O viaţă nouă începe
Combinarea celor 46 de cromozomi cu 30 000 de gene în momentul conceperii determină toate caracteristicile fizice: sexul, trasăturile faciale, tipul corpului, culoarea părului, ochii şi pielea.
Şi mai surprinzător e faptul că inteligenţa şi personalitatea, felul în care gândeşti şi simţi, existau deja in codul nostru genetic. În momentul conceperii erai în esenţă şi unicitate tu însuţi.
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Toate sisteme sunt funcţionale
Am evoluat de la o singură celulă la o fiinţă umana minusculă cu toate organele funcţionale. În restul timpului petrecut în pântece ne-am perfecţionat, am crescut şi am exersat. Încă din pântece am început să ne mişcăm, să înghiţim şi să
„respirăm” lichidul amniotic, să reacţionăm la stimuli şi să ne pregătim în general pentru viaţa de afară.
_______________________________________________________________
O inimă care bate (28 de zile)
După ce inima începe să bată pentru prima dată la 18 zile, sângele copilului trece prin cordonul ombilical, străbate placenta şi se apropie de vasele de sânge materne din pântece. Cele două resurse sanguine îşi schimbă între ele încărcăturile gazoase de-a lungul peretului despărţitor: copilul îi dă mamei rezidurile de dioxod de carbon iar ea îi dă copilului oxigen şi nutrienţi.
_______________________________________________________________
Activitate neuronală ( 44 de zile)
Copilul a devenit sensibil şi răspunde la atingeri. Toate cele cinci zone principale ale creierului adult sunt prezente. Activitatea cerebrală măsurată prin EEG a fost depistată chiar şi la 40 de zile.
De la acest centru minunat de control sunt trimise mesaje către mamă şi copil. Capul ocupă 1/3 din volumul total corporal dar va deveni din ce în ce mai proporţionat cu restul corpului pe măsură ce copilul creşte.
_______________________________________________________________
Mediul (8 săptămâni)
Copilul trăieşte într-o membrană transparentă numită sac amniotic. Sacul e plin cu o soluţie sărată care scaldă celulele corpului. Printr-un proces complex, corpul reciclează lichidul închiţind o parte, absorbind şi eliminand o alta şi producând mare parte din acesta. Embrionul pluteşte aproape fără greutate în lichid astfel încât e protejat de şocuri şi nu trebuie să se lupte cu gravitaţia.
_______________________________________________________________
Mainile și picioarele
Mâinile încep să se formeze la aproximativ 3 săptămâni iar degetele de la 6 săptămâni. Copilul poate închide degetele şi va deschide gura pentru a răspunsde la presiunea aplicată la baza degetului mare. La început, când mâinile ating gura, copilul întoarce capul deşi gura lui se deschide. Mai târziu, își va putea întoarce capul spre mâini şi își va băga degetul în gură ca să-l sugă. Unghiile apar la 7 luni. Picioarele copilului şi labele picioarelor se dezvoltă un pic mai târziu decât braţele şi mâinile. La aproximativ 9 săptămâni, ca răspuns la o atingere pe talpa piciorului, el își va mișca degetele de la picioare sau își va îndoi genunchii și șoldurile pentru a se muta departe de obiect. De la 2 luni, amprentele picioarelor sunt deja întipărite în piele. El începe să facă mișcări încete, lovituri bruște sau lovituri slabe și ritmate.
Mână- 5 săptămâni
Picior- 5 săptămâni
Picior- 8 săptămâni
- Mână- 8 săptămâni
_______________________________________________________________
Sunetele și vederea
Copilul este inconjurat de sunete puternice precum bataile inimii mamei si muzica puternica. El raspunde la sunete prin frecvente atat de ridicate sau de scazute incat sunt imperceptibile de catre urechea adulta; acest lucru sugereaza ca exista si alte cai senzoriale implicate inafara de ureche. Copilul raspunde la diverse zgomote, inclusiv la vocea mamei, si se afla in tandem cu ritmul de viata al mamei (adesea se trezeste si doarme odata cu ea). Muschii orbitelor apar devreme, copilul miscandu-si ochii cand isi schimba pozitia si cand doarme. Lumina patrunde prin peretele uterin si prin lichidul amniotic iar activitatea fetala creste ca raspuns la lumina puternica. Ploapele raman inchise pana in saptamana a saptea pentru a proteja ochii. Flash-uri repetate de lumina vor linisti bebelusul nenascut.
Copilul începe să facă mișcări bruște cam la 7 săptămâni, dar mama de obicei nu simte mișcarea copilului până la 16 săptămâni. La 11 săptămâni, copilul înghite lichidul amniotic și îl trimite înapoi prin urină. El poate avea expresii faciale complexe și poate chiar să zâmbească. La 18 săptămâni este activ și energetic și face multă mișcare. Poate ține pumnul foarte strâns și poate lovi cu pumnul și picioarele._______________________________________________________________
Mișcarea
_______________________________________________________________
Gemenii
Gemenii fraterni sunt de departe cel mai des întâlnit tip de gemeni. Ei rezultă din două ovule diferite, două ovocite diferite care sunt fertilizate de doi spermatozoizi diferiți în timpul aceleiași perioade menstruale.Fiecare are propria placentă și propriul săculeț cu ape. Astfel, fiecare se dezvoltă diferit și simultan unul lângă celălalt. Atfel de gemeni pot avea același sex sau sex diferit. Pot semăna sau nu unul cu celălalt iar bagajul genetic e la fel de diferit între ei ca între doi care nu sunt frați.
Gemenii identici se nasc din același ovul fertilizat de un singur spermatozoid. La scurt timp după fertilizare, între stadiul de celululă dublă și începutul celei de-a treia săptămâni când apare o anomalie iar oul se divide în două părți ce se dezvoltă separat. În funcție de cât de devreme se vor separa zigotele, gemenii vor împărți aceeași placentă sau nu. Cel mai adesea se întămplă ca gemenii să împartă placenta. Astfel de gemeni au întotdeauna același sex, sunt foarte asemănători fizic și au celași bagaj genetic.
Raportul de gemeni identici e constant peste tot în lume indiferent de numărul sarcinilor multiple. 70% dintre gemenii identici au aceeași placentă chiar dacă fiecare geamăn are propria cavitate amniotică: au un sistem circulator comun. Între 1% și 2% dintre gemenii identici nu numai că au placenta comună, dar se dezvoltă și în aceeași cavitate amniotică. Foarte rar (1 la 100.000 de nașteri), gemenii sunt conjuncți (gemeni siamezi) și împart unul sau mai multe organe interne. Astfel de gemeni sunt separați chirurgical mult mai târziu.
_______________________________________________________________
Ajutor pentru mami!
Știința a studiat fenomenul de microhimerism a celulelor fetale timp de peste 30 de ani după ce cercetătorii de la Stanford University au descoperit cu stufefacție în sângele unei femei însărcinate celule cu cromozomi Y. Din moment ce femeile au doar cromozomi X, au conchis că celulele trebuie să fi intrat în organismul ei prin copilul de sex masculin pe care îl avea în pântece.
Scriitoarea Jena Pinctott explorează această relație în cartea publicată în octombrie 2011 ”Do Chocolate Lovers Have Sweeter Babies?: The Surprising Science of Pregnancy”. Având la bază studii din biologie, genetica reproducerii și epigenetica, Pincott adună în cartea ei tot ce a aflat nou știința de la descoperirea Stanford.
”În timpul sarcinii celulele se strecoară prin placentă în ambele direcții. Celulele fetusului pătrund în mamă iar celulele mamei pătrund în fetus” scrie autoarea.
Oamenii de știință au descoperit –susține tot ea – că celulele fetale ale copilului sunt mult mai prezente în țesutul sânului unei mame sănătoase decât la o femeie care are cancer la sân (43 versus 14%).
Pinctot subliniază faptul că pe măsură ce cantitatea de celule fetale din organismul unei mame crește, activitatea condițiilor autoimune precum artrita reumatoidă și scleroza multiplă scade. A numit dovezile ”chinuitoare” că celulele fetale pot oferi mamei rezistență sporită la anumite boli.
Un tip de celule fetale care pătrund în organismul mamei sunt celulele stem ale copilului. Celulele stem au ceea ce Pinctott numește ”proprietăți magice” în sensul că se pot metamorfoza în alte tipuri de celule printr-un proces numit diferențiere. Celulele fetale stem ale copilului pot deveni de fapt chiar celulele mamei care formează ficatul, inima sau creierul.
Specialistul genetician Dr. Kirby Johnson de la Tufts Medical Center Boston și profesorul Carol Artlett, cercetător la Thomas Jefferson university din Philadelphia susțin ideile lui Pinctott. Cearcetările lor arată că atunci când o femeie rămâne însărcinată, ea achiziționează o armată de celule protectoare, ceea ce s-ar putea numi un dar de la copilul ei, care rămâne cu ea zeci de ani, poate chiar până la sfărșitul vieții ei.
Johnson și Artlett au discutat cu Robert Krulwich într-un interviu din 2006. În cercetările lor Johnson a aflat că o linguriță de sânge de la o femeie însărcinată cănține ”zeci, chiar sute de celule de la copil”. Știința a demonstrat că la sfârșitul termenului sarcinii, până la 6% din ADN-ul din plasma mamei provine de la copil.
”Te-ai aștepta ca acestea [celulele fetale din corpul mamei] să fie rapid atacate. Te-ai aștepta să fie dispersate în câteva ore dacă nu zile. Ceea ce noi am aflat este că nu așa se întâmplă, nici pe departe.” A afirmat Johnson.
Atât Johnson cât și Artlett apără ipoteza conform căreia celulele fetale ale copilului au un rol benefic, nu rănesc mama, ci, din contră, o protejează și o regenerează până la sfârșitul vieții, mai ales când e grav bolnavă. ”Numeroase dovezi încep să iasă la iveală și să demonstreze că celulele acestea de fapt regenerează țesutul” a afirmat Artlett.
Sursa: http://www.prolifeinfo.ie
Traducere de Aura Mircea pentru Familia Ortodoxa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu