După cum Persoana Dumnezeului-Om Hristos este una şi unică, tot aşa şi Biserica, întemeiată prin El şi în El, este una şi unică. Unicitatea Bisericii reiese în chip necesar din unicitatea Persoanei Dumnezeu-Omului Hristos. Biserica, fiind în mod organic unul şi unicul organism Dumnezeu-omenesc din toate lumile, nu are, după toate legile cereşti şi pămînteşti, cum să se împartă. Orice împărţire ar însemna moartea ei. Fiind toată în Dumnezeu-Omul, ea este întîi de toate şi întru totul un organism Dumnezeu-omenesc şi apoi o organizaţie Dumnezeu-omenească.
În ea totul este Dumnezeu-omenesc: şi firea, şi credinţa, şi dragostea, şi Botezul, şi Euharistia, şi fiecare Taină a ei, şi fiecare sfîntă faptă bună a ei; şi toată învăţătura ei, şi toată viaţa ei, şi toată nemurirea ei, şi toată veşnicia ei, şi toată întocmirea ei. Da, da, da: în ea totul este unit şi nedespărţit în chip Dumnezeu-omenesc: şi în-creştinarea, şi luminarea, şi în-dumnezeirea, şi în-treimificarea, şi mîntuirea. În ea, toate sînt unite în chip organic şi haric într- un singur trup Dumnezeu-omenesc, sub un singur cap - Dumnezeu-Omul Hristos. Toate mădularele ei, deşi ca persoane sînt pururea întregi şi neştirbite, sînt unite printr-un singur har al Duhului Sfînt şi, prin mijlocirea Sfintelor Taine şi sfintelor fapte bune, într-o unitate organică, alcătuiesc un singur trup şi mărturisesc o singură credinţă, care le uneşte între ele şi cu Domnul Iisus.
Purtătorii de Hristos Apostoli bine-vestesc, insuflaţi de Dumnezeu, unimea şi unicitatea Bisericii, văzîndu-i temeiul în unimea şi unicitatea Persoanei întemeietorului ei, a Dumnezeu-Omului Hristos: Fiindcă altă temelie nimeni nu poate să pună decît aceea care este pusă, care este Iisus Hristos (1 Corinteni 3:11).
Urmîndu-i pe Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii mărturisesc cu Dumnezeiască înţelepciune heruvimică şi rîvnă serafimică unimea şi unicitatea Bisericii Ortodoxe. Astfel, este de înţeles rîvna fierbinte a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii faţă de orice despărţire de Biserică şi cădere din Biserică şi atitudinea lor aspră faţă de erezii şi schisme. În această privinţă, de nespusă însemnătate Dumnezeu-omenească sînt Sfintele Soboare a toată lumea şi locale. Potrivit duhului şi rînduielii lor de Hristos înţelepţite, Biserica este nu numai una, ci şi unică. Dat fiind că Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, în El nu pot fi mai multe Biserici. Potrivit firii sale Dumnezeu-omeneşti, Biserica este una şi unică, precum Dumnezeu-Omul Hristos este unul şi unic.
Ca urmare, despărţirea sau împărţirea Bisericii este din punct de vedere ontologic cu neputinţă. Împărţire a Bisericii nu a fost niciodată, nici nu poate să fie, ci au fost şi vor fi căderi din Biserică, aşa cum viţele care de bună voie rămîn sterpe cad, uscate, din Via Dumnezeu-omenească cea veşnic vie (v. Ioan 15:1-6). Din Biserica cea una, unică şi de nedespărţit a lui Hristos, s-au despărţit şi au căzut în felurite vremuri ereticii şi schismaticii, şi prin aceasta au încetat a mai fi mădulare ale Bisericii şi de un trup cu trupul ei Dumnezeu-omenesc. Astfel au căzut mai întîi gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofiziţii, iconoclaştii, romano-catolicii, protestanţii, uniaţii... şi, pe rînd, toţi ceilalţi care aparţin legiunii eretico-schismatice.
Justin Popovici - Biserica Ortodoxa si ecumenismul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu