"Adevăratul creştin are un alt examen în faţă - vămile văzduhului -, nu sesiune, nu bacalaureat. Asta mă îngrijorează pe mine. Nici îngerul, nici soţia, nici soţul, nici duhovnicul, nu mai e lângă tine, sufletul e gol după ieşirea din trup în faţa duhurilor răutăţii, care aici te aruncă în păcat, acolo te trag la răspundere.
Acolo ai 24 de examene: curvia, lenevia, slava deşartă, câte nu sunt?! Nu-i glumă. Vai vouă, vai vouă, va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, Mântuitorul le-a spus şi pe astea".
Fragment din conferinţa "Femeia mironosita si Invierea" susţinută de Părintele Amfilohie Brânză, ce poate fi ascultată aici.
Vezi si Drumul sufletului dupa moarte: vamile vazduhului
vineri, 4 ianuarie 2013
miercuri, 2 ianuarie 2013
Îngerul de aur: O întâmplare din zilele noastre cu Părintele Arsenie Boca, povestita de o fosta necredincioasa
Mă numesc Georgiana Mitea, am 30 de ani, sunt căsătorită, am o fetiţă de 2 ani şi 10 luni şi un băieţel de 5 luni (astăzi, 24 noiembrie 2012). Am simţit nevoia să împărtăşesc cu cât mai multă lume minunea săvârşită de Părintele Arsenie Boca cu mine în anul 2009. Venise vara şi am plecat în concediu, în Munţii Retezat, cu un grup de prieteni, la una din pensiunile de lângă Haţeg. Eram căsătorită de doi ani şi eram însărcinată în 4 luni cu fetiţa mea. Nu eram credincioasă practicantă, mergeam la biserică când aveam necazuri, de Paşte şi, foarte rar, cu alte ocazii, de cele mai multe ori la nunţi şi botezuri. Nu ştiam nici o rugăciune, cu excepţia "Tatălui nostru” şi nu mă rugam. Nu ţineam posturile de peste an, poate 1-2 săptămâni de Paşte şi nu aveam preot duhovnic. Nu auzisem de Părintele Arsenie Boca şi nici de Mânăstirea Prislop.
Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat să mergem să vizităm Mânăstirea Prislop, pentru noi fiind mai degrabă un obiectiv turistic. Aş dori să repet că nu ştiam cine este Părintele Arsenie Boca, nici măcar gazda nu ne-a povestit despre minunile săvârşite de el. Am ajuns aproape de mânăstire, şi la mai puţin de un kilometru, am avut un gând, am auzit o voce: "Lăsaţi grijile deoparte”. Nu am dat o mare importanţă acestui gând, dar mi-a rămas clar întipărit în minte, ca o ciudăţenie. Am intrat în curtea mânăstirii şi am început să admir peisajul şi arhitectura bisericii, ca orice alt turist. Una din prietenele mele mi-a spus să mergem să vizităm şi cimitirul. La început m-am împotrivit, argumentând că mie nu îmi plac cimitirele şi nu am ce să caut printre morminte.
Calendar ortodox pictat pe peretii unui tunel (VIDEO)
Pereţii tunelului care duce la schitul din staţiunea Straja, de pe Valea Jiului, sunt pictaţi cu 365 de sfinţi, în timp ce tavanul este plin de scene din Vechiul şi Noul Testament.
Video Calendar ortodox pictat pe peretii unui tunel
Video Calendar ortodox pictat pe peretii unui tunel
marți, 1 ianuarie 2013
Ne învaţă copiii…
O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind, de fapt, ce-i ăla un ateu şi dorind să fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridică mâna. Profesoara, observând-o, o intrebă de ce s-a decis să fie diferită.
– Pentru că nu sunt atee.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce esti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine, am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata, aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a infuriat:
– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată şi la fel şi taică-tău? Ce ai fi tu atunci ? Fetiţa tăcu puţin şi zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci… aş fi atee!
Sfântul Inochentie, Arhiepiscop al Odesei
– Pentru că nu sunt atee.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce esti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine, am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata, aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a infuriat:
– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată şi la fel şi taică-tău? Ce ai fi tu atunci ? Fetiţa tăcu puţin şi zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci… aş fi atee!
Sfântul Inochentie, Arhiepiscop al Odesei
Parintele Arsenie Boca: "Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos"
“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”
În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.
Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)
Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:
În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.
Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)
Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:
luni, 31 decembrie 2012
Celor care drăcuie
Ce fel de creştin mai eşti,
Dacă zilnic drăcuieşti,
Dacă porţi pe limba ta,
Numele lui satana!
Om netrebnic, ticălos,
De ce superi pe Hristos?
Tu oferi zidirea Lui
Spre robia dracului.
Tot ce-ţi dă Stăpânul Tău,
Dai în mâna celui rău.
Numai pentru-acest păcat,
Tu te pierzi cu-adevărat.
Că satana-i ca un câine,
Când îl chemi, îndată vine
Şi, de intră-n casa ta,
Vai de tine, vai de ea!
Sursa
Dacă zilnic drăcuieşti,
Dacă porţi pe limba ta,
Numele lui satana!
Om netrebnic, ticălos,
De ce superi pe Hristos?
Tu oferi zidirea Lui
Spre robia dracului.
Tot ce-ţi dă Stăpânul Tău,
Dai în mâna celui rău.
Numai pentru-acest păcat,
Tu te pierzi cu-adevărat.
Că satana-i ca un câine,
Când îl chemi, îndată vine
Şi, de intră-n casa ta,
Vai de tine, vai de ea!
Sursa
Cel mai bun!
De când am fost mic părinţii mi-au spus că trebuie să-nvăţ bine, că trebuie să iau numai note mari, că ar fi de dorit să fiu printre cei mai buni din clasă. N-am fost niciodată primul ci de cele mai multe ori am fost în mediocritate, întotdeauna la mijloc, nici odată n-am excelat dar nici nu prea am dezamăgit. Eram căldicel.
În Facultatea de Teologie Ortodoxă, pe care o urmez, la un curs de Noul Testament susţinut de Părintele Profesor Constantin Coman chiar în primele zile în aceea facultate, se făcea alegerea şefului de an care urma să ne reprezinte interesele în faţa Consiliului Facultăţii şi-n general în faţa tuturor profesorilor.
Părintele Coman ne-a atras atenţia înainte de a vota, că am face bine dacă am alege şef de an, nu pe cineva foarte bun la învăţătură, nu pe un premiant ci din contră pe cineva care are mai mult timp la dispoziţie şi se poate ocupa şi de problemele noastre, ale studenţilor. Ne-a sugerat să luam pe cineva care nu se gândeşte numai la el şi acordă tot timpul învaţatului cu scopul de a fi cel mai bun ci pe cineva care are timp să vorbească cu noi, pe cineva care are pune interesul nostru mai presus decât al lui.
În Facultatea de Teologie Ortodoxă, pe care o urmez, la un curs de Noul Testament susţinut de Părintele Profesor Constantin Coman chiar în primele zile în aceea facultate, se făcea alegerea şefului de an care urma să ne reprezinte interesele în faţa Consiliului Facultăţii şi-n general în faţa tuturor profesorilor.
Părintele Coman ne-a atras atenţia înainte de a vota, că am face bine dacă am alege şef de an, nu pe cineva foarte bun la învăţătură, nu pe un premiant ci din contră pe cineva care are mai mult timp la dispoziţie şi se poate ocupa şi de problemele noastre, ale studenţilor. Ne-a sugerat să luam pe cineva care nu se gândeşte numai la el şi acordă tot timpul învaţatului cu scopul de a fi cel mai bun ci pe cineva care are timp să vorbească cu noi, pe cineva care are pune interesul nostru mai presus decât al lui.
duminică, 30 decembrie 2012
Lectie despre Neamul Romanesc – Parintele Iustin Parvu
Romanul s-a identificat foarte bine cu Ortodoxia, Ortodoxia circula in sangele romanului nostru. Dupa cum spuneau si marii nostrii scriitori nationalisti, pe care acum vor sa ii desfiinteze – Eminescu, Iorga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu – asa spuneau – ca nu exista roman catolic. Asa cum zicea Nae Ionescu ca a fi roman inseamna a fi ortodox, dupa cum animalul cal este si patruped.
Romanii nostri vor fi foarte greu de inselat, de indus in eroare – ma refer la oamenii statornici in credinta, cu o adevarata convingere si care nu au uitat sa sunt romani. Desi conducatorii bisericii noastre si preotii nu si-au facut datoria de a catehiza poporul in dreapta credinta, ca, de, s-au temut; preotii nostri nu vorbesc despre asta – la ei asta face parte din lumea poeziilor. Insa, credinciosii nostri au constiinta ortodoxa mai dezvoltata decat a multora dintre pastori, si iau o carte, mai citesc un ziar si afla ei cum stau lucrurile. Acum sta la dispozitia fiecaruia sa afle adevarul.
Romanul trebuie sa iasa din indolenta in care se afla astazi si, daca a reusit ceva comunismul, acesta este: sa-l faca nepasator fata de valorile Bisericii si ale neamului sau, plictisit de a mai lupta pentru biruinta neamului sau.
Romanii nostri vor fi foarte greu de inselat, de indus in eroare – ma refer la oamenii statornici in credinta, cu o adevarata convingere si care nu au uitat sa sunt romani. Desi conducatorii bisericii noastre si preotii nu si-au facut datoria de a catehiza poporul in dreapta credinta, ca, de, s-au temut; preotii nostri nu vorbesc despre asta – la ei asta face parte din lumea poeziilor. Insa, credinciosii nostri au constiinta ortodoxa mai dezvoltata decat a multora dintre pastori, si iau o carte, mai citesc un ziar si afla ei cum stau lucrurile. Acum sta la dispozitia fiecaruia sa afle adevarul.
Romanul trebuie sa iasa din indolenta in care se afla astazi si, daca a reusit ceva comunismul, acesta este: sa-l faca nepasator fata de valorile Bisericii si ale neamului sau, plictisit de a mai lupta pentru biruinta neamului sau.
Labels:
justin parvu
sâmbătă, 29 decembrie 2012
Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: “Osândirea iertării…”
“Unul din marile păcate ale fariseilor. Fariseul – dreptul după părerea sa – osândea în cugetul său pe păcătoasă – nu păcatul. Iisus – dreptul după adevăr – ierta păcătoasa, fiindcă singură se osândea de păcatele sale. Osândirea din ochii fariseului interzicea pocăinţa femeii. După fariseu, după punctul de vedere fariseic, nu există convertire.
Poate că şi de aceea a lepădat Iisus dreptatea mioapă a fariseilor. Dar osândirea cade în propria sa sentinţă: findcă ea interzice iertarea, atrage asupră-şi această interzicere. Osândirea nu are îndreptare. Ricoşează în ea chiar şi tactica divină, căci fariseul osândi iertarea, pe care o dădea Iisus femeii; adică osândea pe Dumnezeu Însuşi pentru că ierta. Cine ştie, poate că la farisei s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă. Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea până şi criteriul lui Dumnezeu. Ce trufie groaznică găseşti la câte unii drepţi. Nu în zadar a zis Iisus, că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se întoarce, decât pentru 99 de drepţi. Nu în zadar se zice că cea mai primejduită este mântuirea sfântului. De aceea Dumnezeu le ascunde conştiinţa de sine a sfinţeniei. Sfinţii sunt fără să ştie că sunt. Aceştia ţin morţiş că-s păcătoşi.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.
Poate că şi de aceea a lepădat Iisus dreptatea mioapă a fariseilor. Dar osândirea cade în propria sa sentinţă: findcă ea interzice iertarea, atrage asupră-şi această interzicere. Osândirea nu are îndreptare. Ricoşează în ea chiar şi tactica divină, căci fariseul osândi iertarea, pe care o dădea Iisus femeii; adică osândea pe Dumnezeu Însuşi pentru că ierta. Cine ştie, poate că la farisei s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă. Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea până şi criteriul lui Dumnezeu. Ce trufie groaznică găseşti la câte unii drepţi. Nu în zadar a zis Iisus, că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se întoarce, decât pentru 99 de drepţi. Nu în zadar se zice că cea mai primejduită este mântuirea sfântului. De aceea Dumnezeu le ascunde conştiinţa de sine a sfinţeniei. Sfinţii sunt fără să ştie că sunt. Aceştia ţin morţiş că-s păcătoşi.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


