Într‑un an, în Duminica Ortodoxiei, Stareţa Ana ţinea în mâini o icoană în timpul procesiunii şi îl vedea în acelaşi timp şi pe Sfântul ce era pictat în icoană că merge înaintea ei.
Stareţa Ana avea atâta simplitate, încât nu‑i trecea prin minte nici un gând de mândrie, fiindcă pe toate le considera fireşti. Datorită fericitei ei simplităţi, evlaviei, curăţiei şi nevoinţei făcute cu mărime de suflet, s‑a învrednicit de multe ori să vadă Sfinţi. L‑a văzut pe Proorocul Ilie şi i‑a sărutat mâna; de asemenea, pe Cinstitul Înaintemergător şi a văzut şi semnul tăieturii de sabie pe grumazul său. Pe Sfinţii Teodori îi vedea adeseori trecând noaptea prin satul Doxato cu caii şi înveşmântaţi în haine ostăşeşti. Există o bisericuţă în afara satului închinată Sfinţilor Teodori. De aceea ei ocrotesc satul. L‑a văzut şi pe Sfântul Vasilie cel Mare slujind Sfânta Liturghie.
Mi‑a povestit că atunci când era la Ierusalim, a văzut‑o în vedenie pe Maica Domnului căutându‑l pe Fiul ei (pe Care atunci Îl întemniţaseră) şi întrebându‑i în durerea şi agonia ei pe ostaşi unde este, dar nimeni nu‑i răspundea. Spunea toate acestea printre suspine şi poate că în clipa când povestea se afla înaintea aceleiaşi privelişti. Atât de mult m‑a atras chipul ei în acea clipă, încât nu mai voiam să plec de lângă ea.
Extras din cartea Asceți în lume, Editura Evanghelismos – 2009.
Preluare dupa marturieathonita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu