luni, 31 decembrie 2018

Viata Sfantului Amfilohie de la Poceaev

Sfantul Amfilohie s-a nascut pe 27 noiembrie 1897, in satul Ilovita Mica din regiunea Sumscina, in familia lui Varnava Golovatiuc. La botez a primit numele Iacov, in cinstea mucenicului Iacov Persul. In acest sat si-a petrecut Iacov copilaria, primind, impreuna de cei noua frati a sai, o educatie crestina.

Tatal sau practica mai multe meserii dar era cunoscut mai ales pentru tratarea luxatiilor. Micutul Iacov obisnuia sa-si ajute tatal in cazurile in care era nevoie de indreptarea oaselor. Ravna pentru rugaciune si biserica a mostenit-o Iacov, de la mama sa, care era o femeie smerita, cu frica de Dumnezeu.


In anul 1912, la varsta de 15 ani, Iacov Golovatiuc, a fost inrolat in armata Tarului. Lupta in Primul Razboi Mondial fiind trimis apoi ca infirmier intr-o unitate sanitara din Siberia. In anul 1919 se intoarce in satul natal unde va ajuta pe cei bolnavi care-i cereau ajutorul. Chiar daca Iacov a avut posibilitatea sa se casatoreasca, si-a ascultat glasul inimii, si in 1925 a ales calea mantuirii prin monahism. Va merge la Lavra Poceaev unde, ca frate, isi va indeplini cu bucurie toate asculatarile. La 8 iulie 1932, cu binecuvatarea episcopului sau, fratele Iacov este tuns in monahism cu numele Iosif. Dupa un an va fi hirotonit ierodiacon, iar in anul 1936 a fost hirotonit ieromonah. Parintele Iosif a absolvit, intre timp, cursul complet al Scoolii Teologice din Lavra Poceaev. Mai tarziu, dupa primirea Schimei Mari, noul sau nume a fost Amfilohie.

miercuri, 26 decembrie 2018

Viaţa Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana

Sfântul preacuviosul Părintele nostru Nicodim cel sfinţit era de neam macedo-român, născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab. După ce învaţă carte în patria sa, este chemat de Hristos la nevoinţa vieţii monahale în Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos, unde primeşte îngerescul chip, ajungând mai târziu egumen al acestei lavre şi chiar proto-epistat în conducerea Sfântului Munte.

Ajungând la Athos, în muntele Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim s-a nevoit mai întâi în obşte, apoi singur într-o peşteră în preajma Mănăstirii Hilandar, răbdând grele ispite de la diavol. Însă, fiind umbrit de darul lui Hristos, în puţină vreme s-a curăţit de patimi, a deprins lucrarea cea dumnezeiască a sfintei rugăciuni şi s-a învrednicit de darul mai înainte-vederii şi al facerii de minuni, ajungând vestit în tot Muntele.

Cateva cuvinte

Indraznesc sa spun ca in cei 100 de ani de la Marea Unire, Sfintii din inchisorile comuniste, alaturi de ceilalti Sfinti cunoscuti si necunoscuti din aceasta perioada, reprezinta cea mai mare realizare a neamului romanesc din ultimul secol. O comoara nestricacioasa care va dainui in veci

Vlad Herman

Soborul Maicii Domnului, cu Parintele Justin Parvu (2009)

Icoana Maicii Domnului „Betleemita”

Foto: Oana Nechifor
Un odor de mare preţ al Bisericii Naşterii Domnului din Betleem este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemita”, aşezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării ce duce în Peştera Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât şi pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioşii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de afecţiune şi linişte, iar zâmbetul de pe faţa ei veseleşte sufletele pelerinilor.
Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiţie, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

marți, 25 decembrie 2018

Darurile Magilor


Cei trei magi veniţi să se închine Împăratului Hristos născut în peştera din Betleem au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. Cinstitele Daruri se păstrează la mănăstirea athonită Sfântul Pavel.
Sursa: doxologia.ro

Colind, maicile de la Petru Voda - D-auzi gazda

Evanghelia zilei

Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Însă regele Irod, auzind, s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi, adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei unde era să Se nască Hristos. 

Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeei, că aşa este scris de prorocul: «Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel». Atunci Irod, chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă Închin Lui. 

Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi, văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Mama Sa, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; apoi, deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

Ev. Matei 2, 1-12

Toaca si clopotele de la Manastirea Putna

Naşterea Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos

18. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.

19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

20. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.

21. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.

22. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin prorocul care zice:

23. «Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu».

24. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.

25. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

din Sfânta Evanghelie după Matei – Capitolul 1

Mitropolitul Ierotei Vlachos, mesaj la Nasterea Domnului (anul 2014): "Biserica este una şi aceasta este Ortodoxia şi câţi s-au îndepărtat de ea, trebuie să se întoarcă să aibă comuniune cu Capul"

Ierotei,
Cu mila lui Dumnezeu Episcop şi Mitropolit
al Sfintei Mitropolii de Nafpaktos şi Aghios Vlasios

Către clericii şi credincioşii sfintei noastre Mitropolii

Iubiţii mei fraţi,

Praznicul Naşterii Domnului este un praznic teologic, precum sunt toate praznicele Bisericii noastre, iar nu sărbători lumeşti, drept care trebuie să îl şi prăznuim teologic. Atunci când vorbim despre teologie, nu înţelegem o cunoaştere intelectuală seacă, ci vorbim despre experienţa harului lui Dumnezeu. Teologia este cunoaşterea lui Dumnezeu, care se realizează prin pocăinţă, prin rugăciune, prin Tainele Bisericii, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, prin vederea lui Dumnezeu.

Teologia praznicului Naşterii Domnului este despre cum Cuvântul neîntrupat Se întrupează, Cel nearătat Se pipăie, Îngerul Marelui Sfat Se face om, iar Vechiul Legământ se uneşte cu Noul Legământ. Desigur, Cuvântul cel neîntrupat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, S-a întrupat în ziua Bunei Vestiri, însă în ziua Crăciunului S-a născut şi a devenit cunoscută Întruparea Lui îngerilor şi celor curaţi cu inima, adică păstorilor şi magilor.

luni, 24 decembrie 2018

Sfantul Paisie Aghioritul despre sarcina si alaptare

Educaţia copilului începe încă din perioada sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără şi se mâhneşte, atunci şi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă şi trăieşte duhovniceşte, copilaşul din pântecele ei se sfinţeşte.
De aceea, femeia atunci când este însărcinată trebuie să rostească Rugăciunea lui Iisus, să citească puţin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-şi pricinuiască nelinişti, dar şi ceilalţi să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naşte va fi sfinţit, iar părinţii nu vor avea probleme cu ei, nici când sunt mici, nici când va creşte mare.

vineri, 21 decembrie 2018

Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji. 

Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea. A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.

Ioan Ianolide despre Sfânta Impărtăşanie

Sfânta împărtăşanie este directă părtăşie cu Hristos. Este o experienţă conştientă a omului cu Dumnezeu. Este mijlocul suprem al desăvârşirii spirituale omeneşti.

Prin pâinea şi vinul Sfintei Împărtăşanii noi Îl primim viu, aievea, activ pe Hristos. Pentru aceasta trebuie să ne împărtășim periodic şi cât mai des.

Înainte de a-L primi trebuie să ne pregătim, vrednici să-I fim. După ce L-am primit, să-I rămânem fideli şi să-L urmăm. Sufletul văduvit de contactul cu Duhul lui Dumnezeu suferă şi suspină, rătăceşte şi se întunecă, moare, căci aşa cum trupul ce s-a născut moare tot aşa şi sufletul are o moarte a lui, prin păcat, spre iad.

Ioan IANOLIDE

miercuri, 19 decembrie 2018

miercuri, 12 decembrie 2018

Parintele Paisie Olaru despre smerenie

- Smerenia este cugetul inimii noastre care ne incredinteaza ca suntem mai pacatosi decat toti oamenii si nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimam pe noi insine nu inseamna ca avem smerenie. Ci, atunci cand altul ne ocaraste si ne defaima, inca in pubhc, iar noi rabdam si zicem : " Dumnezeu i-a poruncit fratelui sa ma ocarasca pentru pacatele mele " , aceasta este smerenia cea adevarata. Deci, sa primim toate ca din mana si cu voia lui Dumnezeu. 

Cand te ocaraste cineva, Dumnezeu ii porunceste sa te ocarasca. Cand iti ia cineva vreun lucru, Dumnezeu ii porunceste sa-l ia, ca sa te faca calugar. Cand te muta de ici colo mai marele tau, Dumnezeu iti schimba locul, ca sa-ti schimbi si naravul si obiceiul. Asta ar fi smerenia cea adevarata. Iar mandria, dimpotriva, este atunci cand te increzi in tine, in mintea si puterile tale; cand socotesti ca esti mai priceput decat altul, mai bun decat altul, mai frumos decat altul, mai sporit in fapte bune si mai placut lui Dumnezeu decat altul. Atunci esti stapanit de pacatul cel urat al mandriei, de cam sa ne fereasca pe toti Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mantuirea noastra. Sa ne smerim, fratilor, ca cel mandru nu se poate mantui.

Cuvinte ale Cuviosului Sofronie Saharov

"Trei lucruri nu inteleg: o credinta adogmatica, un crestinism nebisericesc si un crestinism fara nevointa. Si aceste trei: Biserica, dogma si ascetica (nevointa crestina) sunt pentru mine un tot al vietii."

"Nimeni pe acest pamant nu poate fugi de suferinte; si, desi suferintele trimise de Domnul nu sunt mari, oamenii si le inchipuie mai presus de puterile lor si sunt zdrobiti de ele. Aceasta se intampla din pricina ca nu-si smeresc sufletul si nu se incredinteaza voii lui Dumnezeu. Insa, Domnul Insusi ii calauzeste cu harul Sau pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu si duc toate cu tarie, pentru Dumnezeul pe Care atata l-au iubit si impreuna cu Care pururea se proslavesc. 

Cu neputinta este a scapa de necaz pe lumea aceasta, insa cel ce se preda voii lui Dumnezeu duce cu usurinta necazul, vazandu-l; ci, punandu-si in Domnul credinta, asa trece necazul sau."

Sursa: crestinortodox.ro

luni, 10 decembrie 2018

Manastirea Diaconesti - Veniti acum cu bucurie

Sfantul Ioan Gura de Aur despre pacate si patimi

Păcatele şi patimile sunt lanţuri cu care diavolul ne încătuşează şi ne face robi ai lui. Nu este rob iubitorul de arginţi şi lacomul? Nu este rob superstiţiosul şi cel ce merge la ghicitoare? Nu este rob cel furios şi iute la mânie? Nu este rob cel ce iubeşte plăcerile trupeşti şi desfrâul?

Şi cum s-ar putea cineva elibera de sclavia patimilor? Mai întâi prin voia şi nevoinţa sa, şi apoi cu ajutorul lui Dumnezeu. 

Sfantul Ioan Gura de Aur

vineri, 7 decembrie 2018

Viaţa Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș

Fecioria şi milostenia sunt două fapte bune prea mari, care fac fecioară înţeleaptă pe ceea ce le are, îi umple vasele sufletului cu untdelemnul facerii de bine, îi înfrumuseţează candela, o umple cu untdelemn, o luminează, îi deschide uşa cămării celei de nuntă, o duce înăuntru la nunta cea veşnică, o uneşte cu mirele cel fără de moarte, cu unire nestricăcioasă. Însă numai când amândouă sunt împreună legate. Căci fecioria singură, neunită cu milostenia, deşi este o mare faptă mai presus de fire şi îngerească, dar dacă nu va avea milostenia însoţită cu ea, nu numai că nu poate agonisi untdelemn în vasele sufletului celei ce o are, nu numai că nu poate a-i lumina candela, a-i deschide uşa cămării celei de nuntă, ci tot neînţeleaptă se numeşte; iar vasele le deşertează, candela o stinge, uşa cămării o închide, apoi o face să audă: Nu te ştiu pe tine. După cum au auzit despre neînţeleptele fecioare din Evanghelie, care, deşi au avut fecioria, dar de vreme ce n-aveau şi milostivire către aproapele, pentru aceea uşa cămării li s-a închis şi au auzit: Nu vă ştiu pe voi.

joi, 6 decembrie 2018

miercuri, 28 noiembrie 2018

29 de ani de la plecarea la Domnul a Parintelui Arsenie Boca

Preluare dupa doxologia.ro
Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, Zian Boca, după numele de mirean, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de Medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, o traduce în limba română în doar cinci luni. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

duminică, 25 noiembrie 2018

Suferinţele mărturisitorului Marin Naidim

În orice regim totalitar, opiniile, mai ales cele politice, sunt interzise şi pedepsite de comandamente care ignoră cele mai elementare norme de drept. Ion Antonescu s-a intitulat conducătorul unui regim totalitar şi, pentru că era vreme de război, a considerat că este justificat atunci când ordona suprimarea oricăror atitudini care ar fi contravenit intereselor statului. Aşa a fost în cazul tinerilor foşti membri ai Frăţiilor de Cruce din Buzău care activaseră în vremea guvernării naţional-legionare. Pe unul dintre aceşti membri,Virgil Maxim, l-am prezentat cu puţin timp în urmă la rubrica noastră „Memoria Bisericii“.

Astăzi încercăm să creionăm o scurtă biografie a altui membru, fost coleg cu Virgil Maxim. Este vorba de Marin Naidim, pe care memorialiştii, supravieţuitori ai temniţelor comuniste, îl menţionează deseori ca exemplu de trăire creştină.

Viaţa Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina

Pe vremea păgânului împărat Maximin se afla în cetatea Alexandriei o fecioară cu numele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai înainte împărat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Căci învăţase tot meşteşugul cărţii elineşti şi se deprinsese cu înţelepciunea tuturor făcătorilor de cărţi, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon şi ale celorlalţi. Dar nu numai ale filosofilor, ci şi cărţile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin şi, în scurt, tot meşteşugul ritoricesc şi silogistic a învăţat, încât toţi se mirau de înţelepciunea ei. De aceea mulţi din domnii cei bogaţi căutau să o ia de soţie de la maicasa, care era creştină în ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase în acea vreme asupra creştinilor păgânul Maximin.
Deci, rudeniile şi maică să adesea o sfătuiau să se mărite, ca să nu se înstrăineze împărăţia tatălui său vreunui alt străin şi astfel să se lipsească de dânsa. Iar fecioara Ecaterina, ca o înţeleaptă ce era, foarte mult iubea fecioria şi nicidecum nu voia să se mărite. Dar, văzând că o supără mult, a zis către dânşii: „De voiţi să mă mărit, apoi aflaţi-mi un tânăr care să fie asemenea mie, cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri mărturisiţi că întrec pe toate celelalte fecioare şi atunci îl voi lua de bărbat; pentru că mai nevrednic şi mai prost decât mine nu voiesc a lua. Cercetaţi dar pretutindeni şi de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogăţia, cu frumuseţea şi cu înţelepciunea, atunci mă mărit. Iar dacă îi va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine”.

miercuri, 21 noiembrie 2018

Din iadul de la Pitești în exilul american - Golgota unui apostol


Am scris în paginile acestei cărţi că am cunoscut oameni de excepţie, adevăraţi martiri ai neamului românesc sau de o nobleţe angelică, în preajma cărora am simţit cum harul lui Dumnezeu pogorât asupra lor se răsfrânge şi în fiinţa celor din jur. În timpul prigoanei comuniste, prin prezenţa unor astfel de oameni, temniţele din România au concentrat mii de valori ale intelectualităţii, după cum am mai spus, întreaga cremă a neamului românesc.

Unii au fost ucişi prin metode machiavelice, alţii au rezistat fără a mai pune alt preţ pe propria lor viaţă decât, poate, cel de ofrandă în faţa Dumnezeirii. (...)

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Un înger zugrăveşte Icoana Adormirii Maicii Domnului în locul Cuviosului Alipie

Un drept-credincios i-a dat, Cuviosului Părinte Alipie ca să zugrăvească o Icoană, Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, rugându-l ca s-o termine de praznicul Adormirii.
După câteva zile Cuviosul îmbolnăvindu-se şi apropiindu-se de sfârşit, Icoana a rămas nezugrăvită. Din această pricină, omul acela se supăra şi se mâhnea asupra Sfântului. Dar Alipie îi zicea: „Fiule, nu te supăra când vii la mine, ci aruncă-ţi spre Domnul grija, că El va face precum va voi, şi Icoana pe care o doreşti de ziua praznicului va sta la locul ei“. Omul crezând cuvintele Cuviosului, s-a dus la casa sa bucurându-se.
Apoi venind iarăşi la vecernia praznicului Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu si văzând Icoana nezugrăvită şi pe Cuviosul Alipie şi mai bolnav, îl defăima, zicându-i: „De ce nu mi-ai spus de slăbiciunea ta, că aş fi dat altuia să-mi zugrăvească Icoana, ca praznicul să-mi fie luminos şi cinstit, dar acum iată că m-ai ruşinat?“.
Cuviosul i-a răspuns cu blândeţe: „O fiule! N-am făcut aceasta din lenevire, însă Dumnezeu poate ca Icoana Maicii Sale să o zugrăvească cu un cuvânt; pentru că eu acum mă duc din lumea aceasta, precum mi-a arătat mie Domnul, iar pe tine nu te voi lăsa întristat“. Auzind aceasta omul acela a plecat foarte întristat.

Arătare în vis a Sfinților Mucenici de la Aiud: "Nouă să ne faceţi raclă de argint"

Un preot din Bucureşti a cerut de la Aiud părticele din sfintele moaşte şi a primit o coastă, o vertebră şi o claviculă. În cele din urmă, ajungând la Bucu­reşti, un alt preot a cerut şi el o parte din sfintele moaşte şi părintele a dat clavicula, păstrând pentru biserica sa – biserică de la o unitate militară – vertebra şi o coastă.

Într-o zi a programat să facă Paraclisul Maicii Domnului. Şi, ducându-se la biserică, în loc să vadă biserica deschisă şi candelele aprinse, a văzut că totul era închis, uşa la biroul său din unitatea militară era închisă. A bătut la uşa biroului şi paracliserul s-a trezit din somn: „Ce-i, părinte?” „N-ai pregătit cele pentru slujbă? Ce-i cu tine? De ce dormi? Ţi s‑a întâmplat ceva?” „Nu, părinte, nu mi s-a întâmplat nimic.” „Du-te la biserică şi pregăteşte toate pentru slujbă!” Paracliserul s-a dus la biserică şi iar a adormit. Şi când s-a dus părintele la el, l-a trezit: „Ce‑i, omule, cu tine? De ce dormi, ţi s-a întâmplat ceva?” „Nu, părinte, dar trebuie să vă spun ceva. Cât am adormit în birou şi apoi aici, în biserică, am avut un vis care a început în birou şi a continuat în biserică. Mi-au apărut în vis doi tineri, îmbrăcaţi în haine strălucitoare, albe, şi mi-au spus aşa: «Să nu ne faceţi raclă de aur, ci să ne faceţi raclă de argint.»”

miercuri, 14 noiembrie 2018

Viaţa Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

Sfantul Grigorie Palama este praznuit de doua ori pe an: pe 14 noiembrie si in duminica a doua din Postul Mare. S-a nascut la Constantinopol, in toamna anului 1296. Era cel mai mare dintre fratii sai, Macarie si Theodosie, si surorile sale, Epiharis si Theodota. La varsta de 20 de ani, tanarul Grigorie s-a calugarit la manastirea Vatoped, din Muntele Athos. Aici a vietuit sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Nicodim (praznuit la 11 iulie). Ajunge la manastirea Sfantului Atanasie Athonitul si dupa trei ani se va stabili la schitul Glossia.

Din cauza incursiunilor turcilor din anul 1326, se va muta la Tesalonic, impreuna cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Isi va continua viata de asceza, impreuna cu cei 12 calugari, intr-un schit de pe muntele de langa Veria: cinci zile pe saptamana petrecea in rugaciune si post, fara sa se intalneasca cu nimeni, iar sambata si duminica cobora in mijlocul fratilor si al credinciosilor, slujind Sfanta Liturghie si predicand.

Din cauza atacurilor venite din partea sarbilor, s-a intors la Athos si s-a asezat in schitul "Sfantul Sava", de langa Marea Lavra. In anul 1347, Parintele Grigorie Palama a fost numit Arhiepiscop al Tesalonicului.

marți, 30 octombrie 2018

Arhiepiscopul Justinian Chira, comemorat la Manastirea Rohia, la doi ani de la plecarea la cele vesnice

Marti, 30 octombrie, se implinesc doi ani de cand Arhiepiscopul Justinian Chira a trecut la cele vesnice.
Cu acest prilej, la Manastirea Rohia s-a savarsit Sfanta Liturghie Arhiereasca de catre Preasfintitul Iustin, Episcopul Maramuresului si Satmarului, Preasfintitul Parinte Timotei Satmareanul, Arhiereu vicar, incepand cu ora 9, dupa care, la mormantul ierarhului, s-a savarsit slujba Parastasului. Totodata, a fost lansat ultimul volum ”Reflectii VI”, care contine ganduri si cugetari ale Parintelui nostru Justinian.
Conform basilica.ro, IPS Justinian Chira s-a nascut la 28 mai 1921, in satul Plopis din judetul Maramures, dintr-o familie de tarani evlaviosi, la botez, primind numele de Ioan. A urmat scoala primara in satul natal (1928-1934).

Doi ani de la trecerea la cele vesnice a IPS Justinian Chira

sâmbătă, 27 octombrie 2018

Marturia unui ginecolog care a facut 187 de chiuretaje: "Totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune"

„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin… Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine! De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o.

În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu… Eram pur şi simplu copleşit! Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov.

vineri, 26 octombrie 2018

Sfântul Sinod a aprobat canonizarea Episcopului Dionisie Erhan

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit joi în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală, a aprobat canonizarea Episcopului Dionisie Erhan.

Episcopul Dionisie reprezintă una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, fiind unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român.

Propunerea de canonizare a venit din partea Sinodului Mitropoliei Basarabiei.

Ierarhii români din Basarabia au remarcat calitățile intelectuale și morale deosebite ale Episcopului Dionisie, precum și faptul că era un bun cunoscător al Sfintelor Scripturi și al cărților de cult, un apreciat duhovnic, un luptător pentru binele românilor din Basarabia și pentru afirmarea valorilor naționale.

Trupul Episcopului Dionisie Erhan a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018.

duminică, 21 octombrie 2018

Mitropolitul Ierotheos Vlachos: Sfintele Moaşte ne arată existenţa lui Dumnezeu


De ce noi ortodocşii iubim foarte mult Sfintele Moaşte? Există multe motive şi anume, aceste moaşte exprimă învăţătura cea mai adâncă a Bisericii noastre. Mai întâi de toate, Sfintele Moaşte ne arată existenţa lui Dumnezeu. Există unii care refuză să creadă în existenţa lui Dumnezeu. A existat şi un filosof care, cândva, a spus: „Dumnezeu a murit". Noi creştinii folosim de multe ori argumente pentru a dovedi existenţa lui Dumnezeu. Avem argumente existenţiale, argumente filosofice, argumente umane şi lumeşti, însă cel mai mare argument al existenţei lui Dumnezeu sunt Sfintele Moaşte. Aceste Sfinte Moaşte arată că Dumnezeu există şi este Viu. Nu este dumnezeul filosofilor şi al ideologilor, ci este Dumnezeul Sfinţilor. Este Dumnezeul Sfintei Parascheva, Dumnezeul Sfântului Policarp. Există multe Sfinte Moaşte care nu putrezesc, ci rămân intacte. Şi alte Sfinte Moaşte care emană bună mireasmă şi fac minuni.

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Mitropolitul Ierotheos Vlachos: "Întreaga viață a Bisericii constă în preschimbarea iubirii egoiste în iubire dezinteresată"

Iubirea de sine este iubirea irațională a trupului, este rod al vieții căzute și este boală duhovnicească care trebuie preschimbată în iubirea de Dumnezeu și de oameni. Cu cât mai mult omul este mai iubitor de sine, cu atât mai mult nu poate să-L iubească pe Dumnezeu și pe semenul său.

Întreaga viață a Bisericii constă în preschimbarea iubirii egoiste în iubire dezinteresată. Fiecare om are înlăuntrul său puterea de a iubi, dar această putere, atunci când omul este bolnav, o îndreaptă către sine și devine egoistă. Iar vindecarea înseamnă că iubirea egoistă trebuie să devină dezinteresată. Apostolul Pavel, vorbind despre dragoste, scrie între altele că „nu caută ale sale” (I Cor. 13:5)

Mitropolitul Ierotheos Vlachos

Fragment din Biserica – spital duhovnicesc (prelegere ţinută la Timişoara, 9 iunie 2013) via corortodox.blogspot.com

Mitropolitul Ierotheos Vlachos: "Biserica nu este organizație socială, club social, societate etică și filantropică, nici școală de filosofie – ci spital duhovnicesc"

Biserica, ca Trup înviat al lui Hristos, este adevăratul spațiu al terapiei. Prin urmare, Biserica nu este organizație socială, club social, societate etică și filantropică, nici școală de filosofie – ci spital duhovnicesc, în care omul se poate vindeca, se poate ridica la demnitatea cea din vechime și poate ajunge încă mai sus, la îndumnezeire.

Hristos Își săvârşeşte lucrarea tămăduitoare în Biserică. Hristos a biruit pe diavolul, păcatul și moartea în Trupul Său, și acest lucru se repetă cu fiecare om, în Biserică.

Mitropolitul Ierotheos Vlachos

Fragment din Biserica – spital duhovnicesc (prelegere ţinută la Timişoara, 9 iunie 2013) via corortodox.blogspot.com

joi, 18 octombrie 2018

Câteva cuvinte despre viața Părintelui Paisie

Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, primind la botez numele de Petru.

Părinții săi, Ioan și Ecaterina, erau oameni săraci, dar credincioși, iar în familie domnea liniştea şi înţelegerea, nu existau certuri. Tatăl său era pădurar, iar mama sa casnică. Erau oameni simpli care-şi educau copiii mai mult prin puterea exemplului decât prin vorbe multe. Tatăl ştia Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, precum şi alte rugăciuni şi se ruga cu glas tare, să audă şi cei mici. Mama era prietenoasa cu toată lumea şi le spunea adesea: "Măi băieţi, să fiţi cuminţi ca să nu dăm cinstea pe ruşine!"

miercuri, 17 octombrie 2018

A aparut cartea Sfantul Nectarie Tamaduitorul din Eghina – Editia Integrala

La Editura Ortodoxia din Bucuresti a aparut cartea “Sfantul Nectarie Tamaduitorul din Eghina – Editia Integrala”, realizata de jurnalistul baimarean Vlad Herman.
Volumul cuprinde marturiile mai multor persoane care au avut parte de vindecari miraculoase in urma rugaciunilor pe care le-au facut la Sfantul Nectarie din Eghina.
Astfel, printre acestia se numara oameni care sufereau de boala cancerului si care marturisesc ca s-au vindecat datorita interventiei Ierarhului Facator de Minuni.
Printre altele, in carte pot fi intalnite si cateva cazuri ale unor femei care au nascut mult mai usor datorita Sfantului, asta dupa ce unele s-au lovit de probleme grave in timpul sarcinii. De altfel, pentru a-i multumi Sfantului, unora dintre bebelusi li s-a pus tocmai numele de Nectarie.
Cartea reuneste practic cele doua volume cu marturii despre Sfantul Nectarie realizate de-a lungul timpului de catre jurnalistul baimarean.
Aceasta poate fi achizitionata de aici.

marți, 16 octombrie 2018

Chemtrails in Baia Mare? Cetatean: “Cica nu ne otraveste nimeni”

In cursul dupa-amiezii de luni, 15 octombrie, pe cerul orasului Baia Mare au putut fi vazute dare groase care la prima vedere par niste simple urme lasate de avioanele care au survolat zona.

Unii cetateni nu sunt insa de acord cu aceasta, sustinand ca este vorba tocmai despre “chemtrails”.

Mai exact, chemtrails este teoria darelor chimice, care, mai pe scut, “contin agenti chimici ssau biologigi pulverizati in mod deliberat la altitudini mari”, conform Wikipedia.

Baimareanul care a fotografiat astazi darele groase de pe cer descrie imaginea in felul urmator:

“Urmele a doua avioane 30 min mai tarziu! Cica nu ne otraveste nimeni”, spune Claudiu Dragos, pe Facebook.

Astfel de imagini au fost surprinse si in alte orase ale tarii in ultimii ani.

sâmbătă, 13 octombrie 2018

"As vrea sa-i spun ca o iubesc"

Din minunile Sfintei Cuvioase Parascheva

Cea mai cunoscută minune, care a uimit întreaga ţară, a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi. Aprinzându-se de la un sfeşnic, catafalcul Cuvioasei a luat foc. S-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte au rămas întregi şi nevătămate spre uimirea martorilor.
În timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaştele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Bătrânii povestesc că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşului, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Poate că şi din acest motiv credincioşii spun că Sfânta de la Iaşi ocroteşte de 350 de ani oraşul şi întreaga Moldovă, ferind zona de calamităţi naturale.
În timpul secetei din vara anului 1947, când oamenii şi animalele mureau de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşii le-au întâmpinat cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urma preoţilor care însoţeau racla veneau nori de ploaie. Drept mulţumire, credincioşii înălţau troiţe în amintirea aducerii moaştelor Sfintei Parascheva în satele lor.

marți, 9 octombrie 2018

Record de vizitatori pe blog în 2018

Peste 3.500 de vizitatori unici au accesat blogul vladherman.blogspot.ro în data de 8 octombrie 2018. Practic, e ziua cu cei mai mulți vizitatori din acest an. Recordul de până acum e deținut în continuare de ziua de 8 aprilie 2016, când blogul a avut 6.110 de vizitatori unici. Nu uitați să vă abonați la articolele de pe această pagină (vezi detalii mai jos)!

Vezi mai jos statisticile zilei de luni, 8 octombrie, conform Google Analytics:

Utilizatori
3.535
Utilizatori noi
3.316
Sesiuni
3.725
Numărul de sesiuni pe utilizator
1,05
Afișări de pagină
4.717
Pagini/Sesiune
1,27

luni, 8 octombrie 2018

Parintele Justin Parvu: Pentru legea lui Dumnezeu nu stim sa protestam

Pentru legea lui Dumnezeu nu stim sa protestam, dar pentru marirea salariilor da. Cand marsaluiesc homosexualii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vaccinuri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posibilitatea sa revenim la asceza crestinismului de altadata.

Parintele Justin Parvu

Extras dintr-un interviu realizat de Monahia Fotini, 5 iunie 2010 si publicat in revista Atitudini

Sfantul Paisie Aghioritul: Vom vedea evenimente înfricoşătoare

In timpul ocupaţiei germane deveneai erou dacă nu salutai un german. Acum devii erou dacă nu saluţi pe diavolul. Oricum, vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească.

Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine! Amin.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 35-36

Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe: FAŢA NEVĂZUTĂ A HOMOSEXUALITĂŢII

Cu siguranţă, acum douăzeci și cinci de ani, o asemenea temă abordată într-o revistă oarecare era o nebunie. Cine ar fi putut crede atunci că lumea, peste numai două decenii, va ajunge să pună în discuţie înseşi fundamentele culturii şi civilizaţiei umane? Dacă spuneai cuiva că în filme homosexualii vor fi trataţi ca nişte eroi, iar copiii vor învăţa la şcoală că homosexualitatea este cel puţin la fel de normală ca heterosexualitatea, ți-ar fi zis că eşti adeptul teoriilor conspiraţioniste. Cu toate acestea, s-a ajuns în unele aspecte cu mult mai departe decât atât. Lumea este tot mai convinsă că trebuie să dăm şi homosexualităţii un loc mai în faţă în societate, fără să-şi dea seama că îl vrea chiar pe cel din capul mesei. Către ce ne îndreptăm şi ce putem face pentru a încetini cât de cât această ofensivă fără precedent a homosexualităţii în lumea modernă? La aceste întrebări şi la o mulţime altele răspunde o excepţională monografie asupra temei în discuţie – „Faţa nevăzută a homosexualităţii” –, carte unde Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău trag un semnal de alarmă de care noi toţi ar trebui să ţinem seama, căci familiile, copiii şi chiar libertatea noastră de a gândi şi acţiona este pusă astăzi în primejdie de o nouă revoluţie asemenea celei bolșevice, făcută astăzi în numele „clasei homosexualilor”.

- Domnule Virgiliu Gheorghe, ce v-a determinat să începeţi lucrul la această carte? Subiectul nu este unul deloc obişnuit.

- Au fost mai multe evenimente la mijloc. În primul rând, am întâlnit în conferinţele ţinute în ţară mai multe persoane care fuseseră direct sau indirect victime ale homosexualităţii. De pildă, un băiat m-a rugat să scriu pe această temă, pentru a nu mai trece şi alţii prin iadul pe care el însuşi l-a cunoscut. Se eliberase, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar rămăsese vizibil marcat. Pe urmă, o mamă îmi povestea, în urma unei alte conferinţe, că băiatul ei, adolescent fiind, în numai doi ani căzuse pradă homosexualităţii. Mi-a spus mama lui că avea un cuţit cu care ameninţa că-l va ucide pe prietenul lui dacă-l va prinde cu altul. Băiatul chiar mersese la biserică până la o anumită vârstă, şi dintr-odată alunecase în homosexualitate. Într-adevăr, îi lipsise tatăl, iar mama părea să aibă un comportament dominant –condiţii ideale pentru dezvoltarea unei tulburări a identităţii de gen. În fine, au mai fost şi alte întâlniri sau convorbiri telefonice cu persoane apropiate sau chiar cu tineri şi tinere care căzuseră pradă homosexualităţii. Toate acestea m-au determinat să cred că homosexualitatea devine o problemă tot mai importantă a societăţii noastre.

duminică, 7 octombrie 2018

La final de Referendum

Neamul românesc a picat unul dintre cele mai importante examene (dacă nu cel mai important) din 1989 încoace. Rezultatul Referendumului arată starea în care a ajuns poporul român în momentul de fața în urma dezbinării, manipularii josnice din ultima perioada și de-a lungul anilor, a propagandei penibile, cât și a dezinformării.

Cu tristețe spun că ne așteaptă ani grei, căci imperialiștii sexomarxiști și ucenicii lor vor avea acum o misiune mult mai ușoară de a-și implementa agenda spurcată în spațiul public, în contextul în care noi, ca popor, nu am fost în stare de un DA covârșitor pentru ceea ce a lăsat Dumnezeu.


