luni, 2 septembrie 2013
duminică, 1 septembrie 2013
Parintele Amfilohie Branza: "Sa indraznim sa invingem conceptia lumeasca de viata"
"Poti sa fii nebun in ochii lumii, dar sa fii inaintea lui Dumnezeu achitat! Sa indraznim sa invingem conceptia lumeasca de viata, sa indraznim sa fim batjocoriti de oameni, dar sa nu fim pedepsiti de Dumnezeu. Noi ne-am plecat foarte mult la ce zic oamenii…"
Amfilohie Branza
Părintele Justin Pârvu, cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie!
Iniţiativa GAZETEI privind acordarea celor 6 titluri de cetăţean de onoare post-mortem a înregistrat prima reuşită: săptămâna trecută, proiectul de lege iniţiat de primarul Dorin Vasile Paşca a fost aprobat în unanimitate de Consiliul Local Baia Sprie. Părintele Justin Pârvu a primit post-mortem titlul de cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie.
Recent, GAZETA de Maramureş a propus acordarea titlului de cetăţean de onoare pentru şase personalităţi care au trăit şi au murit pentru valorile care dau identitate Maramureşului şi Ţării: Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Iuliu Hossu şi Aurel Vişovan la Sighetu Marmaţiei, Justin Pârvu la Baia Sprie şi Nicolae Steinhardt la Târgu Lăpuş. Am adunat zeci de propuneri şi mesaje de susţinere.
Recent, GAZETA de Maramureş a propus acordarea titlului de cetăţean de onoare pentru şase personalităţi care au trăit şi au murit pentru valorile care dau identitate Maramureşului şi Ţării: Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Iuliu Hossu şi Aurel Vişovan la Sighetu Marmaţiei, Justin Pârvu la Baia Sprie şi Nicolae Steinhardt la Târgu Lăpuş. Am adunat zeci de propuneri şi mesaje de susţinere.
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici Maramureş, subfiliala Sighetu Marmaţiei, susţine demersul nostru, dar şi preşedintele AFDPR Octav Bjoza a anunţat că şi structura centrală a Asociaţiei susţine acest demers.
sâmbătă, 31 august 2013
"Ne ducem la biserica sa ne mantuim"
[...] Omul nu mai stie acum nici sa ceara, nici sa multumeasca, nici sa se roage, dar multi se duc la biserica si se imbulzesc acolo ca oile. Nu asa! Ne ducem cu un scop: sa ne mantuim, de asta ne ducem la biserica, de asta credem in Dumnezeu.
Daca mergi la biserica si nu ceri mantuire, nu ceri inima buna, nu ceri sa te impaci cu dusmanul tau, ce cauti acolo? Nu vedeti ca cel care vine la biserica si e dusmanit, tot asa ramane dusmanit; cel care injura, tot asa injura. Si atunci, ce transformare s-a facut acolo? E greu pana patrunzi in sufletul omului…”
(din: Parintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni. Marturii, volumul 4, Editura Agaton, 2011)
(din: Parintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni. Marturii, volumul 4, Editura Agaton, 2011)
vineri, 30 august 2013
Comorile neştiute ale Bării Mari: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Biserica Sfântul Andrei
În biserica de lemn din cadrul Parohiei Ortodoxe Sfântul Andrei Baia Mare, situata pe strada Munteniei, nr. 2, există o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, adusă tocmai de la Muntele Athos.
Icoana are o istorie impresionantă (o să încerc să fac un scurt rezumat), fiind realizată în secolul IV în Niceea (astăzi în Turcia). La scurt timp după ce a fost realizată, un oştean aservit regimului de atunci a aruncat cu suliţa în ea, fapt ce a făcut ca icoana să sângereze neîntrerupt. De altfel, "rana" produsă poate fi văzută şi astăzi.
Pentru a salva icoana, o femeie a aruncat-o în mare. După ce a ajuns la mal, lângă o mănăstire de la Muntele Athos, Maica Domnului i s-a arătat în vis unui călugăr căruia i-a transmis să ia obştea mănăstirii cu dânsul şi să scoată icoana din apă. Tot Maica Domnului i-a spus acestuia că de acum înainte Ea va fi protectoarea mănăstirii.
O să revin cu informaţii mai ample despre cum a ajuns icoana în Baia Mare, cât şi cu fotografii cu aceasta.
Vlad HERMAN
Icoana are o istorie impresionantă (o să încerc să fac un scurt rezumat), fiind realizată în secolul IV în Niceea (astăzi în Turcia). La scurt timp după ce a fost realizată, un oştean aservit regimului de atunci a aruncat cu suliţa în ea, fapt ce a făcut ca icoana să sângereze neîntrerupt. De altfel, "rana" produsă poate fi văzută şi astăzi.
Pentru a salva icoana, o femeie a aruncat-o în mare. După ce a ajuns la mal, lângă o mănăstire de la Muntele Athos, Maica Domnului i s-a arătat în vis unui călugăr căruia i-a transmis să ia obştea mănăstirii cu dânsul şi să scoată icoana din apă. Tot Maica Domnului i-a spus acestuia că de acum înainte Ea va fi protectoarea mănăstirii.
O să revin cu informaţii mai ample despre cum a ajuns icoana în Baia Mare, cât şi cu fotografii cu aceasta.
Vlad HERMAN
Părintele Arsenie Boca despre sine: "Un putegrai şi o cioată!"
Părintele Sebastian mi-a spus multe, că l-a avut mult la inimă pe Părintele Arsenie Boca. A zis că odată l-a întrebat Părintele: "Mă moţule, ai avut vreodată gânduri înalte cum au avut şi ceilalţi de pe aici, de pe prin mănăstire, despre mine?" (la un moment dat au ajuns acolo în mănăstire să creadă că Părintele Arsenie e Domnul Hristos care a venit pe pământ).
El a zis că a avut. Iar Părintele a zis: "Canon îţi dau să nu te împărtăşeşti două săptămâni. Nu confundaţi, mă, Stăpânul cu cioata, mă! Stăpânul rămâne Stăpân şi cioata-i cioată, mă! Uitaţi-vă la mine, mă, un putegrai şi o cioată!".
Fragment dintr-un interviu cu Părintele Ghelasie Ţepeş, stareţul Mănăstirii Sf. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sighişoara
Interviu realizat de Ioan Cişmileanu, iulie 2008, apărut în cartea Părintele Arsenie Boca - un om mai presus de oameni (mărturii, vol. 4)
El a zis că a avut. Iar Părintele a zis: "Canon îţi dau să nu te împărtăşeşti două săptămâni. Nu confundaţi, mă, Stăpânul cu cioata, mă! Stăpânul rămâne Stăpân şi cioata-i cioată, mă! Uitaţi-vă la mine, mă, un putegrai şi o cioată!".
Fragment dintr-un interviu cu Părintele Ghelasie Ţepeş, stareţul Mănăstirii Sf. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sighişoara
Interviu realizat de Ioan Cişmileanu, iulie 2008, apărut în cartea Părintele Arsenie Boca - un om mai presus de oameni (mărturii, vol. 4)
joi, 29 august 2013
Manastirea Ruoaia din Maramures
Manastirea Ruoaia este un lacas sfant inclus in lantul numeros al manastirilor din frumoasa regiune a Maramuresului, fiind situata pe vechea vatra a satului Lapus, la o distanta de aproximativ 3 km de comuna Lapus, in mijlocul unui cadru natural deosebit de pitoresc.
Accesul catre Manastirea Ruoaia se poate realiza foarte usor pe drumul judetean DJ109 F, dinspre orasul Targu Lapus spre satul Lapus. Manastirea este localizata in partea nordica a satului, pana unde se strabat in jur de 3 km.
Labels:
manastirea ruoaia
Albinele şi Icoanele. Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi
În regiunea Kapandriti, din preajma Atenei, se petrece un lucru minunat
De atunci, în fiecare primăvară, acesta introduce în stupii săi icoane cu Mântuitorul, cu Maica Domnului sau cu sfinţi, iar rezultatul este mereu acelaşi. Cândva i s-a dus o piesă lucrată manual, la o mănăstire de maici, reprezentând dealul Golgotei cu cele trei cruci. Albinele au „brodat” cu ceară întreaga suprafaţă a compoziţiei, lăsând a se percepe clar crucea Mântuitorului şi cea a tâlharului din dreapta Sa, în timp ce crucea tâlharului din stânga au acoperit-o cu un strat gros de ceară.
Trebuie să fim optimişti, Hristos nu va fi învins niciodată! (interviu din anul 2001 cu Părintele Justin Pârvu)
“Trebuie să fim optimişti, să avem toată convingerea că Hristos rămâne acelaşi astăzi şi în viitor. Hristos nu va fi învins niciodată!”
Călugării Mănăstirii “Petru Vodă” nu înţeleg când reuşeşte stareţul lor iubit, marele duhovnic Iustin Pârvu, să se odihnească. În fiecare miez de noapte, părintele slujeşte în biserică. În fiecare zori de zi, la uşa chiliei sale se strânge un puhoi de pelerini, oameni care nu vor să-şi spovedească păcatele decât îngenunchind în faţa marelui păstor de suflete din Munţii Neamţului. Are 82 de ani. După moartea părintelui Cleopa, a rămas stâlpul duhovnicesc al întregii Moldove, omul – sau poate sfântul – spre care se îndreaptă toate speranţele oamenilor din acest colţ de ţară.
Însă credincioşii care vin la părintele Iustin nu aşteaptă numaidecât răspunsuri la problemele lor imediate: boli, dragoste, sărăcie, foamete şi disperare. Vor să ştie ce se va întâmpla cu noi bieţii români, la cumpăna dintre ani şi milenii. Aşteaptă de la el cuvântul unui mare profet, al unui martir care a suferit vreme de 20 de ani în cele mai crunte puşcării comuniste, al unui văzător cu duhul spre veacurile ce vor să vină. În faţa uşii duhovnicului, pelerinii veniţi până în inima munţilor aşteaptă cuminţi, aşezaţi pe bănci de lemn înşirate pe lângă pereţi. Un fel de sală de aşteptare la uşa unui mare doctor de suflete. Un frate tânăr intră în încăperea îngustă şi ne roagă să aşteptăm: “Dacă aţi venit cu credinţă, cu sufletul deschis, sigur vă va primi”.
“Poporul român e asemenea poporului evreu. După 40 de ani de rătăcire, se îndreaptă spre pământul făgăduinţei”
- Părinte Iustin Pârvu, zi de zi, în umila dvs. chilie intră o ţară întreagă. Ascultaţi toate necazurile, bucuriile, spaimele şi speranţele românilor care vin să se spovedească. S-au schimbat românii, dacă vorbim numai de ultimii zece ani? Şi dacă da, în bine sau în rău?
Labels:
justin parvu interviu
duminică, 25 august 2013
Parintele Arsenie Boca - Umblarea pe Mare
IISUS PE MARE
- Iisus sili pe ucenicii Lui să intre în corabie (în Biserică).
- Corabia trecea de cea parte a mării.
- Iisus e luat pe valuri drept o nălucă.
- Petru, ca să scape de îndoiala nălucirii, cere o probă despre existenţa lui Dumnezeu pe mare. I se împlineşte dorinţa, dar „văzând urgia valurilor" se teme şi începe să se scufunde.
Cufundarea lui Petru în îndoială, din cauza evidenţei protivnice, ne învaţă virtutea credinţei: să crezi în chemarea lui Iisus, împotriva mării. Ţine sufletul tău liniştit în Dumnezeu, împotriva talazurilor evidente. A pune evidenţa valurilor în primul plan al sufletului, e îndoială declarată din punct de vedere al credinţei.
A fi în îndoială, din cauza evidenţei, e după fire; a fi în chemarea lui Iisus, e mai presus de fire, e firea după har. Aceasta nu se scufundă în mare.
Prislop. 7.VIII.49.
II
Iată pe scurt faptele petrecute înainte, a căror urmare e Evanghelia de astăzi:
- Iisus sili pe ucenicii Lui să intre în corabie (în Biserică).
- Corabia trecea de cea parte a mării.
- Iisus e luat pe valuri drept o nălucă.
- Petru, ca să scape de îndoiala nălucirii, cere o probă despre existenţa lui Dumnezeu pe mare. I se împlineşte dorinţa, dar „văzând urgia valurilor" se teme şi începe să se scufunde.
Cufundarea lui Petru în îndoială, din cauza evidenţei protivnice, ne învaţă virtutea credinţei: să crezi în chemarea lui Iisus, împotriva mării. Ţine sufletul tău liniştit în Dumnezeu, împotriva talazurilor evidente. A pune evidenţa valurilor în primul plan al sufletului, e îndoială declarată din punct de vedere al credinţei.
A fi în îndoială, din cauza evidenţei, e după fire; a fi în chemarea lui Iisus, e mai presus de fire, e firea după har. Aceasta nu se scufundă în mare.
Prislop. 7.VIII.49.
II
Iată pe scurt faptele petrecute înainte, a căror urmare e Evanghelia de astăzi:
vineri, 23 august 2013
Părintele Cleopa Ilie despre marea schisma
Marea schismă[1]
Schisma dintre Bizanţ şi Roma a fost, negreşit, evenimentul cel mai tragic al istoriei Bisericii; lumea creştină s-a rupt în două jumătăţi, iar această sciziune, ce durează încă, a determinat în bună măsură destinul Răsăritului, ca şi cel al Apusului. Biserica de Răsărit, care este esenţialmente adevărata Biserică a lui Hristos, şi-a văzut limitat câmpul cultural şi geografic de acţiune; pe plan istoric, ea s-a confundat doar cu lumea bizantină.
Cât despre Biserica de Apus, ea a pierdut echilibrul doctrinarşi ecleziologic al creştinismului primar, iar acest dezechilibru a provocat Reforma din secolul al XVI-lea.
La originea schismei se găsesc, legate indisolubil, cauze sau motive teologice şi neteologice, dar vom vedea că raţiunile propriu-zis teologice vor fi în final determinante, deoarece ele vor împiedica soluţionarea dificultăţilor şi vor provoca eşecul tentativelor de unificare. Ele constituie, până în ziua de azi, obstacolul major de care se împiedică bunăvoinţa „ecumenică”.
Labels:
ilie cleopa,
marea schisma
joi, 22 august 2013
Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ
Viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul), ale cărui sfinte moaşte s-au aflat întregi în peştera Sfânta Ana din pustiul Hozeva (şi se păstrează în biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere de Ierihon).
Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi din pruncie se dovedea un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu. După şase luni de zile de la naştere, mama sa, fiind o fire bolnăvicioasă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani, moare şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate. Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim l-a primit cu multă dragoste şi, după ce l-a trimis să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, i-a rânduit ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii. Era foarte tăcut, ascultător şi smerit.
Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi din pruncie se dovedea un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu. După şase luni de zile de la naştere, mama sa, fiind o fire bolnăvicioasă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani, moare şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate. Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim l-a primit cu multă dragoste şi, după ce l-a trimis să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, i-a rânduit ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii. Era foarte tăcut, ascultător şi smerit.
Labels:
Ioan Iacob de la Neamţ
Abonați-vă la:
Postări (Atom)













