sâmbătă, 29 decembrie 2012

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: “Osândirea iertării…”

“Unul din marile păcate ale fariseilor. Fariseul – dreptul după părerea sa – osândea în cugetul său pe păcătoasă – nu păcatul. Iisus – dreptul după adevăr – ierta păcătoasa, fiindcă singură se osândea de păcatele sale. Osândirea din ochii fariseului interzicea pocăinţa femeii. După fariseu, după punctul de vedere fariseic, nu există convertire.

Poate că şi de aceea a lepădat Iisus dreptatea mioapă a fariseilor. Dar osândirea cade în propria sa sentinţă: findcă ea interzice iertarea, atrage asupră-şi această interzicere. Osândirea nu are îndreptare. Ricoşează în ea chiar şi tactica divină, căci fariseul osândi iertarea, pe care o dădea Iisus femeii; adică osândea pe Dumnezeu Însuşi pentru că ierta. Cine ştie, poate că la farisei s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă. Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea până şi criteriul lui Dumnezeu. Ce trufie groaznică găseşti la câte unii drepţi. Nu în zadar a zis Iisus, că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se întoarce, decât pentru 99 de drepţi. Nu în zadar se zice că cea mai primejduită este mântuirea sfântului. De aceea Dumnezeu le ascunde conştiinţa de sine a sfinţeniei. Sfinţii sunt fără să ştie că sunt. Aceştia ţin morţiş că-s păcătoşi.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu