miercuri, 29 noiembrie 2017

Despre asa-zisul "Antisemitism" a lui Corneliu Zelea Codreanu: Cum i-a ajutat pe evreii din trenul inzapezit

Evenimentul este povestit în 1940, de către profesorul Victor Papacostea (care nu era legionar, ci liberal-georgist), la o şedinţă acomitetului de conducere al Societăţii de Cultură Macedo-Român, pe atunci cu sediul în Calea Rahovei (comunicat de Dr. Ionel Zeana).

In iarna anului 1930-1931, Victor Papacostea călătorea cu trenul accelerat de la Iaşi la Bucureşti. In preajma Buzăului, la o depărtare de câţiva kilometri de gară, trenul s-a înzăpezit, din cauza ninsorilor abundente şi a unor puternice viscoliri, care blocaseră circulaţia feroviară. Pe lângă gerul cumplit, călătorii din tren erau expuşi la a suferi de foame şi de sete.

Plange icoana Maicii Domnului de la Hadambu

Oana Florina Stoichitoiu: La mân Hadambu
De 2 zile
Plânge icoana Maicii Domnului
Am primit poza pe wtsapp

Cuviosul Varsanufie de la Optina: "Nu vă temeţi pentru Biserică! Ea nu va muri: porţile iadului nu o vor birui până la Înfricoşătoarea Judecată"


Imagini pentru STAREŢ VARSANUFIE de la optinaCUVIOSUL STAREŢ VARSANUFIE DE LA OPTINA (1845 – 1913) (1 aprilie):


Mi se întâmplă să aud plângeri cum că trăim vremuri grele în prezent, că acum s-a dat libertate deplină fiecărei învăţături eretice şi fără de Dumnezeu, că Biserica este împresurată din toate părţile de atacurile vrăjmaşilor, care se ridică împotriva ei cu putere şi că o răpun aceste valuri întunecate ale necredinţei şi ereziei.

Eu răspund întotdeauna: „Nu vă neliniştiţi! Nu vă temeţi pentru Biserică! Ea nu va muri: porţile iadului nu o vor birui până la Înfricoşătoarea Judecată. Nu pentru ea trebuie să vă temeţi, ci pentru voi înşivă şi e adevărat că vremurile noastre sunt foarte grele. De ce? Din cauză că acum e foarte uşor să te dezlipeşti de Hristos, iar atunci vine moartea“

din PATERICUL DE LA OPTINA via caleaimparateasca.wordpress.com

marți, 28 noiembrie 2017

Parintele Arsenie Boca: "Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină şi nu opt sute"

Din păcătoşi, sfinţi

Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină şi nu opt sute. Biserica aceasta, e una, e sfântă, pentru că Sfânt este Întemeietorul şi, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfinţeşte pe păcătoşi. Celelalte "biserici" - casele de adunare ale sectelor - nu sunt sfinte pentru că sunt întemeiate de oameni robiţi, răzvrătiţi, şi ca atare nu sfinţesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e sobornicească, adică stă pe temelia celor şapte soboare a toată lumea şi, prin furtunile istoriei, e cârmuită nevăzut de Mântuitorul Însuşi, nu de vreun înlocuitor al Său, mai presus de soboare. Biserica în care ne mântuim a apostolească, adică îşi are slujitorii urmând ca dar, prin punerea mâinilor unii de la alţii în şir neîntrerupt, suind până la Apostoli şi prin ei la Iisus Hristos. Toate celelalte "biserici" ivite după aceea prin chiar aceasta, sunt alăturea de cale, deci alăturea de mântuire.

Parintele Arsenie Boca: Înfrânează-ţi poftele tale, împotriveşte-te dorinţelor, frângeţi patimile şi atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui

Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte. Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nici o sforţare să intrăm în făgaşul desăvârşit al sfinţilor. „Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea”.
Ce plăcută dulceaţă, ce dragoste atrăgătoare în aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! Sunt două feluri de păci: pacea lui Iisus şi pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, întristările, neliniştile, scârba, remuşcările. Iisus grăieşte: „Biruieşte-te pe tine însuţi”. Înfrânează-ţi poftele tale, împotriveşte-te dorinţelor, frângeţi patimile şi atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui, rămâne-va întru pacea cea nespusă, iar toate trudele vieţii, suferinţele, nedreptăţile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care întrece orice înţelegere. Amin.

luni, 27 noiembrie 2017

28 noiembrie - 28 de ani de la plecarea la Domnul a Parintelui Arsenie Boca

Preluare dupa doxologia.ro
Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, Zian Boca, după numele de mirean, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de Medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, o traduce în limba română în doar cinci luni. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

S-a intamplat acum cativa ani: Dintr-o fotografie a Parintelui Arsenie Boca a izvorat mir

Fotografia din care a izvorat mir a apartinut unui crestin din Suceava.

Sursa foto: facebook.com


Iacov Tsalikis din Evia a fost așezat în rândul Sfinților

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, întrunit la Fanar sub conducerea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, tocmai a hotărât – astăzi, luni, 27 noiembrie 2017 – așezarea în rândul sfinților a Bătrânului Iacov Tsalikis de la Mănăstirea Cuviosul David din Evia (1920-1991).
„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!
Traducere din limba greacă de Elena Dinu. Sursa: arxon.gr via https://sfantulmunteathos.wordpress.com

vineri, 24 noiembrie 2017

Călugării de la Lavra Poceaev cer ieșirea Bisericii Ortodoxe Ruse din Consiliul Mondial al ”bisericilor”

Călugării de la Lavra Poceaev, din Ucraina, au făcut publică adresarea către Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Chiril. Ei îl roagă cu insistență pe Patriarh, dar și Soborul Arhieresc, să satisfacă rugămintea lor privind ieșirea Bisericii Ortodoxe Ruse din cadrul Consiliul Mondial al ”bisericilor” și să părăsească mișcarea ecumenistă.

Călugării de la Lavra ”Adormirea Maicii Domnului” din Poceaev îl roagă insistent pe Întâistătătorul, dar și Soborul Arhieresc să satisfacă rugămintea noastră și a nenumăratelor adresări ale bine-credincioșilor fii ai Bisericii noastre, privind ieșirea Ei din Coniliului Mondial al ”bisericilor” și încetarea oricărei activități a Bisericii noastre în cadrul mișcării ecumeniste, este scris în adresarea călugărilor de la Lavra Poceaev.

luni, 20 noiembrie 2017

Parintele Gheorghe Calciu si urmarea lui Hristos

În cercul strâmt al elitei politice comuniste de la mijlocul veacului ( XX – red.) erau doua curente: Ana Pauker voia exterminarea adversarilor prin forta, iar Gheorghiu-Dej prin munca. Temnitele, lagarele si "reeducarea" anilor ’50 sunt expresia politicii de ura si crima a Anei Pauker. Când ea a ordonat "reeducarea" marxist-leninista a detinutilor politici din penitenciarul Pitesti, nu a crezut în formularea ei ideala, ci crud si sec a dorit exterminarea prin forta a "dusmanilor de clasa".

"Reeducarea" însemna terorizarea detinutilor, prin ei însisi, pâna la "socul revolutionar", prin care se trecea la "constiinta comunista". Tortura era necontenita, oribila, iresponsabila si fara iesire. Nu exista dreptul la moarte, ci numai la viata monstruoasa.

Era o nebunie de la care nu s-a putut sustrage nimeni. Fiecare a avut caderea lui în asa-zisele "ture ale reeducarii". Acolo au fost batjocorite credinta, idealul, natiunea, familia, virtutea, onoarea, eroismul si, în ultima instanta, omenia. Toti au fost cobai. Unii au cedat usor, altii dupa incredibile chinuri.

Acolo a fost chinuit si studentul Gheorghe Calciu.

duminică, 19 noiembrie 2017

Dialog cu Vlad Herman despre martirii si minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti

Autor: Tudor PETCU
Dialog cu Vlad Herman despre martirii si minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti
Publicat: 23 iun. 2017
Editor: Ion ISTRATE


1.) Inainte de toate, va rog sa imi spuneti cum percepeti dvs martirajul crestin din inchisorile comuniste romanesti si cum credeti ca aceasta realitate spirituala ar putea fi mai bine cunoscuta in zilele noastre, avand in vedere tendintele contemporane de a respinge, de a ignora valorile credintei ortodoxe pentru care s-au jertfit atatia drept marturisitori?

2.) Despre minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti inca nu s-a scris atat de mult cat ar fi trebuit dar cert este ca acest subiect incepe sa atraga atentia incetul cu incetul. Avand in vedere interesul pe care dvs il acordati acestui subiect, v-as ruga sa vorbiti in linii mari despre acele marturii despre care ati auzit si care v-au marcat constiinta spirituala.

3.) Pe de alta parte, m-ar interesa foarte mult sa stiu cum percepeti dvs exact personalitatea spirituala a parintelui Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda si, nu in ultimul rand, sa imi spuneti care sunt principalele minuni de credinta legate de Sfintia Sa.

4.) Considerati ca minunile de credinta din inchisorile comuniste reprezinta in acelasi timp si o binecuvantare pentru constiinta poporului roman?

5.) Dupa cum ne este cunoscut, cartea lui Ioan Ianolide, „Intoarcerea la Hristos”, atrage foarte mult atentia prin modul in care evidentiaza puterea si rezistenta martirilor ortodocsi din inchisorile comuniste romanesti. Credeti ca aceasta carte este o sursa de referinta inclusiv pentru o mai buna cunoastere si intelegere a minunilor de credinta din inchisorile comuniste romanesti? Nu in ultimul rand, ce alte carti ati mai recomanda referitor la acest subiect?

*
1.) Martirajul din închisorile comuniste poate fi asemănat cu martirajul din primele secole ale creştinătăţii, când închinătorii la idoli au terorizat şi ucis prin diverse metode pe cei care Îl iubeau pe Hristos Domnul și Mântuitorul. Cei care au pătimit în închisorile comuniste reprezintă coloană vertebrală a neamului românesc, alături de ceilalţi Sfinţi şi eroi. Jertfa şi sângele vărsat de mucenicii din închisori pentru Hristos şi neam nu pot fi trecute atât de uşor cu vederea, astfel că trebuie, atât cât putem, să arătăm lumii că au existat şi astfel de oameni, dar mai ales că există şi avem astfel de Sfinţi, în ciuda celor care, pe diverse căi, încearcă să-i facă uitaţi sau să-i ponegrească.

vineri, 17 noiembrie 2017

Rochie Glennis neagra office cu guler alb

Volohii – românii regăsiţi


Acum două decenii, la graniţa Ucrainei cu Polonia au fost identificate câteva comunităţi compacte care vorbeau o română arhaică. Ion Botoş este preşedintele Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia  şi a adus primii volohi în România prin 2005. Acum sprijină financiar o tânără din Poroşkovo care a ales să facă liceul în limba română. Tot de la el aflu şi cine sunt aceşti oameni: „Ştiu despre ei mai multe decât ştiu ei înşişi. Acum câteva sute de ani au făcut parte din detaşamentele de grăniceri ale imperiului austriac. Împărăteasa Elisabeta îi pomeneşte într-o Diplomă de la 1364 şi-i situează în zece localităţi din jurul cetăţii Mukacevo. Acolo se găsesc şi acum, plus aceştia care au fost strămutaţi ulterior la Poroşkovo. Din cele aproximativ zece mii de suflete, un sfert trăiesc aici”.
 
Toţi suntem puţin baptişti
   Ajung în Poroşkovo pe la jumătatea lui octombrie. E frig şi plouă mărunt, aşa că mă închei la geacă şi calc cu băgare de seamă pe strada noroioasă. Prima imagine e aceea a unui băieţel gol puşcă, care aleargă în toate părţile. Un altul, acesta îmbrăcat, meştereşte la drujba tatălui său. Apoi, alţi copii se adună în jurul aparatului de fotografiat: „Rădică-mă (fotografiază-mă) şi pă mine!” Vor poze, vor bomboane şi vor să-şi umple ziua cu străinii nou-sosiţi. E vorba de mine şi de câteva persoane din Ţara Beiuşului. Doamna Bogojel a ajuns prima oară aici pe la începutul anului. Acum a revenit cu alimente, haine şi bani. Din partea Fundaţiei literar-istorice Stoika, împărţim câteva reviste şi cărţi, dar cu zgârcenie, căci cititul în limba română e un privilegiu restrâns la câţiva tineri. Alte câteva sute de reviste rămân pentru Fundaţia „Dacia” din Apşa de Jos, a lui Ion Botoş.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Sfantul Paisie de la Neamt: Unia (uniatismul) este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie

Au ereticii sunt ramlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfanta noastra Biserica ii afuriseste pe dansii. Si pe care Sfanta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc. [..]

Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapanirea papii, savarsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mantuirea omului", iar despre uniati: "Ca pentru alte rataciri si erezii ramlenesti (catolice), ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele ramlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mantuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mantuire. [...]

Viața Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați. Tatăl său se numea Ioan și era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.
Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să învețe carte la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind școala, intră în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puțină ședere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, și se stabilește la schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat și apoi la Mănăstirea Dălhăuți.

luni, 13 noiembrie 2017

Sfantul Ioan Gura de Aur: "Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa"

Sfintul Ioan Gura de Aur (+ 407):

"Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, in felul acesta o falsifica; la fel si in credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cit de putin in ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si inger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa."

"Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi. Cel care doreste mintuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si imblinzeasca indaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna in toate maicii sale - Biserica... 

Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea intru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca. Multi distrug astazi tocmai aceasta unire, cind, dintr-o rivna nechibzuita, neluind in seama hotaririle noastre si dind mai multa importanta celor iudaice, socotesc pe iudei drept invatatori care merita o incredere mai mare decit Parintii nostri."

miercuri, 8 noiembrie 2017

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

O imagine impresionantă a icoanei Sfântului Arhanghel Mihail

Traducere și adaptare: Lucian Filip

Sursa: Mystagogy

Mai sus puteți vedea două fotografii cu aceeași icoana a Sfântului Arhanghel Mihail de la mănăstirea ce îi poartă numele, din satul Mandamados (Lesvos – Grecia). Între cele două este o mare diferență! În poza de sus, gura Arhanghelului este deschisă, în timp ce în poza de jos este închisă, așa cum o văd zilnic și pelerinii când vin să se închine în sfânta biserică. Care este explicația?

Poza de sus a fost făcută acum aproape douăzeci de ani de către un pelerin care a mers să se închine la icoana Sfântul Arhanghel. În timp ce stătea la coadă așteptându-și rândul, lucru ce se întâmplă în fiecare zi din cauza mulțimii de oameni, o femeie din fața lui se ruga cu lacrimi cerându-i ajutor sfântului pentru o problemă cu care se confrunta. Deodată, toți cei de față au rămas uimiți văzând că gura Arhanghelului s-a deschis ca și cum ar fi vorbit cu ea.

Pelerinul, având o cameră foto cu el, a imortalizat momentul făcând o poză. Aceasta a fost o minune a arhanghelului care i-a mișcat pe toți pelerinii de față și care continuă să îi uimească pe toți cei care văd poza și care aud despre minune.

Această icoană sfântă a Arhanghelului Mihail este lucrată în relief, din pământul și sângele călugărilor sfârtecați de pirații care au jefuit mănăstirea în 1462.

Imaginea cu cele două fotografii mi-a fost dată de un bun prieten și frate în Hristos, dar nu am găsit-o decât abia acum câteva zile, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail, Gavril și Rafael undeva unde nu mă așteptam, chiar în fața mea. Întâmplarea? Să lăsăm pe fiecare să interpreteze asta așa cum vrea. Ceea ce este important este să fac cunoscut acest eveniment minunat către întreaga lume: credincioși, necredincioși și actori ai ateismului.
Sursa: doxologia.ro

Sfantul Iustin Popovici: În panteonul umanist al Europei, toţi zeii sunt morţi

În panteonul umanist al Europei, toţi zeii sunt morţi, în frunte cu europeanul Zeus. Morţi, până când în inimile ofilite de necredinţă se va naşte o căinţă adevărată, care să nege egoismul şi răutatea, căinţă însoţită de fulgerele şi tunetele Golgotei, împreună cu transformările şi cutremurele învietoare, precum şi cu furtunile şi înălţările sale bogate. Şi atunci? Atunci doxologiile lor aduse viului, veşnicului, minunatului Dumnezeu-omul Hristos, singurul care iubeşte omenirea cu adevărat, vor fi fără de sfârşit.

SFANTUL IUSTIN POPOVICI, ”CREDINŢA ORTODOXĂ ŞI VIAŢA ÎN HRISTOS”

marți, 7 noiembrie 2017

Sfantul Paisie Aghioritul: Rugăciunea odihnește, nu obosește


De aceea, fratele meu, în rugăciunea ta nu cere decât pocăință; nici lumini, nici minuni, nici proorocii, nici harisme, nimic altceva, decât pocăință. Pocăința îți va aduce smerenie, smerenia îți va aduce harul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îți va rândui prin harul sau tot ceea ce îți trebuie pentru mântuirea ta și pentru ajutorarea altor suflete.

Lucrurile sunt foarte simple și nu avem motiv să le încurcăm. În felul acesta rugăciunea o vom simți ca pe o necesitate și nu vom simți oboseală, chiar de o vom rosti de multe ori. Atunci inima noastră va simți o durere dulce rostind rugăciunea, iar Hristos ne va dărui și El mângâierea Sa cea dulce în inima noastră. Așadar, rugăciunea odihnește, nu obosește. Obosește numai atunci când nu intrăm în noima ei descoperită de Sfinții Părinți. Iar când vom simți nevoie de mila lui Dumnezeu, atunci, fără să ne silim pe noi înșine în rugăciune, aceasta foame de rugăciune ne va sili să deschidem gura asemenea unui prunc ca să sugem și vom simți în același timp siguranța pe care o simte pruncul în brațele maicii sale, bucurându-se.

Fragment din cartea Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 60-p.62.


duminică, 5 noiembrie 2017

Din Patericul Atonit: Părinţi, încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, pentru că voi le-aţi dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat să aibă grijă de ei

Un părinte a spus:
– Rugăciunea este semn al încrederii în Dumnezeu. Când încrederea în Dumnezeu este totală, nu este necesar să te rogi pentru ceva, pentru că Dumnezeu are grijă de ce e nevoie. Atunci trebuie să aştepţi cu răbdare ca fructul să se coacă şi să cadă din copac. De aceea, părinţi, încredinţaţi-vă copiii lui Dumnezeu, pentru că voi le-aţi dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat să aibă grijă de ei.

Din Patericul Atonit

Sursa: pateric.ro

vineri, 3 noiembrie 2017

Sfantul Gavriil Georgianul: Ecumenismul este cea mai mare erezie

Sfantul Gavriil Georgianul: Ecumenismul este cea mai mare erezie

Din Sfantul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos - Jean-Claude-Larchet

miercuri, 1 noiembrie 2017

Sfantul Paisie Aghioritul: Gândurile rele sunt „telegrame­le” viclene ale diavolului

– Părinte, deoarece omul acesta judecă pe alții, prin aceasta îi dă dia­volului dreptul să facă orice vrea cu el?
– Da. Temelia este gândul cel bun. Aceasta este ceea ce-l ridică pe om, îl schimbă în bine. Fiecare tre­buie să ajungă la punctul în care le vede pe toate cura­te. Este ceea ce a spus Hristos: „Nu judecaţi după faţă, ci faceţi judecată dreaptă” (Ioan 7, 24). După aceea, omul ajunge într-o stare în care le vede pe toate cu ochi duhovni­ceşti, iar nu cu ochi trupeşti. Pe toate le justifică în sensul cel bun.
Trebuie să luăm aminte să nu primim „telegrame­le” viclene ale diavolului, ca să nu întinăm „locaşul Du­hului Sfânt” (I Corinteni 6, 19 şi 3, 6) şi astfel să se depărteze Harul lui Dum­nezeu şi să ne întunecăm. Duhul Sfânt, atunci când vede inima noastră curată, vine şi Se sălăşluieşte în­ăuntrul nostru, pentru că iubeşte curăţia – de aceea și este reprezentat ca un porumbel.