marți, 18 februarie 2020

Pelerin la chilia Părintelui Cleopa de la Sihăstria

Manastirea Sihastria (2009)

Ioan Ianolide despre ultimele clipe și sfârșitul lui Valeriu Gafencu



Zilele se scurgeau lin. Valeriu era inundat de o tainică bucurie lăuntrică. Chinul devenise mai blând. Înflorea pe faţa lui un zâmbet aducător de lumină. Răspândea în jur un duh de pace adâncă. Mergeam la el cu încredere şi nădejde. Sufletele noastre se plecau pe pieptul lui şi primeau putere şi întărire.

În noaptea dinspre 18 februarie am fost într-o stare de trezie, fără frământări, fără nelinişti, ci priveghind fără să-mi fi propus acest lucru. Dimineaţă eram deja îmbrăcat când temnicerul a deschis uşa. Am plecat liniştit, chemat tainic de Valeriu. Simţeam înlăuntru că ceva se petrece. Pe scări m-a întâmpinat un medic deţinut care mi-a zis:

- Vino, Valeriu nu mai are puls! Azi se va sfârşi!

Mucenicul Valeriu Gafencu

Pe 18 februarie 1952 se muta la Domnul, în penitaneciarul de la Târgu Ocna, Valeriu Gafencu (n. 1921), rostind ca ultime cuvinte rugăciunea: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul!”. Redăm câteva mărturii şi gânduri despre cel care a rămas în conştiinţa noastră drept „Sfântul închisorilor”, „un martir care a suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualităţii creştine, stâlp al rezistenţei spirituale româneşti din timpul opresiunii comuniste”, aşa cum îl descria IPS Bartolomeu Anania.

„Valeriu moştenise de la părinţi o înclinaţie firească pentru Adevăr şi dragoste de neam, la care se adăuga educaţia profund creştină pe care i­-a imprimat­-o mama sa, care avea să sădească în acest lăstar virtuţi strălucitoare”. (Virgil Maxim)

„El m-a convins că cea mai puternică armă în lupta cu răul este dra­gostea faţă de aproapele.” (Aristide Lefa)

„Astăzi se împlinesc 31 de ani de când a murit Valeriu. M-am dus la Biserică ca să mă spovedesc. Duminică mă voi împărtăşi. În ziua aceasta am aflat zidită în fiinţa mea sfinţenia, aşa fel încât nimic să nu mă mai poată despărţi de ea. Este cea mai fericită zi din viaţa mea, deşi în ziua aceasta a murit cel mai de preţ om pe care l-am cunoscut vreodată. 

El este cel care, în ziua aceasta, mi-a transmis fericita şi binecuvântata stare care m-a însoţit întreaga viaţă. Am fost atât de fericit, încât am dorit viaţa veşnică mai mult decât plinătatea spirituală pe care am simţit-o atunci, în ziua aceea. Am fost, şi, fireşte, şi Valeriu a fost, perfect lucid, normal şi conştient de toate cele ce se petreceau. El era plin de Har. În el se afla Hristos şi am putut să fiu şi eu părtaş la starea lui binecuvântată de sfinţenie. ÎI umplea desăvârşit o stare de intensitate spirituală. Veş­ni­cia se făcea văzută în timp, în clipă. Fericirea iz­vora din însăşi suferinţa. Totul era scăldat într-o lumină nepământească. Sufletul îmi era plin de pace. Trupul era lumină. Sub picioare simţeam ceva ca un câmp energetic, un fel de vibraţie care mă ţinea legat de pământ. De fericire — am plâns. Am putut vedea în duh: am văzut cerurile deschizându-se în adân­ci­mea de nemăsurat a ochilor lui Valeriu. Am sim­ţit Duhul Sfânt care lucra şi vorbea prin el. În slăbiciunea şi epuizarea lui fizică am sim­ţit Puterea Dumnezeiască a unui alt plan al existenţei. M-am gândit că sunt în „cer”. Mă gândeam şi la faptul că sunt aproape de Iisus Hristos, pentru că Iisus Hristos se afla în Va­le­riu. Credinţa lui Valeriu îmi dădea şi mie tărie. Chemarea mântuitoare a omului care murise a dat aripi spovedaniei mele. Iubirea lui Valeriu m-a supus desăvârşit iubirii lui Hristos. Ştiu şi simt că Valeriu mă însoţeşte şi mă ajută în toată lucrarea de a discerne cele două „lumi” în care trăim şi care, în planul divin, se află într-o perfectă unitate. Viaţa mea este Hristos.” (Ioan Ianolide, 18 februarie 1983)

Material aparut in nr. 25 al revistei “Familia Ortodoxa“

Sfantul inchisorilor, Valeriu Gafencu: “Lui i-au dat pe cruce fiere iarvoi imi dati mie miere?”

Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa*

Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!
dr. Aristide Lefa: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.

Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.

Au fost minuni la moartea sa

Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu?
dr. Aristide Lefa: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere… I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: “Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?”….

Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.

Virgil Maxim: Valeriu Gafencu a fost un sfânt. Este un sfânt

Ca epilog al primului volum am socotit că fiinţa lui Valeriu Gafencu ar exprima sinteza sufletului nostru tânăr şi de aceea îl prezint aici.

Iubiţi fraţi, Cu câteva săptămâni înainte de decesul lui Gil (Alexandru Virgil) Ioanid am primit din partea lui o scrisoare în care mă ruga să-i trimit în câteva pagini un portret sufletesc al lui Valeriu Gafencu, dat fiind faptul că am trăit alături de el o perioadă destul de lungă în temniţă. Rugămintea lui cuprindea şi o „somaţie” pentru un termen apropiat; probabil îşi presimţea sfârşitul. M-am grăbit să-i satisfac dorinţa. Această prezentare a înaintat-o împreună cu altele făcute de alţi fraţi de suferinţă Comisiei Patriarhiei BORcare se ocupă cu cercetarea, analizarea şi hotărârea sanctificării celor care s-au făcut vrednici în faţa lui Dumnezeu de a-şi sfinţi numele pe pământ, printr-o adresă modestă:„Sfinţită şi onorată Comisie, Această prezentare a unei perioade din viaţa lui Valeriu Gafencu (în închisoare) ne este pusă la dispoziţie de Virgil Maxim, domiciliat la Ploieşti, str. Cameliei, bl. 50, et. 1, ap. 9, jud. Prahova. El evocă pagini impresionante şi inedite cu privire la iubitul frate Valeriu.”

luni, 17 februarie 2020

Un român, misionar al religiilor asiatice, calomniază ortodoxia și Biserica Națională


În urmă cu 14 ani (în februarie 2006), părintele Visarion Tuderici, secretar eparhial al Episcopiei Ortodoxe române din Ungaria, încă de când era preot la schitul Huta (jud. Bihor) a atras atenția asupra învățăturilor religioase ale lui Ovidiu-Dragoș Argeșanu, care a adus înșelare în plan spiritual multor suflete. Acesta se pretinde a fi doctor în psihologie și un "evoluat spiritual". Realitatea este că, nu găsim la dânsul nici o formă de trăire duhovnicească autentică, ci doar aroganță și dispreț față de Biserica Neamului Românesc. Dacă o face din convingere sau doar pentru a-i crește vizualizările nu ne putem pronunța, dar putem spune că încă nu ne-a convins că domnia sa poate fi un exemplu pozitiv pentru spiritualitatea românească. În ce privește diploma de doctor, noi nu i-am văzut-o. Indiferent că ar exista sau nu, este puțin important atâta timp cât modul său de viață și învățăturile sale lasă de dorit...

În cele ce urmează vom reda articolul părintelui Visarion Tuderici, în care vedem câteva dintre contradicțiile domnului Argeșanu și blasfemiile acestuia la adresa Bisericii Naționale Române:

PARINTELE IOANICHIE BALAN profetic: "Vremea s-a scurtat, anii grei s-au apropiat“ (1997)

vineri, 14 februarie 2020

Osuarul de la Aiud

În atelierul Mănăstirii Văratec – cum se nasc chipurile sfinte din ac și ață

Manastirea Sihastria 2012 (toaca si clopotele)

Sfântul Ioan de Kronstadt: "Cine este necuviincios cu oamenii va fi necuviincios şi cu Dumnezeu"

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, barbăSfântul Ioan de Kronstadt (1829 - 1908)

"Cine este necuviincios cu oamenii va fi necuviincios şi cu Dumnezeu. Respectă în om chipul lui Dumnezeu, măreţia şi splendoarea sa nepreţuită, rabdă cât poţi de mult greşelile şi rătăcirile omului căzut, pentru ca şi Domnul să ţi le rabde pe ale tale. 

Vrăjmaşul neamului omenesc şi al lui Dumnezeu, nefiind în stare să-şi verse răutatea asupra lui Dumnezeu, caută cu orice chip să şi-o verse asupra omului – chipul lui Dumnezeu – şi, o dată cu aceasta, toate gunoaiele sale: întunericul, trufia, invidia, pe care le-ar dori intrate în om. Respectă omul, mântuieşte-l, păzeşte-te şi pe tine însuţi, nu te enerva, nu fi rău, pizmaş, nu ofensa, nu minţi, nu curvi, nu fura..."

Acesta este Sfantul secolului!

La cateva saptamani dupa trecerea in vesnicie a P.Justin-16 iunie 2013, a venit acolo la mormant o romanca care traia de 30 de ani in Atena si mi-a povestit urmatoarele : „Noi suntem de 30 de ani in Grecia, in Atena. Ne spovedim la un duhovnic grec batran pe nume Sava Achileos. Cand am auzit ca a murit P.Justin, am mers la P.Sava si l-am rugat sa se roage pentru odihna sufletului sau. P.Sava ne-a raspuns : „Eu sa ma rog pentru P.Justin ? El sa se roage pentru noi. Acesta este Sfantul secolului !!!”

