Orthódoxos Týpos: Și Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși din Grecia a adoptat o nouă Mărturisire de Credință întocmită de Schitul românesc Prodromou din Sfântul Munte

NOUĂ MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ ÎMPOTRIVA PANEREZIEI ECUMENISMULUI

După cum se știe, ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși” a întocmit și publicat în anul 2009 <<Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului>>, care a devenit deja istorică prin ecoul pe care l-a avut, fiind semnată de un mare număr de arhierei, clerici și monahi și de mii de credincioși ortodocși din toată lumea. Trezirea duhovnicească pe care a provocat-o a fost impresionantă. În vremea din urmă ne gândeam că, după trecerea atâtor ani, ar fi nevoie de o înnoire și o întărire a acelui text și, iată, ca un răspuns și dar de la Dumnezeu, ne-a parvenit un text excepțional de <>, pe care l-a întocmit și l-a publicat Schitul românesc Prodromou din Sfântul Munte, ce aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Textul, semnat de toți monahii Schitului, peste treizeci la număr, dimpreună cu întâistătătorii și duhovnicii lor, a circulat în România și a adus bucurie creștinilor, dar și furie și oprobriu din partea ecumeniștilor.

Acest text, tradus în limba greacă, a fost acceptat și apreciat de ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși”, care îl semnează prin reprezentanții ei și și-l asumă ca al ei propriu, și se va bucura, dacă va fi semnat în continuare și de alți clerici și monahi, ale căror semnături le așteptăm la synaxisorthkm@gmail.com.

Urmează textul Mărturisirii:

MĂTURISIRE DE CREDINȚĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și am crezut în mod ortodox, suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, care este doar Biserica Ortodoxă, adică mădulare ale Trupului lui Hristos, care are drept Cap pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este în mod exclusiv Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, tăgăduim şi respingem în mod public feluritele erezii care au întinat destule mădulare ale Bisericii. Erezia nu vatămă doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce au cuget eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi vatămă și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, dat fiind că sfințenia este legată organic de Adevăr[1]. Hristos este Calea, Adevărul ți Viața. Erezia este minciună și blasfemie împotriva Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească și se configurează ca ideologie contrară Adevărului, anihilând posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu vatămă doar organul bolnav, ci întregul organism, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, vătămându-l. De aceea, de fiecare dată când apărea o erezie care amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care anatematizau erezia și pe ereticii care o susțineau, tăiau din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către, spune: <>[2]. Și în Întâia sa Epistolă către Corinteni: <<Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase>>[3], semnalând în continuare că <>[4].

Având în vedere că până în prezent nu s-au întrunit Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape un secol atât Canoanele Apostolice, cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile, pe care Biserica le condamnă, anume:

rugăciunile în comun cu ereticii, precum așa-numita „săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, <>, la care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu;
participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine, la care participanții fac gesturi simbolice sincretiste și au loc rugăciuni în comun cu ereticii.

Dezaprobăm ca panerezie şi respingem în mod public ecumenismul sub toate formele sale:

a) Prezența Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe Locale în «Consiliul Mondial al Bisericilor»,
b) Erezia conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte a Bisericii,
c) Erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una,
d) Erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar alcătui Biserica cea Una,
e) Erezia conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut. Biserica, conform învățăturii ortodoxe, este Una și Unică, întrucât Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos. Unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință, de cult și de administrare și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.
f) Erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și că noi, acum, ca niște ”noi Părinți”, chipurile, va trebui «să regăsim unitatea ei» prin «minimalismul dogmatic», adică acceptând ca bază a unirii Ortodocșilor cu ereziile o credință minimală, adică doar credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelalte dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, sfintele icoane, Harul necreat, cinstirea sfinților etc.
g) Erezia conform căreia există o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, și că aceasta (”unitatea nevăzută”) va fi urmată de o «unitate văzută», care se va împlini prin unirea ”confesiunilor” (unitate în diversitate a dogmelor și a tradițiilor).
h) Erezia conform căreia este suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică. Cu alte cuvinte, Biserica este considerată o adunare a tuturor ”confesiunilor” creștine.
i) Erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și erezia Papismului ar fi «biserici surori» sau «cei doi plămâni», prin care respiră Biserica cea Una.
j) Erezia conform căreia între Biserica Ortodoxă și erezia Papismului nu există nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi primatul mondial al puterii ”papei” Romei asupra Bisericii Universale.
k) Acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin. În acest punct dorim să subliniem că nu suntem împotriva dialogului, cu condiția ca acesta să se desfășoare pe baze ortodoxe și să aibă drept scop întoarcerea ereticilor în Biserica Ortodoxă prin catehizare, lepădarea de erezia lor și prin Tainele Botezului, a Mirungerii și a Dumnezeieștii Euharistii.
l) Acceptarea de către Biserica Ortodoxă Română a dialogului de la Chambesy, potrivit căruia ereticii anticalcedonieni monofiziți, așa-zișii miafiziți, urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia, sunt recunoscuți ca ortodocși. Monofiziții/Miafiziții învăța că Hristos, după unirea firilor, are o singură fire compusă și resping faptul că cele două firi în Hristos s-au unit în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit într-o Persoană a lui Dumnezeu Cuvântul, fiecare fire păstrându-și voința și energia ei. Respectivii ereticii nu acceptă învățătura Sfintelor Sinoade IV, V, VI și VII Ecumenice și rămân în rătăcire și în afara Bisericii. De asemenea, textul de la Chambesy susține că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, malabarieni, Etiopieni), lucru absolut inadmisibil.
m) Acordul de la Balamand, pe baza căruia reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de Uniație și au recunoscut pseudo-tainele ereticilor papistași. Acordul respectiv a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.
n) Erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a dogmei Sfintei Treimi, pe care ne-a descoperit-o Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Întrupat, Iisus Hristos[5].
o) Așa-zisa «ridicare a anatemelor» dintre ortodocși și papistași, dar și dintre ortodocși și monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme pronunțate de Sfintele Sinoade Ecumenice. Conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu poate fi anulată în chip magic, dacă nu sunt înlăturate mai întâi cauzele anatematizării.
p) Erezia conform căreia ar exista Har mântuitor și în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției și în afara Bisericii Ortodoxe. Însă, după cum se știe, simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli până azi și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor.
q) Opinia conform căreia Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți nu mai pot fi actuali în zilele noastre, erezie care neagă în esență prezența Duhului Sfânt în Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai Sfintelor Sinoade Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
r) Opinia care afirmă că nu cunoaștem care sunt granițele dintre Biserica Ortodoxă și erezie, conform căreia toată omenirea este încorporată într-o «Biserica nevăzută». Potrivit învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, văzută, care deține succesiune apostolică și păstrează Dreapta Credință, adică dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele care delimitează Adevărul dogmatic de minciuna eretică, și îl transmite mai departe până la sfârșitul veacurilor. Această Biserică este Biserica Ortodoxă.
s) Erezia potrivit căreia, într-un anume fel, și ereticii sunt încorporați în Biserică.
t) Concepția conform căreia numărul de credincioși constituie criteriul Adevăratei Biserici. Conform învățăturii ortodoxe, criteriul Adevăratei Biserici este păstrarea nealterată a Adevărului revelat.
u) Transformarea pogorământului, a iconomiei, în dogmă și canon. Conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare temporară de la acrivia, de la canonul credinței, pentru neputințe omenești în circumstanțe excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la dreapta credință, în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri excepționale, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Dacă însă lipsesc aceste situații excepționale, continuarea aplicării pogorământului perturbă și eludează rânduiala canonică și astfel nu constituie o înțeleaptă adaptare, ci o nesocotire a sfintelor așezăminte și, prin urmare, conduce la nesocotirea Ortodoxiei.
v) Așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele contrare, dat fiind că premisa fundamentală a tainei Nunții este credința ortodoxă comună a mirilor, care trebuie să fie botezați etc. Taina Căsătoriei este taina dragostei și a unirii pe baza dreptei credințe. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea, căsătoria mixtă este nulă, și în același timp constituie rugăciune în comun cu eterodocșii.
w) Negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi. Conform învățăturii ortodoxe, însușirile ipostatice, adică faptul că Tatăl este nenăscut, Fiul este născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane. În același timp, Persoanele sunt egale în slavă și adorare, având aceeași esență.
x) Opinia conform căreia Patriarhul Ecumenic ar fi primul fără-de-egal. Această opinie are la bază erezia care neagă egalitatea Persoanelor Sfintei Treimi.

Biserica Ortodoxă este Ecumenică, nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii ei să aplice și să predice ortodoxia la toată făptura, aducând mulți oameni în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile menționate, fie că formulate în sinoade panortodoxe și locale, fie propovăduite de patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă la mustrarea fraților spre îndreptare şi arată că este o îndatorire a adunării de credincioși să continue mustrările, atunci când acest lucru este necesar: <>[6]. Canonul 75 apostolic nu face nici o deosebire între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului: «La mărturia cea împotriva episcopului, eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul»[7]. Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează că este chiar o îndatorire a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm”[8].

De aceea, ne disociem de pozițiile celor care învață neortodox şi, rugându-ne cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, îi mustrăm:

pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale care fac compromisuri dogmatice și afirmă erezii eclesiologice la dialogul intercreștin și interreligios,
pe Patriarhul Ecumenic care s-a rugat împreună cu ereziarhul ”papă” Francisc I la Sfântul Mormânt, la Roma și la Fanar, călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli care interzic sub pedeapsa caterisirii rugăciunea în comun cu eterodocșii,
pe ierarhii diferitelor sinoade locale, printre care și pe ierarhii ce au fost trimiși ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să-l felicite pe ereziarhul ”papă” Francisc I la întronizarea sa ca lider al statului Vatican și ereziei papistașe.

Criticăm, de asemenea:

sinoadele bisericești care au trimis reprezentanți la o asemenea manifestare rușinoasă,
pe ierarhii, preoții, diaconii, ipodiaconii, citeții, monahii, monahiile și credincioșii Bisericii Ortodoxe ce au participat la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine și care au făcut gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii sau s-au împărtășit cu aceștia,
pe cei care afirmă că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt, datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica Lui Hristos. Nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica este cea care ne salvează pe noi.

Ne disociem de rușinoasa acțiune a Patriarhiei Ecumenice de a invita la Fanar pe pseudo-episcopul Romei, Benedict al XVI-lea, în 2006, dar și pe pseudo-episcopul Francisc I, în 2014.

Ne disociem, de asemenea, de pomenirea ”papei” Benedict al XVI-lea la cererea ”Pentru arhiepiscopul nostru…”, de la ectenia păcii.

Ne disociem și de pseudo-binecuvântările, pe care ”papa” Benedict al XVI-lea le-a dat în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Fanar și de rostirea Rugăciunii Domnești de către acesta.

Ne disociem în același timp și de acțiunea Preafericitului Patriarh Ecumenic Bartolomeu I de a-l invita la Ierusalim pe pseudo-episcopul Romei, Francisc I, pentru a sărbători împreună mincinoasa ridicare a anatemelor, care au fost pronunțate în 1054, precum și de toate acțiunile de pseudo-unire cu papalitatea eretică.

Declarăm public faptul că așa-zișii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe care fac compromisuri dogmatice și acte liturgice, care au fost condamnate de Canoanele Bisericii, se reprezintă doar pe ei înșisi, nu ne reprezintă pe noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe și nici Biserica în plinătatea (pleroma) ei.

Declarăm, de asemenea, că ne disociem de toate acțiunile lor ecumeniste și sincretiste și așteptăm să dea semne de pocăință publică, la fel cum manifestarea lor eterodoxă eretică a fost publică.

Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învață erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol[9]. De aceea, noi, cler și popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoții, episcopii, patriarhii și credincioșii ce învață erezia, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu. De asemenea, îi mustrăm şi pe cei care nu caută să-şi îndrepte fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie.

Ne rugăm pentru ajutorul de la Dumnezeu, Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Dacă sunteți de acord cu pozițiile textului mărturisirii, trimiteți numele de familie, prenumele, localitatea domiciliului și profesia pe e-mailul:synaxisorthkm@gmail.com.

Orice cleric și laic care semnează prezenta mărturisire, și-o asumă ca mărturisire personal.

În numele Sinaxei Clericilor și Monahilor, semnează:

Arhimandritul Athanásios Anastasíou

Proegumenul Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor

Arhimandritul Sarántis Sarántos

Paroh al Sfintei Biserici a Adormirii Maicii Domnului, Amaroúsion Attica

Arhimandritul Grigorios Hatzinikoláou

Egumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, Ano Gatzéas, Vólos

Gheronda Evstratios Ieromonahul

Sfânta Mare Mănăstire a Marii Lavre, Sfântul Munte

Protopresviterul Gheorghios Metallinós

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Atena

Protopresviterul Theodoros Zísis

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Tesalonic

Dimitrios Tselenghídis

Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității din Tesalonic (consilier)

––––––-

[1] Ioan 17, 17 „Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”.

[2] Romani 12, 4-6.

[3] I Cor 12, 21-22.

[4] I Cor 12, 26-27.

[5] In 15, 26.

[6] Mt 18, 15-17.

[7] MONAHUL AGAPIE – SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. Α. ΣΤ. Γεωργίου, Atena 1886, p. 91.

[8] Omilia a II-a la Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel.

[9] ”Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceia, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastră) face schisma. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiut lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schisma și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtașirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamantp de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai ca nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită dreptslăvitorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși și rupt unitatea Bisericii prin schismă, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări”.

Orthódoxos Týpos, 5 iunie 2015, nr. 2056, p. 1, 7.

Traducere: Tatiana Petrache. (G.O.) Graiul Ortodox

duminică, 7 iunie 2015