vineri, 27 iulie 2018

27 iulie: Sfântul Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon

Astăzi, Biserica sărbătorește și cinstește pomenirea unui doctor tânăr, a Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon. Încă din pimele secole, Biserica a acordat cinstea cuvenită celor care au primit botezul sângelui și celor care L-au binemărturisit pe Iisus Hristos. După Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, netrupeștile puteri, Înaintemergătorul Ioan și întru tot lăudații Apostoli, așa cum auzim în fiecare zi la otpustul slujbei, Biserica pomenește pe biruitorii slavei cerești, cerându-le mijlocirea pentru ca Dumnezeu să ne miluiască și să ne mântuiască.
pant in
Sfântul Pantelimon suferit martiriul în vremea marii persecuții a lui Dioclețian. În anul 303, bătrânul Dioclețian, împărat al Imperiului Roman de Răsărit, a semnat un decret pentru uciderea creștinilor. Patria Sfântului Pantelimon a fost Nicomidia, unde se afla și palatul lui Dioclețian. Tatăl sfântului, Eustórghios, era păgân, bogat și înalt demnitar al statului. Mama sa, Evoúli, era creștină și ea a fost cea care a semănat primele semințe ale credinței și evlaviei creștine în sufletul copilului ei; aceasta a murit însă de timpuriu, iar copilul a rămas în grija tatălui.
Venind Pantoléon în vârstă, căci Pantoléon a fost primul nume al Sfântului Pantelimon, tatăl lui l-a încredințat doctorului împărătesc, Eufrósinos, pentru a studia alături de acesta medicina. În vremea acesta, Pantoléon l-a cunoscut și pe preotul creștin Ermólaos [prăznuit pe 26 iulie], și împreună cu el a legat o prietenie și o dragoste sfântă. Este un mare lucru, ca la o vârstă tânără și critică, să ai unui povățuitor și pedagog sfânt.

luni, 23 iulie 2018

Parintele Arsenie Boca plange din nou

Poatare preluata de pe Facebook:

DE 2 ZILE,DIN ICOANA PARINTELUI ARSENIE BOCA ,CE SE AFLA IN TROITA FAM NACU CONSTATIN,DIN STR DACIA(SATU-NOU)TECUCI/JUD.GL,CURG LACRIMI !!!SFINTITE PARINTE ARSENIE BOCA,ROAGA-TE LUI DUMNEZEU SA NE FEREASCA DE CUTREMURE,ACCIDENTE,DE DUSMANI STIUTI SI NESTIUTI SI DE TOATE RELELE LUMESTI!


duminică, 22 iulie 2018

Minunile Sfantului Ilie Lacatusu

„Am avut incredere ca pa­rin­tele ne ajuta”

Ma numesc Tatiana Tatarcan, sunt domiciliata in lo­ca­­li­ta­tea Botosani, actual locuiesc in Italia. Incerc cat mai pe scurt sa va scriu despre minunea pe care parintele Ilie Lacatusu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003, cand, dis­perata de situatia financiara in care ne gaseam – ra­ma­se­sem fara serviciu eu si sotul, aveam o fata studenta, ca­sa­torita, care astepta un copil, ginerele si el era student dintr-o fa­milie modesta, alta fata, eleva in ultimul an de liceu -, cu mul­te datorii in spate, am inceput a bate drumurile ma­nas­tirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat me­reu ajutorul Domnului, prin intermediul rugaciunilor si pla­ta slujbelor la biserici si manastiri, si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la ma­nas­tirea Petru Voda, la parintele Justin, el ne-a incurajat si a­cum, dupa ani de zile, ne-am dat seama ca datorita ru­ga­ciu­nilor lui catre parintele Ilie Lacatusu s-a intamplat mi­nu­nea.

22 iulie: Parintele Ilie Lacatusu - Rugaciunea lui era profunda si neincetata

O VIATÃ DE MARTIR

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.

joi, 19 iulie 2018

A aparut cartea Monahul Ilie - Om si inger

La Editura Blassco a aparut cartea Monahul Ilie - Om si inger, scrisa de Parintele Constantin Catana de la Manastirea Varatic (coordonata de Vlad Herman). O puteti achizitiona de aici.


Viaţa necenzurată a Părintelui Arsenie Papacioc – Apostolul iubirii al Neamului românesc

Copilăria – “Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte”

Părintele Arsenie, pe numele de botez Anghel, s-a născut în anul 1914, într-o zi de mare praznic, la 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. S-a născut din părinţii binecredincioşi,Vasile şi Stanca, în comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Tatăl, Vasile, era agent sanitar peste şase sate şi unul dintre principalii ctitori ai bisericii din sat. Numele de Papacioc i se trage de la tatăl bunicului, care a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi pentru că era „popă” cu cioc, i s-a spus Papacioc, dar numele original era Albu.

Încă din copilărie Părintele Arsenie era foarte evlavios, fiind atras de bogăţia spirituală a Bisericii. Părintele însuşi mărturiseşte: „Datorită educaţiei din familie am conştientizat încă de mic prezenţa lui Dumnezeu lângă noi. Şi asta mi-a ajutat enorm. Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte. Mergeam la biserică, eram singur din familie care postea…”[1].

Micul Anghel nu era un copil ca oricare, el se deosebea de ceilalţi printr-un comportament smerit şi care nu căuta să iasă în evidenţă cu nimic, ba de cele mai multe ori cedând în faţa lor. Părintele povesteşte cum într-una din zile, copiii din satele vecine, care obişnuiau să sară la bătaie, l-au încolţit şi cu o

miercuri, 18 iulie 2018

20 iulie: Sfantul Proroc Ilie, omul care n-a cunoscut inca moartea si care va reveni pe pamant in vremea lui antihrist

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul este sarbatorit pe data de 20 iulie. Sfantul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel). De la numele acestei cetati, avem si numele prorocului de Tesviteanul. Se bucura de o cinstire deosebita din partea Bisericii, daca tinem seama de faptul ca ziua praznuirii sale este insemnata in calendar cu rosu, insemnare ce nu apare in acest fel la niciun alt proroc.

Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab. Si-a desfasurat activitatea in regatul Israel din Samaria.

Viata Sfintei Elisabeta, Marea Ducesa a Rusiei

Preluare dupa crestinortodox.ro

Sfanta Elisabeta Feodorovna

Sora mai mare a viitoarei imparatese ruse, printesa Elisabeta Feodorovna, sosise in Rusia la varsta de 20 de ani, pentru a se casatori cu marele Duce Serghie Alexandrovici Roamnov, in anul 1884.

Mama Elisabetei, femeie inteligenta si inteleapta, stiuse, inainte de moartea sa timpurie, sa insufle copiilor sai principiile crestine si, in mod deosebit, dragostea vie pentru aproapele. La nasterea Elisabetei ea scria reginei Victoria, ruda sa: "Am numit-o Elisabeta pentru ca iubim acest nume, Sfanta Elisabeta fiind una dintre stramoasele caselor de Hessa si Saxa."

Tanara printesa avea cu cine sa semene, fapt pe care a stiut sa-l dovedeasca. De-a lungul unei vieti incepute in cea mai desavarsita fericire si imprejurari dintre cele mai groaznice, ea nu si-a pierdut niciodata minunatul ei curaj, care o insufletea sa-si ajute si sa-si slujeasca aproapele. Inima ei ardea de o mila nesfarsita.

marți, 17 iulie 2018

Sfantul Mucenic Tarul Nicolae al II-lea si familia sa de martiri

In apropiere de Sankt Petersburg, la 19 mai 1868, s-a nascut tarul Nicolae al II-lea, in ziua de praznuire a Sfantului si Dreptului Iov. Din acest motiv, tarul obisnuia sa spuna: „M-am nascut in ziua de praznuire a Sfantului Iov, mult patimitorul, si sunt sortit sa sufar“. Dupa 23 de ani de domnie, in ziua de 17 iulie 1918, bolsevicii l-au executat pe ultimul tar al Rusiei, impreuna cu tarina si cei cinci copii ai sai.

Era nepotul favorit al lui Alexandru al II-lea, care il numea „raza lui de soare“. Cand era mic, era trimis zilnic sa-si viziteze bunicul.

„Parintii mei lipseau, iar eu, impreuna cu bunicul, eram la slujba Miezonopticii. In timpul slujbei, se dezlantui o furtuna puternica, fulgerele luminau unul dupa altul, bubuiturile ca de tun zguduiau biserica si parca intreaga lume, pana la temelii. Deodata, o rabufnire de vant intrata pe usa stinse flacara lumanarilor aprinse in fata iconostasului. Se facu intuneric bezna. Se auzi o bubuitura prelunga de tunet, mai puternica decat cele precedente, si deodata, am vazut o minge de foc, zburand de la geam chiar spre capul Imparatului. Mingea (n.r. un fulger globular) se roti pe podea, apoi ocoli candelabrul si iesi pe usa in zbor, spre parc. Inima mea inmarmurise, i-am aruncat o privire bunicului: fata ii era complet linistita. Isi facu cruce cu acelasi calm ca si atunci cand mingea de foc zburase in jurul nostru si am simtit ca nu este barbateste, nici demn sa ma sperii asa de tare, cum ma speriasem. Am simtit ca trebuie numai sa privesti inainte la ceea ce se va intampla si sa te increzi in milostivirea lui Dumnezeu, la fel cum facuse bunicul meu. Dupa ce mingea inconjura intreaga biserica si iesi brusc pe usa, l-am privit din nou pe bunicul. Un usor zambet trona pe fata lui si imi facu semn cu capul. Frica imi disparu si, din acest moment, nu mi-a mai fost niciodata frica de furtuna“, isi amintea, mai tarziu, tarul Nicolae extraordinara intamplare din copilarie.

joi, 12 iulie 2018

Ultima minune a Sfantului Paisie Aghioritul din timpul vietii pamantesti - vindecarea unui copil surdo-mut

TULBURATOR! Dumnezeu a trimis omenirii si un medic care sa vindece cancerul, dar el a fost avortat!

O mărturisitoare a zilelor noastre. Mamă cu 7 copii își ține Credința în ciuda ademenirilor eretice

Preluare dupa ortodoxinfo.ro

Maria Simociko nu se leapădă de crucea lui Hristos înfruntând multe greutăţi şi necazuri. Este hotărâtă să nu se lase pradă prozelitismului protestant care a pătruns de câţiva ani în comunitatea volohă din Ucraina, unde trăieşte.
O româncă din Ucraina, satul Poroşkovo, regiunea Transcarpatia, ne-a dat exemplul viu al mărturisirii credinţei prin fapte, aşa cum găsim la Pateric sau în multe scrieri bisericeşti din pangarele ortodoxe. Maria Simociko are o viaţă foarte grea, aşa cum au toţi românii volohi din vestul Ucrainei. Trăieşte împreună cu soţul ei şi şapte copii într-o casă de dimensiuni mici 3,5×4 metri. Casa este doar o singură cameră şi nici măcar aceea nu este a ei, ci a unei rudenii care a primit-o din milă să locuiască împreună.
Sărăcia nu a speriat-o şi nici nu a determinat-o să facă compromisuri. Am aflat de la săteni că pastorul baptist Ioan Pătraş (numit “Jon”) i-a propus să treacă în secta condusă de acesta, iar în schimb îi va construi o casă. Ea a refuzat categoric preferând să trăiască în sărăcie, dar să îşi păstreze credinţa dreaptă moştenită de la strămoşii ei: volohii din Carpaţii Păduroşi (regiunea Transcarpatia – Ucraina).

Sfințenia și minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Sursa: Pemptousia

Monahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile și viața lui.

***

În anul 1996, la doi ani după adormirea Cuviosului Paisie, la parastasul ce s-a făcut atunci pentru el, l-am cunoscut pe fostul stareț al Mănăstirii Maherá din Cipru, păritele Hariton. Acolo, în timpul discuției – fiindcă am stat de vorbă în jur de 2 ore, vorbind despre Părintele Paisie, fiindcă trecuse la Domnul cu doar doi ani în urmă – Gheronda Hariton mi-a spus: ,,Părintele este un mare sfânt și ceea ce vreau să-ți mai spun este că Dumnezeu l-a așezat în rândul sfinților întocmai cu Apostolii”. ,,Ce spuneți, gheronda, am întrebat eu, cum se poate așa ceva?”. ,,Ba da, așa este, îmi zice. După calendarul vechi, el a trecut la cele veșnice în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, iar acest lucru nu este întâmplător, o să vezi ce înseamnă asta peste câțiva ani”. Eu, ca să fiu sincer, din pricina puținei mele credințe, nu am luat în seamă ceea ce a zis atunci părintele Hariton. ,,E, mi-am zis, timpul o să arate dacă Gheronda Paisie a fost un sfânt așa de important pentru Biserică”. Și, într-adevăr, acum, când vorbim și ne aflăm în anul 2014, cred că și pietrele vorbesc despre Părintele Paisie. Se vorbește despre el oriunde în lume: în Grecia, în România, în Serbia, în Rusia, în America, în Australia, toți știu despre Gheronda Paisie.

miercuri, 11 iulie 2018

12 iulie: Praznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromita

Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

Fotografie rara cu Sfantul Paisie Aghioritul

Starețul Efrem Vatopedinul - „Părintele Sofronie Saharov - un om plin de har”

Parintele Sofronie Saharov: Dumnezeu îl respectă şi nu-l constrânge pe om

Sub forma împrejurărilor potrivnice, a bolilor, a morţii unei persoane iubite, nenorocirile îi împing adeseori pe oameni să se roage. Dar atunci când situaţia se ameliorează, nu numai că pornirea lor spre rugăciune slăbeşte, dar rugăciunea însăşi pare a fi lipsită de sens.

