miercuri, 14 ianuarie 2015

Pr. Dr. Mihai Valică despre cardul de sănătate cu cip: Persoana umană între desacralizare, comercializare de organe şi discriminare

Cardurile de sănătate cu microcip reprezintă o nouă problemă în societatea românească, întrucât ele se impun populaţiei sărăcite şi umilite de atîtea eşecuri ale economiei şi taxelor nenumărate, fără o dezbatere publică şi fără să ofere alternative celor ce din motive de conştiinţă sau de neîncredere faţă de tehnologia informațională nu doresc să primească un astfel de card informatizat[1]. Întrebarea multor medici şi specialişti în domeniu este dacă acest card impus, reprezintă un pericol sau o binefacere?
După discuțiile despre cărțile de identitate electronice, pașapoartele biometrice, permisul de conducere, etc, acţiuni care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului de a opta, iată că acum se atentează şi la sănătatea lui, prin implementarea cardurilor de sănătate cu microcipuri, termenul limită fiind, 1 februarie 2015.

Comparând cu alte țări ca Olanda, Finlanda, Spania, Norvegia, unde nu găsim carduri de sănătate care să conțină microcipuri, cum nu găsim nici lege obligatorie pentru implementarea pașapoartelor sau cărților de identitate cu microcipuri[2], la noi toate se impun de sus în jos, ca unei populaţii fără discernământ, fără să fim consultaţi în acest sens şi ca unei mase umane şi nu ca unor persoane libere şi conştiente. Statul a devenit atât de paternal, încât ne sufocă cu binele ce ne vrea, și drept urmare fiecare român, asigurat și neasigurat va fi obligat să aibă un astfel de card de sănătate – cu microcipuri, fără de care, nici aspirina, nu o va mai putea cumpăra de la farmacie[3].
În cardul de sănătate sunt înmagazinate toate informațiile despre posesorul de card, de la datele de stare civilă, studii, CNP, familie, domiciliu, stare de sănătate cu diagnostice, până la cele mai mici detalii, care ar trebui ştiute doar de medic şi pacient şi nu de toată lumea.
Aceste carduri, aşa cum se știe sunt vulnerabile atât tehnic, cât și din punct de vedere al moralității celor dețin baza de date a sistemului electronic de sănătate.
Problema rămâne tot fragilitatea bazelor de date, care pot fi sparte sau accesate şi de persoane suspecte, iar pacientul vizat devine vulnerabil şi viaţa lui poate fi pusă în pericol.
În ce constă anume fragilitatea cardurilor de sănătate deducem din opinia autorizată a preşedintelui Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie: el afirmă; „cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile”[4]. El aduce următoarele argumente:
  • Cardul este numai „aparent” în favoarea asiguraţilor.
  • Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate și la demnitate ale persoanei și poate aduce mari prejudicii.
  • La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor…forţa financiara uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei, pe birou, pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
  • Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
  • Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală, ca cea din România.
  • Exista o tendinţă, din partea Statului, spre autoritarism, în sensul de a  cunoaşte totul despre cetăţeni şi  de a-i controla.
  • Este o încercare de abuz din partea statului și nu există dezbateri publice.
  • Se introduce o nouă taxă, fără să întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
  • In privinţa donării de organe: vom intra în circuitul European şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe… nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră pentru că fondurile disponibile pentru transplanturile de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui vor folosi organele luate de la romani? Ce bani și ce organisme sunt în joc? Cine va apăra „prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
  • Ca să înţelegem mai bine: în Spania (unde există acordul prezumat  din partea familiei pentru prelevarea de organe) – s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei…deci nu are cine să-i apere de reţelele de „transplant de organe”.
  • Medicii sunt şi ei oameni… Dacă ne uităm la istoria sec. XX,  o să vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric…şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot ajunge la abuzuri dacă legea și autorităţile permit şi încurajează…Cardul cu microcip poate da ocazia unor medici certați cu deontologia profesională să facă abuzuri.
  • Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). În acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut… contracte cu firmele care au produs vaccinurile[5].
  • Cardul de sănătate poate creia mari dificultăţi birocratice şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale și la desfășurarea actului medical într-un mod fluent și firesc.
  • Cardul de sănătate este „arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un „furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar…nu vor card de sănătate”[6].
Dilema care se naşte este următoarea: nu s-ar face cea mai mare nedreptate celor care, plătesc toate taxele şi impozitele legate de asigurările de sănătate şi din motive de conştiinţă sau de neîncredere în sistemul de sănătate informatic, nu doresc să primească cardul biometric de sănătate?
Drept urmare, aceştia, cu toate că sunt la zi cu plata contribuţiilor de sănătate, pentru că nu au acceptat cardul, nu pot beneficia de serviciile de sănătate, deoarece nu există alternativă, ceea ce creează o discriminare ucigaşă, întrucât împiedică accesul la serviciile medicale, tocmai celor, pe care legea îi îndreptăţeşte, să fie beneficiarii seriviciilor medicale, întrucât sunt cu plata la zi la CAS, iar tocmai cardul de sănătate nedorit de ei, îi elimină şi-i condamnă la moarte?
Nu credeți că un card de evidență a sărăcie românilor, pentru eradicarea ei ar fi mai benefic?
Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ
[1] Vezi pe larg petiția, alcătuită de Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, filiala jud. Vrancea, ”Stefan cel Mare”, cu titlul Nu cardului de sănătate cu cip electronic, în: Rev. Atitudini, nr. 15 din februarie 2011, prin care cere, organelor în drept, renunțarea la emiterea cardurilor de sănătate cu cip.
[2] http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_127701/pageID_1/Cardul-de-sanatate-cu-microcip-Pericol-sau-binefacere.html.
[3] Ibidem.
[4]http://www.apologeticum.ro/2011/01/cardul-de-sanatate-un-mijloc-pentru-facilitarea-traficului-de-organe-si-de-santaj-asupra-persoanei/
[5]
 Idem.
[6] Vezi pe larg: http://medicalnet.ro/blog/astarastoae/http://www.ziare.com/stiri/spitale/vasile-astarastoae-cardul-de-sanatate-va-aduce-mai-multa-birocratie-1072517;http://vodpod.com/watch/5363827-prof-univ-dr-vasile-astrstoae-cui-folosete-cardul-de-sntate; Vezi şi atitudinea FOR (Forul Ortodox Român): Argumente procedurale şi etice împotriva cardului de sănătate; în: http://foaienationala.ro/ministerul-sanatatii-sfideaza-normele-bunului-simt-argumente-procedurale-si-etice-impotriva-cardului-de-sanatate-cu-cip.html:

  • Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor enunţate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.
  • Dimpotrivă, introducerea unui nou sistem de gestionare şi administrare a asiguraţilor în timp de criză înseamnă schimbarea radicală a vechiului sistem cu unul nou – proces întotdeauna costisitor şi riscant. Nimeni nu a discutat în mod real despre noile costuri şi riscuri.
  • Drept dovadă că sistemul e nesigur: în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Naţional Health System, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franţa fraudele se fac în continuare fără nici o oprelişte, în cadrul unui sistem informatic de carduri. Cât despre costuri, în Germania implementarea – doar parţială – a acestui sistem a costat 1, 7 miliarde de euro.
  • Nu există nici un fel de studii (de fezabilitate, de impact, de politici publice etc.) făcute de autorităţi pe marginea acestor probleme. Nu avem date reale, probate, verificate, despre dimensiunea fraudelor, nu avem studii comparative cu alte ţări care au încercat sistemul etc.
  • Încă o dovadă că sistemul este nesigur este dată de blocarea recentă a serverelor CAS. Încă înainte de a fi implementat sistemul exclusiv electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. Oricât de greoi şi birocratic ar fi un sistem administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod similar.
  • Riscurile asupra drepturilor constituţionale şi asupra datelor personale nu au fost abordate în mod serios. Astfel: Nu există nici un audit de securitate pentru cipurile care vor stoca datele personale; Îîn acest sens, ce garanţii efective există asupra protecţiei datelor personale şi informaţiilor asupra stării de sănătate ce vor fi criptate pe cip? Şi, având în vedere că nu se pot aduce garanţii tehnice infailibile, la ce bun construirea unui sistem informatic în care cetăţeanul devine vulnerabil, prin expunerea datelor personale, şi a celor asupra sănătăţii sale, în faţa statului şi a unor terţe entităţi (conform legii, farmacişti, medici, furnizori, dar şi oricine poate procura aparate de citire a cipurilor)?; Nu există nici acum, în ciuda solicitărilor asociaţiilor societăţii civile, nici un fel de informaţie asupra existenţei – sau non-existenţei – unei baze de date centralizate, cu informaţiile medicale despre persoană; Singurul care devine transparent în faţa autorităţilor şi a terţelor entităţi este cetăţeanul; în schimb, statul este complet opac în ceea ce priveşte modul în care va proceda cu datele personale; Obligaţia de a te identifica drept asigurat prin deţinerea unui card cu cip – respectiv lipsa unei alternative – încalcă grav dreptul la opţiune bazat pe dreptul la viaţă privată şi pe libertatea conştiinţei; Reamintim faptul că MI, într-un răspuns către FOR, a precizat că “prin recunoaşterea dreptului la opţiune al cetăţenilor români, sunt respectate dreptul la viaţă privată, cât şi libertatea de conştiinţă ale acestora, precum şi libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional”. Implicit, lipsa acestui drept la opţiune înseamnă încălcarea celorlalte drepturi constituţionale.
  • Autorităţile au procedat în cel mai nefericit mod cu putinţă faţă de societatea civilă şi faţă de necesitatea asigurării unei dezbateri publice reale: au demarat procedurile licitaţiei publice pentru achiziţionarea cipurilor înaintea organizării primei dezbateri publice asupra proiectului; au promis, public şi oficial, drept la opţiune şi alternativă la card, promisiune încălcată prin faptul că un asemenea drept a fost exclus din noul proiect; au descurajat orice discuţie serioasă, profundă, asupra acestui subiect prin lipsa oricăror studii asupra proiectului; au considerat de la bun început, în notele de fundamentare ale proiectelor legislative, că nu este necesară consultarea societăţii civile şi a Bisericii; au organizat ambele dezbateri publice în urma solicitărilor exprese ale unor asociaţii civile şi le-au fixat la ore aproape imposibile, în termene scurte de timp.
  • Toate aceste lucruri duc la o relaţie de suspiciune între stat şi cetăţeni: statul îşi suspectează cetăţenii de fraude şi încearcă, în mod opac, încălcând drepturile civile şi normele democratice, introducerea unui sistem informatic obligatoriu şi riscant pentru libertatea persoanei; cetăţeanul suspectează, pe bună dreptate, statul că intenţionează să îşi crească marja de control asupra societăţii şi persoanelor, având în vedere şi tertipurile jenante de care se folosesc autorităţile pentru a asigura introducerea cardurilor cu cip obligatorii; prin propaganda de care se serveşte pentru a justifica introducerea noului sistem informatic, statul acuză categorii întregi de populaţie (medici de familie, asiguraţi) de faptul că sunt necinstiţi în raport cu legea şi cu ceilalţi; acest lucru nu poate duce decât la anomie socială şi la suspiciune generalizată, vina pentru funcţionarea proastă a sistemului aparţinând în primul rând responsabililor, nu plătitorilor de taxe.  Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice, FOR consideră că lipsa dreptului la opţiune afectează grav, şi de această dată, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.

Introdu e-mailul pentru abonare:

Un comentariu:

  1. Dezbatere Carduri de Sănătate – 16 ianuarie 2015. Poziția exprimată de MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI de la min.30

    https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=sFu1Pea9pcc

    DOAMNE AJUTĂ!

    RăspundețiȘtergere