O mare problemă a traiului trupesc pe care-l promovează civilizaţia de astăzi este desfrânarea. Această patimă este considerată o stare de normalitate, de către unii. În ce constă răutatea ei? Desfrânarea este patimă, este o deviere de la normal.
Desfrânatul este un om îndobitocit, redus doar la trup, un om văduvit de sănătatea sufletului, care ajunge să le judece pe toate după patima sa. Oamenii aceştia sunt o pacoste pentru societate.
Cel mai grav este că acum mulţi se încurcă în astfel de lucrurile de la vârste fragede, 12-14 ani, lucru la care contribuie din plin societatea, şcoala, televiziunea, întrun cuvânt educaţia de azi.
Patima desfrânării nu ţine numai de trup, ci alterează cumplit şi mintea, ducând la devieri de comportament şi în gândire. Cei ce se întinează cu această patimă din tinereţe se îmbolnăvesc adesea şi nu mai pot da naştere la copii, sau nasc copii bolnavi, cu malformaţii şi deficienţe psihice. Şi nici viaţa de familie nu merge bine, intervin o multitudine de probleme pe care nu sunt în stare să le depăşească.
Datorită acestei patimi soţii nu se pot înţelege între ei, nu au o relaţie normală şi nu pot întemeia un cămin fericit, cu o viaţă normală.
Selecţie din interviurile Părintelui Iustin Pârvu, publicate în revista Glasul Monahilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu