duminică, 20 octombrie 2019

luni, 14 octombrie 2019

O minune uimitoare confirmată de medici: Cuvioasa Parascheva a înviat un bărbat

Sunt profesor pensionar. Îmi amintesc de tatăl meu, care după 18 luni de spitalizare din cauza cancerului de ficat, a ajuns în moarte clinică. Familia mea a fost chemată să-l ia acasă de urgenţă, cu câteva clipe înainte de a ajunge la morgă.

În timp ce tatăl meu era plâns de familie, în salon intră bunicul meu (socrul celui aflat între viaţă şi moarte), cu o bucată de vată sfinţită de la Cuvioasa Parascheva şi, fără să se jeneze de prezenţa doctoriţei, îl mângâie pe creștet, punând vata în buzunarul pijamalei, spunându-i că se va face bine şi că îl aşteaptă pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Înainte de acest gest, m-a mustrat, fiindcă am cheltuit averea pe medi­camente, uitând-o pe Sfânta Parascheva „care te scoate din morţi”.

Apoi bunicul ne-a certat pe toţi, nonverbal, cu degetul arătător, după care ne-a iertat cu o invitaţie pe 8 septembrie şi s-a grăbit să nu piardă trenul. Uluiţi de gesturile, cuvintele şi mai ales de credinţa bunicului, toţi au meditat la faptul că bătrânului i s-a întâmplat ceva.

Din viata si minunile Sfintei Parascheva de la Iasi

Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.

După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.

Minuni ale Sfintei Parascheva de la Iaşi

De 367 de ani de când moaştele Cuvioasei Parascheva se află la Iaşi, sărbătoarea din 14 octombrie are o însemnătate cu totul aparte pentru români, sute de mii de credincioşi venind să se închine la racla celei pe care o ştiu „mult folositoare“. Cei care ajung la „Cuvioasa“ - aşa cum o numesc prietenii ei - o roagă pentru soluţionarea problemelor de zi cu zi, îi cer alinare pentru necazurile care s-au năpustit asupra lor, sănătate, spor în casă şi bucurii. Iar Sfânta îl ascultă pe fiecare în parte şi nu întârzie să le vină în ajutor celor ce îşi pun speranţa în puterea ei şi o roagă cu credinţă. Minunile Cuvioasei sunt nenumărate.

duminică, 6 octombrie 2019

Viata Parintelui Vichentie Mălău, de la Mănăstirea Secu (1887 - 1945)

Imagini pentru vichentie malauParintele ieroschimonah Vichentie Malau este unul dintre cei mai mari parinti duhovnici care au trait si s-au nevoit in manastirile nemtene. Nascut in anul 1887, intr-o localitate din judetul Neamt, si trecut la cele vesnice in anul 1945, parintele Vichentie Malau a dus o viata sfanta, lasand in urma o mana de ucenici cu vietuire inalta, unul dintre acestia fiind chiar parintele Cleopa Ilie, de la Manastirea Sihastria.

Parintele Vichentie Malau s-a nevoit, in post si rugaciune, la Manastirea Secu. Aflata in comuna Vanatori, judetul Neamt, aceasta manastire isi are inceputul candva in jurul anului 1500, cand pe valea paraului Secu vietuiau mai multi sihastri. In anul 1530, sub indrumarea ieroschimonahului Zosima, de la Manastirea Neamt, sihastrii din zona vor intemeia un schit smerit. Domnitorul Petru Rares (1527-1546) cladeste biserica schitului lui Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii.

vineri, 4 octombrie 2019

Viata Parintelui Neonil Buzila, mare staret al Manastirii Neamt (1789-1853)

Din cartea Patericul Romanesc - Arhimandrit Ioanichie Balan

Arhimandritul Neonil Buzila a fost cel mai renumit staret al Manastirii Neamt din secolul XIX. Personalitatea sa se impune in istoria monahismului nostru, atat prin inalta sa traire duhovniceasca si prin intelepciunea cu care a crescut atatea suflete in dragostea de Hristos, cat si prin devotamentul cu care s-a pus pe sine si intreaga manastire in slujba Bisericii, a neamului si a aproapelui.

Staretul Neonil s-a nascut in satul Valea Seaca-Suceava, in anul 1789. Parintii sai, desi saraci, i-au dat o crestere aleasa. In anul 1802, cand avea numai 12 ani, a intrat in viata monahala, fiind incredintat unchiului sau, arhimandritul Ilarie, din Manastirea Neamt. In anul 1808 a fost calugarit, iar mai tarziu, hirotonit diacon si preot.

Intre anii 1827-1832 a fost preot slujitor si duhovnic la Catedrala mitropolitana din capitala Moldovei, fiind pretuit si cautat de toti locuitorii orasului, "caci era dulce la cuvant si la toti primit si iubit". Intre anii 1832- 1834, ca staret al Manastirii Barboi din Iasi, s-a ingrijit de reinnoirea acestui sfant lacas, fiind cinstit cu treapta de arhimandrit.

Parintele Ilie Cleopa: "Stiţi voi cine-i Maica Domnului? (...) Şi câte miliarde de suflete care au credinţă şi nădejde în Maica Domnului vor trece uşor vămile văzduhului şi din moarte la viaţă, pentru că au cinstit-o pe Maica Domnului"

Imagini pentru ilie cleopaStiţi voi cine-i Maica Domnului?
Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul! Uşa Luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume; Uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat; Poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel (cap. 44, 2). Scară către cer, pod către cer; porumbiţa care a încetat pierderea sau potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Cădelniţă dumnezeiască, că a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Cine este Maica Domnului? Este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt.

Bat clopotele la Manastirea Diveevo (Rusia)

marți, 1 octombrie 2019

Acoperamantul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului este sarbatoarea randuita de Biserica in amintirea aratarii Maicii Domnului in biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere in aceasta biserica, pentru salvarea cetatii care era asediata. La ora patru dimineata, Maica Domnului s-a aratat inaintea poporului, stand in vazduh si rugandu-se cu lacrimi. Sfantul Acoperamant era tinut in maini deasupra capetelor credinciosilor. In jurul ei se aflau apostolii, sfintii si mucenicii.

Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis catre ucenicul sau iubit, Epifanie: "O vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor cum se roaga pentru intreaga lume?" Iar Epifanie a zis: "O vad, Parinte, si ma minunez!".

Acesta este evenimentul pe care il prazanuieste Biserica astazi, spre a ne aminti ca prin nevointa si rugaciune, putem primi si noi, in greutatile vietii noastre, neincetatul ajutor al Maicii Domnului.

duminică, 29 septembrie 2019

Sfântul necunoscut de la Manastirea Neamt

In anul 1986, in ziua de 24 mai, cand in calenadrul ortodox se serbeaza Sf. Cuv. Simeon din Muntele cel Minunat, fiind sambata seara cu priveghere pentru a doua zi, pe aleea ce duce de la turnul clopotnita la biserica Inaltarii s-a observat ca pietrele din pavaj pe sectiune transversala erau ridicate de aproximativ 10-15 cm., care incomodau trecerea spre biserica. Cei care ajungeau la locul respectiv, incercau sa apese pietrele cu piciorul, crezand ca ele vor reveni la pozitia initiala.

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru: Desfrânarea îi aruncă departe de Dumnezeu pe lucrătorii ei

Desfrânarea îi aruncă departe de Dumnezeu pe lucrătorii ei. Desfrânarea este cădere de la Dumnezeu și nimicire totodată: Nimicit-ai de la Tine pe tot desfrânatul (Psalmul 72, 27). Desfrânarea este împietrirea sufletului și orbirea minții. Curvia îi face pe oameni să stea departe de Dumnezeu. Curvia strâmbă ochii sensibili și ai minții. Curvia este întunericul sufletului și întinăciunea trupului.

joi, 26 septembrie 2019

Sfântul Neagoe Basarab, un tată milostiv al neamului românesc

Irina Nastasiu, Doxologia

"A răposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara Românească şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat“.
Aşa stă scris pe piatra de mormânt a Sfântului Neagoe Basarab, din gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa. Domn al Ţării Româneşti între anii 1512 şi 1521, binecredinciosul voievod Neagoe Basarab a fost un adevărat “tată milostiv” al tuturor, şi al creştinilor şi al păgânilor, ctitor al multor biserici din ţară, binefăcător al mănăstirilor ortodoxe din Muntele Athos, precum şi autor al uneia dintre cele mai vechi capodopere a literaturii române, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Cronicarul Gavriil Protul, în Viaţa Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, spune despre Sfântul Neagoe Basarab: "Ce vom spune despre lucrurile şi mănăstirile pe care le-au miluit?... Şi în toate laturile de la Răsărit până la Apus şi de la Amiază-zi până la Amiază-noapte, toate sfintele biserici le hrănea şi cu multă milă pretutindeni da. Şi nu numai creştinilor fu bun, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele Său şi ploaia şi peste cei buni, şi peste cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie". Tot din această lucrare, aflăm că Neagoe l-a avut învăţător şi duhovnic pe Sfântul Nifon: "Iar fericitul Nifon îl întărea în învăţăturile sale".

Despre păzirea dreptei credințe

Sfaturile Sf. Nifon catre fiul lui duhovnicesc, Sf. Neagoe Basarab, domnitorul Tarii Romanesti

Biserica lui Hristos, iubitul meu fiu, nu poate fi biruită nici de oameni, nici de demoni. Ea este Trupul lui Hristos, iar noi toți suntem mădularele ei, dacă trăim în chip plăcut lui Dumnezeu. În Biserică aflăm viața cea veșnică și tot în ea ne tămăduim de rănile aducătoare de moarte ale păcatelor. În Biserică noi cunoaștem Adevărul și slobozenia (libertatea). Războaiele și furtunile ce s-au abătut asupra Bisericii au făcut-o să strălucească mai mult în această lume. 

Așa s-au adunat Soboarele a toată lumea, când primejdiile dinlăuntru ori dinafară se înmulțeau. Atunci Duhul Sfânt a ridicat sfinți și mucenici care au arătat adevărul și au vădit rătăcirea, iar aceștia sunt luminătorii a căror laudă nu se va sfârși în veac. Credința pravoslavnică, ortodoxă, fiul meu, a fost pecetluită la aceste Soboare de Duhul Sfânt și pentru aceea în toată vremea nevoiește-te a o păzi, ca și Dumnezeu să te păzească pe tine de moartea cea veșnică. Așa am cunoscut până astăzi, că tot omul care cinstește Biserica, cinstit va fi de Dumnezeu și aici pe pământ și în ceruri, și tot cel care calcă cele ale Bisericii, nici pe pământ și nici dincolo nu va afla odihnă.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, prinţ al păcii

Originea domnitorului Neagoe Basarab nu este întru totul clară. Singura certitudine este apropierea de marea familie a boierilor Craioveşti, prin mama sa, Neaga, pe care cele mai multe documente o prezintă drept soţia lui Pârvu Craiovescu. Cum după urcarea pe tronul Ţării Româneşti, Neagoe avea să se prezinte în documentele cancelariei domneşti drept fiu al domnitorului Basarab cel Tânăr „Ţepeluş“ (1477-1481 şi 1481-1482), există unele semne de întrebare cu privire la paternitatea sa. Vlad cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti între 1510 şi 1512, s-a aflat, la început, în bune relaţii cu familia Craioveştilor, protectorii tânărului Neagoe. Cu sprijinul unei familii boiereşti atât de puternice, orice urmaş al unui domnitor al ţării putea emite pretenţii la tron. Auzind că Neagoe, ajuns între timp şef de vânătoare la curtea sa, ar putea fi „os domnesc“, Vlad cel Tânăr ar fi căutat fie să-l piardă, fie să-l „însemneze“, cum era obiceiul vremii de a mutila orice posibil rival al domnitorului sau al succesorilor săi. Aşa se explică faptul că, la întrebarea lui Vlad-Vodă despre originea lui Neagoe, boierii Craioveşti vor fi răspuns că e doar boier, fiu al lui Pârvu Craiovescu şi al soţiei sale, Neaga, aşadar, fără drept la domnie. Ameninţările aveau să continue, astfel că boierii olteni se văd nevoiţi să treacă Dunărea, în decembrie 1511, cerând ajutor turcilor. La 23 ianuarie 1512, un corp de oaste în frunte cu Mehmet-Beg învingea pe Vlăduţ-Vodă într-o luptă la marginea Bucureştilor, la Văcăreşti. Abia după ce pericolul era eliminat, a putut Neagoe să-şi asume identitatea domnească, de urmaş al lui Basarab Întemeietorul, prin tatăl său, Ţepeluş Voievod. Despre alegerea sa ca voievod, îndată după lupta de la Văcăreşti, scrie Letopiseţul Cantacuzinesc: „Iar el nici într-un chip nu vrea să se plece şi să fie domn şi cu glas mare zise către tot norodul: Puneţi alt pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi, iar nărodul tot striga şi zicea către dânsul: iată nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ci numai tu să fii nouă domn... Deci şi Neagoe să plecă glasului năroadelor şi luă coruna şi scaunul a toată ţara românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni“.
Nepreţuita moştenire a boierilor Craioveşti

Ţara Românească în vremea lui Neagoe Basarab

După moartea lui Vlăduţ a fost înscăunat pe tronul Ţării Româneşti Neagoe, fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu. Ocupând înalta demnitate, care, după datină, revenea descendenţilor lui Basarab I, Neagoe, ca să poată fi recunoscut de ţară ca domn al ei, şi-a creat, având în vedere anumite legături dintre Craioveşti şi familia domnească, o genealogie de natură să-i legitimeze ocuparea tronului.În actele emise de cancelaria sa, el s-a dat drept fiu al lui Basarab cel Tânăr (Ţepeluş) şi şi-a luat numele de Basarab, nume ce evoca el însuşi descendenţa din Basarab, "întemeietorul" ţării. După Neagoe, urmaşii din familia sa, urmaşii boierilor Craioveşti, şi-au zis Basarabi, nume care a devenit patronimic pentru noua casă domnească. 

Echilibru social-politic 

Domnia lui Neagoe Basarab a însemnat pentru Ţara Românească un oarecare echilibru social-politic, facilitat în parte de tulburările ce se manifestau în ţările vecine. Domnul şi-a putut îndrepta atenţia spre opera de organizare internă a ţării, continuând în această privinţă cele mai bune tradiţii ale predecesorilor. În domeniul economic, administrativ, cultural şi politic, el a luat măsuri în pas cu ceea ce însemna progres în acea vreme, s-a străduit şi a reuşit în parte să redea Ţării Româneşti strălucirea ei de odinioară, s-o readucă cu tact diplomatic în rândul statelor europene care puteau să-şi spună cuvântul şi de la care se aşteptau acţiuni cu semnificaţii ce depăşeau caracterul local111. Faptul că sultanul Selim îşi avea îndreptată atenţia în special asupra problemelor din Asia şi Africa i-a permis lui Neagoe să lichideze în bună măsură infiltraţiile turceşti la nordul Dunării112.

Sfantul Domnitor Neagoe Basarab

Sfantul Neagoe Basarab este pomenit pe 26 septembrie. Canonizarea sa a fost hotarata in sedinta de lucru a Sfantului Sfantului Sinod din 8-9 iulie 2008, alaturi de cea a Sfantului Ierarh Iachint de Vicina si a Sfantului Dionisie Exiguul. Proclamarea solemna a canonizarii a avut loc la Bucuresti, de praznicul Sfantului Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, pe 26 octombrie.

Sfantul Neagoe Basarab a fost domn al Tarii Romanesti intre anii 1512 si 152. A fost inmormantat in gropnita domneasca de la Curtea de Arges, ctitoria sa, iar pe piatra de mormant sta scris: "A raposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod si Domn a toata Tara Romaneasca si a partilor dunarene, in luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani si jumatate. Si rog pe cei ce Dumnezeu ii va ingadui sa vie dupa noi, sa pazeasca adapostul acesta mic si lacasul oaselor mele, ca sa fie nestricat“.

miercuri, 25 septembrie 2019

Din minunile Sfantului Serghie de Radonej: Invie un copil din morti

sf-serghie-de-radonej.png (849×1000)Pentru ca atata putere facatoare de minuni luase de la Dumnezeu, incat a inviat si un mort. Un om credincios din hotarele locasului lui, avand un fiu, singurul nascut, cuprins de boala, l-a dus la cuviosul spre a-l tamadui. Dar copilul, slabind de boala, a murit. Si se tanguia tatal lui dupa el nemangaiat. Deci, vazand Cuv. Serghie tanguirea omului aceluia, i se facu mila de el si, facand rugaciune, a inviat copilul si l-a dat viu tatalui lui. 

Si s-a intors omul bucuros cu fiul viu si sanatos la casa sa. Inca veneau la dansul si cei cuprinsi de duhuri necurate si, inainte de a ajunge ei la sfantul, fugeau dintr-insii necuratele duhuri. Si cei leprosi se curateau si orbii vedeau si, in scurt a zice, toti cei cuprinsi de felurite neputinte si care mergeau la sfantul, cu credinta, primeau nu numai sanatate trupului, ci si folos sufletului, si se intorceau cu indoita tamaduire la casele lor. 

Pentru aceea era cinstit si slavit de toti Cuviosul Serghie si multi, dorind a vedea cinstita lui fata si a se indulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dansul din nenumarate cetati si tinuturi. Iar multi din calugari, lasandu-si manastirile lor, veneau la dansul, dorind sa vietuiasca si sa fie povatuiti de el. Domnii, boierii si oamenii de rand alergau cu sarguinta la acest fericit parinte, caci toti il aveau in mare cinste, ca pe unul din parintii cei de demult, au ca pe unul din prooroci.

Viata Sfantului Serghie de Radonej

Sfintul Serghie s-a nascut in 1313 la Rostov. Parintii sai, Chiril si Maria, il botezara cu numele de Bartolomeu. Inca din sinul maicii sale, Dumnezeu lasa sa se intrevada maretia ce ii va fi data mai tirziu supusului sau. Astfel o data, in timpul Liturghiei, inaintea citirii Evangheliei, pruncul incepu sa tipe in pintecele maicii sale, atit de puternic incit glasul lui fu auzit si de catre ceilalti. Cind se cinta imnul Heruvimilor, vocea pruncului rasuna din nou, ceea ce o infricosa pe Maria. Cind Preotul rosti ecfonisul "Sfintele Sfintilor",pruncul scoase un strigat pentru a treia oara iar mama sa incepu sa plinga. Cei de fata voiau sa vada copilul ; dar mama fu nevoita sa spuna ca el nu striga din bratele sale ci din pintecele sau. Dupa aceasta intimplare neobisnuita, Maria, pe toata perioada cit a fost gravida, nu a mincat nici carne nici lapte nici peste ; se hranea numai cu piine si apa si se ocupa numai cu rugaciunea. Cind implini sapte ani, copilul fu trimis la scoala. Dar spre deosebire de fratii sai Stefan si Petru care invatau bine, Bartolomeu intimpina dificultati. Invatatorul il pedepsea, colegii rideau de el, parintii il certau ; dar Bartolomeu, cu toata bunavointa lui, nu reusea sa invete.

marți, 24 septembrie 2019

Sfantul Siluan Athonitul: La necredinta se ajunge din mandrie

Unii oameni zic ca nu este Dumnezeu. Ei vorbesc asa pentru ca in inima lor locuieste duhul mandriei, amagindu-i cu minciuni impotriva Adevarului si impotriva Bisericii noastre Ortodoxe, careia i s-a dat prin Duhul Sfant sa invete tainele lui Dumnezeu.

Ei sunt inteligenti si se cred destepti, dar, in realitate, nu inteleg nici macar faptul ca aceste ganduri nu sunt ale lor, ci vin de la vrasmasul. Oricine le primeste in inima lui se identifica cu duhul cel rau si se face asemenea lui. Faca Dumnezeu ca nimeni sa nu moara in aceasta stare.

Eu cred ca daca Dumnezeu n-ar exista , nu s-ar mai pomeni despre El pe pamant; dar oamenii vor sa traiasca dupa voia lor si de aceea zic ca Dumnezeu nu exista, si prin aceasta demonstreaza ca El exista.
Necredinciosului ii dau acest sfat: sa zica: ”Doamne, daca existi, lumineaza-ma si-Ti voi sluji din toata inima si din tot sufletul! ”Si, pentru acest gand smerit si dispozitie de a sluji lui Dumnezeu, Domnul il va lumina negresit.

Sfantul Siluan Athonitul: Puterea de capetenie sta în smerenie


Postul si înfrânarea si privegherea si linistirea (isihia) si celelalte nevointe (ascetice) ne ajuta, dar puterea de capetenie sta în smerenie. Maria Egipteanca si-a uscat trupul prin post într-un singur an, pentru ca nu avea nimic de mâncare, dar cu gândurile a trebuit sa lupte timp de saptesprezece ani.
Smerenia nu se învata dintr-o data. 

De aceea a zis Domnul: „Învatati de la Mine smerenia si blândetea” (Mt 11, 29). Ca sa înveti ai nevoie de timp. Unii au îmbatrânit în nevointe si totusi n-au învatat smerenia si nu pot întelege de ce nu le merge bine, de ce n-au pace si sufletul lor e mâhnit, si abatut. […]

Sfântul Siluan Athonitul, Între Iadul deznadejdii si raiul smereniei, Editura: Deisis. Sibiu 2000

Viata Sfântului Siluan Athonitul

(Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de țărani ruși, alcatuită – pe lângă părinți – din cinci băieți și două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi este primul model în viața sa lăuntrică. Încă de mic copil, de la vârsta de 4 ani, Simeon și-a pus în gând că atunci “când va fi mare sa caute pe Dumnezeu în tot pamântul”.
Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan), tânarul Simeon și-a dat seama că  “daca există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L gasesc.”
La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcarat de dragostea lui Dumnezeu, simte o transformare interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl sau este însă categoric:
Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi esti liber să te duci.”

duminică, 22 septembrie 2019

22 septembrie - Pomenirea Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi




Sfântul Ierarh Teodosie s-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a veacului al XVII-lea și, iubind din tinerețe viața călugărească, s-a lepădat de lume și a primit sfântul chip îngeresc la Schitul Brazi. Cugetând ziua și noaptea la Legea lui Dumnezeu și deprinzând de la dascălii încercați din mănăstirile Țării de Jos a Moldovei învățăturile cele folositoare, a fost ales egumen al Mănăstirii Bogdana din ținutul Bacăului, reconstruind în vremea stăreției sale acest sfânt locaș.

Pentru vrednicia sa și pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuți în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului. Iubind cu adevărat sfintele lui Dumnezeu locașuri, a cercetat și a ajutat cu multă râvnă schiturile și mânăstirile din eparhia sa, sprijinind totodată și pe binecredincioșii creștini aflați în felurite necazuri sau cuprinși de sărăcie.

sâmbătă, 21 septembrie 2019

21 septembrie – pomenire: Sfintitul Marturisitor Părintele Dimitrie Bejan (1909-1995)


Preluare dupa Bucovina Profunda

21 septembrie – pomenire:

Sfintitul Marturisitor

Părintele Dimitrie Bejan

(1909-1995)
Un vulcan de credinţă şi de caracter, iată cum ar putea fi sintetizat părintele Dimitrie. S-a născut la 26 octombrie 1909 la Hârlău, Neamţ. A urmat Institutul Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi şi cursurile Facultăţii de Istorie. Hirotonit preot în 1938, după absolvirea facultăţii de Teologie. În 1940 a venit la Bucureşti şi în două ore s-a căsătorit civil şi religios.
A fost făcut prizonier în Rusia timp de şapte ani, unde ajunge ca preot militar, la vârsta de 32 de ani. Ajunge în ţară abia în 1948. Reîntors în ţară, este condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 7 ani închisoare, prin sentinţa nr. 77/1950, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. Deţinut la Jilava, Văcăreşti, Aiud şi Canal între 1949-1956, după care i se stabileşte domiciliu obligatoriu în Bărăgan, 1956-1958. Trece şi pe la mina Cavnic, în Maramureş.
În 1959 este din nou condamnat pentru uneltire, prin sentinţa 349/1959 a Tribunalului Militar Constanţa. Eliberat în 1964, a fost încadrat preot la parohia Ghindăoani, lângă Tg. Neamţ. În 1970, datorită afluenţei tot mai mari a credincioşilor care-l căutau peste tot, a fost judecat şi trimis cu domiciliu obligatoriu la casa părintească din Hârlău, unde a fost obligat să rămână până în decembrie ’89. Acasă a trăit în continuare umilinţa de la Aiud, fiindu-i interzis să slujească ca preot. Ocolit de preoţi, cenzurat şi urmărit de autorităţi, părintele nu s-a deznădăjduit, nu s-a întristat, ci a primit totul cu bucurie, asemenea lui Iov. Singurii prieteni adevăraţi îi erau credincioşii din satele din jur şi unii preoţi şi călugări care îl vizitau. În ultimii ani stă mai mult la pat în camera sa, ca într-o chilie călugărească. Ziua dădea sfaturi şi mângâie credincioşii, iar noaptea se roagă la lumina candelei.
Trece la cele veşnice la 21 septembrie 1995.
Părintele mărturiseşte că nu şi-a trădat misiunea de bun creştin şi bun român:
„Şi ceea ce a urmat a fost “plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Am trăit iadul, patru ani, la Zarca. Iar pe român noi nu l-am trădat. Cum am intrat în puşcărie, cu inima curată, aşa am scos-o la lumină – parcă mai curată: aur purificat, pentru Hristos. Cum am intrat în puşcărie, cu dragoste de neam, tot aşa am ieşit pe poarta Aiudului – parcă iubirea pentru român a mai crescut cu-n stat de om” (în Permanenţe, nov. 2001).
A scris mai multe volume de memorii: „Bucuriile suferinţei”, „Oranki – Amintiri din captivitate” (amintiri din anii 1942-1948), „Viforniţa cea mare” (despre perioada 1949-1956), „Satul blestemat” (despre anii deportării în Bărăgan), „Hotarul cu cetăţi” (despre Basarabia anilor 1930-1935), „Nostalgia paradisului” (1996).
 Un portret de sfânt îi face colegul său mai tânăr de suferinţă, Aurel Sergiu Marinescu în cartea sa „Prizonier în propria ţară”, vol. II, p. 279-284:
„Din perioada de muncă la magazia de haine şi obiecte personale ale deţinuţilor, păstrez o amintire de neuitat, plină de admiraţie şi de un profund respect preotului Dimitrie Bejan, din Hârlău. Am fost în cele mai bune relaţii, deşi era circa douăzeci şi cinci de ani diferenţă între noi. De aceea el îmi spunea Aurică, iar eu nea Mitică. Era simbolul viu al unei vieţi dăruite unei cauze, un om drept, un caracter, un patriot cu o imensă dragoste de ţară şi de poporul din care se trăgea. Un exemplu pentru toţi preoţii ortodocşi din toată ţara, prin modestia, simplitatea şi dragostea lui faţă de oameni.

Viata parintelui Dimitrie Bejan (1909-1995)

Dimitrie Bejan s-a nascut in anul 1909, fiind singurul baiat al unei familii cuvioase cu sase copii. Tatal sau era mult milostiv, iar mama lui se ruga cu o rugaciune foarte asezata. Culegand toate cele bune din familia lui, tanarul Dimitrie va merge in Iasi, unde va urma cursurile Seminarului Teologic, iar mai apoi in Bucuresti, unde va studia la Facultatea de Teologie.

Dupa ce termina teologia, Dimitrie va urma cursurile Facultatii de Istorie, tot din Bucuresti. La cea din urma, tanarul teolog l-a avut profesor chiar pe Nicolae Iorga. Dimitrie a adus la Academia Romana pergamentul pe care Sfantul stefan cel Mare semnase libertatea inaintasilor sai, a razesilor.

Parintele Dimitrie Bejan a fost hirotonit preot in anul 1940, cand a si fost trimis pe front, ca preot militar. Impreuna cu regimentul de armata, parintele a ajuns pana la Stalingrad, unde va fi si luat prizonier, in anul 1942, impreuna cu alti 17.000 de romani. Intre anii 1942-1948, parintele va sluji in lagare si in inchisori, mai pe vazute, mai pe ascuns.

vineri, 20 septembrie 2019

Maramureșul, cetate a Ortodoxiei

Pictură de la Biserica "Sfântul Iosif Mărturisitorul" Baia Mare
Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane

Albinele cinstindu-si Stapanii

Dimitrie Ivasco: LA NOI ÎN ȚARĂ

Am primit această imagine de la Părintele Dumitru Cristinel Puiu, este din stupul dumnealui.
Îi mulțumesc tare mult !

Priviți cât de minunat au protejat albinele chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe.

Este posibil ca imaginea să conţină: 4 persoane, plantă, floare, în aer liber şi natură

Cuvinte ale Parintelui Dionisie de la Colciu

Imagine prealuata de pe Facebook
Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text

miercuri, 18 septembrie 2019

Viaţa părintelui Ilarion Felea Mărturisitorul

Părintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…)

Opera Spre Tabor este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” . Despre înalta sa trăire duhovnicească, părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Chiar dacă textul care urmează nu reuşeşte să ofere o imagine completă a personalităţii părintelui Ilarion, îl oferim cititorilor, nădăjduind ca, în viitorul apropiat, când jurnalul părintelui Ilarion va vedea lumina tiparului să putem înţelege mai multe despre acest smerit mărturisitor al lui Hristos, mort în temniţele Aiudului, care acum se bucură cu toţi sfinţii mucenici în Împărăţia Cerurilor.

Preotul profesor Ilarion Virgil Felea, autorul acestui valoros volum, s-a născut la 21 martie 1903 în comuna Valea Bradului, judeţul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat şcoala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) şi la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde şi-a luat bacalaureatul.

18 septembrie: POMENIREA SFINŢITULUI MĂRTURISITOR PREOTUL ILARION FELEA

Viaţa părintelui Ilarion Felea Mărturisitorul

 Autor: Pr. Tudor Demian
Părintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…)

Opera Spre Tabor este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” . Despre înalta sa trăire duhovnicească, părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Chiar dacă textul care urmează nu reuşeşte să ofere o imagine completă a personalităţii părintelui Ilarion, îl oferim cititorilor, nădăjduind ca, în viitorul apropiat, când jurnalul părintelui Ilarion va vedea lumina tiparului să putem înţelege mai multe despre acest smerit mărturisitor al lui Hristos, mort în temniţele Aiudului, care acum se bucură cu toţi sfinţii mucenici în Împărăţia Cerurilor.

duminică, 15 septembrie 2019

Anita Nandris Cudla - 20 de ani in Siberia

Anita Nandris-Cudla s-a nascut in anul 1904, in localitatea Mahala, din regiunea Cernauti, in Bucovina, si a trecut la cele vesnice in ziua de 30 iulie 1986, in aceeasi localitate, fiind inmormantata in cimitirul satului.

Deportata intr-o zona salbatica, ca detinut politic, Anita a avut puterea de a-si scrie viata, asa cum a trait-o, intr-o lucrare memorabila: "20 de ani in Siberia. Amintiri din viata". Anita isi incepe manuscrisul cu urmatorul gand: "Prin cate poate trece o fiinta ominiasca fara sa-si dia seama..."

Anita Nandris-Cudla

Anita Nandris Cudla s-a nascut in anul 1904, in localitatea Mahala, din regiunea Cernauti. Parintii sai, simpli tarani, pe numele lor Dumitru Nandris si Maria Lazar, au primit de la Dumnezeu sapte copii, intre care sase baieti si o fata. Anita a invatat la scoala din sat, dupa care s-a casatorit si a nascut trei copii.


In iunie 1940, conform tratatului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei si tinutul Hertei ies de sub administratia romaneasca si trec sub cea ruseasca. Astfel, incepe o perioada cumplita pentru populatia romaneasca din aceste regiuni. Cei care nu au apucat sa treaca granita, in sudul Bucovinei, sunt ridicati din case, in timpul noptii, imbarcati in trenuri si trimisi in Siberia. In jur de 13.000 de romani din nordul Bucovinei au trait groaza deportarii.

Predica Parintelui Mircea Bejenaru - Aiud, 14 septembrie 2019

Predica Parintelui Augustin Varvaruc - Aiud, 14 septembrie 2019

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Parintele Sofian Boghiu despre curatirea sufletului


Cum se face pâinea la brutăria Mănăstirii Sihăstria

14 septembrie - Pomenirea Părintelui Sofian Boghiu

Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți - 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important duhovnic ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.

A intrat în mănăstire la Schitul Rughi din Soroca în toamne anului 1926. A urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932. A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, iar pe 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon, în catedrala din orașul Bălți. În 1940, a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica. 

Înzestrat cu darul picturii, a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În intervalul 1942 – 1946, a făcut și Facultatea de Teologie din București.În 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice), între anii 1945-1950.

În perioada 1950-1958 a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, apoi la Plumbuita, a pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. 

În anul 1958 a fost condamnat la muncă silnică pentru activitatea desfășurată în cadrul „Rugului Aprins”. A fost eliberat în 1964 datorită decretului general de grațiere. A rămas în Mănăstirea Antim până la sfârșitul vieții pământești, slujind cu multă blândețe și dăruire duhovnic și având sute de ucenici, motiv pentru care a fost numit „Apostolul Bucureștilor”.

A fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.

vineri, 13 septembrie 2019

Părintele Proclu (7 august 2015) vorbind, printre altele, despre Parintii Paisie Olaru si Ilie Cleopa: "Sunt oameni Sfinti"

Sfântul Ciprian al Cartaginei: "In afara Bisericii nu există mantuire"

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, textSursa imagine: basilica.ro

Viaţa Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop

De tânăr, Ioan, originar din satul Silvaşul de Sus, părăsind casa părintească s-a călugărit la Mănăstirea Prislop. 

După un număr de ani petrecuţi aici, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, a găsit un loc, cam la 500 de metri de mânăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuţ (Slivuţ), unde şi-a săpat singur, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfântului”.

 Aici el şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi post. Tradiţia populară spune că a fost împuşcat de doi vânători, în timp ce îşi făcea o fereastră la chilie. Nu se ştie cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a vieţuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. 

La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop.

miercuri, 11 septembrie 2019

Ce sfinte moaște vor fi aduse în acest an la Iași, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva

În fiecare an, la mijloc de octombrie, pelerini din toate colțurile țării și de peste hotare se îndreaptă către Iași pentru a o cinsti pe sfânta ocrotitoare a Moldovei, transformând orașul de pe Bahlui în centrul spiritual al Ortodoxiei.

nul acesta, pelerinii care vor veni să aducă prinos de rugăciune și cinstire Sfintei Cuvioase Parascheva, se vor putea închina şi la un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, aduse din insula Corfu (Grecia), numită și „insula Sfântului Spiridon”.
Acestea vor fi aşezate spre închinare alături de racla cu sfintele moaşte ale ocrotitoarei Moldovei în baldachinul special amenajat din curtea Catedralei Mitropolitane.

Inaltarea Sfintei Cruci

Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 11 persoane, oameni în picioareInaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant. 

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: 

- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

duminică, 8 septembrie 2019

Nașterea Maicii Domnului

Domnul, Cel ce locuieşte în cer, vrând să Se arate pe pământ şi să vieţuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălăşluirea slavei Sale, pe Preacurata Maică Să. Pentru că este obicei la împăraţi ca mai înainte să-şi pregătească, în cetatea în care vor să meargă, palatul de petrecere. Şi, precum palatele împăraţilor pământeşti se zidesc de prea înţelepţii lucrători din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase şi mai desfătate decât alte locuinţe omeneşti, a trebuit a se zidi aşa şi palatul cerescului împărat al slavei.

vineri, 6 septembrie 2019

Sinodul Mitropoliei Ardealului a înaintat propunerea de canonizare a Părintelui Arsenie Boca

Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, întrunit astăzi, a hotărât înaintarea propunerii de canonizare a părintelui Arsenie Boca către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Decizia de canonizare a fost luată cu unanimitatea voturilor membrilor sinodului.

Mitropolia Ardealului a început demersurile de canonizare a părintelui Arsenie în noiembrie 2015, stabilindu-se atunci o comisie care să cerceteze viața marelui duhovnic român.

joi, 5 septembrie 2019

5 detalii din viata Sfantului Nectarie

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameniSursa imagine: basilica.ro

Icoana Maicii Domnului Pantanassa de la Biserica Ortodoxa Sfântul Iosif Mărturisitorul Baia Mare

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, inclusiv Natalia Lozan, interior

Din viata Cuvioasei Macaria – mangaietoarea suferinzilor (†18 iunie 1993): „Suferinta e ceva la care ma pricep”

Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: unul sau mai mulÅ£i oameni, pălărie, ochelari de vedere ÅŸi interiorBoala picioarelor i se agravase, intr-atat incat nu mai putea sta nicicum in capul oaselor, asa ca in 1976 (dupa cum ii spusese batrana sa ocroti­toare) a fost tunsa in schima mica. Dupa calu­garie, Cuvioasa era ca nascuta din nou, iar boala i-a disparut. Dupa alte cincisprezece luni, la 49 de ani, la vestirea Maicii Domnului, a primit si schima mare, luand numele Macaria. Atunci Maica Domnului i s-a aratat iarasi si i-a spus ca „o alege pentru o nevointa”: de-atunci ina­inte trebuia sa ia asupra ei suferintele si bolile tuturor oamenilor ce veneau la ea cu cereri de tamaduire, sa faca loc in inima ei intregii dureri si intristari a Rusiei si sa poarte pe umerii ei, cu smerenie, aceasta povara.

„Maica Domnului, de ce ai ales o oloaga ca mine?“, a intrebat-o.

luni, 2 septembrie 2019

Fericita si luminoasa adormire a Parintelui Serafim Rose din America

"Incapabil sa vorbeasca, privea doar catre cer, in timp ce din ochi izvorau lacrimi. O data, a incercat sa-i spuna fratelui de manastire de langa el despre descoperirea pe care o primea in ora plecarii, dar trupul sau muribund nu i-a permis. Cand, in sfarsit, sufletul sau s-a eliberat de trup, fata i-a devenit stralucitoare si plina de pace si buzele i s-au deschis natural intr-un zambet bun. Cei ce l-au vazut in sicriu poarta marturia despre tacuta bucurie care-i asteapta pe cei ale caror inimi sunt deschise descoperirii dumnezeiesti".

Sursa: Asociatia filantropica medicala crestina CHRISTIANA, Bucuresti, 1996, dupa:Biblioteca online a Manastirii Saraca via cuvantulortodox.ro

sâmbătă, 31 august 2019

Parintele Dimitrie Bejan despre cum au fost ucisi de catre comunisti 11.000 de preoti si calugari la Manastirea Oranki

Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: cer ÅŸi în aer liberCe amintiri deosebite v-au rămas din marea închisoare militară de la Mănăstirea Oranki? Ce momente unice v-au rămas în memorie?

Pr. D. Nu era închisoare militară, ci lagăr internațional de prizonieri, în acest lagăr situat în pădurile de pe Volga, nu departe de orașul Gorki, azi Nijni Novgorod, erau adunați în trei lagăre 10-15000 de ofițeri din toate națiileEuropei, ba și din Japonia. Eram organizați în formații militare pentru muncă și încartiruiți în clădiri și bordeie, în Oranki a fost o mănăstire de călugări, toți de viță nobilă, toți intelectuali, cu bibliotecă, tipografie și viață de obște. Tipăreau numai cărți de mare preț în serviciul Bisericii.

Sovieticii au desființat mănăstirea. Pe călugării și preoții adunați de la mai multe mănăstiri și schituri, în număr de 11000, în fruntea cărora era un episcop, i-au împușcat mortal prin anii 1919-1920, și i-au aruncat unii peste alții într-o văgăună din curtea mănăstirii, acoperindu-i cu pământ.

Cuviosul Gavriil, cel care l-a găzduit în chilia sa pe Arhanghelul Gavriil

Traducere și adaptare: Maria Botez
A sihăstrit în Kareia, în Chilia Adormirii Maicii Domnului din Mănăstirea Pantocrator de astăzi – Kapsala, în ascultarea unui gheronda virtuos. A fost învrednicit să-l găzduiască în chilia sa pe Arhanghelul Gavriil, care i s-a arătat sub chipul unui monah, când gheronda lui lipsea, fiind la privegherea bisericii Protaton. A auzit de la înger cântarea Axion estin, „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu…”, a vorbit cu îngerul și i-a adus o lespede de piatră, pe care degetul arhanghelului a gravat pentru amintire imnul Maicii Domnului, Cuvine-se cu adevărat (980).
De atunci, acest imn a fost răspândit în toate marginile lumii. Chilia cuviosului a fost numită Axion estin, puțul care se afla în apropiere s-a numit Cântare și icoana făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu, în fața căreia s-a cântat pentru prima dată imnul a fost mutată în sfânta biserică Protaton și a fost așezată în spatele Sfintei Mese, unde se află până astăzi. Despre acest minunat cuvios și despre minunea arhanghelului a scris Întâistătătorul Sfântului Munte, ieromonahul Serafim Thuipolos, care a trăit în secolul al XVI-lea. Cuviosul Gavriil se cinstește împreună cu alți Cuvioși aghioriți și pe 11 iunie, în ziua de prăznuire a icoanei făcătoare de minuni Axion estin. Slujba a compus-o ierodiaconul Benedict din Sfânta Mănăstire a Sfântului Pantelimon (1838).
(Monahul Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008, pp. 140-141) via doxologia.ro

sâmbătă, 24 august 2019

Cum i s-a arătat Maica Domnului Sfântului Serghie de Radonej



Traducere și adaptare: Mihai-Alex Olteanu

Arătarea Maicii Domnului Sfântului Serghie de Radonej este sărbătorită pe 24 august.
Odată, târziu în noapte, Sfântul Serghie (1314-1392) citea un acatist al Maicii Domnului. După ce și-a terminat pravila zilnică, el s-a așezat să se odihnească puțin, dar dintr-odată a zis ucenicului său, Sfântul Mihail (6 mai): „Fiule, trezește-te și priveghează, pentru că trebuie să avem o vizită minunată”. Acestea rostindu-le, îndată s-a auzit un glas: „Preacurata se apropie!”.
Sfântul Serghie s-a grăbit spre intrarea în chilie și dintr-odată a fost luminat de o lumină strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele. El i-a văzut în apropierea slavei nepieritoare a Maicii Domnului pe Apostolii Petru și Ioan. Neputând suferi raza cea strălucitoare, Sfântul Serghie a căzut cu fața la pământ înaintea Maicii Domnului, care i-a zis: „Nu te spăimânta, alesul meu! Iată, am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, că de acum înainte vei fi îndestulat cu de toate, nu numai până ce vei fi în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locaşul tău, cele trebuitoare dându-i nelipsit, păzindu-l şi acoperindu-l”. După ce a spus acestea, Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

sâmbătă, 17 august 2019

Sfântul Cuvios Iosif a fost prăznuit la Mănăstirea Văratec

Cum au ajuns sfintele moaste al Sfantului Gheorghe Pelerinul la Manastirea Varatec

Osemintele sale au fost dezgropate în vara anului 1934 de Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul său. Acesta a vrut să ducă la Mănăstirea Râșca – unde era și stareț – rămășițele pământești ale neuitatului său dascăl. Pentru aceasta a venit cu căruța în Piatra Neamț și, punând cinstitele sale moaște într-un sicriaș, a pornit cu ele la drum. Prin lucrarea lui Dumnezeu, căruța cu osemintele nu a ajuns la Mănăstirea Râșca, ci la Mănăstirea Văratec: caii s-au oprit singuri, apoi au luat-o la galop spre Văratec. Osemintele au fost puse în gropnița (osuarul) mănăstirii, unde se află și astăzi și unde mulți închinători vin să ia binecuvântarea sfântului (foto dreapta).

Fragment dintr-un articol publicat pe doxologia.ro

Viața Sfântului Gheorghe Pelerinul

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.

Incă din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost.
La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și, așa, omul lui Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fața luminoasă și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în lume și în trup, dar totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cerească umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața.

vineri, 16 august 2019

Viața Sfântului Mucenic Constantin Brâncoveanu Voievod


Acest binecredincios şi de Hristos iubitor Voievod al Ţării Româneşti s-a născut la anul 1654 din părinţi de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română.
Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învăţat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înţelepţi spre a primi învăţătură aleasă. Pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinereţe.

Paraclisul Sfintilor Brancoveni

Balada Sfintilor Martiri Brancoveni

Viata Sfantului Iosif de la Varatec

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfantul Iosif de la Varatec este pomenit de Biserica Ortodoxa pe data de 16 august, numarandu-se in randul sfintilor cuviosi romani ce au stralucit in Tinutul Neamtului, binecuvantat de Dumnezeu cu multe vetre monahale. Prin viata sa sfanta, prin tot ceea ce a invatat si lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi o pilda de traire intensa a Evangheliei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, ctitor si duhovnic renumit al Manastirii Varatec, parinte adevarat pentru mireni si monahi si bun organizator al vietii manastiresti, Sfantul Cuvios Iosif a ramas in memoria vie a locului cu supranumele "Pustnicul”.

Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec s-a nascut in jurul anului 1750, in satul Valea Jidanului din Transilvania, in sanul unei familii de oameni traitori ai dreptei credinte. Familia cuviosului face parte din grupul acelor familii care s-au mutat insa in Molodova din cauza numeroaselor persecutii la care erau supusi romanii ortodocsi din Transilvania de catre exponentii dominatiei austriece si ai uniatiei. Inca de tanar, a hotarat sa urmeze calea vietii monahale. Devine ucenic al Sfantului Paisie Velicicovschi, pe cand acesta se afla la Manastirea Dragomirna. Urmandu-l pe parintele sau duhovnicesc la manastirile Dragomirna, Secu si Neamt, Cuviosul Iosif s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza mintii, infranarea, postirea, privegherile si rugaciunea mintii. Atat tunderea in monahism, cat si taina hirotoniei intru preot le-a primit in Manastirea Neamt.

Documente ale vremii arata ca pe la anul 1779, Cuviosul Iosif era indrumator duhovnicesc la Schitul Pocrov de langa Manastirea Neamt, si povatuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului si Durau.