În sufletul poporului ales, în decursul veacurilor, în decursul aşteptării mesianice, s-au întâmplat mai multe lucruri. Astfel: văzându-se ca a stat mereu sub jug străin, înca de la obârşie, de la robia egipteană începând, continuând cu robia babiloniană, trecând pe rând sub stăpânirea mezo-perşilor, sub stăpânirea lui Alexandru Macedon, apoi sub stăpânirea regilor străini, iar mai pe urmă sub gheara pajurei romane, visul lor de aur era câştigarea independenţei politice, vis, care le-a vrăjit mintea, cu care au tâlcuit Scriptura strâmb. Barbaţii lor, care mai puteau înţelege tâlcul scrierilor sfinte, făcându-se interpreţii acestei dorinţe arzătoare a poporului iudeu, se intemeiau pe următoarele date:
1) pe făgăduinţele făcute de Dumnezeu Patriarhilor: Avraam, Isaac şi Iacov;
2) pe cuvintele Profeţilor şi
3) pe împlinirea profeţiilor cu privire la ieşirea din robia egipteană şi din robia babiloniană.




