Sfântul Voievod Neagoe Basarab, prinţ al păcii

Originea domnitorului Neagoe Basarab nu este întru totul clară. Singura certitudine este apropierea de marea familie a boierilor Craioveşti, prin mama sa, Neaga, pe care cele mai multe documente o prezintă drept soţia lui Pârvu Craiovescu. Cum după urcarea pe tronul Ţării Româneşti, Neagoe avea să se prezinte în documentele cancelariei domneşti drept fiu al domnitorului Basarab cel Tânăr „Ţepeluş“ (1477-1481 şi 1481-1482), există unele semne de întrebare cu privire la paternitatea sa. Vlad cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti între 1510 şi 1512, s-a aflat, la început, în bune relaţii cu familia Craioveştilor, protectorii tânărului Neagoe. Cu sprijinul unei familii boiereşti atât de puternice, orice urmaş al unui domnitor al ţării putea emite pretenţii la tron. Auzind că Neagoe, ajuns între timp şef de vânătoare la curtea sa, ar putea fi „os domnesc“, Vlad cel Tânăr ar fi căutat fie să-l piardă, fie să-l „însemneze“, cum era obiceiul vremii de a mutila orice posibil rival al domnitorului sau al succesorilor săi. Aşa se explică faptul că, la întrebarea lui Vlad-Vodă despre originea lui Neagoe, boierii Craioveşti vor fi răspuns că e doar boier, fiu al lui Pârvu Craiovescu şi al soţiei sale, Neaga, aşadar, fără drept la domnie. Ameninţările aveau să continue, astfel că boierii olteni se văd nevoiţi să treacă Dunărea, în decembrie 1511, cerând ajutor turcilor. La 23 ianuarie 1512, un corp de oaste în frunte cu Mehmet-Beg învingea pe Vlăduţ-Vodă într-o luptă la marginea Bucureştilor, la Văcăreşti. Abia după ce pericolul era eliminat, a putut Neagoe să-şi asume identitatea domnească, de urmaş al lui Basarab Întemeietorul, prin tatăl său, Ţepeluş Voievod. Despre alegerea sa ca voievod, îndată după lupta de la Văcăreşti, scrie Letopiseţul Cantacuzinesc: „Iar el nici într-un chip nu vrea să se plece şi să fie domn şi cu glas mare zise către tot norodul: Puneţi alt pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi, iar nărodul tot striga şi zicea către dânsul: iată nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ci numai tu să fii nouă domn... Deci şi Neagoe să plecă glasului năroadelor şi luă coruna şi scaunul a toată ţara românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni“.

Nepreţuita moştenire a boierilor Craioveşti

Ţara Românească în vremea lui Neagoe Basarab

După moartea lui Vlăduţ a fost înscăunat pe tronul Ţării Româneşti Neagoe, fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu. Ocupând înalta demnitate, care, după datină, revenea descendenţilor lui Basarab I, Neagoe, ca să poată fi recunoscut de ţară ca domn al ei, şi-a creat, având în vedere anumite legături dintre Craioveşti şi familia domnească, o genealogie de natură să-i legitimeze ocuparea tronului.În actele emise de cancelaria sa, el s-a dat drept fiu al lui Basarab cel Tânăr (Ţepeluş) şi şi-a luat numele de Basarab, nume ce evoca el însuşi descendenţa din Basarab, "întemeietorul" ţării. După Neagoe, urmaşii din familia sa, urmaşii boierilor Craioveşti, şi-au zis Basarabi, nume care a devenit patronimic pentru noua casă domnească. 

Echilibru social-politic 

Domnia lui Neagoe Basarab a însemnat pentru Ţara Românească un oarecare echilibru social-politic, facilitat în parte de tulburările ce se manifestau în ţările vecine. Domnul şi-a putut îndrepta atenţia spre opera de organizare internă a ţării, continuând în această privinţă cele mai bune tradiţii ale predecesorilor. În domeniul economic, administrativ, cultural şi politic, el a luat măsuri în pas cu ceea ce însemna progres în acea vreme, s-a străduit şi a reuşit în parte să redea Ţării Româneşti strălucirea ei de odinioară, s-o readucă cu tact diplomatic în rândul statelor europene care puteau să-şi spună cuvântul şi de la care se aşteptau acţiuni cu semnificaţii ce depăşeau caracterul local111. Faptul că sultanul Selim îşi avea îndreptată atenţia în special asupra problemelor din Asia şi Africa i-a permis lui Neagoe să lichideze în bună măsură infiltraţiile turceşti la nordul Dunării112.

Noi minuni în România ale Sfântului Ioan Rusul

Programare la Sfântul Ioan Acum doi ani o femeie credincioasă îmi scrie de problemele grave de sănătate, pe care le are familia ei. Vin cu toții la Biserică la noi și le citim rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul. Oamenii nu o scaldă magic, c-o fi, c-o păți. 

Se apucă de rugăciune ca lumea. Fac Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare zi. În câteva săptămâni problemele de sănătate nu mai există. Femeia nu face doar canonul de 40 de zile, ci un an întreg. Și eu m-am mirat de dârzenia ei și de iubirea ei de rugăciune. Acum câteva zile îmi scrie doamna iar, plângând. Fratele ei are pietre mari la rinichi cu dureri atroce. Le dau același canon. Toți pun osul la rugăciune. Părintele lor duhovnic, eu, toată familia. La trei zile de la începutul canonului, piatra mare (4 cm) coboară din rinichi. Crizele de durere sunt din ce în ce mai rare. 

Omul vine la noi la Biserică și îi citim rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan. Când s-a apropiat de mine, am văzut durerea pe chipul lui. Strângea din dinți. S-a așezat pe un scăunel. În timpul rugăciunii, omul a oftat de câteva ori. Icnea încet. Când s-a terminat, omul a zâmbit. Părintele meu, nu mă mai doare nimic. Brusc. Deodată. Azi de Înălțarea Sfintei Cruci, femeile gardieni ai credinței din viața lui au fost iar la Biserică la noi. Imediat după Sfânta Liturghie, omul a eliminat pietrele care îl pironeau în durere. Mulțumim Sfinte Ioan. Ești un scump. Te iubim.

Părintele Ioan Istrati

Părintele Simeon de la Sihăstria - despre realitatea raiului și a iadului

O nouă minune a Sfântului Ioan Rusul în România

"Scoală, doctore, și fă analizele din nou!" Mă caută o doamnă. Fata ei, Aneta Elisabeta, are o boală cumplită: îi crește calota craniană pe dinăuntru (hiperostoză craniană). O boală la un miliard. Fatală. Toate studiile arată că boală omoară. Când crește craniul ca niște gloanțe pe dinăuntru sparge meningele și creierul. Într-o noapte, fata visează un tânăr înalt cu părul cârlionțat care o întreabă: de ce nu citești rugăciunea mea? Ea zice: cine ești tu, așa tânăr, ce rugăciune ai tu? Tânărul mlădios a răspuns smerit: eu umblu și ajut bolnavi, bebeluși cu probleme, mame care se roagă să dobândească prunci. 

Citește rugăciunea mea. Sunt Sfântul Ioan din Rusia. Vine la rugăciune la noi. Le dau Canon de rugăciune Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare seara. O pomenesc pe fată mereu la Sfintele Liturghii. O încurajez. Doctorii i-au zis că va muri, să se pregătească. Săptămâna trecută merge la analize, toate arată metastaze și faza terminală a bolii. Fata nu mai poate citi că o doare capul îngrozitor. Doar plânge și strigă după Sfântul Ioan. La ora 11 noaptea, vine în salon o asistentă nervoasă, pe cine ai pus să sune doctorul noaptea să recoltăm analizele iar? Ii ia analize din nou.

 A doua zi iar analize și CT. La amiază, doctorul profesor o cheamă în cabinet, o îmbrățișează și îi spune: Sunteți vindecată complet. Nu mai există niciun cioc osos în creier. Noaptea am visat pe Maica Domnului cu un tânăr frumos de mână, care mi-a zis: scoală-te, recoltează analizele din nou fetei. Omul a sunat noaptea asistenta șefă și i-a dat poruncă. Doctorul i-a zis: în lumea asta nu aveați nicio șansă dintr-un milion. Dar cu ajutorul Maicii Domnului și a Sfântului Ioan sunteți vindecată. Fata plânge și mulțumește lui Dumnezeu. Mulțumim din inimă, Sfinte Ioane!

Părintele Ioan Istrati