duminică, 14 iulie 2013

Viata Parintelui Lavrentie Sovre, nascut in Maramures

Renumit pentru calitatile sale duhovnicesti si pentru puterea rugaciunii sale, Parintele Lavrentie de la Manastirea Frasinei a fost toata viata smerit. La inmormantarea sa au participat trei episcopi, multi preoti si o multime de mireni.
"Acolo, stand la slujba sfintei Liturghii, am avut bucuria sa-l vad pe Parintele Lavrentie in Sfantul Altar. Parul si barba erau de un alb imaculat si era de o seriozitate vizibila. Fata sa exprima bunavointa si dragoste. (...) Am avut surpriza sa observ ca era bolnav cu picioarele, caci si le misca greu, aproape tarandu-si-le. (...) M-a intrebat: "Ai un leac pentru lene, ca eu nu mai pot de ea?"", spune unul dintre ucenicii duhovnicului, autorul cartii "Parintele Lavrentie, Omul lui Dumnezeu".

Virtuti
Pentru Parintele Lavrentie, smerenia era cea mai importanta virtute. Duhovnicul se ocara des pe sine: "Sunt lenes; sunt un harb; sunt bun la fiare vechi; nu am nici o fapta buna", spunea duhovnicul. Chiar daca slujitorul Domnului de la Manastirea Frasinei a calatorit mult prin tara pentru a fi aproape de cei care aveau nevoie de el, de sfaturile si de spovedania lui. Multi i-au trimis scrisori sau l-au cautat la manastire pentru a-i cere sa se roage pentru ei. A ajutat la construirea mai multor biserici, dar si familii sarace si copii care doreau sa invete. "Nu am vazut in viata mea atatea masini trecand pe aici pana la inmormantarea parintelui. Erau oameni din toata tara." In Manastirea Frasinei nu au voie sa urce femeile, deoarece in locas sunt respecate regulile de pe Muntele Athos. Prezenta femeilor la Frasinei este oprita si de un blestem al Sfantului Calinic. La inmormantare, credincioasele au stat la poarta manastirii.

Iubit de credinciosi
Fetele locuitorilor comunei Muereasca din judetul Valcea, de langa Manastirea Frasinei, se lumineaza atunci cand vorbesc de Parintele Lavrentie. Ii regreta vorbele bune cu care duhovnicul reusea sa le aline durerile. Le este dor de sfaturile pe care ieromonahul Lavrentie Sovre le dadea. "O data cu decesul duhovnicului a disparut un stalp in Manastirea Frasinei. S-a rupt sufletul in mine la inmormantare. N-am mai vazut niciodata atat de multa lume plangand atat de sincer. A fost un duhovnic bun", povesteste Valeriu Badescu, viceprimarul comunei Muereasca. "Este nevoie de mai mult decat de cuvinte pentru a vorbi despre Parintele Lavrentie


CV
Lavrentie Sovre
S-a nascut la 5 septembrie 1923, in satul maramuresean Trestia. Dupa doar patru ani de scoala, Gavrila a fost nevoit sa renunte la invatatura pentru a-l ajuta pe tatal sau la treaba. A simtit chemare catre viata monahala de mic. Timp de doi ani, intre 1940 si 1942, s-a pregatit pentru calugarie. Sfanta Manastire Toplita a fost primul locas in care Parintele Lavrentie a fost primit in 1942. Acolo a stat o jumatate de an, trecand clandestin frontiera care taia Romania ciopartita de Dictatul de la Viena. Dupa mai multe peripetii ajunge la Manastirea Frasinei din judetul Valcea. A fost ajutor de econom si apoi econom. A absolvit scoala monahala, iar in 1968 a fost facut preot. Plecarile din fiecare noapte la familiile necajite care il solicitau pentru oficierea Maslului incepusera sa lase urme pe trupul sau ostenit de ani. A fost internat de mai multe ori in spital. La 20 iulie 2002, Parintele Lavrentie si-a dat sufletul in mainile domnului, lasand mostenire duhovniceasca insasi viata sa.

"Asteptam, rugandu-ne, ziua in care parintele Lavrentie va fi trecut in calendar impreuna cu sfintii"Serafim Joanta Mitropolitul Germaniei
Jurnalul National

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu