sâmbătă, 29 februarie 2020

Scurt cuvânt de povățuire, zidire și liniștire sufletească adresat de Preasfințitul Părinte Episcop IUSTIN, credincioșilor din Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului

Adevărul veșnic pe care îl propovăduiește Biserica lui Hristos de 2000 de ani este acesta: Sfânta Împărtășanie, care este în mod real Trupul și Sângele Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu doar că nu poate îmbolnăvi pe nimeni, ci este leac dumnezeiesc și vindecător de orice boală și neputință!

Mai mult, împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului se face spre sănătatea sufletului și a trupului și întru nădejdea Învierii și a vieții de veci, deci, ne asigură nemurirea și veșnicia împreună cu Hristos, Cel Răstignit și Înviat!

După Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie clericii (preoții sau diaconii), consumă în Sfântul Altar, la Proscomidiar, întreg conținutul Sfintelor Taine cu aceeași Linguriță (care este obiect liturgic) pe care au folosit-o la împărtășirea credincioșilor în cadrul Sfintei Liturghii; Sfânta Euharistie a fost, este și va fi cel mai puternic medicament pentru tot felul de boli sufletești și trupești.

De asemenea, Sfintele Icoane sunt sfințite și sfințitoare, de aceea sunt numite "ferestre către Cer". Astfel, credincioșii care le cinstesc, li se închină cu evlavie și le sărută, dobândesc vindecare de boli și alte neputințe, ca răspuns la rugăciunile lor, fapt pentru care, există în lume foarte multe icoane făcătoare de minuni, pe care credincioșii ortodocși le cinstesc cu evlavie, primind ajutorul Maicii Domnului și al tuturor Sfinților.

Manastirea Dragomirna

Rusia: Plange Maica Domnului (VIDEO)

Orthodox Gladness: In the village of Urusovo, Tula region (150 km from Moscow) since February 8, the world was flowing out of the eyes of the Mother of God on the Icon of the Sign, periodically from the hands. Yesterday it stopped. By the way, they tried the liquid, salty, which means real tears. (Weeping icons are usually not a good thing.)

joi, 27 februarie 2020

Cum fac prescurile călugării de la Mănăstirea Sihăstria

Duhoarea pe care o emana ecumenismul: "Un miros urat, un gust acru, sarat, amar..."

Fragment din cartea "Staretul Efrem Katunakiotul", de Iosif Aghioritul, aparuta la Editura Evanghelismos


Părintele Efrem Katunakiotul, un mare nevoitor al Sfântului Munte Athos

Părintele Efrem Katunakiotul

Sursa: doxologia.ro
Traducere și adaptare: Laura Enache
Sursa: 

Părintele Efrem Katunakiotul s-a născut în anul 1912 în satul Ampelos din Teba. Tatăl lui se numea Ioan Papanikitas și mama lui Victoria. Ca mirean Gheronda avea numele Evanghelos. A terminat gimnaziul, dar harul lui Dumnezeu i-a închis lui Evanghelos ușile lumești ale înstăririi. În Teba, unde s-a mutat familia lui, Evanghelos i-a cunoscut pe duhovnicii săi Efrem și Nichifor. Viața lui Evanghelos era călugărească. Se lupta duhovnicește cu rugăciunea lui Iisus, cu metaniile, cu postul și mai ales cu ascultarea. Mama lui a fost învrednicită să primească încredințare de la Cuviosul Efrem Sirul că voia fiului ei de a deveni monah era și voia lui Dumnezeu și că Evanghelos va cinsti viața monahală.

marți, 18 februarie 2020

Pelerin la chilia Părintelui Cleopa de la Sihăstria

Manastirea Sihastria (2009)

Ioan Ianolide despre ultimele clipe și sfârșitul lui Valeriu Gafencu



Zilele se scurgeau lin. Valeriu era inundat de o tainică bucurie lăuntrică. Chinul devenise mai blând. Înflorea pe faţa lui un zâmbet aducător de lumină. Răspândea în jur un duh de pace adâncă. Mergeam la el cu încredere şi nădejde. Sufletele noastre se plecau pe pieptul lui şi primeau putere şi întărire.

În noaptea dinspre 18 februarie am fost într-o stare de trezie, fără frământări, fără nelinişti, ci priveghind fără să-mi fi propus acest lucru. Dimineaţă eram deja îmbrăcat când temnicerul a deschis uşa. Am plecat liniştit, chemat tainic de Valeriu. Simţeam înlăuntru că ceva se petrece. Pe scări m-a întâmpinat un medic deţinut care mi-a zis:

- Vino, Valeriu nu mai are puls! Azi se va sfârşi!

Mucenicul Valeriu Gafencu

Pe 18 februarie 1952 se muta la Domnul, în penitaneciarul de la Târgu Ocna, Valeriu Gafencu (n. 1921), rostind ca ultime cuvinte rugăciunea: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul!”. Redăm câteva mărturii şi gânduri despre cel care a rămas în conştiinţa noastră drept „Sfântul închisorilor”, „un martir care a suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualităţii creştine, stâlp al rezistenţei spirituale româneşti din timpul opresiunii comuniste”, aşa cum îl descria IPS Bartolomeu Anania.

„Valeriu moştenise de la părinţi o înclinaţie firească pentru Adevăr şi dragoste de neam, la care se adăuga educaţia profund creştină pe care i­-a imprimat­-o mama sa, care avea să sădească în acest lăstar virtuţi strălucitoare”. (Virgil Maxim)

„El m-a convins că cea mai puternică armă în lupta cu răul este dra­gostea faţă de aproapele.” (Aristide Lefa)

„Astăzi se împlinesc 31 de ani de când a murit Valeriu. M-am dus la Biserică ca să mă spovedesc. Duminică mă voi împărtăşi. În ziua aceasta am aflat zidită în fiinţa mea sfinţenia, aşa fel încât nimic să nu mă mai poată despărţi de ea. Este cea mai fericită zi din viaţa mea, deşi în ziua aceasta a murit cel mai de preţ om pe care l-am cunoscut vreodată. 

El este cel care, în ziua aceasta, mi-a transmis fericita şi binecuvântata stare care m-a însoţit întreaga viaţă. Am fost atât de fericit, încât am dorit viaţa veşnică mai mult decât plinătatea spirituală pe care am simţit-o atunci, în ziua aceea. Am fost, şi, fireşte, şi Valeriu a fost, perfect lucid, normal şi conştient de toate cele ce se petreceau. El era plin de Har. În el se afla Hristos şi am putut să fiu şi eu părtaş la starea lui binecuvântată de sfinţenie. ÎI umplea desăvârşit o stare de intensitate spirituală. Veş­ni­cia se făcea văzută în timp, în clipă. Fericirea iz­vora din însăşi suferinţa. Totul era scăldat într-o lumină nepământească. Sufletul îmi era plin de pace. Trupul era lumină. Sub picioare simţeam ceva ca un câmp energetic, un fel de vibraţie care mă ţinea legat de pământ. De fericire — am plâns. Am putut vedea în duh: am văzut cerurile deschizându-se în adân­ci­mea de nemăsurat a ochilor lui Valeriu. Am sim­ţit Duhul Sfânt care lucra şi vorbea prin el. În slăbiciunea şi epuizarea lui fizică am sim­ţit Puterea Dumnezeiască a unui alt plan al existenţei. M-am gândit că sunt în „cer”. Mă gândeam şi la faptul că sunt aproape de Iisus Hristos, pentru că Iisus Hristos se afla în Va­le­riu. Credinţa lui Valeriu îmi dădea şi mie tărie. Chemarea mântuitoare a omului care murise a dat aripi spovedaniei mele. Iubirea lui Valeriu m-a supus desăvârşit iubirii lui Hristos. Ştiu şi simt că Valeriu mă însoţeşte şi mă ajută în toată lucrarea de a discerne cele două „lumi” în care trăim şi care, în planul divin, se află într-o perfectă unitate. Viaţa mea este Hristos.” (Ioan Ianolide, 18 februarie 1983)

Material aparut in nr. 25 al revistei “Familia Ortodoxa“

Sfantul inchisorilor, Valeriu Gafencu: “Lui i-au dat pe cruce fiere iarvoi imi dati mie miere?”

Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa*

Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!
dr. Aristide Lefa: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.

Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.

Au fost minuni la moartea sa

Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu?
dr. Aristide Lefa: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere… I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: “Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?”….

Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.

Virgil Maxim: Valeriu Gafencu a fost un sfânt. Este un sfânt

Ca epilog al primului volum am socotit că fiinţa lui Valeriu Gafencu ar exprima sinteza sufletului nostru tânăr şi de aceea îl prezint aici.

Iubiţi fraţi, Cu câteva săptămâni înainte de decesul lui Gil (Alexandru Virgil) Ioanid am primit din partea lui o scrisoare în care mă ruga să-i trimit în câteva pagini un portret sufletesc al lui Valeriu Gafencu, dat fiind faptul că am trăit alături de el o perioadă destul de lungă în temniţă. Rugămintea lui cuprindea şi o „somaţie” pentru un termen apropiat; probabil îşi presimţea sfârşitul. M-am grăbit să-i satisfac dorinţa. Această prezentare a înaintat-o împreună cu altele făcute de alţi fraţi de suferinţă Comisiei Patriarhiei BORcare se ocupă cu cercetarea, analizarea şi hotărârea sanctificării celor care s-au făcut vrednici în faţa lui Dumnezeu de a-şi sfinţi numele pe pământ, printr-o adresă modestă:„Sfinţită şi onorată Comisie, Această prezentare a unei perioade din viaţa lui Valeriu Gafencu (în închisoare) ne este pusă la dispoziţie de Virgil Maxim, domiciliat la Ploieşti, str. Cameliei, bl. 50, et. 1, ap. 9, jud. Prahova. El evocă pagini impresionante şi inedite cu privire la iubitul frate Valeriu.”

luni, 17 februarie 2020

Un român, misionar al religiilor asiatice, calomniază ortodoxia și Biserica Națională


În urmă cu 14 ani (în februarie 2006), părintele Visarion Tuderici, secretar eparhial al Episcopiei Ortodoxe române din Ungaria, încă de când era preot la schitul Huta (jud. Bihor) a atras atenția asupra învățăturilor religioase ale lui Ovidiu-Dragoș Argeșanu, care a adus înșelare în plan spiritual multor suflete. Acesta se pretinde a fi doctor în psihologie și un "evoluat spiritual". Realitatea este că, nu găsim la dânsul nici o formă de trăire duhovnicească autentică, ci doar aroganță și dispreț față de Biserica Neamului Românesc. Dacă o face din convingere sau doar pentru a-i crește vizualizările nu ne putem pronunța, dar putem spune că încă nu ne-a convins că domnia sa poate fi un exemplu pozitiv pentru spiritualitatea românească. În ce privește diploma de doctor, noi nu i-am văzut-o. Indiferent că ar exista sau nu, este puțin important atâta timp cât modul său de viață și învățăturile sale lasă de dorit...

În cele ce urmează vom reda articolul părintelui Visarion Tuderici, în care vedem câteva dintre contradicțiile domnului Argeșanu și blasfemiile acestuia la adresa Bisericii Naționale Române:

PARINTELE IOANICHIE BALAN profetic: "Vremea s-a scurtat, anii grei s-au apropiat“ (1997)

vineri, 14 februarie 2020

Osuarul de la Aiud

În atelierul Mănăstirii Văratec – cum se nasc chipurile sfinte din ac și ață

Manastirea Sihastria 2012 (toaca si clopotele)

Sfântul Ioan de Kronstadt: "Cine este necuviincios cu oamenii va fi necuviincios şi cu Dumnezeu"

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, barbăSfântul Ioan de Kronstadt (1829 - 1908)

"Cine este necuviincios cu oamenii va fi necuviincios şi cu Dumnezeu. Respectă în om chipul lui Dumnezeu, măreţia şi splendoarea sa nepreţuită, rabdă cât poţi de mult greşelile şi rătăcirile omului căzut, pentru ca şi Domnul să ţi le rabde pe ale tale. 

Vrăjmaşul neamului omenesc şi al lui Dumnezeu, nefiind în stare să-şi verse răutatea asupra lui Dumnezeu, caută cu orice chip să şi-o verse asupra omului – chipul lui Dumnezeu – şi, o dată cu aceasta, toate gunoaiele sale: întunericul, trufia, invidia, pe care le-ar dori intrate în om. Respectă omul, mântuieşte-l, păzeşte-te şi pe tine însuţi, nu te enerva, nu fi rău, pizmaş, nu ofensa, nu minţi, nu curvi, nu fura..."

Acesta este Sfantul secolului!

La cateva saptamani dupa trecerea in vesnicie a P.Justin-16 iunie 2013, a venit acolo la mormant o romanca care traia de 30 de ani in Atena si mi-a povestit urmatoarele : „Noi suntem de 30 de ani in Grecia, in Atena. Ne spovedim la un duhovnic grec batran pe nume Sava Achileos. Cand am auzit ca a murit P.Justin, am mers la P.Sava si l-am rugat sa se roage pentru odihna sufletului sau. P.Sava ne-a raspuns : „Eu sa ma rog pentru P.Justin ? El sa se roage pentru noi. Acesta este Sfantul secolului !!!”

Monahul Teodot

Despre icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mânăstire Ana - Rohia

Icoana Făcătoare de Minuni de la Sfânta Mânăstire Ana-Rohia este ,,leac duhovnicesc și mărturie de credință a Maicii Domnului’’ din frumoasa Grădină Ortodoxă a Maramureșului.

Această icoană este aşezată în Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae” de la demisolul noii biserici.

A fost pictată pe lemn de chiparos de către călugărul Nicanor din Sfântul Munte Athos, la cererea preotului ctitor Nicolae Gherman.

19 martie 2020 - Conferinta despre Sfintii Inchisorilor la Iasi

Este posibil ca imaginea să conţină: text

luni, 10 februarie 2020

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Nicula


Sursa: Manastirea Nicula (Facebook)

Șapte ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhimandritului Serafim Man

Miercuri 12 februarie 2020, se împlinesc șapte ani de când, Vrednicul de pomenire Arhimandritul Serafim Man s-a năcut în Împărăția Lui Dumnezeu.

Parastasul și slujba de pomenire la împlinirea celor 7 ani de la trecerea la Domnul pentru Părintele Serafim Man, vor fi oficiate, duminică 16 februarie 2020, la Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia.

Sfânta și dumnezeiasca liturghie și Parastasul de pomenire, vor fi oficiate de către Preasfințitul Părinte IUSTIN Episcopul Maramureșului și Sătmarului și Preasfințitul Părinte Arhiereu Vicar TIMOTEI Sătmăreanul, împreună cu soborul mănăstirii. Sunt așteptați să participe, preoți, monahi, monahii și credincioși.

+ + +

Arhimandritul SERAFIM (Stefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obştea mănăstirii Rohia, fiind primit de către stareţul Justinian Chira, Vrednicul de pomenire Justinian Arhiepiscopul. La 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul 410, până în 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuţ si Costeni. În 1971 a revenit la mănăstirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit stareţ al mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în 1984 când, din motive de sănătate (cancer la gât) s-a retras. Preacuvioşia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea Mănăstirii şi l-a călugărit.

Părintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca, Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia 1979.

În 6 decembrie 1973, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit. La 27 decembrie 2012, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a acordat în semn de preţuire si respect „Crucea Voievodala Maramuresana”. În noiembrie 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş.
A trecut la Domnul, în dimineata zilei de 12 februarie 2013.

A publicat urmatoarele carti: Manastirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului ; Livada duhovniceasca ; Adevaruri traite, Învataturi folositoare ; Un buchet de pilde si învataturi crestine pentru tineri ; Crâmpeie de propovaduire din amvonul Rohiei ; Meditatii duhovnicesti ; Viata si Acatistul Sfântului Serafim de Sarov ; Rugaciunea domneasca Tatal nostru – tâlcuire. A publicat multe predici si omilii în revistele teologice.

Parintele Justin Parvu despre Sfintii Inchisorilor


Aceşti sfinți ai închisorilor, de la Aiud, Piteşti, Gherla, din toate puşcăriile noastre, formează cea mai măreață şi frumoasă coroană pentru împodobirea țării noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluția grăitoare, numai nu strigă de acolo. Izvorârea Sfîntului Mir din osemintele lor, aşa după cum se cunosc minunile acestea, e aşa de grăitoare, încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta şi eroismul vieții lor. Acesta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceştia sunt ultimii dintre sfinții români care izvorăsc mireasmă şi vindecări în toate colțurile lumii. - Parintele Justin Parvu

Text preluat de pe manastirea.petru-voda.ro

Din cuvintele Parintelui Ioanichie Balan

“Medicamentul lumii nu este streptomicina sau știu eu ce alt medicament. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertați-vă, iubiți-vă, mai vizitați-vă, încurajați-vă, ajutați-vă... Când va dispărea iubirea va veni sfârșitul lumii!

Iubiți-vă preoții si rugați-vă pentru ei, căci cu rugăciune îi veți face mai buni, nu cu cârteala sau cu cleveteala!

Nu ne va scoate nimeni din Carpați dacă nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima și din casele noastre.

Să ne învățăm cu rugăciunea. Cine vorbește mult, păgubește mult. Rugați-vă mai mult. Când un popor se roagă, fie și numai unu la sută, Dumnezeu cruță țara.”

Parintele Ioanichie Balan

Preluate de pe Libraria Sophia

Din viata Parintelui Ioanichie Balan

Părintele Ioanichie Bălan s-a născut în data de 10 februarie 1930 în localitatea Stănița, județul Neamt, primind, la Botez, numele de Ioan.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Este tuns în monahism la data de 14 aprilie 1953 și este hirotonit diacon la data de 15 aprilie 1953. Între 1949-1971 îndeplinește în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii.

Între anii 1971-1990, când comuniştii făceau nenumărate schimbări şi presiuni asupra vieţii bisericeşti, părintele Ioanichie Bălan se mută la Mănăstirea Bistriţă, judeţul Neamţ. Cu acest prilej, între anii 1971-1975, el urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le termină cu lucrarea intitulată „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene”.

În ziua de 2 februarie 1979, ierodiaconul Ioanichie Bălan este hirotonit preot, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. Mai apoi, în anul 1984, el va fi numit protosinghel, iar în anul 1992, arhimandrit. Abia în anul 1990 va reveni la Mănăstirea Sihăstria, unde îşi va continua activitatea misionară şi publicistică.

Părintele Ioanichie Bălan a trecut la cele veşnice în dată de 22 noiembrie 2007, în chilia sa din Mănăstirea Sihăstria, la vârsta de 77 de ani.

101 ani de la nasterea Parintelui Justin Parvu

duminică, 2 februarie 2020

Mitropolitul Atanasie de Limasol despre vedenia parintelui Efrem din Arizona

2 februarie - Intampinarea Domnului

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul "fecioara” cu "femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).

Simeon, om al rugaciunii, reprezinta asteptarea implinirii profetiilor. In momentul in care acesta Il ia in brate pe Hristos, rosteste: "Acum slobozeste (elibereaza) pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochi mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru ca era plictisit sau obosit, ci pentru ca era implinit. Din cantarile specifice acestei sarbatori aflam ca el pleaca spre a vesti si mortilor ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat.

sâmbătă, 1 februarie 2020

Promisiunea Maicii Domnului că va ocroti Mănăstirea Sihăstria

Incepând din anul 1941, s-au abătut multe ispite şi necazuri asupra Mănăstirii Sihăstria. Mai întâi a ars biserica împreună cu toată incinta. Apoi tâlharii au jefuit de mai multe ori acest sfânt lăcaş, bătând şi orbind pe stareţ. Din aceste pricini, o parte din călugări s-au risipit pe la alte mănăstiri. Atunci, părintele Ioanichie Moroi şi-a adus aminte de cuvintele marelui bătrân Gheorghe Lazăr, spuse cu 30 de ani mai înainte: 
– Nu te fericesc că ai venit în locul acesta, că la sfârşitul vieţii o să ai multe ispite.

Mărturii și evocări. Părintele Ioanichie Moroi

Mărturii și evocări. Părintele Ioanichie Bălan – episodul 9

Parintele Ioanichie Moroi (1859-1944)

Parintele Ioanichie Moroi a fost unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului trecut, precum si unul dintre cei mai de seama stareti pe care i-a avut Manastirea Sihastria, din judetul Neamt. Nascut in anul 1859, in apropiere de Brasov, si trecut la cele vesnice in ziua de 5 septembrie 1944, in manastirea pe care a condus-o cu atata dragoste si pricepere, parintele Ioanichie Moroi a fost asezat in cimitirul manastirii, alaturi de ceilalti mari parinti duhovnicesti si sfinti ai locului.

Locasul monahal din Sihastria a fost intemeiat in anul 1655, ca schit pustnicesc al Manastirii Neamt, de catre pustnicul Atanasie. Dupa secularizarea efectuata intre anii 1861-1863, schitul ramane aproape pustiu. In anul 1884, odata cu amenajarea unei fabrici de cherestea, in apropierea schitului, cei cativa vietuitori ramasi se vor imprastia si ei. In anul 1909, fabrica este inchisa, iar Schitul Sihastria este redeschis, sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Ioanichie Moroi. Mai tarziu, in anul 1947, schitul este numit manastire.

Parintele Ioanichie Moroi (1859-1944)

Parintele Ioanichie Moroi s-a nascut in anul 1859, in localitatea Zarnesti, judetul Brasov. La vremea potrivita, el s-a casatorit, primind de la Dumnezeu doi copii. La un moment dat, cand viitorul parinte Ionichie a hotarat sa intre in monahism, sotia sa, impreuna cu cei doi copii, au luat si ei calea manastirii. Sotia sa va imbratisa viata monahala in Manastirea Agapia, sub numele de Augustina.