miercuri, 17 iulie 2019

Sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe

arhim. Mihail Daniliuc, doxologia.ro
Gloanţele ucid. Aduc multă durere, ne amintesc de atrocităţi, de războaie, de lacrimi, de nesfârşite crime şi imensă suferinţă. În preajma zilei de 17 iulie acest lucru este mai uşor de înţeles pentru Biserica Ortodoxă Rusă, căci  în această zi, cu mai bine de nouă decenii în urmă a pătimit Sfântul Nicolae al II-lea Romanov, ultimul ţar al Rusiei, împreună cu Sfânta Alexandra, soţia lui şi cei cinci copii ai lor.  Oricare ar fi locul ocupat în istorie de Nicolae al II-lea, asasinarea lui şi a familiei sale rămâne o înfricoşătoare lecţie a istoriei, confirmând totodată că sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe.
Familia Romanovilor datează ca dinastie domnitoare în Rusia, din anul 1613. Nicolae al II-lea, fiul cel mare al Ţarului Aleksandru al III-lea, s-a născut la Ţarskoe Selo, actualmente oraşul Puşkin, pe 6/18 mai 1868, de sărbătoarea Sfântului şi Dreptului Iov, anticipându-se parcă răbdarea îndelungă, credinţa nestrămutată a acestui ţar, care a sfârşit dramatic fiind răpus de gloanţe.

vineri, 12 iulie 2019

O minune a Sfântului Paisie Aghioritul în 2012

Istorisirea lui Nicolae Koulouri, profesor la Facultatea de Drept 
a Universității Europene din Cipru:

„În anul 2012, studentul meu la Facultatea de Drept a Universității Europene din Cipru, Stelios Kreouzos, care este jurnalist la ΡΙΚ, a fost diagnosticat cu lichid la plămâni și la inimă. S-a chinuit un an și jumătate, internându-se pentru mari perioade de timp în diferite spitale. În cele din urmă, medicul său curant i-a recomandat să se supună unei intervenții chirurgicale pentru eliminarea lichidului, astfel încât să înceteze să se mai chinuiască. Această intervenție se distinge printr-un grad accentuat de risc., așa cum i-a spus chirurgul. În ajunul zilei programate pentru intervenție, studentul meu s-a internat în spital. A fost cuprins de o justificată agonie pentru rezultatul intervenției.

În acea după-amiază l-a vizitat o verișoară de a sa și i-a adus o carte despre Starețul (acum deja Sfântul) Paisie Aghioritul, spunându-i că citirea ei îl va ajuta să se liniștească. Să aveți în vedere că studentul meu până atunci a avut o legătură cu Dumnezeu și cu Credința Ortodoxă numai de suprafață, tipiconală, așa cum suntem, din păcate, cei mai mulți dintre noi.

Sfințenia și minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Sursa: Pemptousia

Monahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile și viața lui.

***

În anul 1996, la doi ani după adormirea Cuviosului Paisie, la parastasul ce s-a făcut atunci pentru el, l-am cunoscut pe fostul stareț al Mănăstirii Maherá din Cipru, păritele Hariton. Acolo, în timpul discuției – fiindcă am stat de vorbă în jur de 2 ore, vorbind despre Părintele Paisie, fiindcă trecuse la Domnul cu doar doi ani în urmă – Gheronda Hariton mi-a spus: ,,Părintele este un mare sfânt și ceea ce vreau să-ți mai spun este că Dumnezeu l-a așezat în rândul sfinților întocmai cu Apostolii”. ,,Ce spuneți, gheronda, am întrebat eu, cum se poate așa ceva?”. ,,Ba da, așa este, îmi zice. După calendarul vechi, el a trecut la cele veșnice în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, iar acest lucru nu este întâmplător, o să vezi ce înseamnă asta peste câțiva ani”. Eu, ca să fiu sincer, din pricina puținei mele credințe, nu am luat în seamă ceea ce a zis atunci părintele Hariton. ,,E, mi-am zis, timpul o să arate dacă Gheronda Paisie a fost un sfânt așa de important pentru Biserică”. Și, într-adevăr, acum, când vorbim și ne aflăm în anul 2014, cred că și pietrele vorbesc despre Părintele Paisie. Se vorbește despre el oriunde în lume: în Grecia, în România, în Serbia, în Rusia, în America, în Australia, toți știu despre Gheronda Paisie.

12 iulie: Praznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromita

Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

joi, 11 iulie 2019

IPS Atanasie de Limasol - Despre părintele Sofronie de Saharov

Parintele Sofronie Saharov: „Dogmele sunt necesare vieţii duhovniceşti. Fără ele viaţa duhovniceas­că se strică, se diluează"

„Dogmele sunt necesare vieţii duhovniceşti. Fără ele viaţa duhovniceas­că se strică, se diluează. Prin urmare nu suntem fanatici atunci când in­sistăm asupra dogmelor, asupra hotărârilor Sinoadelor Ecumenice. Când întâlnim un om cu care nu ne potrivim, schimbăm direcţia, iar când în­tâlnim un om pe care-l iubim, alergăm către acesta. La fel se întâmplă şi cu dogmele: avem un scop şi alergăm pentru împlinirea lui. Dacă pierdem scopul, nu mai avem puterea de a fugi după el”.

Parintele Sofronie Saharov

din: Mitropolit Hierotheos Vlachos,“Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex”, Editura Sophia, Bucuresti, 2011

Viata Parintelui Sofronie Saharov

Parintele Sofronie Saharov s-a nascut in data de 31 septembrie 1896, in Moscova, Rusia, a trait mai multi ani in Sfantul Munte Athos si a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iulie 1993, la varsta de 97 de ani, in Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, din localitatea Tolleshunt Knights, aflata in apropiere de orasul Maldon, in regiunea Essex, Anglia.

Monah, pustnic, preot, duhovnic, parinte duhovnicesc, intemeietor de manastire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, darurile parintelui Sofronie au fost nenumarate.

Arhimandritul Sofronie a fost ucenicul Sfantului Siluan Athonitul, precum si biograful si cel care a coordonat tiparirea cuvintelor acestuia. La randul sau, Cuviosul Sofronie a fost parintele duhovnicesc al parintelui Rafail Noica. Prin aceasta se intareste inca o data faptul ca viata bineplacuta lui Dumnezeu se mosteneste si se transmite mai departe, din parinte, in ucenic.

joi, 4 iulie 2019

Sfantul Paisie Aghioritul: "Lumea are nevoie de multa rugaciune"

Imagine preluata de pe Facebook

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Sf. Paisie Velicikovski despre smerenie

„Smerenia este temelia tuturor virtuţilor evanghelice. Ea este atât de trebuincioasă pentru mântuire, cum este respiraţia pentru viaţa omului. De aceea, tot cel ce vrea să se mântuiască, trebuie să se socotească din toată inima înaintea lui Dumnezeu, ca cel mai de pe urmă între oameni şi pentru orice păcat să se condamne pe sine, iar nu pe alţii”. 

Sf. Paisie Velicikovski

Text preluat dintr-un articol publicat de Revista Atitudini

Povestea de iubire a sfinților care au trecut la Domnul în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră

Scrierile și sinaxarele rusești păstrează până astăzi în paginile lor o extraordinară poveste de iubire trăită de un cneaz de Murom, pe nume Petru, și o fată săracă, din popor – Fevronia, deveniți sfinți ocrotitori ai familiei și exemple vii ale iubirii care depășește toate greutăţile, biruind însăşi moartea.
Sfântul Petru a fost cel de-al doilea fiu al Cneazului Iuri Vladimirovici de Murom. În anul 1203, după moartea fratelui său, Petru a moștenit tronul din Murom. Cu câțiva ani înainte de aceasta, tânărul Cneaz s-a îmbolnăvit de lepră și nimeni nu a putut să-l vindece. Într-una dintre zile i s-a descoperit în vis că doar fata unui apicultor l-ar putea vindeca.

Despre cum s-a rupt papa de Biserica lui Hristos

Preluare dupa ortodoxinfo.ro
Domnul nostru Iisus Hristos a întemeiat o singură Biserică, aşa precum mărturisim în Simbolul de Credinţă (Crez): „Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică“. Aceasta este Biserica Ortodoxă.
În anul 330 Bizanțul (numit mai târziu Constantinopol) a devenit noua capitală a imperiului roman. Pierzând din mâini capitala, unii papi au început să aibă gânduri de supremaţie lumească și bisericească. Pentru a pune capăt pretenţiilor neîntemeiate ale acestora, la Sinodul al VI-lea a toată lumea s-a hotărât ca „scaunul Constantinopolului să aibă parte de întâietăţi deopotrivă cu ale scaunului Romei vechi.

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, apărător al dreptei credințe în Maramureș

Icoana din Parohia Sfântul Iosif Mărturisitorul Baia Mare

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare şi interior

Din viata Sfantului Ioan Maximovici

Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 1 persoană, stând jos ÅŸi interiorDupă sosirea la San Francisco în anul 1962, Sfântul Ioan Maximovici şi-a stabilit reşedinţa în casa parohială a comunităţii ruseşti din oraş.

Cea mai impresionantă cameră din întreaga casă parohială este chilia arhiereului. Foarte mică şi modestă, chilia are numai un birou, un fotoliu şi câteva rafturi cu cărţi în mai multe limbi, printre care şi în limba română. Pe unul dintre pereţii chiliei este așezată fotografia părinţilor Sfântului, Boris şi Glafira, trecuți la Domnul în Venezuela, la sfârșitul anilor ’50. Sfântul îi îndemna pe credincioşi să se roage pentru părinţii săi, promiţând că la rândul său se va ruga mai mult pentru ei. Lângă scaunul Sfântului se află un tablou reprezentându-l pe Sfântul Ioan, în picioare.

miercuri, 3 iulie 2019

Din cuvintele Sfantului Ioan Maximovici

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, barbă şi text

Cum rezolva Ștefan Voda „micile probleme” ale Moldovei


Cum rezolva Ștefan Voda „micile probleme” ale Moldovei

Cum rezolva Ștefan Voda „micile probleme” ale Moldovei de acum cinci sute de ani: în vara lui 1476 sultanul pornea cu 150.000 de soldati să pedepseasca ghiaurul neascultător din Suceava. Simultan tătarii au atacat cu 10.000 de călăreți din est iar din Muntenia venea o oaste a boierului Laiotă vândut turcilor. Regele Cazimir al Poloniei era de asemenea înțeles cu sultanul. Regele ungur Mateias a promis un ajutor însă acesta a ajuns târziu. Cam așa stăteau lucrurile în plină „lună a lui cuptor” în 1476, conform monografiei lui Ioan Ursu.

Noi marturii despre reacțiile adverse la vaccinul BCG și ROR

marți, 2 iulie 2019

Pomenirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (2017)

Stefan cel Mare, un adevărat conducător de țară

Ctitor de ţară şi păstrător de datini, chipul lui Ştefan cel Mare se ridică peste crestele veacurilor, nimbat de sfinţenie. Şi, cu trecerea vremii, el se arată tot mai netrecător. Şi nu este o închipuire şi nici plăsmuire de basm. Este viu, este aievea chipul strălucitor de luceafăr al Marelui Ştefan. Lespezile funerare de la Putna nu l-au putut cuprinde şi nici ţintui pe loc. Ele mărturisesc doar că crugul vieţii lui pământeşti s-a înnădit acolo pe crugul veşniciei. Este atât de adevărat acest lucru, încât se înşiră între cele pe care, dacă nu le vom mărturisi noi, pietrele le vor striga. Pretutindeni de-a lungul şi de-a latul Moldovei, firul vieţii şi al istoriei se toarce din moştenirea lui. Şi după moarte, ca şi pe când era în viaţă s-a întâmplat cu el, aşa cum spune cronicarul Ureche: „Unde nu cugetai, acolo îl aflai”.

Din minunile Sfantului Ioan Maximovici

Maria Tsalla

În anul 2007, pe când aveam 15 ani, fiind orfană de tată, rugăciunile mele de fiecare seară ascundeau în ele o nemulțumire îndreptată împotriva lui Dumnezeu: De ce l-a luat atât de devreme pe tatăl meu? Și cu toate că-L rugam să-l văd fie și în vis, această dorință a mea nu mi s-a împlinit. Dar răspunsul lui Dumnezeu la nemulțumirea mea nu a întârziat să vină. El a venit printr-un vis. Am văzut că mă aflam într-o biserică ciudată și așteptam la o coadă pentru a ne închina la ceva. Înaintea mea erau copii de diferite neamuri. În timp ce așteptam, niște oameni mi-ai făcut semn să merg înainte și să mă închin. Atunci la porunca acestora oameni, copiii din fața mea s-au dat în lături și m-au lăsat să trec eu. Deodată m-am aflat înaintea icoanei unui Sfânt pe care nu-l mai văzusem niciodată. Era bătrân și avea părul gri. În timp ce-l priveam, el a ieșit din icoană și mi-a spus să merg în partea dreaptă.

Intalnirea lui Stefan cel Mare cu Daniil Sihastru

În Evul Mediu, atât în spatiul rasaritean cât si în cel apusean este raspândita ideea potrivit careia catastrofele abatute asupra unor tari, în special înfrângerea armatelor crestine într-un razboi sfânt este un efect al pacatelor conducatorului sau al ostasilor. Un razboi sfânt pierdut, era ca si un semn al întreruperii relatiilor dintre Dumnezeu si conducatorul de osti. Din aceste considerente conducatorii (regii, domnii), neîntelegând cauzele înfrângerilor suferite, recurg la ajutorul celor considerati oameni sfinti, pentru ca acestia sa medieze împacarea sau reunirea cu Dumnezeu. Poate ca anume din aceste considerente în spatiul cultural european gasim multe cazuri când personaje înalte primeau sfaturi sau consultatii de la sfinti. În viata Cuviosului Serghie de Radonej se spune ca din cauza pacatelor, Dumnezeu a permis tatarilor sa mearga cu razboi împotriva rusilor. Kneazul Dimitrie Donskoi vine dupa sfat la Cuviosul Serghie de Radonej, care îl binecuvinteaza si-i prezice victoria.

Si în Apus gasim o serie de cazuri, în special cele legate de cruciade, în care viciile cum ar fi: orgoliul, indisciplina, aroganta duc la pierderea unui razboi sfânt. La acest capitol este deajuns sa ne amintim despre dialogul care a avut loc între regele Ludovic VII, întors în Franta din expeditia din Palestina si Bernard de Clarvaux, din care reiese ca Cruciada a 2-a s-a încheiat în anul 1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati anume în rezultatul încrederii excesive în sine si nu în puterea lui Dumnezeu. Nici Moldova nu era straina de aceasta paradigma, dupa cum se vede din urmatorul epizod din viata lui Stefan cel Mare.

De grija Bisericii, nici nu dădea somn genelor sale

Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, a dovedit în fiecare dintre gesturile sale iubirea de neam și cinstirea străbunilor. Slujirea Sfintei Biserici, alături de cei chemați să o săvârșească în sfintele altare, alături de oșteni și de poporul întreg, era un scop fundamental, era o rațiune a existenței sale, așa cum ne dă mărturie cuvântul rostit la îngroparea sa:

„Dar pentru acea râvnă pe care o avea Ştefan Vodă spre întărirea Legii ce vom zice? Cănu da somn ochilor săi, nici genelor sale dormitare. Aceasta gândea, aceasta judeca, către aceasta se nevoia, ca Biserica lui Hristos să se mărească şi să se lăţească… Însă ce ne trebuie atâtea cuvinte, ca şi când ar fi vreo îndoială asupra credinţei lui, cu care s-a adăpat din curatele şi neamestecatele izvoare a preavoslavnicei Biserici din copilăria lui? Şi nici eresurile cele înşelătoare, nici focul vârstei tinereşti n-au putut-o sminti, ci au rămas întărit pe piatra care este Hristos, pe a Cărui cruce de-a pururi îmbrăţişată, la pieptul lui ţinând viaţa sa Lui au închinat-o, nădejde neîncetată printr-însul la Părintele veacurilor având, prin Care pe toţi vrăjmaşii săi au biruit, au înfrânt, au surpat”.

Viața Sfântului ierarh Ioan Maximovici, unul dintre ultimii adevărați apostoli

Marele ierarh şi făcător de minuni, cel ce a ținut aprinsă flacăra Ortodoxiei mărturisitoare întrunul dintre cele mai prigonite veacuri ale Creştinătății, cel ce avea să umple întreg pământul cu minuni, Sf. Ioan Maximovici, s-a născut în pământul Rusiei în ziua de 4 iulie a anului 1896, în satul Adamvka din Gubernia Harkov. Provenind din vestita familie nobilă Maximovici, din părinții Boris şi Glafira, acesta a primit numele de Mihail, în cinstea Sf. Arhanghel Mihail. Familia Maximovici era vestită în toată Rusia pentru cucernicia şi patriotismul ei. Cu siguranță tânărul Mihail avea să păşească pe urmele celui mai vestit membru al acestei familii, Sf. Ioan Maximovici, mitropolit de Tobolsk.
Copilăria

Tânărul Mihail sau Mişa, după cum i se zicea, a fost un băiat deosebit încă din copilărie. Era foarte blând şi tăcut; se străduia să fie împăcat cu toată lumea, dar nu avea niciun prieten apropiat. Singurii lui prieteni erau animalele, îndeosebi câinii. Nu-i plăceau jocurile zgomotoase ale copiilor, ci prefera să mediteze la probleme existențiale, numai de el ştiute. Era bolnăvicios şi mânca puțin; ca frate mai mare, avea grijă de patru frați şi o soră mai mică. Îi plăcea să se joace de-a mănăstirea şi adeseori îi îmbrăca pe soldăței în haine negre ca ale călugărilor. Copilăria lui nu a fost una obişnuită ci încă de pe atunci, Mişa purta în sine trăsături nobile, evlavioase, ce ascundeau o adâncă gândire şi idealuri înalte. Copil fiind, îndeletnicirea lui de seamă era să colecționeze icoane şi să lectureze cărți bisericeşti sau istorice.

vineri, 28 iunie 2019

Sfantul Nectarie de Eghina arata cu argumente scripturistice si istorice ca Sfantul Apostol Petru nu a propovaduit la Roma

Preluare dupa apologeticum.ro
Dovezi despre nedeplasarea lui Petru la Roma de la anul 41 pana la anul 66, perioadade timp in care teologii apuseni sustin ca Petru a slujit ca episcop la Roma, adica 25 de ani
Teologii romano-catolici aseaza deplasarea Apostolului Petru la Roma pe la anul 41 dupa Hristos, adica in al doilea an al domniei imparatului Claudiu, sustinand ca a ramas la Roma 25 de ani, adica pana la anul 66, cand a suferit moartea muceniceasca sub Nero. Sa vedem mai intai daca asa stau lucrurile si daca cele afirmate sunt in acord cu cele istorisite de Sfanta Scriptura. Pentru a dovedi adevarul vom recurge la naratiunea istorica a Evanghelistului Luca despre calatoriile misionare ale Apostolului Pavel, in care facem cunos­tinta cu cei doi Apostoli, precum si cu epistolele lor. Din acestea va iesi la iveala timpul cand s-au intalnit cei doi Apostoli unul cu celalalt, unde au avut loc intalnirile, in ce an, si cine s-a deplasat cel dintai la Roma si daca Petru insusi s-a deplasat sau nu la Roma in aceasta perioada de timp.

luni, 24 iunie 2019

DOR DE ROST: Patricia Săsăran

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

joi, 20 iunie 2019

Sf. Ioan Gură de Aur: Femeile să se abţină de la obiceiul vătămător al vopsirii feţei, ca să nu Îl batjocorească pe Creatorul lor


Femeile să se abţină de la obiceiul vătămător al vopsirii feţei, ca să nu Îl batjocorească pe Creatorul lor, încercând să ascundă, chipurile, defectele creaţiei. Ce tot faci, femeie? Crezi că prin vopsele şi alifii poţi să adaugi ceva la frumuseţea ta naturală sau poţi schimba urâţenia chipului tău? Nu numai că nu vei reuşi nimic din acestea, dar îţi vei urâţi şi sufletul. Această ocupaţie nefolositoare este semnul superficialităţii tale. 

De altfel, prin sulimenirile tale, atragi privirile neînfrânaţilor, făcându-i să păcătuiască. Domnul a spus:Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui (Matei 5, 28). În felul acesta, te faci vinovată în faţa lui Dumnezeu pentru căderea acelora în păcat. De aceea, este bine să renunţi cu totul la „înfrumuseţare”.

 Dar dacă acest obicei prost te-a luat cu totul în stăpânire şi nu vrei să renunţi la el, atunci măcar nu te vopsi când vii la biserică. Dacă nu faci astfel, este ca şi cum ai ajunge la port, dar ai naufragia, sau te-ai duce la doctor şi ai pleca de la el mai bolnavă ca înainte. 

Sf. Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița via aparatorul.md

duminică, 16 iunie 2019

Parastasul de 6 ani al Părintelui Justin (II)

Pogorarea Sfantului Duh

Sinaxar la Duminica Rusaliilor

În această zi, Duminica a opta prăznuim Sfânta Cincizecime.

Și această sărbătoare am luat-o din cărțile iudeilor. Căci după cum aceia prăznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numărul de șapte, dar și pentru că au primit Legea după trecerea a cincizeci de zile de la Paști, tot astfel și noi prăznuim cincizeci de zile de la Paști, primind Duhul cel Preasfânt, care ne dă Legea, ne călăuzește spre tot adevărul și ne învață cele plăcute lui Dumnezeu.

Inmormantarea Parintelui Justin - DVD

miercuri, 12 iunie 2019

Viaţa Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare

Preluare dupa doxologia.ro
Un împărat oarecare al Persiei, numit de istorici Narsita, a trăit pe vremea când în Roma împărăţea prea păgânul împărat Diocleţian. Acest Narsita se cunoaşte din fapte, că ori era cu totul creştin, ori că nu era departe de creştinătate, căci se ştie din istorie că au fost în acest fel unii din împăraţii Persiei. Deci acest împărat, trăind cu împărăteasa multă vreme şi neavând copii de parte bărbătească, dorea foarte mult şi se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să-i dăruiască un fiu. Iar Dumnezeu, ascultându-i rugăciunea, după mulţi ani împărăteasa a zămislit pe acest mare plăcut al lui Dumnezeu şi mare vieţuitor de pustie, pe prea fericitul Onufrie.
Iar diavolul, care urăşte neamul omenesc, văzând binele ce avea să fie după oarecare semne şi voind a face împiedicare, ş-a închipuit în chipul unui om străin; şi, venind la împărat, i-a zis: „împărate, să ştii că pruncul ce s-a zămislit în pântecele împărătesei tale nu este de la tine, ci de la unul din robii tăi. Dacă voieşti să cunoşti adevărul, să faci aceea ce-ţi voi spune, adică: Când se va naşte pruncul, să porunceşti să se facă un foc mare şi să arunci pe prunc într-însul, şi de nu va arde, acesta va fi semnul că este fiul tău cu adevărat; iar de va arde, atunci să fii încredinţat că este născut din desfrânare".

marți, 11 iunie 2019

11 iunie - Sfantul Luca al Crimeei

Sfantul Luca al Crimeei este un sfant al veacului nostru, fiind mai intai medic al trupului (chirurg), iar mai apoi medic si al sufletelor (arhiepiscop). Intreaga lui viata se poate rezuma in cateva din cuvintele sale: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul."

Numit adesea drept doctor "fara-de-arginti", Sfantul Luca al Crimeei a fost un ierarh marturisitor ce a patimit mult pentru dragostea si credinta lui in Hristos in temnitele comuniste. Nascut intr-o familie princiara, sfantul a fost un bun chirurg si profesor universitar, iar in cele din urma, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru.

In plina teroare bolsevica, un chirurg de exceptie refuza sa opereze fara icoana Maicii Domnului pe peretele salii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, marturisitor al credintei in Hristos si titan al stiintei deopotriva ofera lumii contemporane o minunata lectie de jertfire de sine, de slujire a semenilor si de sfintenie.

SFÂNTUL LUCA AL CRIMEEI – DOCTOR FĂRĂ-DE-ARGINŢI ŞI MĂRTURISITOR AL ORTODOXIEI ÎN PRIGOANA COMUNISTĂ

„Calea lui Dumnezeu este o cruce de zi cu zi. Nimeni, dar, nu s-a suit la cer fără osteneală”. (Cuviosul Isaac Sirul)
Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia.

Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903.
În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie.

joi, 6 iunie 2019

Inaltarea Domnului

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu "Hristos S-a inaltat!" si "Adevarat S-a inaltat!". IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si marturiseste ca noi sarbatorim Pastile cu asertiunea "Hristos a inviat!", la care ni se raspunde cu confirmarea "Adevarat, a inviat!", pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta. In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim "cu bucurie mare". Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii.

sâmbătă, 1 iunie 2019

Părintele Filotei Zervakos: Papismul este înaintemergătorul antihristului

Ortodoxia a fost statornicită de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi, prin cele şapte Sinoade Ecumenice, luminate de Sfântul Duh. Papismul este înaintemergătorul antihris­tului, fiindcă papa, cuprins de mândrie şi trufie, vrând să devină cel mai mare stăpânitor al Bisericii şi al lumii, a separat Biserica lui Hristos. 

Catolicii au căzut în multe erezii, preschim­bând tainele Bisericii Ortodoxe. în loc de botez ei săvârşesc stropirea, în loc de taina împărtăşaniei fac azime ebraice. Au modificat postul, iar maslul şi aghiazma n-o pot face, fiindcă sunt afurisiţi, de aceea aghiazma lor nu se păstrează.

Voi aminti şi o întâmplare petrecută în Sfântul Munte. Împăratul Constantinopolului, Mihail, şi patriarhul Vekkos, care erau papistaşi, au mers între anii 1170-1200 în Sfântul Munte şi i-au silit pe monahi să primească papismul şi să slujească împreună cu papistaşii. Trupurile celor care au primit să slujească împreună cu ei au ră­mas neputrezite şi urât-mirositoare, ele fiind afu­risite.

 Iar trupurile celor care n-au primit să slu­jească împreună cu ei şi au fost ucişi de papistaşi răspândesc mireasmă. Fie ca harul Sfântului Duh să lumineze minţile voastre, să vă întărească şi să vă ajute să înlăturaţi somnul amăgirii şi al trândă­viei şi să veniţi în braţele Bisericii!

Părintele Filotei Zervakos

Sfantul Ioan Maximovici: Nu căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica Ortodoxă

Mărturisesc şi eu, păcătosul, că unica Biserică a lui Hristos este Biserica Ortodoxă! (Vlad Herman)

Să ne rugăm Domnului Dumnezeu pentru a trimite pacea şi mântuirea întregii lumi, pentru buna sporire a sfintelor noastre biserici şi pentru unirea tuturor [drept-credincioşilor] într-o singură turmă.

Nu vă deznădăjduiţi în necazuri şi nu vă clătinaţi în ispite. Fiţi fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe.

Nu căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica Ortodoxă despre care Hristos a spus: …voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).

luni, 27 mai 2019

Sfintii inchisorilor: Gheorghe Jimboiu - Un inger in trup


Viata lui Gheorghe Jimboiu a fost o ardere de tot, bine placuta lui Dumnezeu.

El trebuie sa intre, alaturi de Valeriu Gafencu si alti tineri romani morti in inchisoare, in galeria sfintilor romani, care au trait o tinerete sfanta, incununata cu jertfa suprema pentru invierea neamului romanesc, constituind inaltatoare pilda pentru generatiile viitoare. Pr Liviu BranzasRaza din catacomba


Gheorghe este singurul copil al familiei Jimboiu, romani din Oltenia; s-a nascut in localitatea Vela din zona de campie a judetului Dolj. De copil a fost deosebit, cu o structura sufleteasca superioara, calitati cu care avea sa-si impresioneze peste ani camarazii de suferinta.

Cum tatal avea sa plece la Dumnezeu inca in adolescenta sa, Gheorghe Jimboiu ramane singur sprijin al tinerei vaduve care, ca mama iubitoare, s-a ingrijit cum a putut mai bine de educatia fiului ei.

Desi sufletul sau dovedea inclinatii mai degraba spirituale sau artistice - „Avea cele mai deosebite maini pe care le-am vazut la un om: nefiresc de subtiri, cu degete foarte lungi, maini facute anume pentru rugaciune sau pentru un mare pianist” (Fericiti cei ce plangAristide Lefa) - se inscrie la Academia Comerciala din Brasov pentru a-si putea ajuta mama.

In aceasta perioada se apropie de Miscarea Legionara si intra in Fratiile de Cruce pentru „desavarsirea morala si spirituala”.

Viața Sfântului Ioan Rusul

Preluare dupa doxologia.ro
Sfantul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul veacului al şaptesprezecelea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al naşterii sale este 1690, şi aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăzneţul ţar l-a întreprins împotriva turcilor în 1711.
Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) – Capadocia  Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcându-se în ţinutul său, aga l-a luat cu sine şi pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulţimi de robi ruşi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor şi cei mai mulţi dintre ei, pentru a li se uşura puţin suferinţa, s-au lepădat de Hristos şi s-au făcut musulmani.

marți, 21 mai 2019

Parintele Efrem Filotheitul: Daca ati sti cat de mult cer ajutor cei adormiti!

Imagini pentru efrem filotheitulParintele Efrem Filotheitul: Daca ati sti cat de mult cer ajutor cei adormiti! Fiindca dupa moarte nu exista pocainta si ca oameni au plecat si ei cu pete si prihane si vazand ca ajutorul celor vii impreuna-lucreaza si ajuta mult la a se desavarsi si linisti, ei isi doresc mult, cer si tanjesc sa fie pomeniti de cineva. Cu dor asteapta ca sa se ridice vreun preot sau vreun crestin virtuos din neamul lor care sa-i pomeneasca si pe ei.

din: Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 2015

Interviu cu Marin Răducă (97 de ani), supravietuitor al temintelor comuniste, unde a stat 19 ani

a 19 mai icoana Sfîntului Ţar Nicolae al II-lea, a izvorît mir!

În seara zilei de 19 mai a avut loc un eveniment dedicat naşterii ţarului Nicolae al II-lea, care s-a încheiat printr-o minune – izvorîrea de mir a icoanei făcătoare de minuni a ţarului mucenic! 

Acest lucru s-a întîmplat într-un mod cu totul neaşteptat! Înainte de a izvorî mir, cei care se închinau icoanei au simţit un miros frumos puternic. Apoi brusc, de nicăieri, deasupra icoanei, în faţa mulţimii de oameni, s-au format două şiroaie de mir care curgeau în jos… 

Minunea a fost relatată şi de jurnalista şi prezentatoarea tv, regizoarea Elena Kozenkova. Tema evenimentului seral a fost “Personalitatea ţarului Nicolae al II-lea: Între adevăr şi minciună”. Icoana prezentă la eveniment e una foarte renumită în Rusia, care de 20 ani călătoreşte prin Rusia şi prin lume, fiind pictată în SUA de către iconograful Pavel Tihomirov, la comanda unor emigranţi ruşi.

Cum a dobandit Staretul Tadei rugaciunea lui Iisus

parintele-tadei-v-9În anul 1932, am plecat la mănăstire, pentru că am crezut că nu voi trăi mai mult de cinci ani, cum îmi spuseseră doctorii. Slavă Domnului, am fost îndrumat spre Mănăstirea Milkovo, unde se aflau 30 de Ruşi. Erau multe suflete evlavioase acolo şi m’au deprins cum să mă rog cu Rugăciunea lui Iisus. Mi-au dat mătănii şi m’au îndrumat să spun: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pre mine, păcătosul!” 

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai peSfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei birui). 

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: "instinctu divinitatis" = "prin inspiratie divina", ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

marți, 14 mai 2019

14 Mai – Ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste. Părintele Justin Pârvu despre 14 Mai 1948, ziua neagră a arestărilor

PJustin-cu-mirul
Cea mai grozavă şi funestă săptămână a fost în jurul lui 14 mai. Una din cele mai cenuşii pagini din istoria românească… Circulau pe atunci maşini foarte luxoase. Intraseră în circuitul ţării noastre nişte autocare noi, maşini poloneze, foarte elegante la suprafaţă, dar înăuntru era totul închis şi nu se vedea nimic. Lumea se obişnuise… Eh, maşini poloneze!… Dar acolo erau numai şi numai deţinuţi politici. Pentru că arestările, care se făceau noaptea, erau foarte multe, rămâneau deţinuţii de transportat şi dimineaţa cam până la opt, nouă. Interesul era ca aceste maşini să nu se oprească pe la securităţi pentru că se demasca ce conţin.

Încă o treabă foarte interesantă!… În partea de sud-est a oraşului se auzeau împuşcături pe care ei le mascau, zicând: „armata face manevre”. Erau cunoscute aceste manevre ale armatei. Se făcea o manevră în Roman, se mai făcea la două, trei săptămâni una în Iaşi, în sfârşit, în diferite oraşe. Ce era cu împuşcăturile acelea? Aduceau aici noaptea familii întregi din comuna Bosancea, din zona Bucovinei. Bosancea, o comună de mare rezistenţă unde şi ruşii au fost dezarmaţi şi acum venise momentul de răzbunare împotriva bosăncenilor. Au făcut gropi comune în Piatra Neamţ, pe dealul Balaurului şi acolo aduceau cu maşinile, noaptea, familii întregi, le mitraliau şi le aruncau în gropile comune. Dimineaţa era totul nivelat, cu iarbă şi flori şi nu se ştia ce e acolo. În 1951 s-au făcut de către popa Nicolae săpături pe dealul Balaurului, însă securitatea a oprit să se mai continue săpăturile.

luni, 13 mai 2019

Monahul Teodor Stănescu s-a alăturat fraţilor săi din ceruri

Puţin după ora 8 dimineaţa a acestei zile de Luni, 13 Mai 2019, monahul Teodor Stănescu s-a mutat după această viaţă după o grea suferinţă.

Părintele Teodor a trecut prin iadul reeducării comuniste de la închisorile Piteşti şi Gherla, iar după eliberare şi-a iertat torţionarii şi a purtat un mare canon al pocăinţei recunoscîndu-şi public căderile la care a fost supus de către infernul bolşevic. A fost arestat în 1948, pentru apartenenţa la Frăţiile de Cruce şi a fost îndelung torturat pentru dragostea de Neam şi Ţară. Şi-a purtat cu multă demnitate rănile şi suferinţele din închisoare. Părinţii Constantin Voicescu şi Justin Pârvu l-au ajutat cu dragostea lor pentru a se întoarce cît mai repede şi mai desăvîrşit la Mîntuitorul Hristos.

În anul 2002 a ales să devină monah şi s-a implicat cu toată inima în ctitorirea unui memorial creştin ortodox la Rîpa Robilor de la Aiud.

Chiar şi după vîrsta de 80 de ani a continuat să scrie, să conferenţieze şi să dea interviuri pentru a trezi inimile tinerelor generaţii. Mărturiile sale oculare, ca şi ale tuturor celorlalţi din generaţia sa, sînt un martor nepreţuit al unei istorii puternic contra-făcute de actuala propagandă marxistă. A fost nelipsit de la slujbele Bisericii, asumîndu-şi desăvîrşit cinul monahal. S-a mutat la cele veşnice spovedit şi împărtăşit. Dumnezeu să primească jertfa şi rugăciunile sale!

sâmbătă, 11 mai 2019

Stareţul Dionisie Ignat de la Colciu († 11 mai 2004)

Părintele Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an şi ceva.
Din cauza condiţiilor vitrege din timpul Primului Război Mondial şi de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, şi doi ani de şcoală profesională.

Parintele Dionisie de la Colciu: "Uniunea Europeana este Casa Faradelegilor"

Sa avem nadejdea la Dumnezeu, dar timpurile sunt critice. Timpurile-s foarte critice. Dupa cum spun Sfintii Parinti, Sfintii Prooroci, noi am intrat in veacul al VIII-lea, si ei asa scriu ca, intrand in al VIII-lea veac, multe necazuri o sa vina peste omenire, mari schimbari o sa fie in lume.

Dupa scrierile Sfintilor Parinti, omenirea as­teapta doua pericole infricosate: un razboi infricosat de mare si imparatia lui Antihrist. Acuma numai Dumne­zeu stie care va apuca inainte, razboiul acela care se as­teapta sau imparatia lui Antihrist. Noua nu ne-a ramas altceva decat sa ne pregatim. Sa ne pregatim prin poca­inta, spre marturisire curata, ca nimenea nu se poate mantui decat numai prin pocainta, adica prin marturisirea pacatelor inaintea parintelui duhovnic.

O sa fie un razboi infricosat, poate nu acum, dar in cativa ani. Asa va fi ca nu vor mai cunoaste ca au fost oameni cei omorati. Suntem in vremurile de pe urma. Sunt semne vadite.

Virgiliu Gheorghe - Despre Duhovnicul Dionisie de la Colciu

duminică, 5 mai 2019

Viața și pătimirea Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, făcătorul de minuni

Sfântul Efrem cel Nou, numit mare mucenic şi tămăduitor, s-a născut pe 14 septembrie anul 1384 în ziua prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci, în oraşul Tricala din Grecia. La botez copilul a primit numele de Constantin. Rămânând orfan de mic, sfântul a fost neîncetat mângâiat de harul lui Dumnezeu. Tatăl său trecând la cele veşnice, sfântul a rămas în grija mamei sale împreună cu alţi şase fraţi. Constantin a plecat de acasă pentru a nu fi înrolat cu forţa în armata otomană, care din anul 1393 stăpânea această regiune. 

La vârsta de 14 ani a intrat ca monah în Mănăstirea Buna Vestire, zidită pe locul numit Colina Neprihăniţilor, Nea Makri, undeva în Attica, Grecia. Pe atunci peninsula grecească Attica nu era încă sub ocupaţie otomană. În mănăstirea de pe Muntele Amomon, lângă Nea Makri, vreme de peste 27 de ani, Sfântul Efrem cel Nou l-a urmat pe Hristos întru toate, atât în vieţuire curată, cât şi în pătimire. După o vreme, sfântul a fost hirotonit preot ieromonah. În anul 1416 otomanii au ocupat Peninsula Attica, iar în anul 1424 au atacat mănăstirea, omorând pe călugări, în afară de Sfântul Efrem cel Nou, care nu se afla în mănăstire, ci într-o peşteră din apropiere în care obişnuia să se nevoiască. Mănăstirea a fost aproape distrusă fiind pângărită şi jefuită, iar călugării decapitaţi. Peste un an otomanii au atacat din nou mănăstirea, prinzându-l şi pe Sfântul Efrem. În ziua de 14 septembrie 1425, dată la care Sfântul împlinea 41 de ani, a fost luat rob de turci. Înălţarea Sfintei Cruci care se prăznuia în acea zi a coincis cu urcarea Sfântului Efrem cel Nou pe crucea pătimirilor.

vineri, 3 mai 2019

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu

La câţiva paşi de Ploieşti, Mănăstirea Ghighiu adăposteşte o mare comoară spirituală: icoana Maicii Domnului „Siriaca”, icoană grabnic ajutătoare, care nu conteneşte nici astăzi a face minuni.
Aflat într-o vizită mai lungă în România, pe 25 februarie 1958 Preasfinţitul Vasile Samaha, episcop de Serghiopolis din cadrul Patriarhiei Antiohiei, a fost condus la Mănăstirea Ghighiu. Cu prilejul acestei vizite, episcopul a dăruit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani. În Patriarhia Antiohiei, această icoană a Maicii Domnului era cunoscută sub numele de Maica Domnului din Bhamdoun – Muntele Libanului. Nu se cunosc împrejurările în care icoana a ajuns din Liban la Mitropolitul Vasile Samaha.