sâmbătă, 30 martie 2019

Mitropolitul Atanasie de Limassol - Împărtășania Bătrânului Iosif Vatopedinul

Sfântul Ioan Scărarul despre dreapta socoteală și războiul nevăzut

Fragment din Scara Raiului

“Cerceteaza mintea ascultatorilor necercati si vei afla in ea o nazuinta gresita: pofta de linistire, de postire nemasurata, de rugaciune neimprastiata, de cea mai deplina lipsa de slava desarta, de neuitata pomenire a mortii, de strapungere neincetata a inimii, de desavarsita nemaniere, de tacere adanca, de curatie covarsitoare. De aceea, neavandu-le pe acestea de la inceput, dintr-o buna iconomie, au sarit la ele inainte de vreme si s-au ratacit. Pentru ca vrajmasul i-a amagit sa le caute pe acestea inainte de vreme, ca nu cumva rabdand, sa le afle pe acestea la vremea lor”.

[...]

“Daca este un timp potrivit pentru tot lucrul de sub cer, cum zice Eclesiastul (Ecl. 3, 1), dar intre toate lucrurile sunt si lucrurile sfintite ale vietuirii noastre, sa avem grija sa cautam in fiecare timp cele potrivite acelui timp. Caci este un timp al nepatimirii in cei ce se nevoiesc si un timp al impatimirii pentru tineretea celor ce se nevoiesc; un timp al lacrimilor si un timp al inimii invartosate; un timp al supunerii si un timp al stapanirii; un timp al postului si un timp al impartasirii de hrana; un timp al razboiului din partea trupului dusman si un timp al linistirii fierbintelii; un timp al iernii sufletului (al viforului) si un timp al linistii mintii; un timp al intristarii inimii si un timp al bucuriei duhovnicesti; un timp de invatare a altora si un timp de ascultare; un timp al intinarilor intru inchipuirea de sine si un timp al curatiei, pentru smerenie; un timp de lupta si un timp de odihna adapostita; un timp de linistire si un timp de imprastiere nestapanita; un timp de rugaciune neintrerupta si un timp de slujire nefatarnica. Deci sa nu cautam inainte de timp cele ale timpului (potrivit pentru un lucru), amagindu-ne dintr-o pornire a mandriei. Sa nu cautam iarna cele ale verii; nu,in samanta, snopii. Pentru catimpul semanarii cere osteneli si timpul secerisului aduce haruri negraite. Iar de nu, nu vom lua nici la timpul cuvenit cele proprii ale timpului”.

Nicolae Steinhardt - Bilanțul duhovnicesc la sfârșitul anilor de închisoare

După masivele plecări din aprilie (mai ales bolnavi, foarte mulţi pe targă, i-am zărit prin interstiţiile scândurilor de la camera 35) a urmat citirea de către comandantul închisorii a decretului general de graţiere, la 17 iunie. Pentru prima oară se vorbeşte despre ”deţinuţi politici”. Până acum: ”Ce faaace? Deţinuţi politici? Nu zău, mă? Voi sunteţi infractori împotriva securităţii statului, asta sunteţi.”

Urmează ca la data de 23 august să „nu mai existe practic nici un deţinut politic". Despre graţiere ştiusem cu o zi mai înainte, prin morse. Dar acel „practic" mi s-a părut suspect. Poate că n-a fost luat cuvântul în sensul lui corect care e ”defapt”, ”concret” - ci în sensul răspândit, dar neexact, de ”situaţie generală în care cazurile excepţionale fiind foarte rare nu contează”.

Învățături simple de credință ale Sfantului Ioan Scararul

  • Aşa cum este cu neputinţă să nu se gândească la pâine cel înfometat, la fel este cu neputinţă să nu se gândească la moarte şi la judecată cel care se luptă să se mântuiască.
  • Aşa cum apa şterge scrierile, la fel şi lacrima şterge păcatele.
  • Aşa cum cei care nu au apă şterg în alte feluri scrierile, la fel şi sufletele care nu au lacrimi şterg păcatele lor prin tristeţe şi suspinuri.
  • Aşa cum gunoiul mult naşte numeroşi viermi, la fel şi multele mâncăruri nasc multe căderi trupeşti, multe gânduri viclene şi multe vise ruşinoase.

marți, 26 martie 2019

Dumitru Uţă, doctorul fără arginţi care a refuzat să iasă din închisoare: „Unde pot fi eu mai mult de folos: aici sau afară?“

Dumitru Uţă, doctorul fără arginÅ£i care a refuzat să iasă din închisoare: „Unde pot fi eu mai mult de folos: aici sau afară?“Trimis la temniţă grea pentru convingerile sale legionare, doctorul Dumitru Uţă este considerat a fi un „sfânt al închisorilor“.

Pentru convingerile sale legionare, medicul Dumitru Uţă, năsust în anul 1916, a fost condamnat la ani grei de închisoare, trecând pe rând prin temniţele comuniste din Poarta Albă, Gherla şi Aiud. 

După ce l-a vindecat de tifos pe un director al închisorii din Aiud, a devenit un om foarte respectat şi avea voie să iasă din închisoare ori de câte ori dorea pentru a aduce medicamente. Ba, mai mult, cei din conducere îl chemau acasă pentru a-i trata pe cei apropiaţi atunci când aceştia erau bolnavi. 

Părintele Nicolae Grebenea, a cărui mărturisire o regăsim în www.crestinortodox.ro, spune despre mediul Uţă: „Inimosul doctor Dumitru Uţă primi permisiunea să meargă la Cluj, după leacuri. El reuşi să aducă două geamantane de medicamente, dar admirabilul doctor Uta nu se mulţumea cu atât.

luni, 25 martie 2019

Buna Vestire, cea mai importanta veste din istorie

Sarbatoarea Buna Vestire este praznuita pe 25 martie. Buna Vestire inseamna veste buna, anume instiintarea Maicii Domnului de catre Arhanghelul Gavriil, ca Dumnezeu a ales-o ca Fiul Sau sa se intrupeze din ea pentru mantuirea neamului omenesc. Este cea mai importanta veste din istorie, pentru ca vesteste ca umanitatea nu este pentru moarte.

Cuvantul ingerului nu este vestirea unui fapt implinit, el doar a instiintat-o pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei. Maica Domnului ramane uimita in fata cuvintelor rostite de inger, pentru ca ceea ce urma sa se petreaca cu ea, era mai presus de legea firii. Din acest motiv intreaba: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?". Insa, dupa ce ingerul ii comunica modul zamislirii minunate - "Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri", Fecioara a grait: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1:38). In acel moment a avut loc zamislirea directa a lui Hristos prin puterea si lucrarea Preasfantului Duh. Asadar, venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc numai dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare.

vineri, 22 martie 2019

VIDEO: Liderul unionist George Simion critică afirmațiile președintelui României care consideră că românii și moldovenii sunt două popoare

În cadrul unui festival de film, președintele României, domnul Klaus Iohannis, a afirmat că Românii și Moldovenii sunt două popoare, referinduse că unirea Basarabiei cu România va fi posibilă “atunci când vor vrea cele două popoare”.
La puțin timp după această afirmație a apărut și reacția liderului unionist George Simion care, în mod ferm, atrage atenția președintelui României că românii și moldovenii sunt un singur popor:

marți, 19 martie 2019

19 martie - Pomenirea Marturisitorului Virgil Maxim

Preluare dupa Bucovina Profunda

Virgil Maxim s-a născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova, ca cel dintâi dintre cei trei băieţi ai familiei Maxim Constantin şi Alexandrina. Tatăl său a ajuns primar la Ciorani, având realizări deosebite care i-au creat aureola de „părinte al satului” şi se va îngriji de soarta fiecărui copil: „Ne-a dat Dumnezeu trei băieţi! Pe cel mai mare îl vom face învăţător. Neamul şi ţara asta întregită are nevoie de educatori. Pe al doilea îl vom face agronom, pentru că pământul acesta trebuie lucrat de gospodari pricepuţi. Iar pe al treilea îl vom face ofiţer, căci ţara şi neamul trebuie apărate”. (fratele Ion a fost şi el închis de comunişti; Alexandru, mezinul, şi-a dat viaţa în lupta contra comunismului, în confruntarea armată de la Mesentea, jud. Alba)

Virgil va urma Şcoala Normală, la Ploieşti (1936-1938), apoi la Buzău (1938-1942). Dragostea şi căldura faţă de colegii săi de şcoală aveau să-l facă iubit între aceştia. În 1937 depune legământul ca frate de cruce. Educaţia primită în Mişcarea Legionară îi va marca tinereţea ce avea să fie destinată unei jertfe aspre. A îmbrăţişat încă din timpul şcolii calea spre curăţenie şi desăvârşire spirituală pe linia Bisericii lui Hristos şi a neamului românesc. Nu lipseşte de la slujbele oficiate în capela şcolii, participă cu regularitate la programul liturgic din timpul posturilor, dobândind astfel harul care îi va transforma conştiinţa în lumina dragostei lui Hristos. Educaţia care se făcea era una profund creştină, vizând formarea omului în cele mai mici detalii, iar nu superficial. „Aparent măruntele greşeli copilăreşti, putând naşte mai târziu balauri otrăvitori – copiatul la teze, fumatul, râsul necontrolat, glumele proaste, trivialităţile, înjurăturile şi expresiile gratuite, desconsiderările reciproce, bănuielile, pizmele, certurile, abaterile şi manifestările necontrolate, chiar ale mersului, ale ţinutei în general, – intrau sub incidenţa educaţiei creştin-legionare.” („Imn pentru crucea purtată”, vol. 1, cap. 3)

luni, 18 martie 2019

Părintele Proclu: "Adevărul este numai în Biserica Ortodoxă"

Trebuie păstrată credința ortodoxă, atâta a mai rămas curat pe fața pământului. Mărturisirea este slava Bisericii, trebuie să mărturisim Adevărul și prin fapte, și prin cuvânt. Ereticii sunt gura iadului. Diavolul lucrează prin ei. Sfinți numai în Biserica Ortodoxă se fac. Toți sfinții de asta au ajuns sfinți: au fost luați în râs, au fost batjocoriți, au fost chinuiți, prigoniți și Duhul Sfânt prin ei a arătat că adevărul este în Biserica Ortodoxă. Dacă un preot a slujit cu catolicii, Duhul Sfânt îl lasă în părăsire. Adevărul este unul. 

Au venit niște domni cândva și le‑am spus că adevărul este în Biserica Ortodoxă. Unul din ei mi‑a răspuns: „Dragă, să știi că te contrazic – toate credințele sunt de la Dumnezeu.” Eu i‑am zis că dumnezeii păgânilor sunt draci. S‑a supărat, dar nu am avut ce‑i face. Adevărul este numai în Biserica Ortodoxă. Bunul Dumnezeu nu vrea să ne ducă în rai forțat; numai aceia vor câștiga, care vor spori în smerenie.

Părintele Proclu Nicău

Extras din cartea Conşiinţă, spune-mi

sâmbătă, 9 martie 2019

A apărut cartea "Părintele Constantin, pe urmele Călugăriţei Laurenţia, cea nebună pentru Hristos"

La Editura Blassco din Bucureşti a apărut cartea "Părintele Constantin, pe urmele Călugăriţei Laurenţia, cea nebună pentru Hristos", scrisă de Părintele Constantin Catana de la Mănăstirea Varatic şi coordonată de Vlad Herman


Redau mai jos textul pe care l-am scris la capitolul "Introducere":

Cu inima plină de amintiri duhovnicești și îndreptată spre Sfinți, Cuvioși și Cuvioase, bunul Părinte Constantin Catana de la Mănăstirea Varatic ne-o prezintă în paginile ce urmează pe Călugărița Laurenția de la Mănăstirea Giurgeni, județul Neamț. Născută la data de 17 martie 1907 din părinții Gheorghe și Maria în Comuna Pungești, județul Vaslui, Călugărița Laurenția Gabără a trăit până la data de 17 ianuarie 1990, adormind la Mănăstirea Giurgeni.

Acest suflet curat este încă un model de viață din lumea monahală a neamului românesc, fiind o necunoscută pentru mine până la parcurgerea materialului de mare preț scris de Părintele Constantin.

Importanta parastaselor!

Din cartea "Istorioare duhovnicesti" - Ioanichie Balan


Iata postul!

Imagine preluata de pe Facebook


Din viata Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul şi s-a îngropat de către părinţi, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puţină vreme, îşi căuta stareţul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: "Iordane, stareţul nostru ne-a lăsat sărmani şi s-a dus către Domnul!"

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: "Ia şi mănâncă!" Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace şi încolo şi căutându-şi stareţul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie şi ceilalţi bătrâni îl mângăiau, zicându-i: "S-a dus stareţul către Domnul, lăsându-ne pe noi!" Dar nu puteau să-l potolească din strigare; şi cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia şi făcea mare strigare, răcnind şi schimbând glasuri şi cu faţa şi cu ochii, arătându-şi mâhnirea pe care o avea nevăzându-şi stareţul.

Fragment din cartea "File de pateric. Parintele Proclu - Vol. II"

Fragment din cartea "File de pateric. Parintele Proclu - Vol. II"