duminică, 31 decembrie 2017

Duceţi-vă la adevărata Biserică, unde preoţii au bărbi şi sutane

Într-o dimineaţă din mai 1994, un zairez de vârstă mijlocie a venit la Misiunea noastră. L-am primit cum se cuvine, iar el mi-a spus problema lui. Părea tulburat şi speriat, zicându-mi următoarele: „Părinte, sunt un muncitor de la Jecamine. M-am simţit foarte rău. Deoarece doctorii n-au putut să mă ajute, I-am cerut lui Dumnezeu să aibă milă de mine”. L-am întrebat cărei biserici aparţine.

„Sunt romano-catolic – a răspuns. Într-o noapte am văzut în vis mai mulţi preoţi ca şi tine, purtând veşminte strălucitoare şi săvârşind Liturghia într-o biserică ca a voastră. Unul dintre preoţi s-a apropiat de mine şi mi-a zis: «Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea, dar pentru mântuirea ta trebuie să te uneşti cu Biserica noastră, căci este singura Biserică adevărată». Pe tine nu te cunosc şi nici numele Bisericii voastre, dar m-am apropiat de voi deoarece am văzut în visul meu preoţi ca tine, cu bărbi, sutane şi veşminte strălucitoare. Am întrebat alţi oameni care mi-au spus că numai preoţii ortodocşi au bărbi şi asemenea haine, şi mi-au mai spus unde să găsesc biserica voastră.”

I-am dat ceva sfaturi şi o carte, sugerându-i să vină la biserica noastră în fiecare duminică pentru catehizare. De atunci, el a devenit un credincios membru al bisericii noastre şi n-a pierit din cauza bolii grave ce îl chinuia destul de mult.

Fragment din cartea „Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair (1942-1989) – Apusul vrăjitoriei”

Preluare dupa cartiortodoxe.com

La mulți ani binecuvântați!

În ultima zi din 2017 țin, în mod public, să dau Slavă lui Dumnezeu pentru toate și totodată să-mi cer iertare tuturor celor care le-am greșit într-un fel sau altul!

În noul an să nu uităm de cuvintele Domnului Iisus Hristos „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33).

În anul care vine, să ne ferim și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de hidosul ecumenism[1], de cardizarea antihristică, dar și de celelalte lucrări satanice care vor să pună stăpânire pe sufletul omului și nu numai.  

Să ne punem în primul rând nădejdea în Preasfânta Treime, Maica Domnului, Sfinții Români din Închisorile Comuniste, dar si toți Sfinții Bisericii lui Hristos.

La mulți ani binecuvântați!

Vlad Herman  


[1] Despre acest ecumenism, Sfântul Justin Popovici spunea: “Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.

Horoscoapele

† Ierotei, Mitropolitul Navpaktului și a Sfântului Vlasie

Multe ziare și reviste publică horoscoape și destui oameni „civilizați” le citesc. Unii fac aceasta din curiozitate, alții ca să creeze o atmosferă umoristică și cei mai mulți ca să-și cunoască viitorul vieții lor, pentru că ei cred că acelea se adeveresc. Este foarte important faptul că acum câțiva ani în USA din 1750 de ziare care circulau, 1200 aveau coloane speciale de astrologie.

Horoscoapele sunt descrieri sau îndrumări date de astrologi în urma observărilor mișcării stelelor și mai ales din observarea zodiilor. Vechii astrologi au observat că „stelele în mișcarea lor aparentă în jurul pământului, descriu pe cer o traiectorie ciclică. Iar aceasta se numește traiectorie zodiacală”. Această traiectorie se împarte în 12 părți. Iar aceste părți se numesc zodii. Fiecare parte-zodie are o denumire specială. Trebuie să menționăm că cei care au descoperit zodiile au fost vechii chaldei, iar de la ei le-au luat mai întâi egiptenii și apoi vechii elini. Sfântul Ioan Damaschin, acceptând știința acelei epoci, scrie „că cele șapte planete trec prin douăsprezece zodii. Soarele face o lună în fiecare zodie, iar în douăsprezece luni trece prin cele douăsprezece zodii”.

Vaccinurile nu sunt sigure!


Statistici: Blogul vladherman.blogspot.ro în 2017

Mai jos, câteva cifre ale blogului în anul 2017 (până la data de 30 decembrie), conform Google Analytics
Sesiuni
91.991
Utilizatori
68.647
Afișări de pagină
124.740
Pagini/Sesiune
1,36
Durata medie a sesiunii
00:01:01
Rata de respingere
83,41 %
Procentaj de sesiuni noi
73,08 %
Top cele mai citite articole în 2017

marți, 26 decembrie 2017

Cuvânt la praznicul Nașterii Domnului al Cuviosului Iosif Isihastul

HRISTOS SE NAȘTE, SLĂVIȚI-L!

Hristos Se naște pentru a mântui pe toți oamenii. Bucurați-vă, deci, și vă veseliți cu îngerii și cu păstorii, împreună cu toată zidirea, iubiți fii ai lui Iisus Hristos, Domnul nostru.

Mai întâi vă aduc, precum Magii, vestea strălucitoare că dulcele Iisus Se naște și întreaga fire se bucură și răspândește bună mireasmă, deoarece vede purtat în brațe pe Creatorul ei. Îngerii se bucură împreună și cântă cu glas melodios:

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace”!

duminică, 24 decembrie 2017

Maicile de la Petru Voda - Colindul lui Stefan (la chilia Parintelui Justin Parvu)

Monahul Moisi Aghioritul: "Pruncul Hristos în ieslea din Betleem este tăcut și totuși învață cu mare glas smerenia"

Monahul Moisi Aghioritul

Hristos Se face om, pentru ca omul să se facă dumnezeu. Omul fără Hristos devine inuman. Creștinismul a născut omenia, iar omenia mângâie umanitatea. Hristos a venit în lume gol, ca și fiecare om, care însă nu cugetă bine la aceasta. Acesta considerăm că este mesajul Nașterii Domnului.

Viața modernă vrea să se depărteze de Hristos. Consideră că este limitată, că viața lui se asfixiază cu Hristos. Și astfel, „liber” fiind, se înrobește la diferiți idoli. Ortodoxia nu mai vorbește în inima omului modern. Nașterea Dumnezeu-Omului o prăznuiește în nordul Europei sau în Extremul Orient. Europa este și ea descreștinată. Umanitatea a devenit inumanitate. Omenia, solidaritatea, asceza, ecologia, viața de după moarte sunt discutate cu multe zâmbete ironice.

IPS Justinian Chira: "Pentru noi e Naşterea Fiului lui Dumnezeu, nu Moş Crăciun"

"Să fim conştienţi ce înseamnă Sărbătoarea Crăciunului. E foarte greşit că se spune Moş Crăciun, asta e o insultă adusă la adresa lui Dumnezeu. Pentru noi e Naşterea Fiului lui Dumnezeu, nu Moş Crăciun. Asta e o moştenire de la lumea incultă, lumea străină. Asta înseamnă să pervertim gândirea copiiilor noştri în loc să-i lăsăm să cunoască esenţialul. Un om fără Dumnezeu este un om îndrăcit" - IPS Justinian Chira


Extras dintr-un interviu 

Parintele Ilie Cleopa: "Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre?"

Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului ( Despre naşterea duhovnicească a creştinului ) - Pr.Cleopa Ilie

Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh,nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5)

Iubiţi credincioşi,

Întrucît cu mila lui Dumnezeu sîntem în ajunul prea luminatului praznic al Naşterii Domnului, ne-am gîndit să vorbim astăzi despre naşterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creştin nu poate să se mîntuiască, după cuvîntul Mîntuitorului care zice: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, Duh este (Ioan 3, 6).

Părintele Arsenie Boca - Cugetări la Naşterea Domnului

Nici frică nimicitoare, nici răzvrătire; nici prăvălire apocaliptică, nici explozie necumpănită, ci mirare plină de sfială, înfiorare plină de smerenie, bucurie senină, a unei intimităţi negrăite.

Iată îngerii cerului vestesc făpturii minunea: astăzi Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Nu în vijelie distrugătoare, nici în tunetul nimicitor al mâniei Sale. Nu în prezenţa atotputerniciei, nici în focul mistuitor care topeşte zidirea. Astăzi cerul se uneşte cu pământul, nemărginirea se toarnă în mărginire, veşnicia se îmbracă cu vremelnicia, atotputernicia se îmbracă cu neputinţa, Cel nevăzut e purtat în braţe de o fecioară.

Astăzi, Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, se învăluie întru smerenie, Cel ce cuprinde cu palma marginile lumii, se face prunc; Cel ce împodobeşte cerul cu stele, se culcă într-o iesle de dobitoace.

- Locul cel mai curat pe care L-a găsit pe pământ.

marți, 19 decembrie 2017

Părintele Iosif Vatopedinul - Promisiunea Starețului nostru

Sfantul Porfirie Kavsokalivitul: "Nu traiul bun asigură sănătatea, ci viața sfântă"

Niciun ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoințe. Nevoință sunt metaniile, privegherile și așa mai departe, dar fără siluire. Toate să se facă cu bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu rugăciunile – ci dăruirea, dragostea pentru Hristos, pentru cele duhovnicești. Sunt mulți care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci pentru asceză, pentru folosul trupesc, însă oamenii duhovnicești o fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se folosește mult și trupul, nu se îmbolnăvește. Vin multe bunătăți.

Între nevoințe – metanii, privegheri și celalte rele pătimiri – se află și postul. „Pântecele gras nu naște minte subțire”. Eu știu asta de la Părinți. Toate cărțile patristice vorbesc despre post. Părinții stăruie să nu ne hrănim cu mâncăruri greu digerabile sau grase, căci ele fac rău și trupului dar și sufletului. Ei spun că oița mănâncă numai ierburile pământului și este atât de liniștită. Ați văzut cum zic, „ca o oaie”. În vreme ce câinele, pisica și toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Fac bine ierburile, fructele, și așa mai departe. Pentru aceasta Părinții vorbesc despre post și osândesc multa mâncare și plăcerea pe care o simte cineva din mâncărurile cele bogate. Să fie mai simple mâncărurile noastre. Să nu ne îngrijim așa de mult de ele.

Arhim. Filothei Zervakos: Există un leac pentru toate bolile sufleteşti. Acest leac este smerenia

Există un leac pentru toate bolile sufleteşti. Unii nu ştiu despre el, iar alţii îl cunosc, dar nu-l folosesc şi rămân netămăduiţi. Cei ce-l iau nu numai că se vindecă, dar devin şi sfinţi. Acest leac este smerenia. Prin leacul acesta, proorocii au profeţit viitorul. Prin acest leac, Sfinţii Apostoli, din pescari ce erau, au devenit propovăduitori şi dascăli înflăcăraţi ai lumii. Prin acest leac, Sfântul Spiridon, din păstor de oi cum era, a devenit episcop sfânt al creştinilor.

Acest leac a fost luat de Preasfânta Fecioară şi s-a învrednicit să devină Maica lui Hristos, care este Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit şi lipsit de păcat. Domnul ne îndeamnă ca toţi să luăm acest leac, pentru a afla odihnă aici pe pământ şi în ceruri! Smerenia adevărată nu-l lasă pe om să cadă în păcat; dar, chiar dacă n-ar izbuti şi ar cădea, îl ridică imediat. Acest leac vă sfătuiesc să-l luaţi pentru a vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveţi, cereţi-l de la Preabunul Dumnezeu şi o să vi-l dea.

Aşadar, prin smerenie şi prin răbdarea pe care aceasta o aduce, vă veţi mântui. Domnul a spus: „Cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat de Dumnezeu. Cel ce are răbdare până la sfârşit, se va mântui. Prin răbdare vă veţi câştiga sufletele”. De câte ori valurile repetate şi înfuriate ale ispitelor şi suferinţelor vor veni asupra noastră şi ne vom afla în primejdie de a pieri, să strigăm precum Petru: „Izbăveşte-mă, Doamne, că pier!”, şi în clipa aceea El îşi va întinde sfânta şi milostiva Sa mână şi ne va izbăvi.

vineri, 15 decembrie 2017

Din minunile Sfantului Serghie de Radonej: Invie un copil din morti

sf-serghie-de-radonej.png (849×1000)Pentru ca atata putere facatoare de minuni luase de la Dumnezeu, incat a inviat si un mort. Un om credincios din hotarele locasului lui, avand un fiu, singurul nascut, cuprins de boala, l-a dus la cuviosul spre a-l tamadui. Dar copilul, slabind de boala, a murit. Si se tanguia tatal lui dupa el nemangaiat. Deci, vazand Cuv. Serghie tanguirea omului aceluia, i se facu mila de el si, facand rugaciune, a inviat copilul si l-a dat viu tatalui lui. 

Si s-a intors omul bucuros cu fiul viu si sanatos la casa sa. Inca veneau la dansul si cei cuprinsi de duhuri necurate si, inainte de a ajunge ei la sfantul, fugeau dintr-insii necuratele duhuri. Si cei leprosi se curateau si orbii vedeau si, in scurt a zice, toti cei cuprinsi de felurite neputinte si care mergeau la sfantul, cu credinta, primeau nu numai sanatate trupului, ci si folos sufletului, si se intorceau cu indoita tamaduire la casele lor. 

Pentru aceea era cinstit si slavit de toti Cuviosul Serghie si multi, dorind a vedea cinstita lui fata si a se indulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dansul din nenumarate cetati si tinuturi. Iar multi din calugari, lasandu-si manastirile lor, veneau la dansul, dorind sa vietuiasca si sa fie povatuiti de el. Domnii, boierii si oamenii de rand alergau cu sarguinta la acest fericit parinte, caci toti il aveau in mare cinste, ca pe unul din parintii cei de demult, au ca pe unul din prooroci.

joi, 14 decembrie 2017

Ce a vazut imparatul pagan Amfilog in timpul Sfintei Liturghii. Dupa aceasta minune s-a botezat la dreapta credinta si a primit mucenicia

Preluare dupa proortodoxia.wordpress.com unde puteti citi textul integral

Cele de mai jos s-au petrecut in urma cu aproximativ 900 de ani si il are in centru pe Amfilog, care inainte de aceasta minune era un imparat pagan. Apoi el s-a botezat si a primit mucenicia. Exista si o carte care are la baza acest text.

La un semn a lui Amfilog indata s-au strans ostasi multi, voinici si incercati in lupte, capitanii si sfetnicii lui toti si s-au adus multime de cai si camile. Au incalecat cu totii si, cu imparatul in frunte au purces spre Biserica Sf. Mormant din Ierusalim. Acolo – o, pagani nevrednici – au bagat toate vitele acelea in Sfanta Biserica, intrand si Amfilog cu calaretii sai. In acest ceas preotul se pregatea de slujba Sfintei Liturghii. Si fara sa se nelinisteasca sau sa se teama de cei ce intrasera in Biserica, a iesit in mijlocul ei – dupa randuiala –si inchinandu-se cu frica de Dumnezeu, a rostit rugaciunea aceasta pe care o spun toti preotii ortodocsi: „Doamne, trimite mana Ta si ma intareste spre slujba aceasta, ca neosandit stand inaintea infricosatei Tale Mese, sa savarsesc jertfa cea fara de sange. Ca a Ta este puterea si marirea in vecii vecilor. Amin”.

Dar deodata ce vede imparatul? De ce se infricoseaza capitanii, tremura oastea toata cata incapuse – printre vite – in Biserica? Nici n-apucase a sfarsi slujitorul lui Hristos ultimele cuvinte a scurtei rugaciuni si indata toate necuvantatoarele ce se bagasera in Sf. Locas au cazut ca lovite de traznet si au murit. S-a spaimantat imparatul la vederea acestei mari minuni si s-au infricosat toti insotitorii lui, dar n-au plecat si nici nu s-a repezit vreunul asupra preotului. Ochii tuturor erau atintiti spre imparat. Acesta ar fi vrut sa fuga dar ii era rusine. Ceva trainic, din adancul sufletului sau insetat dupa ceva de care nu-si da seama, ii spunea sa mai stea. De unde stie el ce o sa urmeze? Ce l-a pironit in Biserica marelui sau potrivnic, Hristos, cel rastignit si inviat?

miercuri, 13 decembrie 2017

Gheron Iosif Vatopedinul: Cel ce vrea să urce în viață, va urca umblând pe urmele însângerate ale Începătorului mântuirii noastre

Gheron Iosif Vatopedinul
Este adevărat că după cădere ne-am pierdut orientarea, am uitat că suntem plăsmuiți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că aici în această lume suntem exilați și în scurtă vreme vom pleca și ne vom întoarce la locașurile veșniciei. Dar care veșnicie? Căci veșnicie este în ambele laturi. Veșnicie este acolo unde este fericirea și bucuria cu Dumnezeu. Dar tot veșnicie este și acolo unde este osânda și conviețuirea cu diavolul.
Prin urmare omul cu înțelepciune trebuie să-și potrivească cele care contribuie la fericirea lui în veșnicie. Și acestea ni le-a descoperit Dumnezeu în felurite chipuri, cum aflăm din Scriptură. În vechime ni le-a descoperit prin oamenii sfinți, prorocii, ulterior, prin triumful milostivirii Lui celei fără de asemănare, prin venirea unei Persoane din Sfânta Treime, a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Care Și-a manifestat atotdragostea Lui specială față de om. 

În plină noapte, un urs apare din pădure, în calea unui mitropolit ortodox

Mitropolitul Chiril (Smirnov) de Kazan a fost luat din Sviaj, pentru deportare, într-o noapte întunecată, și a fost aruncat din mașină la viteză maximă.

Era o iarnă grea, cu zăpadă. Mitropolitul a căzut în zăpada uriașă, ca pe o pernă, și nu a pățit nimic rău. A ieșit destul de greu din ea, s-a uitat împrejur și a văzut doar pădure, zăpadă, fără vreun semn că zona ar fi fost cumva locuită.

Mitropolitul Chiril a mers, prin urmare, mult timp, prin zăpada groasă și a ajuns astfel să fie epuizat, așezandu-se pe o buturugă. Frigul îi pătrunsese în oase. Simțind că începea să înghețe, Mitropolitul Chiril a început să intoneze rugăciunile pentru morți. Dintr-o dată, a văzut, însă, ceva foarte mare și întunecat apropiindu-se de el, iar privind mai atent a observat că era un urs.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Parintele Nicolae Gurianov din Rusia

9 dec, 25 ian şi 1 mai: Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

icoana_maicii_domnului_bucurie_neasteptata_27
ORNAM1
Preluare dupa acvila30.ro

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai.
Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare din care curgea sânge. Privind mai atent el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.
Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?
Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată.
Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!
Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale:Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile.
Păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.
Această minune este consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa „Lâna rourată”. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos…”.
Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.
traducere şi adaptare: Mihai-Alex Olteanu pentru doxologia.ro
sursa: http://oca.org

miercuri, 6 decembrie 2017

Sfântul Nicolae se lasă fotografiat

In Samara, parohul Bisericii Vera, Nadejda, Liubovi şi mama lor, Sofia, preotul Vitali Kalaşnikov, îi cununa pe Serghie şi Olga. A doua zi, tânărul căsătorit a venit la biserică şi i-a arătat preotului o fotografie făcută în timpul cununiei, cu un aparat Polaroid obişnuit. În partea stângă a fotografiei se vedeau clar contururile unei figuri omeneşti, asemănătoare, după afirmaţiile preotului Vitali, cu Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni: aureola, barba, cutele veşmintelor…

Uimit, preotul s-a îndreptat spre unul din pereţii bisericii, unde era înfăţişat Sfântul Nicolae – era exact copia de pe fotografie! Singura diferenţă era că pe fotografie se vedea în mâna stângă a sfântului Potirul pentru Sfânta Impărtăşanie, iar în cea dreaptă, Evanghelia. Conform tradiţiei picturii bisericeşti ortodoxe, cu Potirul în mână este înfăţişat doar Sfântul Ioan de Kronstadt.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Părintele Ilie Cleopa și Cuviosul Paisie Aghioritul. O întâlnire de suflet (1977)

E cunoscut faptul că Părintele Ilie Cleopa de la Sihăstria, după nenumărate încercări blocate de fiecare dată de autoritățile comuniste, a reușit să plece în sept. 1977 într-un pelerinaj în Sfântul Munte Athos (împreună cu stareţul Victorin Oanele și cu părinții, pe atunci ierodiaconi, Ioanichie Bălan și Vartolomeu Florea). Din această „ieșire” din țară, pe lângă impresiile lăsate în scris, ni se păstrează două fotografii memorabile ale părintelui Cleopa, una împreună cu Sfântul Iustin Popovici (la Celie, în Serbia), alta, de grup, cu Părintele Epifanie Theodoropoulos (în Eghina, Grecia). Părinții din Sihăstria au cercetat atunci mai multe mănăstiri athonite, dar, afând de faima părintelui Paisie Aghioritul, s-au hotărât să-l cerceteze, ca să-i ceară sfat. Mai jos aveți rememorarea acestei întâlniri de suflet între părintele Cleopa și Cuviosul Paisie (LD)

Eram la Careia, în capitala Sfântului Munte. De acolo am mers la măn. Kutlumuş, marea lavră românească făcută de Radu cel Mare şi reînnoită de Mihai Viteazu. Acolo am dormit noaptea. Un părinte, mare scriitor de la kinovită (conducerea comunităţii athonite), ne-a spus: „Asta e mănăstire românească”, că era ctitorită de domnitorii români. Dar unde nu suntem noi ctitori? Ne-am simţit bine că era o mănăstire făcută de ai noştri. Apoi ne-a zis: „În programul nostru avem să vizităm şi măn. Stavronikita – acolo era arhimandtritul Vasile, un prieten de-al nostru – apoi măn. Filotheu şi măn. Caracalu, făcută de Petru Şchiopu. Şi mergând spre măn. Stavronikita, o să vizităm un mare pustnic, venit din Sinai. Acesta a postit de două ori câte 40 de zile”. El nu spunea, dar un ucenic de-al lui care era acolo ne-a zis: „Măi, asta e mare pustnic. Numai 54 de ani are. Paisie îl cheamă. Simplu monah. Nu-i cleric”. Şi noi am plecat dintr-un loc de la Burazeri – un schit. Acolo, la Burazeri, sunt 34 de călugări, care fac slujbă zi şi noapte, cu stareţul lor, slujbă neadormită. În fiecare ceas intră alt călugăr. Slujba nu se mai termină. Cele şapte laude şi psaltirea. Şi am întrebat cum să ieşim la pustnicul Paisie. [...]

miercuri, 29 noiembrie 2017

Despre asa-zisul "Antisemitism" a lui Corneliu Zelea Codreanu: Cum i-a ajutat pe evreii din trenul inzapezit

Evenimentul este povestit în 1940, de către profesorul Victor Papacostea (care nu era legionar, ci liberal-georgist), la o şedinţă acomitetului de conducere al Societăţii de Cultură Macedo-Român, pe atunci cu sediul în Calea Rahovei (comunicat de Dr. Ionel Zeana).

In iarna anului 1930-1931, Victor Papacostea călătorea cu trenul accelerat de la Iaşi la Bucureşti. In preajma Buzăului, la o depărtare de câţiva kilometri de gară, trenul s-a înzăpezit, din cauza ninsorilor abundente şi a unor puternice viscoliri, care blocaseră circulaţia feroviară. Pe lângă gerul cumplit, călătorii din tren erau expuşi la a suferi de foame şi de sete.

Plange icoana Maicii Domnului de la Hadambu

Oana Florina Stoichitoiu: La mân Hadambu
De 2 zile
Plânge icoana Maicii Domnului
Am primit poza pe wtsapp

Cuviosul Varsanufie de la Optina: "Nu vă temeţi pentru Biserică! Ea nu va muri: porţile iadului nu o vor birui până la Înfricoşătoarea Judecată"


Imagini pentru STAREŢ VARSANUFIE de la optinaCUVIOSUL STAREŢ VARSANUFIE DE LA OPTINA (1845 – 1913) (1 aprilie):


Mi se întâmplă să aud plângeri cum că trăim vremuri grele în prezent, că acum s-a dat libertate deplină fiecărei învăţături eretice şi fără de Dumnezeu, că Biserica este împresurată din toate părţile de atacurile vrăjmaşilor, care se ridică împotriva ei cu putere şi că o răpun aceste valuri întunecate ale necredinţei şi ereziei.

Eu răspund întotdeauna: „Nu vă neliniştiţi! Nu vă temeţi pentru Biserică! Ea nu va muri: porţile iadului nu o vor birui până la Înfricoşătoarea Judecată. Nu pentru ea trebuie să vă temeţi, ci pentru voi înşivă şi e adevărat că vremurile noastre sunt foarte grele. De ce? Din cauză că acum e foarte uşor să te dezlipeşti de Hristos, iar atunci vine moartea“

din PATERICUL DE LA OPTINA via caleaimparateasca.wordpress.com

marți, 28 noiembrie 2017

Parintele Arsenie Boca: "Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină şi nu opt sute"

Din păcătoşi, sfinţi

Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină şi nu opt sute. Biserica aceasta, e una, e sfântă, pentru că Sfânt este Întemeietorul şi, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfinţeşte pe păcătoşi. Celelalte "biserici" - casele de adunare ale sectelor - nu sunt sfinte pentru că sunt întemeiate de oameni robiţi, răzvrătiţi, şi ca atare nu sfinţesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e sobornicească, adică stă pe temelia celor şapte soboare a toată lumea şi, prin furtunile istoriei, e cârmuită nevăzut de Mântuitorul Însuşi, nu de vreun înlocuitor al Său, mai presus de soboare. Biserica în care ne mântuim a apostolească, adică îşi are slujitorii urmând ca dar, prin punerea mâinilor unii de la alţii în şir neîntrerupt, suind până la Apostoli şi prin ei la Iisus Hristos. Toate celelalte "biserici" ivite după aceea prin chiar aceasta, sunt alăturea de cale, deci alăturea de mântuire.

Parintele Arsenie Boca: Înfrânează-ţi poftele tale, împotriveşte-te dorinţelor, frângeţi patimile şi atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui

Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte. Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nici o sforţare să intrăm în făgaşul desăvârşit al sfinţilor. „Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea”.
Ce plăcută dulceaţă, ce dragoste atrăgătoare în aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! Sunt două feluri de păci: pacea lui Iisus şi pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, întristările, neliniştile, scârba, remuşcările. Iisus grăieşte: „Biruieşte-te pe tine însuţi”. Înfrânează-ţi poftele tale, împotriveşte-te dorinţelor, frângeţi patimile şi atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui, rămâne-va întru pacea cea nespusă, iar toate trudele vieţii, suferinţele, nedreptăţile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care întrece orice înţelegere. Amin.

luni, 27 noiembrie 2017

28 noiembrie - 28 de ani de la plecarea la Domnul a Parintelui Arsenie Boca

Preluare dupa doxologia.ro
Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, Zian Boca, după numele de mirean, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de Medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, o traduce în limba română în doar cinci luni. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

S-a intamplat acum cativa ani: Dintr-o fotografie a Parintelui Arsenie Boca a izvorat mir

Fotografia din care a izvorat mir a apartinut unui crestin din Suceava.

Sursa foto: facebook.com


Iacov Tsalikis din Evia a fost așezat în rândul Sfinților

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, întrunit la Fanar sub conducerea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, tocmai a hotărât – astăzi, luni, 27 noiembrie 2017 – așezarea în rândul sfinților a Bătrânului Iacov Tsalikis de la Mănăstirea Cuviosul David din Evia (1920-1991).
„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!
Traducere din limba greacă de Elena Dinu. Sursa: arxon.gr via https://sfantulmunteathos.wordpress.com

vineri, 24 noiembrie 2017

Călugării de la Lavra Poceaev cer ieșirea Bisericii Ortodoxe Ruse din Consiliul Mondial al ”bisericilor”

Călugării de la Lavra Poceaev, din Ucraina, au făcut publică adresarea către Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Chiril. Ei îl roagă cu insistență pe Patriarh, dar și Soborul Arhieresc, să satisfacă rugămintea lor privind ieșirea Bisericii Ortodoxe Ruse din cadrul Consiliul Mondial al ”bisericilor” și să părăsească mișcarea ecumenistă.

Călugării de la Lavra ”Adormirea Maicii Domnului” din Poceaev îl roagă insistent pe Întâistătătorul, dar și Soborul Arhieresc să satisfacă rugămintea noastră și a nenumăratelor adresări ale bine-credincioșilor fii ai Bisericii noastre, privind ieșirea Ei din Coniliului Mondial al ”bisericilor” și încetarea oricărei activități a Bisericii noastre în cadrul mișcării ecumeniste, este scris în adresarea călugărilor de la Lavra Poceaev.

luni, 20 noiembrie 2017

Parintele Gheorghe Calciu si urmarea lui Hristos

În cercul strâmt al elitei politice comuniste de la mijlocul veacului ( XX – red.) erau doua curente: Ana Pauker voia exterminarea adversarilor prin forta, iar Gheorghiu-Dej prin munca. Temnitele, lagarele si "reeducarea" anilor ’50 sunt expresia politicii de ura si crima a Anei Pauker. Când ea a ordonat "reeducarea" marxist-leninista a detinutilor politici din penitenciarul Pitesti, nu a crezut în formularea ei ideala, ci crud si sec a dorit exterminarea prin forta a "dusmanilor de clasa".

"Reeducarea" însemna terorizarea detinutilor, prin ei însisi, pâna la "socul revolutionar", prin care se trecea la "constiinta comunista". Tortura era necontenita, oribila, iresponsabila si fara iesire. Nu exista dreptul la moarte, ci numai la viata monstruoasa.

Era o nebunie de la care nu s-a putut sustrage nimeni. Fiecare a avut caderea lui în asa-zisele "ture ale reeducarii". Acolo au fost batjocorite credinta, idealul, natiunea, familia, virtutea, onoarea, eroismul si, în ultima instanta, omenia. Toti au fost cobai. Unii au cedat usor, altii dupa incredibile chinuri.

Acolo a fost chinuit si studentul Gheorghe Calciu.

duminică, 19 noiembrie 2017

Dialog cu Vlad Herman despre martirii si minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti

Autor: Tudor PETCU
Dialog cu Vlad Herman despre martirii si minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti
Publicat: 23 iun. 2017
Editor: Ion ISTRATE


1.) Inainte de toate, va rog sa imi spuneti cum percepeti dvs martirajul crestin din inchisorile comuniste romanesti si cum credeti ca aceasta realitate spirituala ar putea fi mai bine cunoscuta in zilele noastre, avand in vedere tendintele contemporane de a respinge, de a ignora valorile credintei ortodoxe pentru care s-au jertfit atatia drept marturisitori?

2.) Despre minunile de credinta din inchisorile comuniste romanesti inca nu s-a scris atat de mult cat ar fi trebuit dar cert este ca acest subiect incepe sa atraga atentia incetul cu incetul. Avand in vedere interesul pe care dvs il acordati acestui subiect, v-as ruga sa vorbiti in linii mari despre acele marturii despre care ati auzit si care v-au marcat constiinta spirituala.

3.) Pe de alta parte, m-ar interesa foarte mult sa stiu cum percepeti dvs exact personalitatea spirituala a parintelui Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda si, nu in ultimul rand, sa imi spuneti care sunt principalele minuni de credinta legate de Sfintia Sa.

4.) Considerati ca minunile de credinta din inchisorile comuniste reprezinta in acelasi timp si o binecuvantare pentru constiinta poporului roman?

5.) Dupa cum ne este cunoscut, cartea lui Ioan Ianolide, „Intoarcerea la Hristos”, atrage foarte mult atentia prin modul in care evidentiaza puterea si rezistenta martirilor ortodocsi din inchisorile comuniste romanesti. Credeti ca aceasta carte este o sursa de referinta inclusiv pentru o mai buna cunoastere si intelegere a minunilor de credinta din inchisorile comuniste romanesti? Nu in ultimul rand, ce alte carti ati mai recomanda referitor la acest subiect?

*
1.) Martirajul din închisorile comuniste poate fi asemănat cu martirajul din primele secole ale creştinătăţii, când închinătorii la idoli au terorizat şi ucis prin diverse metode pe cei care Îl iubeau pe Hristos Domnul și Mântuitorul. Cei care au pătimit în închisorile comuniste reprezintă coloană vertebrală a neamului românesc, alături de ceilalţi Sfinţi şi eroi. Jertfa şi sângele vărsat de mucenicii din închisori pentru Hristos şi neam nu pot fi trecute atât de uşor cu vederea, astfel că trebuie, atât cât putem, să arătăm lumii că au existat şi astfel de oameni, dar mai ales că există şi avem astfel de Sfinţi, în ciuda celor care, pe diverse căi, încearcă să-i facă uitaţi sau să-i ponegrească.