joi, 5 iulie 2018

O minune extraordinară a Sfântului Paisie Aghioritul îm 2012

Istorisirea lui Nicolae Koulouri, profesor la Facultatea de Drept 
a Universității Europene din Cipru:

„În anul 2012, studentul meu la Facultatea de Drept a Universității Europene din Cipru, Stelios Kreouzos, care este jurnalist la ΡΙΚ, a fost diagnosticat cu lichid la plămâni și la inimă. S-a chinuit un an și jumătate, internându-se pentru mari perioade de timp în diferite spitale. În cele din urmă, medicul său curant i-a recomandat să se supună unei intervenții chirurgicale pentru eliminarea lichidului, astfel încât să înceteze să se mai chinuiască. Această intervenție se distinge printr-un grad accentuat de risc., așa cum i-a spus chirurgul. În ajunul zilei programate pentru intervenție, studentul meu s-a internat în spital. A fost cuprins de o justificată agonie pentru rezultatul intervenției.

În acea după-amiază l-a vizitat o verișoară de a sa și i-a adus o carte despre Starețul (acum deja Sfântul) Paisie Aghioritul, spunându-i că citirea ei îl va ajuta să se liniștească. Să aveți în vedere că studentul meu până atunci a avut o legătură cu Dumnezeu și cu Credința Ortodoxă numai de suprafață, tipiconală, așa cum suntem, din păcate, cei mai mulți dintre noi.
Și astfel, studentul meu a început să citească Cartea Cuviosului. La un moment dat ajunge la locul unde, potrivit cu cele menționate de biograful său, Cuviosul a cerut de la Dumnezeu «să-i trimită un cancer, ca să-l încerce», fapt care l-a impresionat în mod deosebit pe studentul meu. Următoarele cuvinte ale Cuviosului care l-au cutremurat au fost: «Dumnezeul meu, fiecare zi a vieții mele este în mâinile Tale!». Atunci studentul meu a început să repete continuu aceste cuvinte ale Cuviosului, în timp ce lacrimi au început să-i curgă din ochi. Studentul meu plângând continuu și fiind deosebit de emoționat, continua să spună: «Dumnezeul meu, fiecare zi a vieții mele este în mâinile Tale!». Era o formă indirectă, însă esențială de rugăciune către Dumnezeu pentru reușita intervenției.

Soția sa auzindu-l, a intrat în salon și, înfricoșată, l-a întrebat de ce plânge. Ea străduindu-se să-l liniștească, spunându-i că intervenția va decurge bine, el i-a cerut să-l lase singur și să meargă acasă să aibă grijă de cei doi copilași ai lor și să doarmă, făgăduindu-i că se va liniști. Și astfel studentul meu a rămas singur în salon, continuând să repete cuvintele Cuviosului Paisie și să plângă.

La un moment dat, la o oră înaintată a nopții, studentul meu a observat, ca într-o vedenie, prezența unui călugăr. Instinctiv și fără să conștientizeze pe deplin înțelesul cuvintelor sale, s-a adresat călugărului și i-a spus: «Gheronda Paisie, dacă ai venit pentru mine, te rog ajută-mă ca intervenția mea să aibă un sfârșit bun». Și a continuat să repete plângând cuvintele de mai sus ale Cuviosului: «Dumnezeul meu, fiecare zi a vieții mele este în mâinile Tale!». Aceasta a durat până la 5:45, în zorii zilei în care era programată intervenția, cât pe studentul meu l-a cuprins somnul. Își aduce aminte de această oră, pentru că înainte de a adormi s-a uitat la ceas.

La ora 7:00 dimineața a venit infirmierul și l-a trezit pentru a-l pregăti pentru intervenția chirurgicală. Însă, infirmierul uimit a constat că toate hainele sale și cearceafurile de pe pat erau ude leoarcă. L-a întrebat pe bolnav dacă nu cumva și-a turnat singur apă peste el, dar acela a negat spunând că nu știe nimic. Atunci infirmierul, după ce l-a ajutat să se schimbe cu haine uscate, l-a mutat în salonul alăturat, ca să-i facă o ultimă măsurătoare pentru a constata poziția și cantitatea exactă a lichidului din plămâni și din inimă, necesară chirurgului pentru intervenție. Preparatorul care mânuia aparatul de măsurare, după ce a făcut măsurătoarea, i-a spus infirmierului să-l mute pe bolnav la alt aparat de măsurătoare, pentru că cel la care i-a făcut, se strica adeseori și nu a arătat nimic. Deci, l-au mutat la alt aparat de măsurătoare, care niciodată nu prezentase vreo defecțiune, și era de o credibilitate deosebită. Și aici s-a depistat că nu există lichid în nici un punct al corpului studentului meu.

Preparatorul a luat legătura îndată cu chirurgul și i-a istorisit faptul. Chirurgul era un om credincios și cunoștea din cele spuse de studentul meu cele care s-au petrecut în timpul nopții în salonul său. Atunci chirurgul l-a întrebat: «Poți să-mi spui, oare, ce s-a întâmplat? Dar ca să ne încredințăm pe deplin, mergi și adu-l pe bolnav la tomograf cu însemnarea referitoare la diagnosticul poziției și cantității de lichid în corpul său».

După încheierea consultației, medicul care a cercetat cele constatate, a luat legătura cu chirurgul studentului meu și i-a spus că s-a făcut o greșeală în însemnarea de trimitere și că bolnavul a fost trimis pentru alt motiv la consultație. Și aceasta pentru că din consultație a reieșit că: „Nu există nici urmă de lichid în corpul bolnavului”.

Chirurgul i-a spus atunci infirmierului să-l readucă pe bolnav în salonul său. Acolo l-a vizitat imediat și i-a spus să-și scoată vesta pentru operație, să se îmbrace în hainele sale și să plece acasă. Când studentul l-a întrebat mirat pe chirurg: «Bine, doctore, dar ce se va întâmpla cu operația mea?», chirurgul i-a răspuns: «Operația a făcut-o Starețul Paisie în zorii zilei».

Acestea mi le-a istorisit însușii studentul meu, care, de atunci Îl slăvește zilnic pe Dumnezeu și se roagă mereu Sfântului Paisie”.



Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu