România este o colonie, condusă de ceea ce presa internaţională denumeşte ca fiind TROICA. Sună cam ruseşte, dar TROICA este o construcţie de sorginte sută la sută capitalistă. Este vorba despre războiul economic global, în care România reprezintă o cantitate neglijabilă.
Şmecheria politicienilor de pe Dâmboviţa s-a topit ca gheaţa în deşert. Timp de patru ani, ne-am bătut joc de şansa de a ne schimba mentalitatea faţă de muncă şi de a restructura economia. Am împrumutat peste 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internaţional. Acum a venit timpul ca noi, românii, să plătim cu vârf şi îndesat creditele făcute de politicieni. Şi vom plăti dragii mei, vom plăti, noi şi copiii noştri! În plus, FMI strânge şurubul şi intervine brutal în viaţa economică a României. FMI intervine direct şi în deciziile politice ale Guvernului. FMI stabileşte impozite, ce taxe vor fi introduse, stabileşte tot ce ţine de economie: de la privatizarea companiilor de stat, la vânzarea pachetelor de acţiuni.Ţara noastră este ca un datornic la cămătari, care a fost răpit, iar acum stă legat cu pistolul la cap. În acest timp, cămătarii (a se citi FMI) îi vînd datornicului mobila din casă, televizorul, maşina de spălat. În timp ce noi stăm cu pistolul la cap, cămătarii FMI ne mângâie duios pe cap şi ne explică filosofic că toate acestea sunt spre binele nostru. Să nu ne facem nicio iluzie, România a fost îngenuncheată din pricina slăbiciunii politicienilor. Politicieni pe care eu, tu, noi toţi i-am votat. Vina pentru situaţia actuală ne aparţine şi nouă. Îngenuncherea economică a României s-a făcut în baza unui plan bine elaborat. La începutul anulilor 2000, am fost obligaţi să ne vindem sectoare întregi din economie, cum ar fi petrolul, sectorul financiar bancar. Acum, vom ceda resursele naturale şi, prin privatizări sau cedări mascate, vom înstrăina restul de active ale statului (adică societăţile de stat care au mai rămas nedistruse de politicieni).
Astăzi o să prezint un astfel de exemplu sugestiv: se numeşte TAROM şi este compania naţională de transport aerian a României. TAROM este mai mult decât o afacere. TAROM este un brand al mândriei naţionale, care are o istorie frumoasă în spate. TAROM se află printre puţinele companii aeriene din Europa care au reuşit să reziste fără să intre în faliment, fără să fie închise şi apoi reinventate, aşa cum s-a întâmplat de exemplu cu liniile aeriene din Belgia.
Şi pentru că piaţa transportului aerian la nivel mondial este de fapt politică sută la sută, întotdeauna, un stat puternic deţine o linie aeriană naţională, iar celelalte state sunt pasagerii acesteia. Fondul Monetar Internaţional a decis ca România să restructureze aceasta companie, să o facă mai eficientă. Cum ar veni, FMI se arată îngrijorată de soarta TAROM. Cei la FMI au inventat în 2009, când au semnat acordul cu România, o metodă prin care poate controla societăţile de stat, fără să oblige Guvernul să le privatizeze. Adică statul rămâne acţionar, dar controlul este în altă parte. Povestea asta se numeşte management privat.
TAROM a intrat în acest program şi la conducerea companiei a fost ales un belgian pe nume Christian Heinzmann. Heinzmann a beneficiat de un lobby agresiv din parte ambasadelor Olandei, Marii Britanii şi Belgiei de la Bucureşti. Atât Olanda cât şi Marea Britanie au interese majore în transportul aerian mondial, prin companiile British Airways şi KLM. Oficial, Heinzmann pretindea că este expert în management de criză, cum ar veni, ştie să restructureze companiile care au probleme. La TAROM, ca în orice companie de stat, politicienii au făcut angajări fără cap, sute de oameni care taie iarbă la câini. În plus, compania fusese căpuşată politic. Mediul economic şi politic de la Bucureşti aştepta ca Heinzmann să ia măsuri dure în restructurarea TAROM iar Guvernul era fericit că sarcina ingrată a disponibilizărilor să cadă în sarcina belgianului. După câteva luni, Heinzmann a bătut însă palma cu sindicatul din TAROM. În plus, managerul a introdus curse interne neprofitabile, cum ar fi zborurile de la Bucureşti la Suceava, Târgu Mureş şi Sibiu, la presiunea parlamentarilor USL, care vor să ajungă mai repede acasă cu avionul. Heinzmann a tăiat cheltuielile de dezvoltare a companiei şi a protejat angajaţii cărora le-a promis majorări de salarii.
În acest timp, compania se apropie de prăpastie şi riscă să intre în faliment, asemenea companiei aeriane din Ungaria, Malev, îngropată cu acordul aceluiaşi Fond Monetar Internaţional. După câteva luni, junalistii de la Bucureşti i-au luat CV-ul specialistului Heinzmann şi au constatat cu stupoare că majoritatea companiilor aeriene pe care le-a condus au intrat în faliment. Heinzmann a condus spre falimentcompaniile SABENA, Albania Air şi Bangladesh Airlines. Acelaşi Heinzmann a atribuit un contract de reparaţie în valoare de 600.000 de euro, pentru un avion, unei companii din Belgia unde lucrase anterior, şi un contract de consultanţă de 40.000 de euro unei firme prietene, pentru a face strategia de restructurare a TAROM. Strategie pentru care el fusese de fapt angajat şi plătit cu un salariu de 14.000 de euro pe lună.
Era mult mai cinstit spun eu pe final, ca ambasadele Olandei, Belgiei şi Mari Britanii, prin intermediul Fondului Monetar, să ceară României să închidă direct TAROM, fără bătaia aceasta de joc. Şi astfel, companiile aeriene din Europa să preia piaţa TAROM. Câteodată este mult mai cinstit să ştii că eşti o colonie a marilor Imperii decât să ai impresia că reprezinţi ceva. Măcar să nu fim luaţi de proşti !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu