joi, 31 august 2017

Istoria Sfântului Brâu al Maicii Domnului

"Prea Sfântă Curată și Neîntinată Fecioară, urcându-te la ceruri, cu mâna ta ai dăruit Apostolului Toma, Preasfântul tău Brâu”, psalmodiază Biserica în troparul sărbătorii Punerii în raclă a Cinstitului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Două femei evlavioase din Ierusalim au făgăduit că vor păstra cinstitul Brâu. Maica Domnului, cu puțin înainte de adormirea sa, i-a cerut Sfântului Evanghelist Ioan să împartă acestora și cele două veșminte ale sale. Misiunea de păstrare, din generație în generație, a continuat-o o fecioară evlavioasă ce provenea din această familie.
Aducerea Sfântului Brâu la Constantinopol

marți, 29 august 2017

Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu naşterea, tot aşa i se cădea să fie înainte şi cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Astfel a propovăduit venirea Domnului şi sufletelor care erau ţinute în iad ale sfinţilor strămoşi, căci acum S-a arătat în lume Mesia Cel aşteptat. Şi precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.

vineri, 18 august 2017

Arhimandrit Serafim Alexiev: Prin neosândirea aproapelui dobândim îndrăzneală în rugăciune

O altă roadă a neosândirii pline de virtute este dobândirea rugăciunii celei pline de îndrăzneală.
Mulți se vor întreba: „Dar ce legătură poate să existe între neosândire și rugăciune?”. Legătura este adâncă și binecuvântată. Stăruiți în ascultarea către Hristos de a vă înfrâna de la osândire și veți vedea cât de ușor veți dobândi mai mare îndrăzneală și mai puternică încredere în rugăciunea voastră!
Experiența demonstrează că cel nesupus lui Dumnezeu nu are nici rugăciune, nici îndrăzneală. Aceasta este lesne de explicat. Precum copilul neascultător, care tocmai și-a supărat părinții, nu are îndrăzneală să-i roage să-i cumpere un lucru mult dorit de el, tot astfel și sufletul nesupus lui Dumnezeu al celui osânditor nu poate să se ridice cu îndrăzneală la rugăciune. Ascultă de Dumnezeu, ca și Dumnezeu să te asculte! Împlinește marea poruncă a neosândirii, și Dumnezeu cu îndurare îți va împlini rugăciunea și, ceea ce este mai important, la înfricoșătoarea Judecată nu te va mai osândi!

(Arhimandrit Serafim AlexievTâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2011, p. 328) via doxologia.ro

miercuri, 16 august 2017

Miting împotriva obligativității vaccinării - Cuvantul lui Virgiliu Gheorghe

Balada Sfintilor Martiri Brancoveni

Viata Sfantului Iosif de la Varatec

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfantul Iosif de la Varatec este pomenit de Biserica Ortodoxa pe data de 16 august, numarandu-se in randul sfintilor cuviosi romani ce au stralucit in Tinutul Neamtului, binecuvantat de Dumnezeu cu multe vetre monahale. Prin viata sa sfanta, prin tot ceea ce a invatat si lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pilda de traire intensa a Evangheliei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, ctitor si duhovnic renumit al Manastirii Varatec, parinte adevarat pentru mireni si monahi si bun organizator al vietii manastiresti, Sfantul Cuvios Iosif a ramas in memoria vie a locului cu supranumele "Pustnicul”.

Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania, in sanul unei familii de oameni traitori ai dreptei credinte. Familia cuviosului face parte din grupul acelor familii care s-au mutat insa in Molodova din cauza numeroaselor persecutii la care erau supusi romanii ortodocsi din Transilvania de catre exponentii dominatiei austriece si ai uniatiei. Inca de tanar, a hotarat sa urmeze calea vietii monahale. Devine ucenic al Sfantului Paisie Velicicovschi, pe cand acesta se afla la Manastirea Dragomirna. Urmandu-l pe parintele sau duhovnicesc la manastirile Dragomirna, Secu si Neamt, Cuviosul Iosif s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza mintii, infranarea, postirea, privegherile si rugaciunea mintii. Atat tunderea in monahism, cat si taina hirotoniei intru preot le-a primit in Manastirea Neamt.

Documente ale vremii arata ca pe la anul 1779, Cuviosul Iosif era indrumator duhovnicesc la Schitul Pocrov de langa Manastirea Neamt, si povatuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului si Durau.

Cum au tăiat turcii pe Vodă Brâncoveanu şi pe feciorii lui

15 august 2014 – 300 de ani de la Moartea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei
Trei luni şi jumătate l-au chinuit Turcii, cu fel si chip de munci, pe Vodă Brâncoveanu; l-au strâns in cătuşe de fier, i-au făcut tăieturi la cap şi la mâini, l-au ars pe piept cu cleşte înroşit în foc şi când au văzut că nu mai pot scoate nimic de la el, au hotărât să-l omoare, mai ales că pârâşii din țară nu încetau să întetească pe Turci la acest lucru.
Era in ziua de Săntămăria Mare, 15 August. În tară credincioşii inăltau rugăciuni in bisericile Brâncoveanului pentru măntuirea ctitorului şi binefăcătorului lor, iar la Tarigrad, în temnită, Vodă Brâncoveanu şi cu toată casa lui rugau fierbinte, în genunchi, pe Maica Domnului să-i scape din chinuri şi urgie. Dar iată că portile grele ale temnitei se deschid şi mai multi slujitori turci le poruncesc să-i urmeze. Istoviti de chinuri şi de suferinte şi incărcati cu lanturi, cu capul descoperit, cu picioarele goale şi numai în cămăşi Vodă Brâncoveanu cu Doamna Maria, feciorii patru la număr, ginerii, nepotelul Constantin şi boerul Ianache Văcărescu, sunt duşi pe malul Bosforului, în fata unui chioşc împodobit. În acel chioşc, impăratul turcesc Sultan Ahmed şedea tolănit intr-un scaun scump, inconjurat de boerii săi, iar in fata lor sta un călău cu sabia scoasă. Când Brâncoveanu cu ai săi au ajuns acolo, împăratul îi zise: Ghiaur Brâncovene, eşti pedepsit la moarte cu toţi feciorii tăi; dar te iert, dacă spui unde e averea şi dacă te laşi de legea ta şi treci în legea turcească.

luni, 14 august 2017

Vedenia cu Maica Domnului ce-i hrănea pe călugării nevoitori

Preluare dupa doxologia.ro

In vremea Sfântului Sava (sec. V), în mănăstirea sa trăiau foarte mulți călugări care îi slujeau lui Dumnezeu. Printre ei, un conducător puternic și bogat a lepădat cele lumești și a mers acolo să ducă o viață ascetică. Sfântul l-a primit cu bucurie.

Pentru că nu era obișnuit cu truda, Sfântul Sava avea grijă de el și nu îl lăsa să meargă cu ceilalți la munca câmpului. Cei ce mergeau la câmp, munceau până la ceasul al nouălea, apoi veneau și citeau rânduiala Ceasului iar după Vecernie se bucurau de singura masă pentru acea zi.

Pentru că nu putea face toate aceste lucruri, întrucât încă era novice, i s-a poruncit să se nevoiască în mânăstire pe cât va putea și să postească până la întoarcerea fraților, așa încât să mănânce împreună.

Cu toate acestea, nici măcar asta nu era în stare să facă, ci mânca în chilia sa, diferitele mâncăruri aduse de rudele sale. Sfântul știa asta, dar ținând seama că acel călugăr era încă novice, nu l-a mustrat pentru a nu-l întrista, ci se ruga doar la Dumnezeu să-l povățuiască.

Prohodul Maicii Domnului cantat de maicile de la Diaconesti

Cuviosul Paisie Aghioritul: Când avem nevoie, Maica Domnului ne răspunde îndată la rugăciune

Gheronda, de ce Maica Domnului uneori îmi dă îndată ceea ce-i cer, iar alteori nu?
- Atunci când avem nevoie, Maica Domnului ne răspunde îndată la rugăciune, iar când nu este neapărată trebuință, ne lasă ca să dobândim puțină bărbăție.
Odată, pe când eram la Mănăstirea Filotheu, un proiestos m-a trimis, îndată după privegherea Maicii Domnului, să duc o scrisoare la Mănăstirea Iviron. După aceea, trebuia să merg pe  jos la arsanaua mănăstirii, să aștept un bătrânel care avea să vină cu corabia și să-l însoțesc până la mănăstirea noastră, care este la distanță de o oră și jumătate de mers pe jos. Eram după post și după priveghere. Pe atunci împărțeam postul Maicii Domnului în două. Până la Schimbarea la Față nu mâncam nimic, în ziua Schimbării la Față mâncam. Și, iar după aceea, până la Adormirea Maicii Domnului nu mâncam iarăși nimic. Așadar, am plecat îndată după priveghere și nici nu m-am gândit să iau puțin posmag cu mine. Am ajuns la Mănăstirea Iviron: am dat scrisoarea și am coborât la arsana ca să aștept corabia.

luni, 7 august 2017

Viata Sfintei Teodora de la Sihla

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si "armas", adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al carei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Maghiolita).

Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu iar fericita Teodora, ajungand la varsta randuita a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Dar, neavand ei copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragostea pentru mirele ei lisus Hristos inca din copilarie, ardea de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o indemna si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, ravna pentru rugaciunea de taina si amintirea marilor sihastri ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt - vechii ei sfatuitori.

sâmbătă, 5 august 2017

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul), ale cărui sfinte moaşte s-au aflat întregi în peştera Sfânta Ana din pustiul Hozeva (şi se păstrează în biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere de Ierihon).

Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi din pruncie se dovedea un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu. După şase luni de zile de la naştere, mama sa, fiind o fire bolnăvicioasă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani, moare şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate.

vineri, 4 august 2017

Sf Ambrozie de la Optina despre păcatul judecării

Despre cei ce te jignesc si despre cei ce te urasc

Fericit este cel care nu otrăveşte bucuria sărbătorească şi duhovnicească cu nici o neputinţă omenească. <…> O neputinţă comună avem cu toţii: atunci când suntem veseli sau nemulţumiţi îl judecăm şi îl osândim pe aproapele.Multora dintre noi această neputinţă ni se pare nu prea însemnată, în realitate însă ea e foarte mare şi ne expune unei mari osânde înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel scrie: „în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti” (Romani II, 1), adică te expui unei răspunderi asemănătoare celei pe care o are cel ce a păcătuit, pe care tu îl osândeşti.

Sfântul Iacov, fratele Domnului, scrie: „Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?” (Iacov IV, 12).

Şi Domnul însuşi spune în Sfânta Evanghelie: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi”.

Vedenie minunată cum că Domnul se îmblânzeşte către noi prin rugăciunile Maicii Sale

În cartea numită Livada florilor, la cap.8, partea a III-a, se arată că era un duhovnic preasfânt cu viaţa, care pentru curata lui vieţuire şi alte îmbunătăţite fapte, când săvârşea Sfânta Liturghie, se învrednicise a vedea multe vederi de îngeri şi vedenii.

Iar la sfârşitul vieţii sale, s-a învrednicit şi de această minunată şi înfricoşată uimire pe care o scriem aici mai jos, pentru încredinţarea tuturora şi pentru aducerea aminte a noastră totdeauna, poate de frica acestei prea adevărate şi înspăimântătoare vedenii ne vom pocăi de fărădelegile noastre, ca să ne izbăvim de înfricoşata şi groaznica hotărâre a Dreptului Judecător.

Preotul cel arătat mai sus, a văzut cu duhul pe Domnul nostru Iisus Hristos şezând pe scaunul măririi şi de-a dreapta Lui pe Prealăudata Stăpână, iar toată oastea cea cerească sta aşteptând porunca Stăpânului. Şi a poruncit Domnul unui înger puternic să lovească în trâmbiţa cea înfricoşată şi mare foarte pe care o ţinea, şi lovind îngerul, a ieşit un fel de sunet încât s-a cutremurat toată lumea ca o frunză de copac când o bate vântul.

miercuri, 2 august 2017

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul: Să nu le facem mereu observaţie copiilor noştri, ci să le oferim exemplul cel bun prin noi înşine

Adesea spunea Bătrânul: „Părinţii sunt vinovaţi pentru problemele copiilor. Cauzele tuturor problemelor copiilor sunt părinţii. Ei trebuie să se sfinţească mai întâi, iar apoi se vor sfinţi şi copiii. Şi-atunci, nu vor mai exista probleme”. Copiii devin problematici când părinţii au probleme între ei.
Despre copii, Părintele spunea mereu: „Copiii au probleme atunci când părinţii lor nu sunt cum trebuie. Nu trebuie să-i certăm, ci să-i sfătuim. Dacă vrem să facă ceva, trebuie mai întâi să le dăm noi un exemplu bun, apoi să ne ridicăm mâinile la rugăciune. Trebuie să fim un exemplu bun pentru copiii noştri măcar până ce ajung la unsprezece ani.
Să nu-i forţăm să meargă la biserică. Hristos a zis: «Să vină după Mine cine vrea». Nu trebuie să le facem mereu observaţie copiilor noştri, ci să le oferim exemplul cel bun prin noi înşine. Să nu-ţi cerţi copiii, ci să te rogi şi să-I spui totul lui Dumnezeu, ca binecuvântarea Lui să fie asupra lor.
Între copii se creează o legătură mai puternică dacă le cerem să facă împreună diferite treburi sau să aibă grijă unul de celălalt. Nu trebuie să mângâiem pe unul dintre copii în faţa celuilalt, fiindcă cel nemângâiat va fi gelos.

marți, 1 august 2017

Sfantul Nectarie Mare Facator de Minuni - Marturii recente

Comandati aici

Marele Sfant Nectarie din Eghina isi continua misiunea in fiecare zi, prin nenumarate minuni, chiar daca a plecat de pe pamant de multa vreme. Acest aspect - si nu numai - am dorit sa-l aratam si prin cartea de fata, in care am inclus mai multe marturii despre ajutorul primit de la Sfantul Nectarie. Nu pot decat sa recomand cat mai multa rugaciune catre Sfantul Nectarie, dar si catre alti Sfinti, indiferent de bucuriile sau greutatile vietii, iar impreuna cu Sfanta Spovedanie, Sfanta Impartasanie si celelalte Sfinte Taine, totul va fi mai usor.