De altfel, cuvintele spuse de Părintele Justin Pârvu în ultimele zile ale vieții pământești sunt sugestive: "Poporul român… pentru poporul român este un cuvînt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpîn. Poporul e fără stăpîn, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa".

Vlad Herman

In a doua zi a Referendumului: Icoana Mântuitorului Iisus Hristos de la Biserica Foisor a pocnit si crapat

Text si foto preluate de pe Facebook: Icoana Mântuitorului Iisus Hristos de la Bis. Foişor a pocnit şi s-a crăpat astfel, astăzi în timp ce se zicea Rugaciunea Tatăl Nostru.

Votul de la referendum va conta mult pentru fiecare in ziua Infricosatoare a Judecatii

Cu adevarat ca votul de la referendum va conta mult pentru fiecare in ziua Infricosatoare a Judecatii. De neparticipare nici nu mai zic. Sa ne amintim cuvintele Parintelui Justin Parvu, spuse in contextul campaniei de acum cativa ani de strangere de semnături pentru organizarea unui referendum pentru alternativă la actele cu cip: "Și cu fiecare astfel de semnătură/vot vom aduna alte picături de HAR, care vor cântări MULT și în ziua Judecății" (ortodoxinfo.ro).

Vlad Herman

Coada imensă la o secţie de votare din Dublin, Irlanda

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Voteaza "DA" 6-7 OCT.

Votat-am DA

Referendumul poet mă face,
Votat-am DA pentru normalitate
Că nu vreau ideologii, satanisme eLGiBTi,
Nici concepții de afară, unde mulți o legalizară
Sodomia cea hidoasă și-a sa teorie drăcească,
Cum că unii s-au născut așa de la-nceput,
Iar la vot de nu-i ieși, altă șansă n-a mai fi
Libertatea e ta, n-o boicotează nimenea,
Dar să fim atenți puțin
Căci în anii care vin s-ar putea să o pățim,
Iar la școală pe copii să-i învețe multe, multe porcării,
După care să ți-i ia și gay-lor să îi dea
Așa cum deja au făcut, în Nord, Vest și mai la Sud.

Vlad Herman

vineri, 5 octombrie 2018

Patriarhia Bulgariei susține categoric Referendumul pentru Căsătorie și dorește „tărie și putere pentru poporul ortodox român frate în apărarea unicei și sfintei credințe ortodoxe”

Patriarhia Bulgariei a anunțat că susține „ferm” Referendumul pentru Căsătorie din România, organizat pe 6-7 octombrie, ce are ca scop definirea căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie în Constituția României, informează agenția Basilica.

În mesajul Patriarhiei Bulgariei se arată că învățătura creștină arată că „singura legătură a căsătoriei binecuvântată și bineplăcută lui Dumnezeu este aceea dintre un bărbat și o femeie și care a primit pentru realizarea ei aprobarea Sfintei Biserici și harul dumnezeiesc revărsat în taina Căsătoriei”.

Biserica Ortodoxă Bulgară denunță „încercările tot mai insistente și mai agresive de redefinire a căsătoriei, punându-se pe aceeași treaptă cu ea toate tipurile de conviețuire între persoane de același sex sau împotriva naturii, pentru a obține recunoașterea și legalizarea socială”.

Cateva mesaje personale legate de Referendum

Daca Sfintii si Eroii din inchisorile comuniste si-au marturisit credinta in Hristos si iubirea pentru neam cu propria viata (jertfa lor fiind unul din motivele pentru care inca traim in libertate), noi avem momentan o datorie cu mult mai usoara in fata tavalugului pe care l-au pornit noii comunisti. De aceea, votez DA la Referendum!

------------------------

Nu va lasati manipulati de diversi 'telectuali de carton care sub masca pozitiilor sociale inalte pe care le ocupa si nu numai indeamna la boicot! Sa votam DA pentru o Romanie normala iar nu sodomizata si spurcata de ideologiile si ideile insuflate de diavol unor indivizi care se pretind "stapanii" lumii. Sa nu uitam cuvintele Marturisitorului Virgil Maxim, cel care a petrecut peste 20 de ani in temnitele comuniste: satan a pregatit pentru mileniul trei o lege numita "drepturile omului'”

----------------------

In America au inceput acum cateva zeci de ani prin dezincriminarea homosexualitatii, dupa care au continuat cu legalizarea "casatoriilor", iar apoi au dat liber la posibilitatea adoptiilor de catre "cuplurile" gay. De cativa ani, la nivel inalt se doreste si legalizarea pedofiliei peste ocean, pe motiv ca si acest comportament ar fi "innascut". La noi dezincriminarea homosexualitatii a avut loc la inceputurile anilor 2000, la presiunea organizatiei antihristice "UE", acesta fiind unul din criteriile pe baza carora Romania putea merge mai departe catre aderare. Urmatorul pas al imperialistilor sexomarxisti si a slugilor lor e fortarea "casatoriilor" gay (precum si a altor "drepturi") si la noi. Pentru a-i opri din marsul lor distructiv, Referendumul din 6-7 octombrie e cea mai buna ocazie. Votez DA!

Vlad Herman