Există însă o formă diferită de rugăciune, rugăciunea minţii, fixată de veşnicie, şi aici nicio bunăstare exterioară nu poate tămădui suferinţele sufletului care se vede eşuând în căutarea sa după Cel Veşnic. Atunci rugăciunea devine starea normală pentru suflet, şi harul Duhului Sfânt îl poate cerceta dintr-o dată în chip nepătruns, aducându-i o pregustare a veşniciei. Condiţiile esenţiale ale unei astfel de cercetări sunt înfrânarea şi credincioşia. (…)

Viata Parintelui Sofronie Saharov

Parintele Sofronie Saharov s-a nascut in data de 31 septembrie 1896, in Moscova, Rusia, a trait mai multi ani in Sfantul Munte Athos si a trecut la cele vesnice in ziua de 11 iulie 1993, la varsta de 97 de ani, in Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, din localitatea Tolleshunt Knights, aflata in apropiere de orasul Maldon, in regiunea Essex, Anglia.

Monah, pustnic, preot, duhovnic, parinte duhovnicesc, intemeietor de manastire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, darurile parintelui Sofronie au fost nenumarate.

Arhimandritul Sofronie a fost ucenicul Sfantului Siluan Athonitul, precum si biograful si cel care a coordonat tiparirea cuvintelor acestuia. La randul sau, Cuviosul Sofronie a fost parintele duhovnicesc al parintelui Rafail Noica. Prin aceasta se intareste inca o data faptul ca viata bineplacuta lui Dumnezeu se mosteneste si se transmite mai departe, din parinte, in ucenic.

vineri, 6 iulie 2018

Albinele si respectul pentru Parintele Arsenie Boca

De precizat ca persoana care a pus chipul Parintelui Arsenie Boca a pus si o fotografie cu o femeie, care insa a fost acoperita de albine, spre deosebire de cel al Parintelui.


Monahul Pimen Vlad despre pacate

joi, 5 iulie 2018

O minune extraordinară a Sfântului Paisie Aghioritul în 2012

Istorisirea lui Nicolae Koulouri, profesor la Facultatea de Drept 
a Universității Europene din Cipru:

„În anul 2012, studentul meu la Facultatea de Drept a Universității Europene din Cipru, Stelios Kreouzos, care este jurnalist la ΡΙΚ, a fost diagnosticat cu lichid la plămâni și la inimă. S-a chinuit un an și jumătate, internându-se pentru mari perioade de timp în diferite spitale. În cele din urmă, medicul său curant i-a recomandat să se supună unei intervenții chirurgicale pentru eliminarea lichidului, astfel încât să înceteze să se mai chinuiască. Această intervenție se distinge printr-un grad accentuat de risc., așa cum i-a spus chirurgul. În ajunul zilei programate pentru intervenție, studentul meu s-a internat în spital. A fost cuprins de o justificată agonie pentru rezultatul intervenției.

În acea după-amiază l-a vizitat o verișoară de a sa și i-a adus o carte despre Starețul (acum deja Sfântul) Paisie Aghioritul, spunându-i că citirea ei îl va ajuta să se liniștească. Să aveți în vedere că studentul meu până atunci a avut o legătură cu Dumnezeu și cu Credința Ortodoxă numai de suprafață, tipiconală, așa cum suntem, din păcate, cei mai mulți dintre noi.

luni, 2 iulie 2018

Voievodul sfânt

Domnul

Fiu al domnului Bogdan al II-lea şi al Mariei Oltea, Ştefan l-a înfrânt în 1457, la Doljeşti, pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, şi a fost uns domn al Moldovei de către mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcată de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care deveniseră o ameninţare pentru Europa şi pentru întreaga Creştinătate. Cea mai importantă victorie asupra turcilor Ştefan a obţinut-o la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor. Semnificativ pentru gândirea voievodului, Cronica Ţării Moldovei spune că, după această luptă, Ştefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine şi cu apă şi în toată ţara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu şi numai Lui să i se aducă laudă”.

Stefan cel Mare, un adevărat conducător de țară

Ctitor de ţară şi păstrător de datini, chipul lui Ştefan cel Mare se ridică peste crestele veacurilor, nimbat de sfinţenie. Şi, cu trecerea vremii, el se arată tot mai netrecător. Şi nu este o închipuire şi nici plăsmuire de basm. Este viu, este aievea chipul strălucitor de luceafăr al Marelui Ştefan. Lespezile funerare de la Putna nu l-au putut cuprinde şi nici ţintui pe loc. Ele mărturisesc doar că crugul vieţii lui pământeşti s-a înnădit acolo pe crugul veşniciei. Este atât de adevărat acest lucru, încât se înşiră între cele pe care, dacă nu le vom mărturisi noi, pietrele le vor striga. Pretutindeni de-a lungul şi de-a latul Moldovei, firul vieţii şi al istoriei se toarce din moştenirea lui. Şi după moarte, ca şi pe când era în viaţă s-a întâmplat cu el, aşa cum spune cronicarul Ureche: „Unde nu cugetai, acolo îl aflai”.

Intalnirea lui Stefan cel Mare cu Daniil Sihastru

În Evul Mediu, atât în spatiul rasaritean cât si în cel apusean este raspândita ideea potrivit careia catastrofele abatute asupra unor tari, în special înfrângerea armatelor crestine într-un razboi sfânt este un efect al pacatelor conducatorului sau al ostasilor. Un razboi sfânt pierdut, era ca si un semn al întreruperii relatiilor dintre Dumnezeu si conducatorul de osti. Din aceste considerente conducatorii (regii, domnii), neîntelegând cauzele înfrângerilor suferite, recurg la ajutorul celor considerati oameni sfinti, pentru ca acestia sa medieze împacarea sau reunirea cu Dumnezeu. Poate ca anume din aceste considerente în spatiul cultural european gasim multe cazuri când personaje înalte primeau sfaturi sau consultatii de la sfinti. În viata Cuviosului Serghie de Radonej se spune ca din cauza pacatelor, Dumnezeu a permis tatarilor sa mearga cu razboi împotriva rusilor. Kneazul Dimitrie Donskoi vine dupa sfat la Cuviosul Serghie de Radonej, care îl binecuvinteaza si-i prezice victoria.

Si în Apus gasim o serie de cazuri, în special cele legate de cruciade, în care viciile cum ar fi: orgoliul, indisciplina, aroganta duc la pierderea unui razboi sfânt. La acest capitol este deajuns sa ne amintim despre dialogul care a avut loc între regele Ludovic VII, întors în Franta din expeditia din Palestina si Bernard de Clarvaux, din care reiese ca Cruciada a 2-a s-a încheiat în anul 1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati anume în rezultatul încrederii excesive în sine si nu în puterea lui Dumnezeu. Nici Moldova nu era straina de aceasta paradigma, dupa cum se vede din urmatorul epizod din viata lui Stefan cel Mare.

Viața Sfântului ierarh Ioan Maximovici, unul dintre ultimii adevărați apostoli

Marele ierarh şi făcător de minuni, cel ce a ținut aprinsă flacăra Ortodoxiei mărturisitoare întrunul dintre cele mai prigonite veacuri ale Creştinătății, cel ce avea să umple întreg pământul cu minuni, Sf. Ioan Maximovici, s-a născut în pământul Rusiei în ziua de 4 iulie a anului 1896, în satul Adamvka din Gubernia Harkov. Provenind din vestita familie nobilă Maximovici, din părinții Boris şi Glafira, acesta a primit numele de Mihail, în cinstea Sf. Arhanghel Mihail. Familia Maximovici era vestită în toată Rusia pentru cucernicia şi patriotismul ei. Cu siguranță tânărul Mihail avea să păşească pe urmele celui mai vestit membru al acestei familii, Sf. Ioan Maximovici, mitropolit de Tobolsk.
Copilăria

Tânărul Mihail sau Mişa, după cum i se zicea, a fost un băiat deosebit încă din copilărie. Era foarte blând şi tăcut; se străduia să fie împăcat cu toată lumea, dar nu avea niciun prieten apropiat. Singurii lui prieteni erau animalele, îndeosebi câinii. Nu-i plăceau jocurile zgomotoase ale copiilor, ci prefera să mediteze la probleme existențiale, numai de el ştiute. Era bolnăvicios şi mânca puțin; ca frate mai mare, avea grijă de patru frați şi o soră mai mică. Îi plăcea să se joace de-a mănăstirea şi adeseori îi îmbrăca pe soldăței în haine negre ca ale călugărilor. Copilăria lui nu a fost una obişnuită ci încă de pe atunci, Mişa purta în sine trăsături nobile, evlavioase, ce ascundeau o adâncă gândire şi idealuri înalte. Copil fiind, îndeletnicirea lui de seamă era să colecționeze icoane şi să lectureze cărți bisericeşti sau istorice.