„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
vineri, 9 iulie 2021
duminică, 4 iulie 2021
sâmbătă, 3 iulie 2021
joi, 1 iulie 2021
Sfântul Leontie de la Rădăuţi, făcătorul de minuni
Sfântul Leontie de la Rădăuţi, Mănăstirea Bogdana (secolele XIV-XV)
Sfântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinţi români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei şi adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiţie, era de loc din oraşul Rădăuţi. Apoi, râvnind Sfinţilor Părinţi de odinioară şi arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârşitul secolului al XlV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului.
Deci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie”. În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuşi Cuviosul Lavrentie s-a nevoit şi a avut o trăire aşa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulţi bolnavi îi vindeca cu rugăciunea sa şi era tuturor părinte, sfetnic, dascăl şi ocrotitor.
sâmbătă, 26 iunie 2021
Cuviosul David din Tesalonic – stâlpnicul care „și-a făcut cuib” într-un migdal
În fiecare an, pe 26 iunie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Cuviosul David din Tesalonic. Iată șapte lucruri mai puțin cunoscute despre sfântul care a trăit ani de zile pe o creangă de migdal:
1. Sfântul Cuvios David s-a născut în secolul al V-lea, în timpul împăratului bizantin Iustinian I și a trait în orașul Tesalonic din Grecia.
2. A renunțat la toate bunurile materiale si la averile pe care trebuia să le moștenească și s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Sfinților Mucenici Teodor și Mercurie, care se mai numea Cunuliaton sau „a celor cu glugă”.
3. Citea mereu Scripturile, postea, se ruga zi și noapte și admira viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul şi răbdarea Sfântului Daniil Stâlpnicul.
4. Dorind să îi urmeze pe acești mari sfinţi ai Bisercii, s-a urcat într-un migdal și și-a făcut „cuib” pe o creangă a copacului, promițând să nu coboare de acolo decât după trei ani, îndurând vântul, ploile, zăpezile și căldura.
5. Din acel loc predica Evanghelia, sfătuindu-i și alinându-i pe cei care veneau la el. Pentru viața sa curată a primit darul de a izgoni diavolii și de a-i vindeca pe cei bolnavi.
6. Chemat la Constantinopol în fața împăratului Iustinian pentru a fi numit eparh al Tesalnicului, Sfântul David și-a pus în palme cărbuni aprinşi şi tămâie şi a tămâiat timp de o oră fără să se rănească la mâini.
7. Spre sfârșitul vieții a locuit într-o chilie modestă din apropierea Tesalonicului. A trecut la cele veșnice în anul 540.
Sursa: doxologia.ro
miercuri, 16 iunie 2021
Părintele Justin Pârvu - Dascăl si Tămăduitor al sufletului meu
Dacă există un sfânt pe care să îl îndrăgesc cel mai mult, atunci acela e Părintele Justin Pârvu. Am mai spus si cu alte ocazii ca nu l-am întâlnit cat timp a trăit pe pământ, dar întâlnirile de la mormântul său plin de har, unde Sfântul împarte fiecăruia cele de trebuință, m-au marcat. În seria întâlnirilor în duh aș putea să amintesc de momentul decernării titlului de Cetățean de Onoare al orașului Baia Sprie, în 14 septembrie 2013, când am simțit puternic prezența Părintelui. Si spun asta pentru că deși era o perioadă în care eu abia îl descoperisem mai în detaliu, în acea zi, mai ales la evenimentul petrecut la Casa de Cultură, am avut clipe în care am simțit un dor puternic ca și după o rudă foarte apropiată. Am fost impresionat de fiecare dată când m-am aflat la mormântul său, amintindu-mi mai ales de minunea izvorârii de mir din cele două fotografii de pe crucea sa, în iulie 2014.
duminică, 13 iunie 2021
sâmbătă, 12 iunie 2021
De 8 ani, părintele Iustin Pârvu se află în Împărăția lui Dumnezeu. PS Emilian Crișanul a oficiat slujba Parastasului pentru duhovnicul de la Petru-Vodă
Părintele arhimandrit Iustin Pârvu, ctitorul așezămintelor monahale de la Petru-Vodă și mărturisitor al credinței ortodoxe în timpul regimului comunist, a fost pomenit astăzi, 12 iunie 2021, de clerici și ucenici veniți din toată țara. Sfânta Liturghie și slujba de pomenire au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, alături de un sobor de preoți și diaconi. Credincioși din întreaga țară s-au adunat la mormântul părintelui Iustin și s-au rugat pentru sufletul celui care „a mers cu Evanghelia în față și cu națiunea în spate”.v
Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii și pelerinii veniți din mai multe zone ale țării au așteptat să se închine la mormântul celui supranumit „Duhovnicul Neamului”. Zeci de stareți, părinți profesori, ucenici și preoți din zona Neamțului s-au rugat astăzi pentru sufletul ctitorului mănăstirilor de la Petru Vodă. Sfintele slujbe au fost oficiate de PS Episcop-vicar Emilian Crișanul, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, în altarul de vară al mănăstirii. Răspunsurile la slujbe au fost oferite de un grup de psalți din Iași.
vineri, 11 iunie 2021
SFÂNTUL LUCA AL CRIMEEI – DOCTOR FĂRĂ-DE-ARGINŢI ŞI MĂRTURISITOR AL ORTODOXIEI ÎN PRIGOANA COMUNISTĂ
„Calea lui Dumnezeu este o cruce de zi cu zi. Nimeni, dar, nu s-a suit la cer fără osteneală”. (Cuviosul Isaac Sirul)
Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia.
Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903.
În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)