele patru secole, provenind atât din Răsărit, cât şi din Apus. Pe lângă icoanele Născătoarei de Dumnezeu au existat şi alte mărturii prin care ne este demonstrat că Sfânta Fecioară era invocată în rugăciunile creştinilor din primele secole creştine, cu mult înainte de Sinodul III ecumenic de la Efes, care a stabilit dogma mariologică în învăţătura creştină. O astfel de mărturie este cea mai recentă descoperire din Egiptul actual.

joi, 15 octombrie 2015

Culmea cinismului! Guvernul a decis ca un imigrant musulman să primească cu 25% mai mult decât pensia medie din România

La presiunile Comisiei Europene şi Berlinului, România va trebui să primească anual cote obligatorii de imigranţi musulmani. România trebuie să-i întreţină pe imigranţi cu cazare, masă şi plata îndemnizaţiilor lunare. Guvernul a aprobat miercuri în sedința de guvern un proiect de lege conform căruia fiecare solicitant de azil trebuie să primească, lunar, 1.117 lei în sezonul cald și 1.185 lei în sezonul rece.

Suma este cu circa 25 la sută mai mare decât pensia medie din România, estimată de Institutul Naționalde Statistică la 890 lei. La extreme se afla din nou Bucurestiul, cu o pensie medie de 1121 lei, si judetul Giurgiu, unde pensia medie a fost de doar 711 lei.

Mesajul fratelui preotului Emanuel Oros, reținut în Grecia pentru complicitate la furtul moaștelor Sf Haralambie: ”Trăim vremurile cele din urmă!!!!”

Preluare dupa Vocea Transilvaniei
Fratele preotului sătmărean Emanuel Oros, unul din cei trei preoți reținuți în Grecia pentru complicitate la furtul moaștelor Sf Haralambie, acuză Patriarhia că s-ar fi dezis prea repede de cei trei, fără a face o minimă verificare a acuzelor.
Adrian Oros consideră că Patriarhia trebuia să se documenteze şi să ţină cont că s-ar putea să-i acuze fără a avea la bază argumente reale pe preoți.
Trei preoţi din Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului au fost suspendaţi de la slujire, după ce au fost arestaţi în Grecia, pentru că ar fi furat mâna Sfântului Haralambie de la o mănăstire.
Cei trei preoţi, din Satu Mare, erau, cu un grup de aproximativ 40 de persoane, în pelerinaj în Grecia, organizat de o firmă din Deva, potrivit unor surse oficiale.
sursa foto: crestinortodox.ro
sursa foto: crestinortodox.ro

Redăm în continuarea mesajul transmis de fratele preotului Emanuel Oros

Cuvintele părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, încep să prindă contur în viaţa creştinului român şi chiar în sânul Bisericii Ortodoxe. Astăzi trăim momentele cele din urmă, dragostea şi iubirea de aproapele este înlocuită cu ura şi cu dispreţul faţă de semeni, răzbunarea domină în războiul cel nevăzut cu iertarea, pacea este zguduită de multitudinea de frământări care ne marchează prezentul, adevărul, toleranţa, respectul şi recunoştinţa au dispărut din dex-ul moralităţii noastre umane şi totuşi, există oameni cu sufletele nealterate de această prigoană care se dezlănţuie împotriva ortodoxiei, care reacţionează atunci când constată că nedreptatea începe să domine o lume a minciunii şi în care adevărul îmbracă haina celui mai mare pericol. Nici nu ştim ce este mai grav : a reacţiona în momentul în care drepturile fundamentale şi spirituale ale omului sunt încălcate sau a tolera, pentru a nu trăi consecinţele pe care le-a trăit martirii noştri? Desigur, a tolera este sinonimul acceptării şi deci, devenim una cu cei care ne prigonesc.