„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. (Matei 6, 33)
marți, 23 iunie 2026
marți, 16 iunie 2026
luni, 15 iunie 2026
sâmbătă, 13 iunie 2026
miercuri, 27 mai 2026
SF. IACOV DESPRE SF. IOAN RUSUL: „L-am văzut că se aşeza în raclă, ca un om viu”
Într-o amiază, întorcându-se de la Halchida, cuviosul Iacov a ajuns la Procopi. De aici a luat-o la stânga şi s-a aflat lângă Biserica Sfântului Ioan Rusul. A intrat cu evlavie în pridvor, a aprins o lumânare mare şi a înaintat spre stânga în biserica propriu-zisă. S-a apropiat cu respect şi veselie de racla Sfântului şi a îngenunchiat. A stat aşa rugându-se mult timp.
Fiindcă aşteptau şi alţii să se închine şi se necăjeau pentru că întârzia, s-a ridicat, a sărutat sfintele moaşte şi a trecut de cealaltă parte a raclei, în stânga, ca să nu împiedice pe închinători. Acolo stătea în picioare şi cu ochii aţintiţi la sfinţitul Cap al Cuviosului, se desfăta de vederea lui. Aşa cum privea, a observat că sfintele moaşte se mişcau, îşi schimbau poziţia, potrivit cu omul care se apropia să se închine. I s-a părut ceva ciudat şi a luat aminte mai bine la acest fapt. A luat apoi îndrăzneală şi a întrebat pe Cuviosul:
– Sfinte al meu, de ce pe unii îi laşi să-şi atingă buzele şi să te sărute, altora le scoţi mâna şi te întorci să-i vezi, te uiţi la ei şi le zâmbeşti? Iar de la alţii de ce îţi întorci faţa şi te scârbeşti de ei?
duminică, 24 mai 2026
vineri, 22 mai 2026
Sfânta Elisabeta de la Pasărea: Vederea Iadului și a Raiului
Sfânta Elisabeta i-a istorisit maicii Pelaghia, pe când aceasta era în primul ei an în pustie, unul dintre cele mai semnificative momente din viața sa, care a determinat o schimbare radicală. Cuvioasa, care avea în jur de 25 de ani, se afla cu ascultare la Așezământul Românesc de la Ierusalim, când i s-a descoperit un cancer în stadiu avansat și a fost operată. Doctorii i-au spus că sunt puține șanse să mai trăiască. Maica Elisabeta a fost cuprinsă de o stare de tristețe și s-a rugat Maicii Domnului și sfinților să o ajute.
O monahie i-a dat o cărticică cu viața și acatistul Sfântului Ioan Iacob de la Neamț și i-a spus: Roagă-te la Sfântul Ioan Iacob, deoarece este mare ajutător și a stat și el bolnav tot în acest spital.
Maica Elisabeta a căpătat o mare nădejde și s-a rugat cu putere, cu disperare aproape, ca sfântul să o ajute și să o vindece. Ulterior, cuvioasa a intrat într-o stare asemănătoare unei morți clinice, iar sufletul său a ieșit din trup.
Monahia Pelaghia povestește: „Diavolii au venit, i-au răpit sufletul și l-au dus în iad. Așa a îngăduit Dumnezeu. A spus că a fost aruncată în iad, unde simțea chinurile.”
Viața Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea
Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Lazăr) de la Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.
Născută pe 7 mai 1970, în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La vârsta de doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. După trei ani de viețuire monahală, în 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora.
În anul 2003, simțind chemarea unei vieți mai retrase, s-a retras în singurătate pe Muntele Giumalău, unde a trăit ca pustnică, în aspră nevoință, rugăciune și meditație. În 2007 a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta.
Pe 6 iunie 2014, Sfânta Cuvioasă Elisabeta a trecut la Domnul, rămânând în amintirea celor care au cunoscut-o drept o nevoitoare smerită și luminată, pustnică a Muntelui Giumalău.
În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie.
marți, 21 aprilie 2026
sâmbătă, 18 aprilie 2026
duminică, 12 aprilie 2026
Cuvânt de învãtãturã în sfânta si luminata zi a slãvitei si mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
Cuvânt de învãtãturã
Al celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului,
în sfânta si luminata zi a slãvitei si mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos si luminat.
De este cineva slugã înteleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.
De s-a ostenit cineva postind, sã-si ia acum rãsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-si primeascã astãzi plata cea dreaptã.
De a venit cineva dupã ceasul al treilea, multumind sã prãznuiascã.
Învierea Domnului Iisus Hristos
2. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)