Monahul Teodot

Despre icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mânăstire Ana - Rohia

Icoana Făcătoare de Minuni de la Sfânta Mânăstire Ana-Rohia este ,,leac duhovnicesc și mărturie de credință a Maicii Domnului’’ din frumoasa Grădină Ortodoxă a Maramureșului.

Această icoană este aşezată în Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae” de la demisolul noii biserici.

A fost pictată pe lemn de chiparos de către călugărul Nicanor din Sfântul Munte Athos, la cererea preotului ctitor Nicolae Gherman.

19 martie 2020 - Conferinta despre Sfintii Inchisorilor la Iasi

Este posibil ca imaginea să conţină: text

luni, 10 februarie 2020

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Nicula


Sursa: Manastirea Nicula (Facebook)

Șapte ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhimandritului Serafim Man

Miercuri 12 februarie 2020, se împlinesc șapte ani de când, Vrednicul de pomenire Arhimandritul Serafim Man s-a năcut în Împărăția Lui Dumnezeu.

Parastasul și slujba de pomenire la împlinirea celor 7 ani de la trecerea la Domnul pentru Părintele Serafim Man, vor fi oficiate, duminică 16 februarie 2020, la Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia.

Sfânta și dumnezeiasca liturghie și Parastasul de pomenire, vor fi oficiate de către Preasfințitul Părinte IUSTIN Episcopul Maramureșului și Sătmarului și Preasfințitul Părinte Arhiereu Vicar TIMOTEI Sătmăreanul, împreună cu soborul mănăstirii. Sunt așteptați să participe, preoți, monahi, monahii și credincioși.

+ + +

Arhimandritul SERAFIM (Stefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obştea mănăstirii Rohia, fiind primit de către stareţul Justinian Chira, Vrednicul de pomenire Justinian Arhiepiscopul. La 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul 410, până în 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuţ si Costeni. În 1971 a revenit la mănăstirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit stareţ al mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în 1984 când, din motive de sănătate (cancer la gât) s-a retras. Preacuvioşia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea Mănăstirii şi l-a călugărit.

Părintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca, Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia 1979.

În 6 decembrie 1973, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit. La 27 decembrie 2012, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a acordat în semn de preţuire si respect „Crucea Voievodala Maramuresana”. În noiembrie 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş.
A trecut la Domnul, în dimineata zilei de 12 februarie 2013.

A publicat urmatoarele carti: Manastirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului ; Livada duhovniceasca ; Adevaruri traite, Învataturi folositoare ; Un buchet de pilde si învataturi crestine pentru tineri ; Crâmpeie de propovaduire din amvonul Rohiei ; Meditatii duhovnicesti ; Viata si Acatistul Sfântului Serafim de Sarov ; Rugaciunea domneasca Tatal nostru – tâlcuire. A publicat multe predici si omilii în revistele teologice.

Parintele Justin Parvu despre Sfintii Inchisorilor


Aceşti sfinți ai închisorilor, de la Aiud, Piteşti, Gherla, din toate puşcăriile noastre, formează cea mai măreață şi frumoasă coroană pentru împodobirea țării noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluția grăitoare, numai nu strigă de acolo. Izvorârea Sfîntului Mir din osemintele lor, aşa după cum se cunosc minunile acestea, e aşa de grăitoare, încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta şi eroismul vieții lor. Acesta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceştia sunt ultimii dintre sfinții români care izvorăsc mireasmă şi vindecări în toate colțurile lumii. - Parintele Justin Parvu

Text preluat de pe manastirea.petru-voda.ro

Din cuvintele Parintelui Ioanichie Balan

“Medicamentul lumii nu este streptomicina sau știu eu ce alt medicament. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertați-vă, iubiți-vă, mai vizitați-vă, încurajați-vă, ajutați-vă... Când va dispărea iubirea va veni sfârșitul lumii!

Iubiți-vă preoții si rugați-vă pentru ei, căci cu rugăciune îi veți face mai buni, nu cu cârteala sau cu cleveteala!

Nu ne va scoate nimeni din Carpați dacă nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima și din casele noastre.

Să ne învățăm cu rugăciunea. Cine vorbește mult, păgubește mult. Rugați-vă mai mult. Când un popor se roagă, fie și numai unu la sută, Dumnezeu cruță țara.”

Parintele Ioanichie Balan

Preluate de pe Libraria Sophia

Din viata Parintelui Ioanichie Balan

Părintele Ioanichie Bălan s-a născut în data de 10 februarie 1930 în localitatea Stănița, județul Neamt, primind, la Botez, numele de Ioan.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Este tuns în monahism la data de 14 aprilie 1953 și este hirotonit diacon la data de 15 aprilie 1953. Între 1949-1971 îndeplinește în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii.

Între anii 1971-1990, când comuniştii făceau nenumărate schimbări şi presiuni asupra vieţii bisericeşti, părintele Ioanichie Bălan se mută la Mănăstirea Bistriţă, judeţul Neamţ. Cu acest prilej, între anii 1971-1975, el urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le termină cu lucrarea intitulată „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene”.

În ziua de 2 februarie 1979, ierodiaconul Ioanichie Bălan este hirotonit preot, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. Mai apoi, în anul 1984, el va fi numit protosinghel, iar în anul 1992, arhimandrit. Abia în anul 1990 va reveni la Mănăstirea Sihăstria, unde îşi va continua activitatea misionară şi publicistică.

Părintele Ioanichie Bălan a trecut la cele veşnice în dată de 22 noiembrie 2007, în chilia sa din Mănăstirea Sihăstria, la vârsta de 77 de ani.

101 ani de la nasterea Parintelui Justin Parvu

duminică, 2 februarie 2020

Mitropolitul Atanasie de Limasol despre vedenia parintelui Efrem din Arizona

2 februarie - Intampinarea Domnului

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul "fecioara” cu "femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).

Simeon, om al rugaciunii, reprezinta asteptarea implinirii profetiilor. In momentul in care acesta Il ia in brate pe Hristos, rosteste: "Acum slobozeste (elibereaza) pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochi mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru ca era plictisit sau obosit, ci pentru ca era implinit. Din cantarile specifice acestei sarbatori aflam ca el pleaca spre a vesti si mortilor ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat.

sâmbătă, 1 februarie 2020

Promisiunea Maicii Domnului că va ocroti Mănăstirea Sihăstria

Incepând din anul 1941, s-au abătut multe ispite şi necazuri asupra Mănăstirii Sihăstria. Mai întâi a ars biserica împreună cu toată incinta. Apoi tâlharii au jefuit de mai multe ori acest sfânt lăcaş, bătând şi orbind pe stareţ. Din aceste pricini, o parte din călugări s-au risipit pe la alte mănăstiri. Atunci, părintele Ioanichie Moroi şi-a adus aminte de cuvintele marelui bătrân Gheorghe Lazăr, spuse cu 30 de ani mai înainte: 
– Nu te fericesc că ai venit în locul acesta, că la sfârşitul vieţii o să ai multe ispite.

Mărturii și evocări. Părintele Ioanichie Moroi

Mărturii și evocări. Părintele Ioanichie Bălan – episodul 9

Parintele Ioanichie Moroi (1859-1944)

Parintele Ioanichie Moroi a fost unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului trecut, precum si unul dintre cei mai de seama stareti pe care i-a avut Manastirea Sihastria, din judetul Neamt. Nascut in anul 1859, in apropiere de Brasov, si trecut la cele vesnice in ziua de 5 septembrie 1944, in manastirea pe care a condus-o cu atata dragoste si pricepere, parintele Ioanichie Moroi a fost asezat in cimitirul manastirii, alaturi de ceilalti mari parinti duhovnicesti si sfinti ai locului.

Locasul monahal din Sihastria a fost intemeiat in anul 1655, ca schit pustnicesc al Manastirii Neamt, de catre pustnicul Atanasie. Dupa secularizarea efectuata intre anii 1861-1863, schitul ramane aproape pustiu. In anul 1884, odata cu amenajarea unei fabrici de cherestea, in apropierea schitului, cei cativa vietuitori ramasi se vor imprastia si ei. In anul 1909, fabrica este inchisa, iar Schitul Sihastria este redeschis, sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Ioanichie Moroi. Mai tarziu, in anul 1947, schitul este numit manastire.

Parintele Ioanichie Moroi (1859-1944)

Parintele Ioanichie Moroi s-a nascut in anul 1859, in localitatea Zarnesti, judetul Brasov. La vremea potrivita, el s-a casatorit, primind de la Dumnezeu doi copii. La un moment dat, cand viitorul parinte Ionichie a hotarat sa intre in monahism, sotia sa, impreuna cu cei doi copii, au luat si ei calea manastirii. Sotia sa va imbratisa viata monahala in Manastirea Agapia, sub numele de Augustina.

joi, 30 ianuarie 2020

Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Pricina praznicului acestuia a fost în acest chip: în zilele împărăţiei lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat împărăţia după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut împărţire şi prigonire între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat şi a ispitit firea lucrurilor prin sine, şi cum că era atât de mult îmbunătăţit, încât puţin îi lipsea de a-l asemăna pe el cu îngerii.

Căci nu făcea pogorământ legii, nici ierta cu lesnire, ci era greu la obicei şi aspru, neavând la sine nici un lucru pământesc. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îl micşorau, ca şi cum ar fi fost în oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios şi atrăgător către pocăinţă. Erau însă alţii care înălţau pe dumnezeiescul Hrisostom, ca şi cum ar fi fost în învăţături mai cu pogorământ omenesc şi cum că mai cu înlesnire povăţuia pe toţi, şi îi chema către pocăinţă. Deci, îl cinsteau mai mult decât pe marele Vasile şi decât pe Grigorie atât pentru mulţimea cuvintelor celor de miere curgătoare, cât şi pentru iscusinţa cugetărilor.

O minune de ziua Sfinţilor Trei Ierarhi povestită de Parintele Justin Pârvu

Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important.

 În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă.

Troparul Sf. Trei Ierarhi

marți, 28 ianuarie 2020

Părintele Proclu: "Adevărul este numai în Biserica Ortodoxă"

Trebuie păstrată credința ortodoxă, atâta a mai rămas curat pe fața pământului. Mărturisirea este slava Bisericii, trebuie să mărturisim Adevărul și prin fapte, și prin cuvânt. Ereticii sunt gura iadului. Diavolul lucrează prin ei. Sfinți numai în Biserica Ortodoxă se fac. Toți sfinții de asta au ajuns sfinți: au fost luați în râs, au fost batjocoriți, au fost chinuiți, prigoniți și Duhul Sfânt prin ei a arătat că adevărul este în Biserica Ortodoxă. Dacă un preot a slujit cu catolicii, Duhul Sfânt îl lasă în părăsire. Adevărul este unul. 

Au venit niște domni cândva și le‑am spus că adevărul este în Biserica Ortodoxă. Unul din ei mi‑a răspuns: „Dragă, să știi că te contrazic – toate credințele sunt de la Dumnezeu.” Eu i‑am zis că dumnezeii păgânilor sunt draci. S‑a supărat, dar nu am avut ce‑i face. Adevărul este numai în Biserica Ortodoxă. Bunul Dumnezeu nu vrea să ne ducă în rai forțat; numai aceia vor câștiga, care vor spori în smerenie.

Părintele Proclu Nicău

Extras din cartea Conşiinţă, spune-mi

vineri, 24 ianuarie 2020

A aparut cartea Sfantul Nectarie – Ierarhul iubirii. Noi minuni si marturii

La Editura Meridiane Publishing din Iasi a aparut cartea “Sfantul Nectarie – Ierarhul iubirii. Noi minuni si marturii”, coordonata de jurnalistul baimarean Vlad Herman.
Cartea contine marturiile mai multor persoane care au avut parte de ajutorul Sfantului Nectarie (1846 – 1920) in diverse boli si probleme, mai ales dupa ce i s-au rugat marelui ierarh grec.
“In paginile ce urmeaza se regaesc cateva din minunile facute de Sfantul Nectarie in randul mai multor romani, care si-au pus speranta si in marele tamaduitor al Bisericii lui Hristos.
Vom constata inca o data ca teribila maladie a cancerului este vindecata in multe cazuri de acest Sfantul atat de iubitor, insa si alte boli si probleme isi gasesc rezolvarea prin intermediul lui”, spune, printre altele, Vlad Herman, in Cuvantul inainte al cartii.
Noul volum poate fi comandat de aici.

O mare minune! Un stomatolog francez se converteste la Ortodoxie dupa ce Sfanta Xenia din Sankt Petersburg i s-a aratat in salonul unde era internat

Traducere și adaptare: Tamara Hotnog
Sursa: Orthodoxologie

Un stomatolog francez de la o clinică privată din Paris a fost rănit într-un accident de maşină şi a trebuit să rămână în spital câteva zile. Născut romano-catolic, dar indiferent față de orice credință, râdea de pacientul de lângă el, un emigrant rus ortodox, care se tot ruga. Nu doar că râdea în sinea lui, dar a început inclusiv să facă glume și cu cei din celelalte saloane.
Însă apoi, în acea noapte, nu a mai putut adormi deloc. Atunci, uşa salonului s-a deschis şi dintr-odată i-a apărut înainte o femeie care purta veşminte bărbăteşti și care ținea un baston în mână. Aceasta s-a îndreptat spre patul lui. El era surprins, pentru că nu o cunoștea pe femeia cu chip blând și, în același timp, straniu.

Viata Sfintei Xenia din Sankt Petersburg


Sfânta Xenia a trăit în al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a doua.

Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile lumeşti şi a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de viaţă poate fi găsită în prima Epistolă către Corinteni (I Cor. 1, 18-24, I Cor. 2, 14, I Cor. 3,18-19).

Ea a început să îmbrace hainele soţului ei şi să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soţul ei. Într-un anumit fel, aceasta era adevărat. A abandonat felul ei de viaţă anterior şi a trăit o renaştere spirituală. Când a dăruit altora casa şi tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităţilor. După ce au vorbit cu Xenia, autorităţile au fost convinse că ea e în posesia facultăţilor sale mintale şi că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, aşa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără un loc unde să îşi culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.

miercuri, 22 ianuarie 2020

Schimonahia Valentina Neacşu, pustnică din Munţii Sihlei (1886–1964)

Această smerită nevoitoare a lui Hristos a fost ultima călugăriţă care a sihăstrit în Munţii Neamţului, în secolul acesta.
Era de loc din judeţul Vaslui. În tinereţe a fost căsătorită şi a avut doi copii. Apoi, murindu-i soţul în război, în anul 1920 şi-a luat fiica şi s-au dus amândouă în Mănăstirea Giurgeni (Roman). Acolo au făcut ascultare zece ani. Alţi cincisprezece ani au făcut ascultare în Mănăstirea Almaş (Neamţ). Iar în anul 1945, iubind foarte mult liniştea, s-au retras împreună în Munţii Sihlei.
Aici, găsind un bordei pustnicesc, cu binecuvântarea stareţului Cleopa din Mănăstirea Sihăstria, au rămas într-însul. Şi s-au nevoit mama şi cu fiica, pentru dragostea lui Hristos, douăzeci de ani, în linişte, smerindu-se una înaintea celeilalte şi rugându-se ziua şi noaptea pentru ele şi pentru oameni.

duminică, 19 ianuarie 2020

Parintele Ilie Cleopa - Interviu



Puterea rugaciunii Sfantului Macarie Egipteanul: Alinare în muncile iadului ‒ o căpățână de om mărturisește

Umblând prin pustie, Părintele Macarie a aflat o căpăţână de om uscată, zăcând pe pământ. Când a întors-o cu toiagul său, se părea că dă oarecare glas. Deci, a întrebat-o bătrânul: cine este? Şi căpăţâna a zis: „Eu am fost începător al slujitorilor idoleşti, care au locuit în acest loc, iar tu eşti Părintele Macarie, cel plin de duhul lui Dumnezeu. Pentru că tu, când te rogi, milostivindu-te spre cei ce sunt în muncă, ei simt oarecare uşurare”. Şi a zis părintele: „Care este uşurarea sau munca voastră, spune mie?”. Răspuns-a căpățâna cu suspinare, zicând: „Pe cât este de departe cerul de la pământ, atât de mare este focul în al cărui mijloc suntem noi, de la picioare până la cap, cu totul arzându-ne. Și nu este cu putinţă cuiva din noi ca să vadă faţa altuia, iar când te rogi pentru noi, ne vedem puţin unul pe altul şi aceasta este pentru noi uşurare”.
Acestea auzindu-le bătrânul, a lăcrimat şi a zis: „Vai de ziua în care va fi călcat omul poruncile lui Dumnezeu!”. Şi iarăşi a întrebat-o pe căpăţâna aceea: „Au este altă muncă mai mare?”. Răspuns-a căpăţâna: „Sunt altele cu mult mai adânci sub noi”. Şi întrebând bătrânul, a zis: „Cine se află întru acele adânci munci?”. Căpăţâna a răspuns: „Noi suntem cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu şi acum simţim milostivirea Lui, măcar cât de puţin. Iar aceia care, cunoscând pe Dumnezeu, s-au lepădat de El şi n-au păzit poruncile Lui, cu mai grele şi mai grozave chinuri sunt chinuiţi sub noi”. Iar Sfântul Macarie luând căpăţâna aceea, a îngropat-o în pământ şi s-a dus.
Sursa: doxologia.ro

Viaţa Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul

Patria acestui cuvios Macarie era Egiptul, iar satul său se numea Ptinapar. Părinţii lui erau de un nume cu cei mai vechi dintre sfinţi, strămoşii Avraam şi Sara, pentru că Avraam era numele tatălui lui Macarie, având treapta de preot, şi maica lui se numea Sară. De vreme ce erau neroditori, se depărtaseră de traiul însoţirii, însă cu duhul erau tot uniţi.
    Ei îşi înfrumuseţau viaţa cu înfrânarea şi cu postul, cu rugăciunile şi cu privegherea, cu milosteniile şi cu primirea de străini şi cu multe alte fapte bune. Dar făcându-se prin voia lui Dumnezeu năvălirea neaşteptată a barbarilor asupra Egiptului, şi averile lor răpindu-se din mâinile acelora, au sărăcit foarte mult şi se gândeau să iasă din patria lor.
    Dar într-o noapte, dormind Avraam, i s-a arătat sfântul patriarh Avraam, cinstit la vedere şi luminat cu frumuseţe, strălucindu-i hainele ca soarele; deci, acela mângâindu-l şi zicându-i să aibă nădejde spre Domnul, l-a sfătuit ca să nu se depărteze cu totul de părţile Egiptului, ci să se mute numai în satul ce se numeşte Ptinapar, care este în hotarele Egiptului, şi să nu se lipsească de unirea cu soţia lui, de vreme ce, zicea Sfântul Avraam, "Dumnezeu voieşte să vă binecuvânteze cu rod fericit, precum m-a binecuvântat şi pe mine, care eram străin în pământul Canaan, dându-mi fiu la bătrâneţe".

Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului

Parintele nostru intre sfinti Marcu Eugenicul (1392-1444), mitropolitul Efesului, s-a nascut Manuel, din Gheorghe si Maria, amandoi din familii credincioase si binecunoscute ale Constantinopolelui, capitala Imperiului Roman si a Patriarhiei Ecumenice a Bisericii Ortodoxe.

In acea vreme, partea rasariteana a Imperiului fusese cucerita de turci, si imparatul Manuil intrase in negocieri cu papa Martin al V-lea, nadajduin sa adune un sinod ecumenic pentru a obtine unirea celor doua biserici, si astfel sa primeasca ajutor militar din partea monarhiilor vest-europene. Aceste negocieri au fost intrerupte, insa, dupa ce imparatul a suferit o criza. Dupa asediul nereusit asupra Constantinopolului din 1422, al sultanului otoman Murad al II-lea, fiul si succesorul imparatului, Ioan VIII Paleologul, a reluat negocierile cu noul papa, Eugenie al IV-lea, si a inceput pregatirile pentru un sinod ecumenic. Patriarhii Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului au refuzat participarea la sinod, dar au trimis, siliti,  reprezentanti.

vineri, 10 ianuarie 2020

Sfantul Antipa de la Calapodesti

Sfantul Antipa de la Calapodesti s-a nascut in anul 1816, in localitatea Calapodesti, din judetul Bacau, si a trecut la cele vesnice in ziua de 10 ianuarie 1882, la varsta de 66 de ani, in Manastirea Valaam, din Rusia.

"Povatuitor preaintelept al calugarilor si inger pamantesc te-ai aratat, Sfinte Cuvioase Parinte Antipa, infranandu-ti trupul cu nepatimirea si luminand inimile credinciosilor cu stralucirea virtutilor tale. Pentru aceasta, te-ai facut locas preacinstit al Sfantului Duh si in ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, de la Hristos Dumnezeu, pe Care roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila."

Sfantul Antipa de la Calapodesti

Alexandru Luchian, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, comuna Dealul Morii, din judetul Bacau. In anul 1997, in localitatea Calapodesti a fost infiintata o manastire ortodoxa inchinata Cuviosului Antipa, precum se va numi acesta, dupa calugarie.

marți, 7 ianuarie 2020

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Sfantul Ioan Botezatorul

In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

luni, 6 ianuarie 2020

Botezul Domnului

În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuiță să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.

Ev. Matei 3, 13-17

Manastirea Paltin Petru Voda, comunicat dupa incendiu

Este posibil ca imaginea să conţină: noapte, cer şi în aer liber

Mănăstirea noastră a trecut prin clipe dramatice în urma incendiului din noaptea de 4 spre 5 ianuarie, care a afectat aproape în întregime clădirea stăreției. Mulțumim tuturor celor ce au fost alături de noi în aceste momente de încercare, în primul rând echipei de pompieri care au intervenit în mod exemplar în stingerea incendiului violent, stopând astfel riscul extinderii focului la celelalte clădiri din apropiere. 

De asemenea mulțumim localnicilor și turiștilor din zonă care în chip jertfelnic au participat alături de noi, la recuperarea mai multor bunuri, dintre care mai multe icoane de valoare și sfinte moaște, ce spre bucuria noastră, au rămas intacte și neatinse de flăcările mistuitoare.

Botezul Domnului - Stavropoleos

Sfânta Bobotează 2009 - Petru Vodă

duminică, 5 ianuarie 2020

Proprietăţile fizice ale apei se schimbă în ziua de Bobotează

Institutul Sysin de Cercetare a Ecologiei Umane și a Igienei Mediului din Rusia a descoperit acum câțiva ani că toate apele, inclusiv cele din conducte, și-au schimbat proprietățile fizice în ziua de Bobotează și în ziua de dinainte.
Cercetătorii institutului au studiat zilnic proprietățile și calitatea apei de pe o conductă măsurând cantitatea de radicali de ioni. De pe 4 ianuarie nivelul radicalilor ionici a început să crească iar apa a început să se limpezească. A început să crească și nivelul pH-lui din apă, micșorându-i aciditatea.
După cum era de așteptat, maximul de activitate a fost atins în seara de 5 ianuarie. Cantitatea mare de radicali ionici a făcut ca apa să aibă o conductibilitate electrică egală cu cea a unui catalizator artificial (adică o apă saturată cu electroni).

joi, 2 ianuarie 2020

Sfântul Serafim de Sarov: „Orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt”

„Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune:Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte... În ce te voi afla, în aceea te voi judeca, zice Domnul. Vai, de ne va afla El împovărați cu grijile și întristările acestei vieți, fiindcă cine va putea să stea înaintea chipului mâniei Lui! Iată de ce s-a zis: Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită, adică să nu vă lipsiți de Duhul Sfânt, fiindcă privegherea și rugăciunea ne aduc harul Său. Desigur, orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt, dar mai mult decât oricare, ne aduce rugăciunea, pentru că ea este întotdeauna oarecum la îndemâna noastră, ca o armă pentru dobândirea Duhului Sfânt.

2 ianuarie: Praznuirea Sfantului Serafim de Sarov

Sfantul Serafim de Sarov(1759-1833) este socotit printre cei mai cunoscuti si mai indragiti sfinti ai Bisericii Ortodoxe. Inca din vremea vietii sale mii de pelerini se imbulzeau catre manastirea Sarov pentru a-l vedea. La 70 de ani dupa adormirea sa intru Domnul dragostea fata de el se inradacinase atat de mult printre credinciosii rusi incat sute de mii de oameni au participat la slujba de canonizare a sfantului.

Sfantul Serafim de Sarov - Viata

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut la 19 iulie 1759 in orasul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. Parintii sai, Isidor si Agatia Mosnin, erau oameni instariti, insa evlaviosi si foarte milostivi. Ramas orfan de tata la 3 ani, micutul Prohor a fost crescut de mama sa. Inca din copilarie s-a bucurat de vadita ocrotire a Maicii Domnului.
                             Sfantul Serafim de Sarov              
De copil, s-a afundat in scrierile si in slujbele bisericii. A inceput viata monahala in manastirea Sarovului, la varsta de 19 ani. Dupa opt ani petrecuti ca frate, Prohor s-a invrednicit a primi chipul ingeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai tarziu a fost facut ierodiacon. In 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah.

Curand dupa aceasta, implinind 16 ani de manastire, cu binecuvantarea batranului sau, egumenul Pahomie, Sfantul Serafim s-a retras la pustie, intr-o chiliuta din desisul padurii, aflata pe malul raului Sarovka, la cativa kilometri de manastire.

Cum l-a vindecat Maica Domnului pe Sfantul Serafim de Sarov

In anul 1780, Prohor (Sfântul Serafim) s-a îmbolnăvit grav. Trupul i se umflase şi era ţintuit pe un pat tare, zăcând nemişcat. Medic nu exista şi de aceea nu se putea face diagnosticarea. Bănuiau, însă, din semnele exterioare, că e vorba de ascită. Boala a ţinut trei ani. În total, bolnavul a stat şase luni la pat şi plângea cu lacrimi amare. Niciodată însă n-a scos vreo cârteală din gura lui. Se predase cu trup şi suflet voii lui Dumnezeu şi se ruga continuu.
Din ultimele evoluţii ale bolii,cei din jur au început să se teamă pentru viaţa lui.
– Frate Prohor, a zis egumenul, propun să chemăm un doctor sau să-ţi facem recoltare de sânge.

miercuri, 1 ianuarie 2020

Cifre: Blogul vladherman.blogspot.com in 2019

Clic pe imagine pentru detalii in format mare


Tăierea împrejur cea după trup a Domnului


Implinindu-se opt zile de la Naştere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi robiţi de dânsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat şi să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut.

Drept aceea, S-a tăiat împrejur, ca să fie arătat omenirii; pentru că de nu S-ar fi îmbrăcat cu trupul nostru, apoi cum ar fi fost cu putinţă să se taie împrejur nălucirea, iar nu trupul, fiindcă grăieşte Sfântul Efrem Şirul: "Dacă n-a fost trup, pe cine a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a şi tăiat împrejur ca un om, şi cu sângele Său S-a roşit Pruncul, ca un fiu omenesc şi, durându-L, plângea, precum se cădea firii omeneşti".

Viaţa Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Cel între ierarhi preaales, între dascăli preaînţelept şi între toţi sfinţii preamult plăcut lui Dumnezeu, Sfântul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, şi s-a născut din părinţi binecredincioşi şi de Dumnezeu cinstitori. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a născut patru fii de parte bărbătească: pe Petru şi pe Sfântul Vasile, pentru care ne stă înainte cuvântul, pe Grigorie şi pe Navcratie, şi o fiică, al cărei nume era Macrina.
    Pentru aceştia, cu adevărat s-a împlinit cuvântul lui David, care zice: Neamul drepţilor se va binecuvânta. Şi nu numai sfântul acesta a fost îmbunătăţit şi mare luminător al lumii, ci şi ceilalţi trei fraţi ai lui s-au făcut minunaţi şi purtători de semne. Căci Petru, fratele lui cel mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni. S-a sfinţit şi sora lor Macrina, după cum arată sinaxarul la 19 ale lunii iulie. Însă pe toţi fraţii i-a covârşit Sfântul Vasile întru fapta bună şi întru învăţătură; căci la învăţăturile cele dintâi chiar pe tatăl său l-a avut dascăl şi povăţuitor, pe care de obşte îl avea Pontul ca dascăl al învăţăturilor şi al faptelor bune, în acea vreme.