Nemuritorul Constantin (Tache) Rodas s-a dus cu Maica Domnului la cer. „Dacă oi ajunge în Rai la Maica Domnului mă duc prima dată. Mă duc la ea ca să îi mulțumesc pentru tot cât a făcut pentru mine.”
În zi de mare sărbătoare, în timp ce Biserica o prăznuia pe Maica Domnului intrând în Templu, pentru a-și pregăti sufletul și trupul spre primirea Fiului lui Dumnezeu, Tache Rodas a zburat la cer de mână cu Maica Domnului, cea pe care a iubit-o întreaga sa viață cu tot sufletul său cu o dragoste neînvinsă, nici de tortura pușcăriilor comuniste, nici de defăimări, nici de vreo altă primejdie sau durere. Nu doar că acum o va vedea în rai pe Maica Domnului față către față, dar Aceasta însăși a coborât la slujitorul ei, din Biserica luptătoare, și l-a ridicat cu ea la cer, la Fiul ei cel iubit, intrând în Biserica biruitoare, pentru a primi cununa biruinței. Biserica biruitoare cu siguranță trebuie să fie a celor biruitori. Tache Rodas a fost nebiruitul ostaș al lui Hristos, sfidând moartea și torturile din pușcăriile comuniste printr-o credință de nezdruncinat. Această credință a purtat-o în suflet prin rugăciunile și mijlocirea Maicii Domnului.
„Totul în viața mea a fost Maica Domnului”, ne spunea adesea Bădia Tache, cum îi plăcea să fie numit. Cu ajutorul Maicii Domnului Tache Rodas a făcut neputincioasă toată lucrarea diabolică a comunismului, scăpând nevătămat din temutul experiment Pitești, unde trebuia să-ți negi credința și neamul, până și propria ta mamă. Nu doar că a supraviețuit, dar Tache, un adevărat răbdător de chinuri al lui Hristos, a biruit Piteștiul, nelepădându-și credința, neturnând pe nici unul din camarazi, avâd tăria să râdă în fața pumnului lui Țurcanu. Această forță, mai presus de fire, de a râde atunci când ești bătut, Tache ne mărturisește că nu-i aparținea, ci toată puterea lui o atribuia ajutorului Maicii Domnului, pe care îl cerea neîncetat: „Am avut mare nădejde și ajutor de la Maica Domnului. Știți, ea e milostivă și pe ea o rugam să intervină la Judecătorul să mă ierte și mari minuni am mai pățit eu cu Maica Domnului. Multe… Maica Domnului m-a ajutat să înfrunt toți cei 17 ani de pușcărie”.
Cu conștiința curată și inima arzând de dragoste pentru Dumnezeu și aproapele, nu s-a temut niciodată de moarte și neînfricat a mers întreaga-i viață, care i-a dăruit ani din destul, ajungând până la vârsta de 96 de ani. „Nu m-a lăsat Maica Domnului. Și când nu vrea Dumnezeu să mori, nu mori. Încercări am avut destule, dar Maica Domnului m-a salvat, de necrezut. N-am nimic pe suflet. Drumul e liber oricând. N-am ce să regret în viața asta. Nici nu mi-e frică acolo la Judecată”.
Pentru câteva luni, Mănăstirea noastră a avut bucuria și privilegiul de a-l îngriji în neputința bătrâneții pe Bădia Tache, împreună cu soția sa, Matilda, care au primit cu multă recunoștință asistența medicală acordată de maicile mănăstirii Paltin, în azilul de bătrâni, pe care mănăstirea noastră îl deservește. În toată perioada cât au stat la noi, bădia Tache ne încuraja cu sfaturi și ne întărea cu rugăciunea, dar aproape zilnic striga după Aiud, locul unde și-a dorit să-și dea obștescul sfârșit și să fie înmormântat. Motiv pentru care Tache, împreună cu soția sa, s-au mutat la mănăstirea înălțată chiar pe locul gropilor comune ale temutei închisori de la Aiud, ctitorie a Părintelui Justin Pârvu. Aici, sub oblăduirea blândului lor duhovnic, Părintele stareț Augustin și sub îngrijirea caldă a monahilor, și-a dus nevoința ultimilor doi ani ai vieții sale, cu dor de camarazii săi de suferință, dintre care unii odihnesc în pământul Aiudului, pe Râpa Robilor. A vrut să fie cu ei și lângă ei până la sfârșitul vieții sale pământești, ca un fidel camarad, care nu s-a dezis niciodată de prietenii săi.
Tache Rodas va fi în mormântat marți, la mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci din Aiud, acolo unde odihnește și iubita lui soție, Matilda.
Veșnică s-i fie pomenirea iar noi să avem parte de rugăciunile lui!
(a consemnat M. Fotini)
Atitudini.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu